387 matches
-
vitregă mi s-a părut că amândoi, mamă și fiu, au fețele unor jucători de poker, ascunzându-și adevăratele sentimente. Șampania sosi, o sticlă de un litru și jumătate. James urla: —O! Să curgă șampania. Toată lumea să sărute mireasa! Ceilalți meseni care nu se uitaseră înainte la noi, o făceau acum. Belinda era în mare dispoziție exibiționistă, atrăgând atenția tuturor. Lângă mine, Simon Grenville, la polul opus, dispărea practic în scaun, de rușine, am presupus eu. Iar Suki se uita atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lângă mine și m-a prins de umeri. Nu ești cuminte deloc. — Ce-am făcut? — Complotezi împotriva noastră. Se poate? N-avea cum să fie gelos. Probabil îl neliniștea doar faptul că mă retrăsesem dintre ei, neluându-i pe ceilalți meseni în seamă. — Încercam să-mi amintesc ceva și nu reușesc, i-am răspuns. — Ce să-ți mai amintești la ora asta? — Ceva de demult, din studenția noastră, care să-i vorbească doamnei despre mine. — De ce nu-i spui cum făceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
floarea miresei, Alchemilla, Chalarmitha, Aster ericolides și trandafiri Bonica 82 și 69, cu flori roz și galbene, apoi tot trandafiri Celina, Frescia, Brautzauber, Melissa, Apricola, Lions Rose, Golden Bolder, Rosenprofessor Sieber, Acropolis și alte minunății de trandafiri, stârnind În rândul mesenilor un val de ovații. Bikinski chiar strigase: „Să bem În cinstea domnului profesor...”. „Clio Chips. Hot peperony. Extra tasty” și „Tlasi CANABBIS. Exotic Incense Stics... SARATHY PERFUME WORKS.... 200 Sticks. Made in India...” Noimann transformase havuzul Într-un altar Închinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui Buddha... Prin urmare, folosise și bețigașe parfumate. Poate aprinsese lumânărele și torțe sau comandase un foc de artificii, creând din această „ieșire” a sa o sărbătoare de neuitat. În timp ce sta Întins În havuz ca un nabab, fumându-și trabucul, mesenii Îl cinsteau, ridicând paharele În sănătatea lui. Cardul EuroLine fusese un „pește gras”. O parte din cont se dusese, probabil, pe apa sâmbetei. Dar el avea să fie umplut din nou. Noimann nu avea de ce să-și facă griji În privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În gură, nu știu cum se Întâmplă, dar omul devine patetic...” conchise Bikinski... Văzând că acesta nu răspunde, pictorul insistă: „Încercați o astfel de stare?”. Atunci, Noimann Îi făcu semn chelnerului să se apropie de masă, cerându-i să comande o birjă. Mesenii se mirară... De unde și până unde să se găsească birje În oraș? „Trăim În secolul vitezei”, păreau să spună toți. „Ce rost are să ne Întoarcem cu fața spre trecut?” Oricum, medicului Îi păsa prea puțin de prezent și viitor. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
coborî de pe capră și Îi făcu semn lui Noimann să urce scărița. Medicul clătină din cap, repetând fraza spusă mai devreme: „Trebuie să ne călăuzim după preceptul: mai Înainte accesoriile și după aia hoitul. Așa-i mai sănătos”, conchise el. Mesenii zdrăngăniră din pahare. Îl aplaudară, bătând cu furculițele În farfuriile murdare. Vărsară câte trei picături de lichid, pentru pomenirea morților, În scrumiere. Stomatologul Îi Îndemnă să facă liniște. Mesenii Îl ascultară. Profitând de cele câteva clipe de tăcere, Paul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
accesoriile și după aia hoitul. Așa-i mai sănătos”, conchise el. Mesenii zdrăngăniră din pahare. Îl aplaudară, bătând cu furculițele În farfuriile murdare. Vărsară câte trei picături de lichid, pentru pomenirea morților, În scrumiere. Stomatologul Îi Îndemnă să facă liniște. Mesenii Îl ascultară. Profitând de cele câteva clipe de tăcere, Paul, cu un gest ceremonios, Își desfăcu cravata de la gât și o așeză frumos În birjă. Lângă ea depuse și lornionul, pe care nu se știe de când Îl purta asupra sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ea depuse și lornionul, pe care nu se știe de când Îl purta asupra sa. „Singurătatea obiectelor e mai cumplită decât singurătatea ființelor. Spiritul animă corpul. Dar, unde nu există corp, În locul spiritului bântuie frigul”, filozofă el, luând un aer solemn. Mesenii dădură din cap. „Profund”, rosti cineva din dreapta sa. „Ce să mai vorbim”, zise altul, ștergându-și pe furiș o lacrimă. „Încotro?” Îl Întrebă birjarul, cocoțat la locul său... „Tot la țintirim”, făcu Noimann. „La țintirim, la țintirim”, Îl acompaniară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din cap. „Profund”, rosti cineva din dreapta