328 matches
-
trece numai ea / Și eu de-aș mai rămânea; M-aș ruga lui Dumnezeu / Să nu rămân numai eu, / Să rămâie și mândra, / Care m-am iubit cu ea!..."213 Paralelismul explicativ realizează portretul unei sorți lipsite de norocire, ipostaziată metonimic urât, boală, străin, pământ, toiag și definită tautologic, tocmai pentru a pune în evidență datum ul vieții: "Foaie verde și-o lalea, / Maică, măiculița mea, / De ți-a fost dragă lumea, / La urât nu mă-ndemna! / Decât cu urâtu-n casă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
căci e lipsită de înrădăcinare afectivă a amprentei! Amprenta locală e o metonimie, acea figură poetică mobilizează un singur element pentru a evoca un ansamblu: la partie pour le tout! Partea pentru tot... amprenta pentru o reprezentație! Memoria mea e metonimică! Din Meșterul Manole a lui Alexa Visarion, îmi răsună încă și azi în urechi zgomotul agitat al acelei înălțări febrile, executate sub ochii noștri, a unui zid făcut din planșe de lemn, echivalentul mănăstirii...atunci cadrul scenei se închidea progresiv
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acestei figuri de gândire (metasemem) îi determină pe moderniști, care cultivă o poezie intelectualizată, conceptualizată, să deplaseze centrul de greutate al discursului liric dinspre metaforă spre metonimie. Aceasta devine un procedeu structurant și, implicit, o marcă a modernității. Analiza structurilor metonimice, pe baza domeniului de referință, evidențiază ca tipuri principale: - asociere (contiguitate) de tip simbolic: numele unui simbol, în locul „obiectului“ simbolizat (semnul în locul obiectului semnificat prin semn). Poetul (artistul) și creația sa, de exemplu, sunt desemnați prin multiple simboluri metonimice - cântăreț
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
structurilor metonimice, pe baza domeniului de referință, evidențiază ca tipuri principale: - asociere (contiguitate) de tip simbolic: numele unui simbol, în locul „obiectului“ simbolizat (semnul în locul obiectului semnificat prin semn). Poetul (artistul) și creația sa, de exemplu, sunt desemnați prin multiple simboluri metonimice - cântăreț (menestrel)/cântec, Orfeu/Euridice, liră, lăutar/vioară, bufon/râsu’ plânsu’, cuvânt/necuvânt, tăcere, pa săre/cântec, zbor, pană, condei, călimară etc. Procesul de simbolizare metonimică interferează adesea cu cel de metaforizare, rezultând „blocuri“ stilistice cu efecte remarcabile în producerea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
prin semn). Poetul (artistul) și creația sa, de exemplu, sunt desemnați prin multiple simboluri metonimice - cântăreț (menestrel)/cântec, Orfeu/Euridice, liră, lăutar/vioară, bufon/râsu’ plânsu’, cuvânt/necuvânt, tăcere, pa săre/cântec, zbor, pană, condei, călimară etc. Procesul de simbolizare metonimică interferează adesea cu cel de metaforizare, rezultând „blocuri“ stilistice cu efecte remarcabile în producerea sensului: Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi sadună / Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună. (M. Eminescu); Pilatul vieții sa spălat pe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
acum. (T. Arghezi); - contiguitatea de tipul dependenței: se concretizează mai ales prin numirea unei părți a trupului omenesc, în locul însușirii/calității/acțiunii (cap, frunte, tâmplă - metonimii pentru cugetare/inteligență/rațiune; inimă - metonimie a sensibilității, a bu nătății etc.; ochii, figurând metonimic cunoașterea contemplativă; gură, buze - simboluri metonimice pentru Eros și Logos; carne, sânge, rană - metonimii ale ființei biologice; mâinile, figurând prin metonimie dexteritatea, picioarele, agilitatea etc.) sau a materiei/substanței din care este făcut un obiect, în locul obiectului: Sălbaticul vodă en
