449 matches
-
Husar” loc="Iași" data =”27.XI.2004” desc =”[Vedere cu Teatrul Național „Vasile Alecsandri” - exterior și detaliu din interior]”> Dragă Domnule Călin, Am primit extraordinara D-tale carte și îndurerat că-i întrerup lectura, sînt obligat să te felicit adînc mișcat, să-ți mulțumesc pentru acest nobil dar al unei zile bune. Prin 9-10 decembrie voi fi din nou la Bacău. M-aș bucura - cu acest prilej - să te revăd, să-ți strîng cu drag mîna, să te îmbrățișez, - cu gratitudine
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ședințele cenaclurilor Transilvania din Sibiu și Universitas din București, cel din urmă condus de Mircea Martin. A fost redactor-șef al revistei „Euphorion” din Sibiu. Debutează în 1985, cu versuri, la revista „Transilvania” și editorial, în 1991, cu volumul Obiecte mișcate. Colaborează cu poezie și articole la majoritatea revistelor literare din țară și la reviste de cultură din Franța, SUA, Marea Britanie, Italia, Danemarca, Spania, Canada, Germania ș.a. A obținut Premiul revistei „Amfiteatru” (1987), Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor (1991), Premiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
1995) și Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1995). Încercările dramatice Strada Euclid nr. 8 și Familia M. i-au fost selectate într-o antologie din 1998 a pieselor prezentate ca „spectacole lectură” la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Obiecte mișcate, prima carte a lui P., anunță o viziune și o poetică bine închegată, în fond o filosofie poetică. Autorul poate fi pus în descendența poeților citadini, a poeților realului sau a poeților epicizanți (Mircea Ivănescu, optzeciștii ș.a.), cu influențe vizibile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
pragmatică a scrisului, înțeles ca o formă de „strigăt de ajutor”. Lăsând la o parte unele platitudini ideatice sau scăderi stilistice, Manualul..., alături de celelalte cărți de poezie ale lui P., rămâne un reper original în literatura română contemporană. SCRIERI: Obiecte mișcate, București, 1991; Lucruri simple sau Echilibrul instabil, Sibiu, 1992; Limitele puterii sau Mituirea martorilor (în colaborare cu Mircea Ivănescu), Sibiu, 1994; Familia și echilibrul indiferent, Târgu Mureș, 1995; Banchetul. Echilibrul stabil, București, 1998; Manual de gânduri care liniștesc / Manual de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
martorilor (în colaborare cu Mircea Ivănescu), Sibiu, 1994; Familia și echilibrul indiferent, Târgu Mureș, 1995; Banchetul. Echilibrul stabil, București, 1998; Manual de gânduri care liniștesc / Manual de gânduri care neliniștesc, București, 2000; Cealaltă obișnuință, îngr. Dumitru Chioaru, Cluj-Napoca, 2002; Obiecte mișcate, I-II, îngr. Nicolae Țone, cuvânt de însoțire Mircea Ivănescu, introd. Mircea Martin, București, 2003. Repere bibliografice: George Vulturescu, Omul și obiectele, PSS, 1992, 2-3; Alex. Ștefănescu, Nume noi: Iustin Panța, RL, 1992, 6; Laurențiu Ulici, Poeți tineri transilvăneni, RMB
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
fost atenți și ați cântat într-adevăr foarte frumos. Acum odihniți-vă. Familia Butu a urmărit cu sufletul la gură concertul nostru religios improvizat și spontan -, trăind vizibil o stare de catharsis, de purificare lăuntrică și înălțare sufletească. Erau profund mișcați, lacrimile de pe obrajii lor constituiau dovada palpabilă a emoțiilor intense în fața demersului nostru artistico-religios. Transpuși în focul creației interpretative cu substrat teologic, n-am sesizat faptul că monstruoasa creatură metalică, pe nările căreia țâșneau ciclic jeturi cu aburi clocotitori și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fost o izbucnire năvalnică de aplauze și de strigăte „Trăiască Iorga”, cum nu-mi fusese încă dat să aud. Câteva minute, emoționat el însuși, Iorga a așteptat în picioare să se potolească manifestația de dragoste a studenților, apoi a mulțumit mișcat și și-a început cursul, cufundându-se aproape în fotoliul acela cu rezemătoare înaltă ca de tron episcopal, cu ochelarii în mână, punându-i pe nas numai când se uita prin filele de note după câte o dată sau după câte
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
togă, deoarece cu acoperământul sunt unele nuanțe de rectificat, mă impresionează și arată un profesionalism ieșit din comun... Vă mulțumesc foarte mult. Sunt foarte mișcat și pentru că e prima oară când iau în România un asemenea titlu. Cu atât mai mișcat, cu cât îl iau la Iași. Numele "Pleșu" vine din Bârlad, bunicul meu dinspre tată era moldovean din Bârlad, făcea parte dintr-o familie destul de numeroasă, pe care nici n-am apucat să o cunosc în întregime. Așa că eu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
