329 matches
-
Acasa > Impact > Scrieri > CASA PĂDURARULUI (2) Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1150 din 23 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Casa pădurarului (2) (continuare) A doua zi, dimineața, Eliza, mezina familiei, se trezi mult mai devreme ca de obicei. Toată noaptea visase la puiul de căprioară. De cum deschisese ochii, s-a și dus la el, să vadă cum o mai duce. Puiul, care dormea ghemotoc, ridică un pic căpușorul și
CASA PĂDURARULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362650_a_363979]
-
în brațe. Cât ai bate din palme, în jurul vătuiului s-au adunat toți cei patru copii ai pădurarului: Ionică, Mihăiță, Mugurel și Eliza. - Tată! Ce surpriză ne-ai făcut, chiar de Moș Nicolae! Ce pui de căprioară grozav! exclamă Eliza, mezina familiei, repezindu-se să mângâie puiul. - Măi copii, vătuiul este rănit! Are un picioruș frânt! Trebuie să-l oblojim!... Într-adevăr, cei ai casei, printre care veni și Anuța, soția pădurarului, începură să se ocupe de pui. Au oblojit cum
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
Cât de mult i-ar fi plăcut să tragă și ea cu arcul! Într-o seară, își luă inima în dinți și se înfățișă tatălui ei: -- Tăicuțule, am o mare, mare rugăminte la tine! Oroles, o privi cu bunăvoință. Era mezina lui și cea mai dragă dintre odrasle, așa că îi făcu semn că poate să vorbească liniștită despre dorința ei. Bristena își alese cu grijă cuvintele: -- Tăicuțule, eu nu am cerut nimic, niciodată, de la tine! Te-aș ruga, dacă poți și
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
fost dintotdeauna o componentă firească a vieții de zi cu zi. Crescută la poalele paralelipipedicului Suru, obișnuiam încă din pruncie să ies la iarbă verde în imediata lui vecinătate, pe valea Moașei. Înconjurată de veri și verișoare mai mari, eu, mezina răsfățată, am prins șpielul la tot felul de trucuri pe care poate alții le-au învățat abia mai târziu. La cabana Suru cred că m-a dus mama încă de la vârste preșcolare. Drumul într-acolo l-am cunoscut aproape pe
MUNŢII FĂGĂRAŞ, PENTRU CĂ EXISTĂ !* de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354439_a_355768]
-
despre mine că...exist. Tinerilor politicieni A zis-o unul înaintea mea: Cum că politica-i o damă cam lichea - Ademenește tinerii creduli, Dar se oferă „la consum” celor...bătrâni. Și ce scofală-ar fi aici?! Și tinerii...ajung bunici! Mezinei mele dragi De profilul ei lăuntric Pare-a fi nemulțumită Și-n zelu-i autocritic, Cică-ar fi...”nedefinită”... Că acolo-n adâncime, Zice ea, e ceață groasă... O, n-o să mă duci pe mine Cu-a ta poză cam...noroasă
EPIGRAME CARE ÎNTREC...MĂSURA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357118_a_358447]
-
dar ca oameni liberi. Pe lângă o avere însemnată și un negoț întins și interesant, Iahve îl binecuvântase și cu o familie foarte dragă. Hannah era o soție credincioasă și iubitoare, care îi născuse patru copii, trei băieți și o fată, mezina, cea mai alintată din familie. Negustorul Noam avea cea mai mare bucurie seara, când se întorcea din bazar la casa lui, situată acum în partea bogată a cetății Ninive, unde îl așteptau cu dragoste soția sa, Hannah, și cei patru
NEGUSTORUL DIN NINIVE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357814_a_359143]
-
vârstnică insulă canară, și în același timp cea mai tânără. Imposibil? Ba bine că nu! Bătrână sunt pentru că, împreună cu sora mea, Fuerteventura am crescut pe-un fundament vechi de douăzeci de milioane de ani, nu așa de de fraged ca mezinele Gran Canaria, cu cele 10-15 de milonuțe sau Tenerifa și Gomera, cu doar 7-10 milioane acolo. Ca să nu mai vorbim de pifanele La Palma și El Hierro, cu zgârcitele lor 0,75 - 2 milioane. Jună sunt fără pereche, pentru că, dintre
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]
-
Ajunsă în curtea casei părintești, am văzut o mogâldeață blondă cu părul aproape alb, cu un moț legat cu o fundă în vârful capului, cu o rochiță ce lăsa la vedere jumătate din chiloțelul alb, elegantă foc, că, de, era mezina familiei! Un pui de om vorbăreț, cu un strugure în mână, să fi avut vreo patru ani jumătate. A început să-mi povestească, într-un suflet, de parcă nu mai avea nevoie să respire, ultima întâmplare care, se pare, a marcat
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
toată lumea a uitat de pui, de găleata cu resturi, de interdicții. Fapt este că, după acele activități importante desfășurate, nouă pui “zburăței” umpluseră găleata, “închinând steagul”. Nu vă mai spun ce a urmat când au venit mămica și tăticul acasă! Mezina super-cosmetizată, puii morți, jale mare și botez... Eiii, idee! Da’ ce-mi faci tu? Unde mă mai duci? Ce să spun, Dumnezeule? Nebunii și talente ascunse. Eram, în aceeași vară, pe prispa casei: mămica, sora, fratele și eu. Ei înșirau