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dependenței: se concretizează mai ales prin numirea unei părți a trupului omenesc, în locul însușirii/calității/acțiunii (cap, frunte, tâmplă - metonimii pentru cugetare/inteligență/rațiune; inimă - metonimie a sensibilității, a bu nătății etc.; ochii, figurând metonimic cunoașterea contemplativă; gură, buze - simboluri metonimice pentru Eros și Logos; carne, sânge, rană - metonimii ale ființei biologice; mâinile, figurând prin metonimie dexteritatea, picioarele, agilitatea etc.) sau a materiei/substanței din care este făcut un obiect, în locul obiectului: Sălbaticul vodă en zale șin fier (G. Coșbuc); Domniță
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fiind? (H. Bădescu); Dintrun bolovan coboară / pasul tău de domnișoară. (N. Stănescu) - contiguitate de tip spațial/temporal: aceste tipuri de metonimii pot apela de asemenea la simboluri poetice, ca substitut al reperului categorial de timp sau de spațiu, dar relația metonimică vizează mai accentuat durata și raportul antecedent-succedent, respectiv proximitatea spațială și legătura dintre locul de proveniență și entitatea provenită din acel loc (originea-entitatea originară): Tu te lauzi că Apusul înainte ți sa pus? (M. Emi nescu); Unde ești, Elohim?/ Umblăm
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
temporală a imaginarului poetic: Unde ești astăzi; eașa de mult deatunci 7. Metonimia ape moarte generează un fascicul de semnificații, sugerând lacrimile prin care îndrăgostitul își plânge iubirea pierdută și ideea că această suferință este distructivă. În același timp, sintagma metonimică actualizează motivul basmic (apa vie - apa moartă) semnificând erosul ca suferință, ca moarte fără putința învierii. O altă figură de stil semnificativă din strofa a doua este metafora explicită coasa tăgăduinței, care semnifică forța ucigătoare a negării dragostei. Această metaforă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
În același registru al disperării se construiește și dubla metonimie pulbere și scrum. Substituind - pe baza unei relații logice - conceptul abstract de „gol existențial“ prin simboluri ale derizoriului, metonimiile sugerează deșertăciunea oricăror iluzii, stingerea oricăror zadarnice speranțe. Cei doi termeni metonimici aduc în poezie motivul biblic „vanitas vanitatum“, care stă la baza mesajului poetic. 8. Poezia argheziană se înscrie în sfera lirismului subiectiv. Trăsăturile definitorii pentru lirica eului sunt, în primul rând, discursul subiectiv cu numeroși indici textuali ai persoanei I
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Editura Humanitas, 1991, p.161. UN REFLECTOR PE SCENA SUPLICIULUI Forma sub care va apărea, în trăirea personajului rebrenian, momentul decisiv de transport interior este prilejuită, în mod bizar, de reflectorul rusesc. Ca un inamic sfidător, în fapt sub semnul metonimic al identificării armatei rivale cu obiectivul luminos care străpunge, pătrunde imaterial linia frontului, reflectorul provoacă necontenit. Încercările de a-l lichida eșuaseră constant. Apostol Bologa crede că, doborîndu-l el, va putea cere în schimb favoarea de a fi mutat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Vom accepta că, desprinse de conținutul simbolic imediat, lumina și reflectorul nu mai desemnează pe Celălalt, inamicul sfidător, ci ating semnificațiile mai înalte ale unei forțe transcendente. Ca o zguduire nevrotică, "ura" împotriva luminii, socotite pînă atunci rațional și pe cale metonimică semnul ochiului uriaș inamic, se preschimbă în adevărată fervoare. Fără un fond precis, ceea ce anunță deja natura de neînțeles a cratofaniei, atracția spre lumina nestăvilită copleșește mintea lui Apostol. Personajul se lasă purtat de o confuzie delirantă a țintei luminoase
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