toate degetele ridicați lent și strângeți zona afectată. Baterea ușoară. Cu palma deschisă loviți ușor suprafața corpului. Frecarea cu rostogolire. Prindeți cu palmele ambele laturi ale zonei afectate. În vreme ce frecați și răsuciți rapid înainte și înapoi pielea din acel loc, mișcați lent palmele în sus și în jos peste zona afectată. Nu trebuie să zgâriați pielea, dar trebuie să puneți în mișcare mușchii de dedesubt. Tehnica este folosită de obicei la coaste, umeri și membre. Ștergerea. Cu suprafața degetelor ștergeți ușor
[Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
Rar vom găsi o temă literară atât de gradual expusă, atât de bogată în luxurianță. Imaginile depășesc clarobscurul epocii, dualitatea alb negru, planurile sus jos sunt redate prin suprapuneri cu o viteză și o pregnanță cinematografică: "Închipuiește-ți că pe roata mișcată în loc, s-ar lipi un fir de colb. Acest fir va trece prin toate locurile prin care trece roata învârtindu-se, dar numai în șir, pe când roata chiar în aceeași clipă e în toate locurile cuprinse de ea." Praful devine
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
un popor de o barbarie absolută, pus într-un decor sublim și aspru, măreț fabulos, dotat cu instituții geto-scitice, formulate pe cale imaginativă. Ca și Chateaubriand, Sadoveanu creează întâi un Univers pentru a-și așeza făpturile sale, care nu sunt însă mișcate ca la romanticul francez de melancolii stilizate, ci de porniri instinctive, tăcute și rituale. Goticul, muzicalul lipsesc din opera sa, care ar fi clasică dacă echilibrul n-ar fi stricat în sensul rigidității. Idilicul lui Sadoveanu e în înțelesul cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
cu ingenuitate, nedumerirea: „E firesc să ne întrebăm care e adevăratul Ibsen, care e masca și care obrazul? Oricum, iată un foarte interesant caz de răsfrângere a personajelor în chipul autorului, care ne apare astfel confuz, ca într-o fotografie mișcată”. De altfel, mai mult chiar decât Pirandello, dramaturgul norvegian constituie adevărata pasiune a lui V.; acestuia i-a consacrat ulterior teza de doctorat, urmată de volumul Ibsen și „teatrul invizibil” (1995; Premiul Secției Române a Asociației Internaționale a Criticilor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
personalităților al căror duh plutește încă în memoria subiectivă a orașelor. SCRIERI: Din nou lumină, București, 1979; Permanențe, pref. Petru Pânzaru, Iași, 1983; Călătorii în clarobscur, București, 1984; Permanenta reîntoarcere, postfață Petru Pânzaru, București, 1987. Repere bibliografice: Simion Ghinea, Fotografii mișcate. De vorbă cu profesorul Petre Vancea, Craiova, 1979; Dicționarul personalităților doljene, Craiova, 1999, 221. S. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290422_a_291751]
-
renaștem”, F, 1977, 2; Ulici, Prima verba, II, 162-164; Marian Odangiu, „Noua promisiune”, O, 1980, 48; Eugen Dorcescu, „Noua promisiune”, F, 1980, 12; Nicolae Georgescu, Experiment modern, LCF, 1985, 13; Brândușa Armanca, Nivele simbolice, O, 1985, 18; Tudorel Urian, Fotografii mișcate, O, 1988, 32; Ruja, Parte, I, 123; Berca, Dicț. scriit. bănățeni, 78-79. D.B.-D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287688_a_289017]
-
la reflectarea continuă a aceluiași corp, a aceluiași obiect. Acest obiect devine scop al activității doar prin faptul că ia forma sau portretul unei anume imagini. Fără intervenția unei asemenea intenționalități, ființele nu intră în mișcare, decât dacă sunt forțat mișcate. Intenționalitatea este hotărâtă, deci, de obiectul despre care subiectul poate afla prin zestrea sa de cunoaștere senzorială(a), ca și prin senzația de plăcere sau neplăcere pe care aceasta o creează (b). Astfel, Aristotel demonstrează originea naturală a motivației care
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
religioasă solemnă pentru împăratul Alexandru II, de față corpul diplomatic, miniștri, reprezentanți ai tuturor partidelor, delegați ai celor decorați cu Crucea Sf. Gheorghe etc. Durat trei sferturi de oră. Biserica puțin pătrunsă de igrasie. Oficiat mitropoliții și episcopii. Elisabeta foarte mișcată. Dejunat la ora 1. După-amiaza pozat Healy. Seara cu Elisabeta, scris. Vineri, 6/18 martie -2°R. Vreme neprietenoasă. Dimineața scris, nici un ministru. Prefectul poliției la mine. După-amiaza la Healy. Ora 4½ plimbare cu trăsura, cu Elisabeta, totul cenușiu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Deborah. Tocmai s-a despărțit de un tip și trece printr-o perioadă în care nu mai are deloc încredere în sine. I-am spus că știu pe cineva care poate să o repună pe linia de plutire. — Categoric, spun, mișcată. Cu mare plăcere. — Te rog, totuși, să n-o aduci la faliment. Trăiește doar din salariul de avocată. — O să încerc, spun, râzând. Tu n-ai nevoie de ajutor, înțeleg. Nu știu, am? — Sinceră să fiu, arăți deja mult prea bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