sa. „Ce să mai vorbim”, zise altul, ștergându-și pe furiș o lacrimă. „Încotro?” Îl Întrebă birjarul, cocoțat la locul său... „Tot la țintirim”, făcu Noimann. „La țintirim, la țintirim”, Îl acompaniară cu furculițele mesenii. „La care din ele?” Întrebă omul cățărat pe capră, răsucindu-și mustața colilie. „Cum la care?” zise Noimann. „La Sfânta Treime...” „Dar aveți și acolo un cavou?” „Sigur că am”, răspunse medicul pe un ton glumeț. „Pe Aleea cu Cireși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cele din cimitire?” „Inclusiv”, făcu el. „Vă puteți orienta fără probleme. Aleile au fost marcate cu roșu. Parcelele cu galben. Cât În privința cavourilor, o să le puteți repera după monument...” „Monumentul, desigur, vă reprezintă pe dumneavoastră?” Îndrăzni să Întrebe unul din meseni. „În persoană?” răspunse Noimann dezinvolt. „În halat, cu pipă și-n papuci”, spuse o altă voce, râzând Înfundat. „Exact”, făcu Noimann. „Cu halatul descheiat și În papuci...” Noimann nu glumea... Într-adevăr, fiind Într-o zi cu chef, achiziționase câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
furculițele Începură să se miște de la locul lor, atrase de palmele inginerului ca de un magnet. Halbele și sticlele vibrau și ele, lunecând ușor-ușor de la locul lor. Stimulat de aceste zgomote, inginerul Își strânse falca cu un bețigaș de bambus. Mesenii aplaudară. În ritmul muzicii, el mai execută câteva scamatorii, lipindu-și de obraji un șir Întreg de linguri și de furculițe. La un simplu gest al său, halbele zburară de pe mese, așezându-i-se În două piramide pe umerii tatuați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pârjolește, rumenindu-se (tot cu de la sine putere) și acoperindu-se cu o crustă roșie, crocantă. Culorile erau atât de proaspete, carnea rumenită atât de apetisantă, Încât mulți din cei prezenți pe terasa Corso Înghițiră În sec. Salivau nu numai mesenii, ci și ospătarii care, orânduiți frumos În fața intrării, priveau Înmărmuriți spectacolul. Între timp, mirosul de grătar invadă toată strada Lăpușneanu. Mulțimea saliva. O doamnă ce se oprise lângă galerii fu nevoită să se sprijine cu mâna de vitrină ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ciudatul sindrom de care fusese cuprinsă În Întregime Corso, numai că, În loc să cânte cocoșește, scoase un pe gâtlej niște sunete ce aduceau cu un răpăit de tobe, acompaniat de o trompetă. Terasa arăta ciudat. Acompaniați ca de o baghetă nevăzută, mesenii, cu mic, cu mare, indiferent de sex și vârstă, se ridicau de pe scaune, slobozeau În aer câte un cucurigu, apoi se lăsau Încă tremurând pe scaune, pentru a se ridica apoi din nou. Iataganul lui Satanovski plutea deasupra grămezilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca de un resort nevăzut, trupul său dădu să se ridice și el odată cu ceilalți, dar medicul, dând peste cap câte un păhărel de Alexandrion, reuși să-l potolească. Când zarva mulțimii se mai domoli, medicul aplaudă cu patos... Ceilalți meseni, scăldați În sudori, Îl priviră În tăcere. Dinspre locul unde se afla, turbanul lui Satanovski Îi răspunse un croncănit de corb. Ascultându-l, Oliver trase concluzia că adevărul ultim al lui Satanovski nu se deosebește prea mult de adevărul prim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de părere că numele de Herbina făcea o trimitere directă la Serbina, secretarul Consiliului Județean, căruia, probabil, ziaristul În cauză avea să-i plătească o poliță. Falcon mirosea direct a Falconetti, un personaj sinistru dintr-un serial celebru pe vremuri... Mesenii glumiră pe seama știrii. Lui Bikinski subiectul i se părea a fi extrem de interesant. El se gândea chiar să imortalizeze scena, pictând Într-o icoană piciorul de lemn Îngenuncheat lângă altar. Satanovski fu de părere că piciorul provenea de la o vacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce-arată?” „Nu le-am consultat decât În treacăt”, spuse inginerul. „Și?” Întrebă pictorul. „Ar fi bine ca domnul Noimann să evite barierele. O schimbare de macaz În viața de aici sau cea de-apoi Îi poate aduce multe neplăceri...” Mesenii râseră. Dar medicului vorba aceasta i se Înfipse ca un cui În inimă. Asta cu atât mai mult cu cât Satanovski se oferi să prezinte un alt spectacol de prestidigitație. Și, fără să mai lungească vorba, pocnind din degete, inginerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a cerut ca orice răzvrătit, distribuitor de pamflete cu caracter subversiv și orice hindus furios să fie trimis pe insulele Andaman pe viață, cu toate