descrierea, viziunea într-un cuvînt înseamnă a ocupa un loc în spațiul ficțional, o poziție în avanposturile observației, o încăpere în lumea extensibilă a imaginației. Locuirea, în roman, este a asigura narațiunii o scenă în perfectă depliere, vizuală și caracteristică, metonimică sau simbolică. Pentru unii artiști, scena romanului organizează anticipator lumea întîmplărilor. CASE DE STICLĂ Ascultînd de ritmuri capricioase ale percepției, casele imaginare seamănă mult unui clopot de sticlă, deschizîndu-se privirii sub cele mai felurite unghiuri. Indiferent de natura fanteziei turnate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
colectiv, locul unde se pun în scenă numeroase ritualuri procesionare, purtătoare de semne, de iconuri sau embleme politice (...), locul unor cicluri succesive de expoziție"(6). Tradiția prozei imprimă relației spațiu-personaj însemnătatea bine știută, fundamentată pe motivația în cod realist. Natura metonimică se relevă cu deosebire, atunci cînd mediul / habitatul / spațiul "descriu" pe locuitor, îl "explică", îl substituie sau îl demască. Reciproc, spațiul poartă amprenta tendințelor ascunse, a aspirațiilor personale, nenumite, "tușele" unui tablou în devenire al personajului. În materialitatea ornamentului, romancierul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fost evacuată de proprietar și caută casă. Așadar, nu aveau domiciliul stabil. Mini îi petrecu în căutarea lor, cu un gînd bun, pereche totodată gata pentru cuib și nomadă." Pregătită și ea pentru o nouă căsătorie, viața Elenei se pecetluiește metonimic prin coincidența propice, voit ironică, a motivelor reprezentative: "cum rochia de mireasă aștepta gata de mult și în casa lui Drăgănescu parchetul chiar fusese lustruit, nunta fusese fixată în prima joi." La temelia celor mai importante case, scene ale romanului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Elenei, toate i se păreau destinate lui. Era un rai regăsit (...) se simțea acum un amant mistic." Întreaga situare a Elenei, solidară în acest fel cu spațiul existenței ei, poartă semnele investiturii erotice. Aspectul "obiectual" al afecțiunii (răsfrînte asupra "prelungirilor" metonimice ale persoanelor, domiciliile lor) apare aici în varianta cea mai pură, cea mai spiritualizată. Personaj care opune crispatei atenții la obiecte o reverie atenuantă, soporifică, Maxențiu transportă în visul său o imagine construită, un acord final al trecutului cu himera
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a se revolta împotriva unei vizite la țară și încă de felul acesta, Mini se despăgubea, avînd păreri despre fapte, lucruri și oameni.>> Pînă să o întrebe pe doctorița Lina <<Ce se petrece? >>, cînd capătă un răspuns "idiot", Mini este, metonimic, "privirea descriptivă", avansînd, prin deducție, concluzii parțiale: decorul semnifică, definește în stilul realismului. <<Dacă nu erau lustruite se gîndea Mini ce frumoase ar fi fost. Dar n-ar mai fi corespuns cu casa și locuitorii ei... Pe cînd așa, totul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
rang și poziție socială a orașului. De la "hoinăreala" burlăciei la retragerea spre periferie, centrifugă, a celor asemenea lui, mișcările lui Lică semnifică poziția subalternă, conștiința ei, și desigur voința forțării limitelor. Cum procedează nu de puține ori, autoarea lansează sugestia metonimică plecînd de la împrejurarea concretă care implică "locația": "...își zise că duduia Mari locuiește prea departe, ceea ce era numai un pretext, Lică fiind un mare hoinar. Trase concluzia totuși justă că se făcuse mare schimbare în domiciliul tuturor cunoscuților lui. Era
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
