214 matches
-
mă apropie de-o altă moarte?/ E tot mai frig/ Strănătatea mă cuprinde". (Mamă). Iar "exilul acesta va oblige ființa să-și descopere spiritual. Salvarea ar fi posibilă prin unirea cu această ființă interioară"104. Am numit aceste volume, volumele metaforizării, datorită permanenței metaforelor din interiorul lor, care se dedublează și se restrâng, cresc și descresc, se înalță și se prăbușesc, într-un permanent joc al căutării sinelui și al refugiului în universul său singular. Metaforele succesive sunt toate acele metafore
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
am împărțiti etapele de creație poetice, având în vedere atât prezența/absența metaforei, cât și deconstrucția/reconstrucția canoanelor paradigmatic și individual la care acestea au contribuit. Astfel încât, am numit cele două momente de creație ale Anei Blandiana: etapa poetică a metaforizării sau volumele deconstrucției și etapa poetică a demetaforizării sau volumele reconstrucției. Desigur, noutatea unei astfel de încercări analitice nu este absolută. Poezia Anei Blandiana, deși în general abordată din punct de vedere clasic, în cadrul unor studii monografice, cunoaște, totuși, încercări
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tradiția scrisului românesc cult, care capătă originalitate printr-o deconstrucție a semnificației originare sau a trăsăturilor impuse de curentul literar. În acest sens, am grupat creația Anei Blandiana în două etape. Prima etapă am numit-o generic, etapa poetică a metaforizării sau volumele deconstrucției (în care poeta demolează sensurile ancestrale ale metaforei, contribuind, asemenea congenerilor săi, la un dinamism al simbolurilor utilizate, fie la nivelul semnificatului, fie la nivelul semnificantului, "conferind un câmp semantic unui cuvânt ce nu a fost consacrat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de sfinți." (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest) identifică, la modul vizionar, aceste două deconstrucții. Autoarea tezei consideră că deconstructivismul își află cel mai bine funcționalitatea la nivelul textelor care se opun ideologiei. Detectează, de asemenea, două etape poetice: una a metaforizării sau volumele deconstrucției și alta, a demetaforizării sau volumele reconstrucției. Prima ar cuprinde volumele de tinerețe, publicate în intervalul 1964-1970, și ar inventaria metaforele succesive, care fac legătura între volume. A doua ar începe cu anul 1977, cu volumul Somnul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
61 2.2. Ana Blandiana, în contextul Generației '60 77 2.3. Dosar de receptare critică 98 3. Ana Blandiana. O poetică a deconstrucției 124 3.1. Deconstrucție și canon la Ana Blandiana 124 3.1.1. Etapa poetică a metaforizării sau volumele 143 deconstrucției. 143 3.1.1.1. Metafore successive 143 3.1.1.2. Metafore deschise 183 3.1.1.3. Metafore opace 192 3.1.2. Etapa poetică a demetaforizării sau volumele 195 reconstrucției 195 3.1
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
resemnificării cu două finalități: introducerea conotoațiilor În sistemul semnelor (a fortiori, a transcendenței În contingență, și nu renunțarea la prima În favoarea celei de-a doua) și, respectiv, exploatarea denotativului ca unic material lingvistic capabil să rămînă În afara sistemului semnelor. De-metaforizarea literatutrii - frust și simplificator spus - este formulată de poetul Claude Royet-Journoud În 1972: „Problema este a literalității (și nu a metaforei). Asta Înseamnă să măsori limba În unitățile ei „minimale” de sens. Pentru mine, versul lui Eluard „Pămîntul e albastru
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
grandioase într-o amplă pendulare între cosmic și teluric. Alternarea acestor imagini sugerează, pe lângă amplificarea alegoriei, și potențarea nestăvilită a zbuciumului sufletesc, a sentimentelor baciului moldovean. Astfel, peisajul realizat printr-o enumerare de elemente naturale aflate la diferite grade ale metaforizării și personificării devine un cadru natural propice exteriorizării trăirilor interioare, în deplină concordanță cu acesta. 3. Frumusețea baladei "Miorița" constă și în atitudinea, unică în felul ei, a ciobanului moldovean în fața morții, atitudine ce impresionează și dă farmec și valoare
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
lumii textului) este cu totul altul. Oricare dintre principiile aparente după care i se structurează imaginarul poetic și, implicit, oferta sa de lume nu vizează nici relatarea laconică, rece, tip proces-verbal, pe care și-o atribuie la sfârșitul Mitologiei..., nici metaforizarea de grad zero pentru care pare a pleda într-o secvență din Jocul vidului și al înfățișării. "Scriitura albă și ternă" mărturisește, nu-i așa?, "o imposibilitate/ asumată cu dispreț și orgoliu", în capcana căreia niciun poet nu ar mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și de Jules Verne, care i-au permis să descopere și să pună în evidență operațiile de deschidere și de închidere ale momentelor sau secvențelor descriptive, dimensiunea prin excelență tabulară a enunțurilor descriptive, cît și, mai ales, acele operații de metaforizare, de animare sau de ordonare secvențială grație cărora se poate evita așa numitul "efect de listă". Autorul arată că domeniul descrierii nu se poate limita doar la funcția de pauză descriptivă cînd, de exemplu, descrierea povestește o experiență perceptivă, putînd