că opinia lui a fost considerată rezonabilă, a fost primită cu răceală. De-a lungul mesei lungi, mesenii își examinau atent unghiile, iar mustățile lor încrețite sub nasuri ca o perie de dinți căpătaseră un aer de froideur. Privett-Clampe , cu un aer grav, instalat pe figură, nici nu observă că expunerea ajunsese la sfârșit. Era prea absorbit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ar fi fost cineva, Boomer l-ar fi cunoscut. Tu nu-l cunoști, nu? De aceea dau un vot negativ. Doar așa... profilactic. Mi se pare mai cinstit. Vorbind cu toată onestitatea, nu consider că este genul Satiricon. După ce toți mesenii ajung cam...da, exact. Când cineva-i cu chef, nu mai vrea chiar pe oricine... vreau să spun că dacă lucrurile s-ar repeta... Dacă m-ai întreba, ți-aș spune că era un tânăr cam păcătos... cu toate că, cinstiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
paharelor cu vin. Mie, pentru că v-am spus că nu beau alcool, Îmi adusese un sifon care cam răsufla și-un castron cu miere În care azvârlise un pumn de mieji de nucă ca să Înting În el. Vinul mărise nerăbdarea mesenilor. Până la urmă, Coman s-a ridicat cu pieptul Înainte și s-a Îndreptat către perdeluță. „Ia să vedem, domnule, ce avem noi aicea?” a zis el, prefăcându-se a fi la fel de curios ca și ceilalți. „Ia uite, domnule!” și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cele două scene. Prima secvență: August târziu, război. Seară placidă, astm și arșiță. Sufrageria familiei Vancea. Încăpere albă, înaltă. Masă lungă, festivă, acoperită cu damasc. Opt tacâmuri strălucitoare, trei față în față, pe laturile lungi, și câte unul la capăt. Mesenii sunt încă în camerele lor, unde așteaptă, de multe ore,apariția capului familiei. Sonia în budoarul de domnișoară cu mărețul ei Matus, uriașul șchiop. Tolea lipit deradio, ascultând Londra, Mircea Claudiu aplecat peste căpșorul glacialei Astrid, să verifice lista cumpărăturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-l urmărească - pe de o parte, el încearcă să dea naștere unei conversații, iar pe de altă parte, nu ascultă ce se vorbește. Este pentru prima oară când ea joacă un rol fără ca măcar să știe că se află pe scenă. Mesenii beau mai departe. Nu te aștepta la prea mult. Adevărul e că nici un alog nu ți-ar da cu împrumul toiagul lui. Printre înghițituri și toasturi, Mao aruncă remarci ca de om beat. Cea mai mare fericire a unui șoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
masă a lui Nizam, un iftar, ospățul care consfințește Întreruperea postului, În a zecea zi de ramadan. Sfetnici, curteni, emiri, toți sunt neobișnuit de sobri, potrivit cu luna sfântă. Masa e așezată sub o iurtă enormă. Câțiva sclavi țin făclii ca mesenii să-și poată alege bucatele. Spre uriașele platouri de argint, spre halca cea mai bună de carne de cămilă sau de miel, spre cel mai cărnos copan de potârniche, se Întind șaizeci de mâini Înfometate, care scormonesc prin carne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
momente se dau sărutări pe neașteptate, m-am gândit eu și am pornit să mă ridic. Însă ea căuta doar să-și amintească versurile. „Stai, că știu: În vremea asta Alin,/Viclean copil de casă/ Ce umple cupele cu vin/ Mesenilor la masă... Așa sună sau aproximativ așa. Sunteți mulțumit, maiestate?” „Frumos, dar pe băiat îl cheamă în poem Cătălin. L-ai învățat special pentru mine?” „Special pentru acum.” „Frumos. Citești multe poezii?” „Poezii? Nu. Romane, dar poezii nu. Tu citești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Iar în anul următor, totuși adaug de la mine eu, fiindcă starostele n-a făcut nicio precizare în sensul ăsta se întorcea de obicei cu coada între picioare și cerea să fie din nou admis la examen! Iar dacă cineva dintre meseni, iritat de lunga abatere de la subiect și necrezând o iotă din povestea cu breasla hoților de buzunare, îi cerea să se întoarcă la povestea cu ceasul de buzunar furat, tata tresărea vinovat Da, da, hm! da, sigur și se grăbea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în administrația orașului, așa și pe dincolo, i se putuse întâmpla una ca asta și l-a asigurat că a doua zi, nu mai târziu!, avea să reintre în posesia ceasului de argint. Ceea ce s-a și întâmplat. Spre surprinderea mesenilor, care nu se puteau nicicum împăca cu gândul că hoții de buzunare erau atât de bine organizați. Și mai ales atât de disciplinați, că aveau o onoare a lor. Onoare la hoții de buzunare, ei!, asta-i prea de tot
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]