îndemînarea Hildei fusese scoase din sertarele Lenorei și transformate în păpuși, abajururi și alte frivolități. În odaia astfel pestrițată de cîrpe și culori, Lenora regăsea ceva din existența ei trecută și din personalitatea nimicită." La o primă impresie, semnificația apare metonimic în aderarea "personală" la obișnuința de interior a fleacurilor domestice. În fapt, recompunerea decorului familiar și definitoriu trezește în Lenora o zvîcnire de orgoliu, un sine somnolent și anihilat în noua postură. Dintre termenii pe care (psih)analiza îi poate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de vase comunicante trimite spre natura subalternă (subterană) a personajelor, dominate de figura "profesorului", din care vor face un prototip (suveranitate și tronare în universul "viermușilor"). Ideea prototipului (fiindcă gemenii repetă asaltul lui Rim asupra Siei, aici anticipîndu-se prin "argumente" metonimice de ordinul așezării în spațiu atentatul comun, promiscuu prin solidaritatea agresorilor și concomitența actelor) este exprimată, clar, și în planul lui Rim. Pentru acesta, reflectat interior de o egoistă și rizibilă imagine de cuceritor, prototipul este direct ... arhetipul: "Don Juan
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
mișcate de iubire, a intrat în eul liric. Poetul s-a retras în sine pentru contemplare ("un suflet-mănăstire"), erosul tulburător este imaginat ca o "lavandă sonoră", iar cântecul are calități palpabile ("mierla pe clape"), femeia este sugerată doar prin detalii metonimice (prin deget), fiind o prezență serafică, uneori înzestrată cu corporalitate. Iubirea este asociată cântecului. Metafora sonoră a furtunii, natura domesticită, starea de confuzie, impresia de plutire, nesiguranța în fața inexplicabilului anunță invazia sentimentului de dragoste. În timpul unei întâlniri misterioase, între lumea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
decât o întâmplare cu oameni excepționali. Ciocnirile intre cotigi n-au nici o importanță; cele dintre mașini mari, dintre locomotive, zguduie."22 De actualitate aici nu e ce spune cel intervievat, ci cum o spune, într-un limbaj deopotrivă alegoric și metonimic. Așadar, ciocniri între mașini mari sau locomotive. Ele contează! De ce Fred Vasilescu se află mai tot timpul la volanul unui bolid sau la bordul unui avion supraîncărcat cu benzină? Animator al aviației și automobilismului, Camil Petrescu transferă propriile pasiuni eroului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
întâmplării..."160 Următorul mitem este cel al preconstrucției sau al "zidului părăsit și neisprăvit". Meșterii caută un rudiment de construcție, deoarece o lucrare nouă trebuie să-și asume o tradiție, să se bazeze pe un efort anterior. În roman, echivalentul metonimic al preconstrucției este D., bizarul caracter conturat de către d-na T. în caietele sale. Pentru tipologia camilpetresciană, D. este un personaj atipic, fiind singurul cu un destin ce stă sub semnul iremediabil al ratării. Încă din adolescență, iubește fără nicio
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
confluență de poetici, influențe filosofice, culturale diverse, nerăbdător de a-și realiza Opera intenționată, Creatorul fundamentează prin adaus, de facturi diferite, un text de fundal al sacrului, iar nota de subsol, cadrul profanului, de o concretețe parcă perceptibilă o "margine", metonimic vorbind face posibilă, precum planul unei "ferestre", reprezentarea unei lumi tridimensionale. Se pot decupa "fragmente de realitate" conform acerbei dorințe a scriitorului de a proba autenticitate în scriitura sa. La rândul lor, "tăieturile" încastrate (avem în vedere toată diversitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
s. a.) Descrierea propriu-zisă a eroinei conține elemente, aparent, comune: "Nu înaltă și înșelător slabă, palidă și cu un păr bogat de culoarea castanei (...) și mai ales extrem de emotivă..."323. Defel întâmplător, atenția se concentrează asupra privirii, care, simbolic, metaforic și metonimic, sugerează capacitatea unui artist de "a da viață" Operei: "Avea orbitele puțin neregulate, ușor apropiate, pronunțate, cu ochii albaștri ca platina, lucind, fremătând de viață, care, când se fixau asupra unui obiect îl creau parcă."324 Această sintagmă "albaștri ca
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]