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe care autorii le-au atribuit descrierilor și, de aceea, ne vom servi atît de contextul reflecțiilor lor teoretice, cît și de producțiile ficționale propriu-zise. Abordate din punct de vedere poetic, mai multe probleme de funcționare textuală (descriere de acțiuni, metaforizări, alegerea de planuri din texte diferite) vor fi mai apoi reexaminate din punct de vedere lingvistic. Delimitîndu-se de relația dintre secvențele descriptive și narațiunea în care acestea se regăsesc adeseori inserate și părăsind aria discursului literar, cea de-a doua
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
înghițit zilnic în doze variabile de text (" Dacă vrei, poți Adidas Torsion"), muzică și imagine ("Marlboro country" și exaltarea mitului Far-Westului, a virilității, a plenitudinii corporale etc.). În fiecare din manifestările sale: prezentarea (obiectului), anecdotizarea (inserarea obiectului în cultură) și metaforizarea (valorizarea acestuia), imaginea are o funcție institutivă (de transformare a produsului în semn) și coagulantă, declinînd ad infinitum paradoxul social: a fi ca toată lumea și a nu semăna nimănui. Din interferența lui Unus cu Socius rezultă valențele securizante ale imaginii
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
creat prin imaginație artistică) poate fi evidențiat prin dezvoltarea comparației implicite pe care o presupune metafora (regina nopții - luna, ca o regină a nopții; corola de minuni a lumii - misterele existenței, asemeni unei corole de minuni a lumii). Procesul de metaforizare operează un transfer de sens între termenul metaforic și cel propriu. Astfel, metafora stănesciană leoaică tânără, iubirea sugerează ideea că dragostea este plină de forță și vitalitate, de o superbie sălbatică, este agresivă, feroce, agilă, calină etc., precum o leoaică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sa, de exemplu, sunt desemnați prin multiple simboluri metonimice - cântăreț (menestrel)/cântec, Orfeu/Euridice, liră, lăutar/vioară, bufon/râsu’ plânsu’, cuvânt/necuvânt, tăcere, pa săre/cântec, zbor, pană, condei, călimară etc. Procesul de simbolizare metonimică interferează adesea cu cel de metaforizare, rezultând „blocuri“ stilistice cu efecte remarcabile în producerea sensului: Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi sadună / Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună. (M. Eminescu); Pilatul vieții sa spălat pe mâini / și înnoptează sângele în noi
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cum o numea Titu Maiorescu), nod de semnificații formulate explicit (Nu credeam să învăț a muri vreodată. - M. Eminescu; Eu cred că veșnicia s a născut la sat. - L. Blaga etc.) sau doar sugerate (prin imagini artistice, prin simboluri, prin metaforizare: Deal meu propriu vis mistuit mă vaiet, / Peal meu propriu rug, mă topesc în flăcări - M. Eminescu). 3.4.2. Structurarea textului poetic Textul poetic este o structură complexă, „o unitate formală de sine stătătoare, care poartă un conținut imaginar
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
principiul versificației), caracterul autotelic 3 și caracterul ficțional al referentului. Poeticitatea se realizează prin strategii discursive, precum simbolizarea, totalizarea (actul semnificării se realizează prin întregul context stilistic), devierea (de la normele limbii literare și de la uzanțele comunicării pragmatice) ca mecanism de metaforizare și de producere a unor noi semnificații etc. Particularitățile care conferă unicitate limbajului poetic sunt expresivitatea, ambiguitatea, sugestia, reflexivitatea. - Expresivitatea denotă capacitatea limbajului de a valorifica resursele expresive ale limbii, reflectând astfel „fondul subiectiv al vorbitorului“ (Tudor Vianu). Indici textuali
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
localiza utilizatorul în interfața cu design intuitiv, indicând atât prezența identității acestuia în realitatea fizică, cât și în lumea numeric-simbolică, iar mouse-ul este o metaforă a extinderii mâinii sau a expansiunii subiectivității. În același timp, aceste tehnologii materiale sunt o metaforizare a identității multiple și nomade, navigând permanent în spațiile de date și deschizând ferestre simultane către lumi construite și plăsmuite, interacționând în zone ale controlului social sau ale puterii politice, economice sau ideologice. Ne vom folosi de studii postmoderne media
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Metafora preferată a sociologului și psihanalistului de la MIT în cadrul discursului identității eului multiplu și dispersat în rețea este însă „fereastra” computerului. Posibilitatea de a deschide nenumărate ferestre pe ecranul ordinatorului și de a realiza linkuri hipertextuale este privită ca o metaforizare a perspectivelor umane multiple și a aspectelor diferite ale eului. În cadrul analogiei dintre identitatea umană și tehnologiile ordinatorului, metafora ferestrelor ecranului corespunde modului familiar prin care utilizatorii se raportează la spațiul digital și, mai mult, relaționării cu imaginea unui eu
