11,299 matches
-
de măsură, treze, lângă noi. Sătui suntem de-atâtea veacuri de metafore-ale lunii și hotărâți să nu amplificăm nimic din ce simțim. Privim, fără dorințe, atât: deplinătatea lunii, o imagine al cărei preț ne este viața, însăși viața, și nici metafora n-o va putea descrie. Văzul ne este luna, am devenit poezia, vedere fidelă, orbitoare, gând inclus, lungimea unui braț în așteptare, mișcând din degete fără iluzii. De am putea rămâne bogați și neschimbați în timp, privind, fără dorințe,-atât
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
ai ceva pe suflet, poți spune acum! Nu este deloc înțelept să pozezi în victimă, pentru că nu trăim în țara milei, ci într-un județ al disperării, unde cinismul e lider, bătaia de joc secretară pe probleme de apărare, iar metafora o reprezentantă vigilentă a publicului. Nu ne alegem nici cu suveniruri ieftine, turnuri Eiffel de cinci bucăți la un euro vândute de copiii Africii pe terasa de la Trocadero. Însă nici cu lucruri care contează în viață nu rămânem. Și măcar
Județul disperării by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/5052_a_6377]
-
fel de „arbore" între ghilimele pentru a se înțelege oarecum altfel aproape invers decât ceea ce e în realitate un arbore fără ghilimele). Bineînțeles la Chișinău sau București putea să mă bată gândul sau sentimentul sau să fi venit inspirația simpla metaforă să scriu un poem despre „copacul" bonsai dar -la ce bun dacă în spațiul informațional românesc doar vreun procent-două să zicem din populație știe ce ar fi ăla un „arbore" bonsai? Unde mai pui că cine știe ce răuvoitor ar putea ironiza
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6165_a_7490]
-
se lungește pe covorul de iarbă și de rouă și înfricoșează natura cu fiecare rugăminte de viață. Nu voi înceta să te îngrop primăvara, chiar dacă din gura ta flămîndă țîșnește o lumină care-mi face transparentă lumina. Sunt pregătită pentru metafore din ce în ce mai chinuitoare Primăvara asta își înalță căpșorul cu atîta putere, încât viața mea, privită de acolo, de sus, se vede ca un război
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
deplina sa maturitate, în chiar ultima sa zi de viață - 26 nov. 1970 - tot sub zodia poeziei s-a aflat în Amfiteatrul „Odobescu" de la Facultatea de Limbă și Literatură Română, vorbind studenților în cadrul cursului de Estetica Poeziei despre comparație și metaforă, în neobosita sa încercare de a descoperi „Ce este Poezia?", de a afla „culcușul ei ultim" și „natura ei misterioasă". În anii în care identitatea de scriitor i-a fost interzisă, Vladimir Streinu, pentru a supraviețui fizic, a existat doar
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
point d’orgue Străduințe mari, pe când intrăm, dimineața, în Catedrală Saint-Pierre din Geneva, ale sunetelor izbucnite spre bolțile gotice să se limpezească în linii, triunghiuri, cristale, - câtă sudoare sub bolovanii urcați, recăzuți, împinși iarăși, de Sisiful orgii! Iată, așadar, inevitabilă metaforă prestigioasa, în spațiul gol, cu masa altarului pustie, în fața doar cu-o psaltire deschisă pe un stativ, ca o condica de Prezență. Și doar eu, singur, neprotestantul, ascultăm țipetele disperate, gâfâitul greoi din tuburi. - Trebuia, nu-i așa, să-mi
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
desene și texte înfățișau ipostaze ale pâinii: "Inimă de In", "Secară Regală", pâine cu fibre de fructe, cu mirodenii, cu miez moale și alveolat... Dar și pâinea-simbol, care, de la Biblie și până azi, a inspirat mii de zicale populare sau metafore culte. "Prin mijlocirea teatrului să facem din gândire pâinea mulțimilor" (Victor Hugo). Sau proverbul: "Mai bună-i pâinea mâncată în picioare, decât friptura în genunchi." ...Imagini și cuvinte care i-au deschis apetitul. Și-a înfipt dinții în rustica crustă
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
eu imediat." Bucurie inefabilă și datorie sacră, poeziile lui Adam Puslojio sunt tot atâtea arene agonistice unde se confruntă binele cu răul, mitologia cu desacralizarea, tradiția cu avangarda, fiorul existențial și scrutarea de sine cu ludicul expresionist și gratuitatea artelor, metafora suprarealistă cu dialogul cu Absolutul: "Schimbarea în neant/ începe lejer și aproape/ invizibil. Evantaiul larg/ al mișcărilor este/ toată averea mea, piramida,// țipătul, Câmpia lui Martie,/ de unde începe schimbarea?// În această casă natală nu mai cunosc pe nimeni". Amant al
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
scrii nu trece neobservat - e, pînă la urmă, a scrie tot pentru tine, sau poate pentru cîțiva prieteni, pe care-i imaginezi citindu-te în actul doar pe jumătate conștient al "ficționalizării" citititorului care va fi înscris, volens-nolens, în text. Metafora cu Lumea Cealaltă rămîne valabilă, căci articolele și cărțile care-ți apar acolo vor fi percepute ca ale unui autor mort. Scrierile tale au acolo un statut de scrieri postume, iar vocea ta, vag auzită (dacă e auzită), e o