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
Dascălu prinde abia acum curajul afirmării ca debut literar, deși are la activ două, poate trei decenii de cînd își caută esența lăuntrică, fulgerată de melancolii. Poezia sa e una confesivă, deschisă, dornică de comunicare. Cred că poate fi considerată mezina generației optzeciste, preluînd mare parte din obsesiile acesteia și integrîndu-le unui altfel de discurs, nicidecum epigonic, ci confruntat cu neliniștile „noii lumi”, în care imaginarul nu mai este realul din real, nici realul fictiv, paralel realului, ci un real care
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
piata Națiunilor Unite, adică la locul faptei, le-am văzut pe beneficiarele mele, chemându-le apoi am observat și pe celelalte două surori mai mari ascunzându-se după niște stâlpi din aia de acolo. Cea mare rușinoasă a tăcut, insă mezina mi-a dat lux de detalii, precum că: erau însoțite de surorile lor cele mari, care urmăreau și imediat le luau banii câștigații de ele, ori după ’’activitate’’ vroiau că acestea să tacă, făcând această deseori... Astfel, le-am găsit
AI AJUTA PE ALŢII ESTE O DUBLĂ BINEFACERE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359076_a_360405]
-
ceva pentru bunul nostru prieten! continuă Noam. Vedem mâine! Să ne rugăm lui Iahve, să ne arate ce e de făcut. Tristețea coborî peste cei ai casei. Băieții lui Noam clipeau din ochi, dar nu aveau vreo părere. Doar Estera, mezina casei, își tot ștergea cu mâneca hainei ochii ei mari, care lăcrimau. Când îl găsi singur într-o odaie a întinsei case, se apropie de tatăl ei, cuprinzându-l cu brațele ei fine. - Tată! Oare să fie adevărat că ar
NEGUSTORUL DIN NINIVE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341004_a_342333]
-
pe invitata lui și că o va aduce întreagă la masă când va primi telefonul că se servesc următoarele feluri principale, rață în sos caramel și fazan înăbușit la cuptor, după o rețetă franțuzească. Cei trei rămași la masă fără mezină, și-au reluat discuțiile despre vrute și nevrute, mai puțin despre afacerile proprii, gustând din când în când atât din paharele care se goleau și se înlocuiau cu altele pline și reci, cât și din ce a mai rămas în platourile completate
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
create de bolșevism, nu se jenează să-l facă pe stăpânul de altădată “împiedicat” și “nerod”. Motive suficiente pentru hipersensibilul Iura ca să se complacă în mizerie și decădere (nu-și mai practica meseria de doctor), cu toate că din concubinajul cu Marina, mezina lui Markel, rezultaseră două fetițe. Noroc cu Evgraf, fratele lui vitreg, care îi sare în ajutor, așa cum făcuse de atâtea ori în situațiile critice... În cele din urmă, înainte de împlinirea vârstei de 40 de ani, Iura moare de scleroză a
UNUL DINTRE EROII DE REFERINŢĂ AI LITERATURII DE REZISTENŢĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344382_a_345711]
-
care au reprezentat-o peste tot: Ana Maria Narcisa, fiica cea mare, la expoziții din țară și din străinătate, Ina, doctor în Italia, care a mers în locul dânsei la o expoziție din Parma. Și nu în cele din urmă, Oana, mezina, căsătorită cu un preot în Botiza, care lucrează alături de mama și care știe absolut totul despre covorul maramureșean. Mitropolitul de vrednică pomenire Antonie Plămădeală al Ardealului scria în anul 1984 în revista "Telegraful român" despre "artista neuitării", cum o numea
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE, STRĂMOŞEŞTI ŞI ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342813_a_344142]
-
a tatălui, ținându-se de mână, trupuri trecute de prima tinerețe, dar cu o ținută atât de mândră și mereu proaspătă, se îndreptau spre mal. Zâmbetul lor cald o liniștea. Le făceau cu mâna ei și fratelui ei. Mira era mezina familiei, și avea asigurată paza de către primul născut. Era plină de nisip, dar tare mult îi plăcea să simtă firicelele acelea argintii pe piele. Colacul ei roșu stătea la umbră. Lopățelele și găletușa, alături de mingea colorată de plajă. Se uita
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]
-
o fată curioasă, se strecură pe urma alaiului ce ieșea din palat, la timp pentru a vedea cu ochii săi locul în care soldații se descotorosiră de povara care nu le mai era de trebuință. Mare milă o apucă pe mezină când văzu atâția pești aurii nemișcați și atâtea flori uscate. Plânse lângă zidurile palatului până ce rămase fără lacrimi. Pe când era gata să se întoarcă în camerele sale, numai ce i se păru că prin mormanul acela de uscăciuni se mișcă