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Pariziana este un mecanism complex. Clorinde este printre toate femeile pe care le-a cunoscut Rougon "la machine la plus compliquée qu'on pût imaginer (...) Elle restait multiple, puérile et profonde" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.80, 275]. Această metaforizare permanentă a personajelor face posibilă pendularea lor între lumea mitică și cea reală 131. Personalitatea Parizienei este un spațiu misterios al coincidentei contrariilor, care acționează potrivit logicii și dinamicii mitologice, al convertirii continue a unui conținut în opusul său132. O
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
socială, alunecând în absurda concluzie a lui J. Derrida cum că "totul este text". Luată literalmente, afirmația lui Derrida este în mod evident absurdă; înțeleasă ca metaforă, își pierde din pretențiile inițiale, existând riscul de a salva orice afirmație prin "metaforizare". După cum o arată societățile orale sau non-literate, străine de tehnologia culturală a scrisului, există viață socială și în afara textului! Astfel de evidențe de bun simț epistemologic ar trebui să tempereze pretențiile totalitariste ale adepților analizei de discurs care, urmându-l
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
se explică idealul estetic existent în matematică și logică înțeles ca simplicitate. Nu e deloc greu de argumentat existența unei poetici a științei sociale în care metafora este utilizată pe post de dispozitiv euristic (Rusu, 2013b). Ca specie a analogiei, metaforizarea este procedeul stilistic responsabil de producerea unora dintre cele mai spectaculoase efecte poetice. Creațiile estetico-literare sunt, în mare parte, dependente de metaforizare pentru livrarea mesajului și captarea interesului publicului cititor. Însă metaforizarea nu este proprietatea exclusivă a operelor literare. La
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
științei sociale în care metafora este utilizată pe post de dispozitiv euristic (Rusu, 2013b). Ca specie a analogiei, metaforizarea este procedeul stilistic responsabil de producerea unora dintre cele mai spectaculoase efecte poetice. Creațiile estetico-literare sunt, în mare parte, dependente de metaforizare pentru livrarea mesajului și captarea interesului publicului cititor. Însă metaforizarea nu este proprietatea exclusivă a operelor literare. La rândul lor, științele sociale capitalizează conceptual metafore și analogii, utilizând aceste procedee literare nu ca figuri de stil cu efecte estetice, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dispozitiv euristic (Rusu, 2013b). Ca specie a analogiei, metaforizarea este procedeul stilistic responsabil de producerea unora dintre cele mai spectaculoase efecte poetice. Creațiile estetico-literare sunt, în mare parte, dependente de metaforizare pentru livrarea mesajului și captarea interesului publicului cititor. Însă metaforizarea nu este proprietatea exclusivă a operelor literare. La rândul lor, științele sociale capitalizează conceptual metafore și analogii, utilizând aceste procedee literare nu ca figuri de stil cu efecte estetice, ci ca dispozitive euristice cu efecte epistemice. Faimoase sunt "mâna invizibilă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
metaforice, condamnată din capul locului la imperfecțiune. O "coerență metaforică" între fenomenul metaforizat și referentul său metaforic nu poate fi niciodată fără cusur. Aspirația perfecțiunii modelării metaforice este împiedicată de natura diferită a fenomenelor puse în legătură analogică de procesul metaforizării. Chiar dacă între cele două fenomene există multiple puncte de contact, ele aparțin, în definitiv, altor sectoare ale realității. Această apartenență ontică specifică este cea care zădărnicește totalitatea modelării metaforice. Cazul palimpestului ca metaforă pentru memoria istorică românească nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prin sintagma „limbă de lemn”. Ea este specifică mișcărilor ideologice, având rol propagandistic, dar o întâlnim și în afara aparatului ideologic, ca falsă limbă reală utilizată de diverse persoane. Ca strategie performativă poate fi considerată și utilizarea din abundență a metaforei (metaforizarea) în construcțiile noastre discursive, deoarece limbajul metaforic este un excelent mijloc de seducție discursivă, și astfel de acțiune asupra celorlalți. Direcția de adecvare, la nivelul dimensiunii performative a discursivității, este a lumii la limbaj, în sensul că interlocutorul (și prin
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
specializate sau tipuri de limbaj, nu sunt altceva decât specializări ale limbajului natural. Limbajul natural va fi „materia brută” asupra căreia se va acționa prin operații de selecție sau îmbogățire lexicală, de precizare și stabilire sau dimpotrivă de vaguizare și metaforizare (în cazul limbajului poetic) a semnificației termenilor și expresiilor, precum și alte operații, iar ca „produs finit” vom avea o anumită „specializare discursivă” a acestuia, un anumit „jargon”. O determinare a principalelor „specializări discursive” ale limbajului natural va face Morris, prin
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]