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
mult nu mă satisfac cei care își găsesc un rost în a sculpta aerul din jurul cuvintelor ce vin spre noi, roze și pline de razele nestăpînite ale lunii. Nu-mi place viziunea blajină și visătoare a unui cosmos educat prin metafore nenumărate. Ce să mă fac eu biată muritoare ce vreau să mă regăsesc în fața lui Dumnezeu cu o lume atît de colorată ca și a lui Cărtărescu. Atîtea baloane colorate peste capul meu îmi întunecă perspectiva și așa destul de sumbră
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
împreună, abandonați și ostracizați. Pentru că, asemenea bizonului din peșteră, ei nu sînt doar imagini convenționale, chiar proaste în cazul acesta, ci forme de permanentizare a unei esențe, personajul însuși cu întreaga sa demonie. Numai că uciderea simbolică a statuii, a metaforelor și a reprezentărilor, nu mai atrage automat după sine și dispariția realului brut. Poate și din pricină că sistemul comunist este un animal mult mai complicat și care a avut precauția de a nu miza pe o singură imagine. 2. Cu excepția orașelor
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
se bucurase de cîteva pagini în Discursul povestirii și apoi în Noul discurs al povestirii, dar acum ea este văzută și reînviată într-o perspectivă nouă care reevaluează raportul între figură și ficțiune și găsește în figurile adevărate, autentice (precum metafora, metonimia, hiperbola, litota, antifraza) un embrion, o schiță de ficțiune și, viceversa, în ficțiune un mod lărgit al figurii. Ca practică de limbaj, metalepsa, acest adevărat scandal al trecerii dintr-un univers în altul, al amestecului de planuri, va fi
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
de belferești considerente istorice, se caută și se întîlnesc într-o viață paralelă, care le dă o formă comună nouă, neașteptată și paradoxală.)”. Această perspectivă voit anacronică, interesată de valoarea intrinsecă, aproape exclusiv estetică, a textului literar amintește de superba metaforă a lui E.M. Forster, din Aspecte ale romanului, după care ar trebui să ne imaginăm că toți romancierii și-ar scrie operele în același timp, contaminîndu-se parcă unii pe alții de morbul creației: “Ei descind din epoci și ranguri diferite
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
cu sfințenie. Personajele principale ale prozelor sale sunt clișee, prejudecăți, defecte, vicii și, în general, o gamă largă de situații culese din imaginarul social contemporan, mai toate purtând pecetea unor conotații negative. Și când spun personaj principal, nu vizez o metaforă. Căci tocmai aici intervine marca personală a prozatorului ieșean: confuzia și glisajul elementelor din planul figurat spre cel propriu, din cel ideatic spre cel material, din cel obiectual spre organic; deseori, în dezvoltări tot mai absurde. O inversiune surprinzăroare și
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
pe lîngă simplificarea «revoluționară» a relației cu cititorul prin adoptarea limbajului lui (aproximare totdeauna dubioasă!) și un anumit, infim grad de expresivitate conotativă. El presupunea dreptul și pînă la urmă datoria poetului de a recurge la cîteva, puține, epitete și metafore de 20 de wați - totdeauna funcționale, de recuzită clasică sau de factură folclorică, la alegorii și la simboluri lesne identificabile, la repetiții și refrene întăritoare, la o versificare cuminte sau zglobie ușor de deprins și de frazat. În genere la
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
intuiție originară, dezvoltată ulterior» în legătură cu o anumită operă, înseamnă că «a comunica o emoție e totuna cu a o putea produce din nou, și atunci criticul trebuie să fie un spirit creator, în stare să prindă „sufletul” operei într-o metaforă»”. Așadar, Nicolae Manolescu e pe o latură un „gînditor” asupra creației, iar pe de alta un creator grație verbului critic ce-și asumă opera în temeiul inefabil al „talentului”. În ambele ipostaze figurează abstragerea din real, în favoarea ficțiunii, a convenției
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
celebrul număr special L’Herne din 1964, al lui Maurice-Jean Lefèbvre care, la rându-i, descoperea în Tlön... un mit al civilizației și culturii, în sensul că la Borges fantezia creatoare a spiritului devine agent al realului. Pe cât de cunoscută, metafora din Tlön... este pe atât de superbă: savanții de pe planeta inventată de cei din organizația care nega existența lui Dumnezeu scriu o enciclopedie la fel de fictivă (ficțiune de gradul doi) care invadează realul pământean. „Și lumea toată va fi Tlön”, căci
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