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
Balaurul de Foc, iar cel care te va lua pe tine de soție, va trebui să răpună Vrăjitorul Întunericului. - Atunci, vom rămâne pe vecie nemăritate! - Prostii, rosti împăratul, oricum, până ce vă sosesc pețitorii nu aveți voie să mai părăsiți palatul. Mezina se retrase în camera ei. Peștișorul auriu zbură spre ea și i se așeză pe umăr, iar floarea începu să cânte încetișor un cântec trist. Prințesa începu să plângă. I se părea că este foarte nefericită și că tatăl ei
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
care ar putea să o înțeleagă și să o sfătuiască. Prințesa cea mare ascultă toată povestea surorii sale, surprinsă că în palat se întâmplau lucruri despre care ea una nu avea știință. - Vreau să plec în căutarea lui Florea, zise mezina, nu vreau să îmi aleagă tata soț. - Bine atunci, eu voi avea grijă să nu afle nimeni că ai părăsit palatul. Așa cum fusese înțelesul cu sora ei, fata cea mică a împăratului Mustață-Sură îmbrăcă straie de oștean, luă un cal
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
Ia spune, cum îți zice? Temându-se ca glasul ei dulce să nu o dea de gol, prințesa făcu semn că nu poate vorbi. - Ești mut? Bine, așa îți vom spune, Mutul. Treci la treabă, Mutule! Din acea zi, pentru mezina împăratului Mustață-Sură începu o viață chinuitoare în slujba Vrăjitorului Întunericului. În câteva zile, pielea îi era arsă de cărbunii încinși pe care îi mâncau balaurii, unghiile îi erau rupte de frecatul oalelor de fier și spatele i se încovoiase de
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
prepara stăpânul său. În acest timp, în palatul lui Mustață-Sură, prințesa cea mare aștepta vești de la sora ei. Cu fiecare zi care trecea, fata devenea tot mai neliniștită. Într-o zi, pe când se plimba prin palat, prințesa ajunse în camera mezinei. Acolo, o floare purpurie pe jumătate ofilită îi cânta unui peștișor auriu pe jumătate amorțit: - Ce e de făcut acum? Prințesa nu mai e pe drum. - Ce spui tu acolo? sări fata împăratului. Unde e sora mea? - Slujnică la vrăjitor
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
Fata cea mare a împăratului luă floarea și peștișorul cu ea. După ce le îngriji câteva zile, se hotărî să-l trimită pe peștișor în zbor pentru a-l căuta pe Florea - Zâmbet de Floare să-i dea de veste că mezina căzuse în mâinile Vrăjitorului Întunericului. Peștișorul auriu zbură cât îl ținură aripioarele către casă. Mic cum era, fu nevoit să se oprească la fiecare din cele zece mări pe care le avea de străbătut, dar nu se dădu bătut până
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
a se prăvăli peste Castelul de Fier, iar Vrăjitorul Întunecat și Balaurul de Foc rămaseră îngropați pentru totdeauna sub dărâmături. Acum, vă dați seama și voi ce ochi a făcut Împăratul Mustață-Sură când la poarta palatului său se trezi cu mezina însoțită de Florea - Zâmbet de floare. Dar cuvântul dat e cuvânt și nici cărpănosul acesta de împărat nu și-l încălcă. I-o dădu pe fată de soție și jumătate din împărăția sa. Așa că, nu trecu mult și în acele
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
cu o nepoțică povestite de bunică”, tipărită la editura „Ecou Transilvan” din Cluj-Napoca - 2014. De fapt, sunt două nepoțele: Catinca, care la data editării cărții avea 10 ani și Anastasia patru ani, dar nucleul cărții îl constituie întâmplările cu Anastasia - mezina familiei. Amândouă sunt frumușele foc, cu ochii albaștrii ca cerul, luați de la tata și gropițe în obraji luate de la mama, despre care bunica consemnează cele mai fermecătoare întâmplări - povești. Cartea este excelentă, se remarcă dibăcia și răbdarea unui om de
NEPOŢEII, ÎN SCRIERILE BUNICILOR POETI CONSACRAŢI de FLOAREA PLEŞ în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374868_a_376197]
-
vârstnică insulă canară, și în același timp cea mai tânără. Imposibil? Ba bine că nu! Bătrână sunt pentru că, împreună cu sora mea, Fuerteventura am crescut pe-un fundament vechi de douăzeci de milioane de ani, nu așa de de fraged ca mezinele Gran Canaria, cu cele 10-15 de milonuțe sau Tenerifa și Gomera, cu doar 7-10 milioane acolo. Ca să nu mai vorbim de pifanele La Palma și El Hierro, cu zgârcitele lor 0,75 - 2 milioane. Citește mai mult Subsemnata Lanzarote, de
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]