transparența prin care se vede altceva, rana străpunsă prin care lumina trece sângerie. Figura imaginală este văzută de pe țărmul dintre ape și câmpii, transpare între cer și mare. Apariție intermediară, mijlocind între om și absolutul sacru, arătându-se pe fundalul mișcat al limpezimii din albastrul adânc; nu e acesta zeul? Deodată se opri stingher și mare,/ Atât de singur că părea un zeu". Nu suntem oare martorii epifaniei, ai luminii care aduce în lume chipul nevăzut al sacrului?28 Dar imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Pur, te mânjesc". Transparența transpersează, dar e totodată traversată, străpunsă de vederea străbătătoare 3. O oglindă a trecerii în care, pentru a fi văzute, imaginile răstoarnă inaparentul, îl desfășoară în chipul invers al manifestării 4. Nu surprinde, în acest peisaj mișcat, faptul că muntele reconfigurează pe verticală mările, adâncul acestora fiind răsfrânt ascensional, astfel încât muntele devine însuși orizontul de vizibilitate al invizibilului marin, imagine a inaparentului care se vede, apare doar în figura întoarsă a transparenței, precum pietrele adormite pe prunduri
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Altfel spus, putința mișcării nu stă în impulsul unei exteriorități la care ne raportăm ca la ceva ce nu ne privește. Neprivite, lucrurile se mișcă în absența imaginii; în lumea poemului însă lucrurile sunt mișcate altfel, așa cum o imagine fotografică mișcată arată devierea, transferul spre ceea ce, de data aceasta, se pune în mișcarea posibilului, curge în ochiul care vede. Imaginea exterioară e suspendată, și ea oricum se șterge în dispariția luminii, dar tocmai această suspensie a aparenței arată posibilul însuși al
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vedere, la un pas de orbire/ țărmul începe să plece, recad în șuvoi;/ umbra et pulvis sumus, iubire./ Lumina se surpă hohotind peste noi". Imaginea se ivește între vedere și nevedere, abia întrezărită în apariția ei evazivă, mișcătoare. O imagine mișcată, care începe să plece, să treacă prin lucrarea propriei prefaceri. Lucrare a unei reducții absolute, dar și - complementar - a trans-formării25. Tot ce se reduce la beznă și praf, la pulberea nimicului dusă de vântul care suflă încotro dorește, recade în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care ne întâlnește în taină, ne cutremură și ne înalță; ce arată ele în imposibilitatea vederii mai mult decât vuietul apelor prăvălite din înalt, focurile inundate de această rupere a cerului? Căci de o ruptură este vorba, în miezul naturii mișcate, pusă în situația primirii unui dar sfâșietor, a experierii unei întâlniri nemaiîntâlnite. Natură spartă, răvășită de ceea ce îi e dat să simtă atunci când e deschisă, dăruită, când e mai mult decât o natură-de- ființă sau o putere de dispunere inițiatoare
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în fața noastră, doar ființa ei de imagine e de față, într-un atunci al existenței expropriate, într-un acolo nesituabil, fără loc stabil, conturat explicit. Clipa de atunci nu e clipa de față; e imaginea unui loc de trecere, figura mișcată peste care se trece cu vederea, fața întoarsă despre care nu se poate vorbi. S-ar cuveni "să-i oprim atunci fața, în ceea// ce s-ar putea chema singurătatea ei - și despre acea/ clipă să ne facem vorbele - adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
comune, pe când pe al doilea se urcă spre zarea noilor imagini care țâșnesc din temelia minimului atins. Astfel încât sclipirile dispariției și cele "de peste zări", ale unei neașteptate apariții, creează între ele spațiul posibilului, intervalul care se deschide într-un peisaj mișcat, scos din tiparele așezării sale reale, fluidizat și redus la câteva repere subzistente: "Sclipiri de vieți, aceleași, ale timpurilor și cele de peste zări,/ Între țărmul singuratic și somnul uitării, apus;/ Vânt în răscruce și o stea de primejdii pe mări
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în măsură să deschidă poemul în adâncul cripto-manifestării semnificante. Aici, în străfundul voalat de stratificarea tectonicii poetice, doar îndepărtarea își semnifică imaginea, arată locul în care se originează spaima, unde "șade inima pieziș". Distopie care pune scena în perspectiva oblică, mișcată, a unei dislocări, a unei semnificative de-rivări: "Suntem ca malurile unui râu/ Pe care apa veșnic le desparte/ Și le unește strâns fără să vrea/ Copiii dau cu pietre din fiecare parte/ Și pietrele alunecă în ea". Ceea ce desparte și
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]