lui pot fi urmărite pe degetele celor două mâini. În spațiul utopiei litarare pe care o scrie de la prima povestire la ultimul interviu, Borges a așezat temeinic ideile cu care a jonglat permanent fie ca simple aluzii fie ca adevărate metafore epistemologice: cantitatea limitată a metaforelor sau legendelor de care e capabilă imaginația umană, totala depersonalizare a autorului și iluzia oricărei paternități literare, varietatea infinită a sensurilor prin lecturi succesive, crearea precursorilor cu ajutorul cititorului, neîncetata metamorfoză a operei literare... Postmodernii au
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
degetele celor două mâini. În spațiul utopiei litarare pe care o scrie de la prima povestire la ultimul interviu, Borges a așezat temeinic ideile cu care a jonglat permanent fie ca simple aluzii fie ca adevărate metafore epistemologice: cantitatea limitată a metaforelor sau legendelor de care e capabilă imaginația umană, totala depersonalizare a autorului și iluzia oricărei paternități literare, varietatea infinită a sensurilor prin lecturi succesive, crearea precursorilor cu ajutorul cititorului, neîncetata metamorfoză a operei literare... Postmodernii au găsit aici nesperat tot materialul
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
și eu reluată după zeci de ani). Povestirile lui sunt iluzii („tot ce e sugerat are mai multă forță decât lucrurile elaborate”7), simboluri ce transcriu propria condiție de ficționar într-o lume ce-și ascunde sub straturile de reprezentări, metafore și mituri realitatea intimă. Niște falsuri cu pretenții de sens. Dacă acceptăm existența unui Creator, atunci conceptul trebuie resemantizat. Creatorul ca ficționar de la gradul 2 în sus, care creează mituri după mituri, care rescrie cópii după cópii, căci instrumentele pe
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
Politicul ocupă un loc nesemnificativ în jurnal, cel mult un background ce se ridică din când în când din zona subliminalului. Așadar, lunga Noapte este ori o contextualizare a producției diaristice prin amprentarea temporalului cu o semnificație politică indirectă, fie metafora unei inteligențe sensibile și extrem de permeabile față de colțurile mai umbrite ale existenței pe care le augmentează apoi până la întunecarea deplină, un soi de poziționare perenă în epicentrul minusurilor vieții. Mihai Bogdan nu a scris un jurnal intim. O recunoaște în
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
farmece și apucături de femeie, poate toarce poezie în ritm de computer și ține loc de amic. Sau toate în sens invers - femeia e o pisică, literatura, la fel, prietenii, și ei - caz în care înțelegem că viața e o metaforă felină, cu toate conotațiile care decurg de aici - aparență, neîncredere în realitatea lumii și, pînă la urmă, neîncredere în realitatea poeziei. Cărticică pentru pisică este, dacă am numărat bine, cea de-a cincea carte a lui Romulus Bucur. Poetul, membru
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
Un tânăr care visează să devină scriitor faimos este mușcat de un câine misterios și, când, în cele din urmă, se așază la masa de scris, câinele din el încearcă să-l atace de fiecare dată. Dar și această frumoasă metaforă cu iz sud-american este scrisă prea simplu și are un final explicit. În mare parte, cam aceleași obiecții se pot face și romanului. Capitolele, care urmăresc în paralel trei cupluri, personaje angajate toate într-un fel de relații în serie
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
de coerență, de unitate în diversitate. Căci, dacă suntem atenți mai ales la definirea “imaginii” de către poet, după ce, pe coordonate post-simboliste (un model a putut fi Adrian Maniu din anumite Figuri de ceară) începuse deja să practice “imagismul”, făcând din metaforă și comparație instrumente amplu reverberante în jurul “obiectelor” de plecare, remarcăm că multiplicarea punctelor de contact, a interferențelor, ecourilor, i-a individualizat de timpuriu discursul liric. Cum am observat și altădată, “comparatul” devenea la el un fel de nucleu de energie
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
imaginației lui “imperialiste”. I-a venit exact la momentul oportun definiția deja citată a “imaginii poetice” ca ecuație între elemente cât mai îndepărtate între ele sau, zicea el, cât mai apropiate, căci contiguitatea metonimică putea face servicii similare celor ale metaforei. Micul moment futurist-dadaist-constructivist de la “75 H.P.” a fost, așadar, unul de exercițiu destructurant, de eliberare de reguli logice și gramaticale, de încurajare, pe acest teren degajat, a tuturor impulsurilor imaginației. În faza “integralistă”, a anilor 1924-1925, versurile sale (adunate mai
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]