435 matches
-
în pofida întâlnirii fixate. De fapt, fusese urmărită de Securitate, iar soțul ei, disident, este arestat, cum se întâmplase și cu ea. În toată proza lui P. instantaneele de viață au orizont psihanalitic. SCRIERI: Lișița, pref. Silvian Iosifescu, București, 1965; Fotografii mișcate, București, 1967; Contratimp, București, 1968; Faruri de ceață, București, 1970; Soarta altuia, București, 1970; Moartea a doua, București, 1971; Pereți albi, București, 1971; Alături de foc, Tel Aviv, 1982; Portul pustiu, București, 1997. Traduceri: Eric Westphal, Vara neagră, București, 1971; Guy
PETRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288775_a_290104]
-
nu se înscriu în această limitare generică. Lirismul unor povestiri ca Steaua cronicarului, Labirintul sau O falie în timp anticipează asimilarea procedeelor prozei SF (și disocierea de ele), mai târziu sever marcată de romanul Pasărea de lut. Baladă cu fotografii mișcate (1976), semn că scriitorul urmărește „să facă inoperantă distincția dintre genul «special» și literatura «obișnuită»” (Florin Manolescu). Etapă de tranziție sau nu spre un univers mai cuprinzător, Adevărul despre himere atestă cota estetică a creației lui O., acuratețea scrisului său
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
structurantă și semnificatoare, indiferent de posibila încadrare generică a ficțiunilor. Tendința scrisului lui O. rămâne aceea de a părăsi teritoriul literaturii tradiționale, cum se vădește în romanul parodic Argonautica (1970), precum și în romanele realiste Pasărea de lut. Baladă cu fotografii mișcate și Cina cea mai lungă (1983; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca). Din seria povestirilor, Ucronia de la Tapae, de pildă, aparține ambelor domenii și poate fi citită atât ca proză SF, cât și ca proză de evocare istorică. Aplicând unei teme
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
Academiei Române). SCRIERI: Întâlnire cu meduza, București, 1966; Argonautica, București, 1970; Planeta părăsită, Cluj, 1971; Viața într-o floare, Cluj, 1972; Jocul cu vipere, Cluj, 1972; Nopțile memoriei, București, 1973; Adevărul despre himere, București, 1976; Pasărea de lut. Baladă cu fotografii mișcate, Cluj-Napoca, 1976; Figurine de ceară, introd. Ion Hobana, Cluj-Napoca, 1978; Semnul licornului, București, 1980; Cina cea mai lungă, Cluj-Napoca, 1983; H. G. Wells. Utopia modernă, București, 1983; Anticipația românească, Cluj-Napoca, 1994; ed. 2, București, 2003; Discursul utopic, București, 2000. Antologii: Az
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
ședințele cenaclurilor Transilvania din Sibiu și Universitas din București, cel din urmă condus de Mircea Martin. A fost redactor-șef al revistei „Euphorion” din Sibiu. Debutează în 1985, cu versuri, la revista „Transilvania” și editorial, în 1991, cu volumul Obiecte mișcate. Colaborează cu poezie și articole la majoritatea revistelor literare din țară și la reviste de cultură din Franța, SUA, Marea Britanie, Italia, Danemarca, Spania, Canada, Germania ș.a. A obținut Premiul revistei „Amfiteatru” (1987), Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor (1991), Premiul
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
1995) și Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1995). Încercările dramatice Strada Euclid nr. 8 și Familia M. i-au fost selectate într-o antologie din 1998 a pieselor prezentate ca „spectacole lectură” la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Obiecte mișcate, prima carte a lui P., anunță o viziune și o poetică bine închegată, în fond o filosofie poetică. Autorul poate fi pus în descendența poeților citadini, a poeților realului sau a poeților epicizanți (Mircea Ivănescu, optzeciștii ș.a.), cu influențe vizibile
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
pragmatică a scrisului, înțeles ca o formă de „strigăt de ajutor”. Lăsând la o parte unele platitudini ideatice sau scăderi stilistice, Manualul..., alături de celelalte cărți de poezie ale lui P., rămâne un reper original în literatura română contemporană. SCRIERI: Obiecte mișcate, București, 1991; Lucruri simple sau Echilibrul instabil, Sibiu, 1992; Limitele puterii sau Mituirea martorilor (în colaborare cu Mircea Ivănescu), Sibiu, 1994; Familia și echilibrul indiferent, Târgu Mureș, 1995; Banchetul. Echilibrul stabil, București, 1998; Manual de gânduri care liniștesc / Manual de
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
martorilor (în colaborare cu Mircea Ivănescu), Sibiu, 1994; Familia și echilibrul indiferent, Târgu Mureș, 1995; Banchetul. Echilibrul stabil, București, 1998; Manual de gânduri care liniștesc / Manual de gânduri care neliniștesc, București, 2000; Cealaltă obișnuință, îngr. Dumitru Chioaru, Cluj-Napoca, 2002; Obiecte mișcate, I-II, îngr. Nicolae Țone, cuvânt de însoțire Mircea Ivănescu, introd. Mircea Martin, București, 2003. Repere bibliografice: George Vulturescu, Omul și obiectele, PSS, 1992, 2-3; Alex. Ștefănescu, Nume noi: Iustin Panța, RL, 1992, 6; Laurențiu Ulici, Poeți tineri transilvăneni, RMB
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
stânga la dreapta. Frecați mâinile una de alta și presați ușor punctele reflexe, pentru stimularea circulației. Executați rotații ale mâinii și degetelor, așa cum am arătat în figura 10, p. 60. Îndoiți fiecare încheietură după exemplul din figura 17, p. 185. Mișcați toate articulațiile și toți mușchii pentru păstrarea mobilității. O metodă ușoară și relaxantă de a avea degete puternice și mobile. Presați The Magic Reflexer între degetul mare și fiecare deget în parte. Repetați exercițiul cu fiecare deget. Mai întâi presați
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
tratamentul afecțiunilor ce mențin și agravează emfizemul. Concretizarea acestor obiective se realizează prin intermediul mijloacelor terapeutice, dintre care gimnastica respiratorie se detașeză, ocupând un loc însemnat în recuperarea bolnavilor cu emfizem pulmonar (Albu, Rascarachi, 2001) EMOȚIE (< fr. émotion, cf. lat. emotus - mișcat; it. emozione) - Stare afectivă puternică, de scurtă durată, care se produce din cauza unui eveniment deosebit, exprimat prin atitudinea celui emoționat, precum și prin fizionomia sa. Acest fenomen afectiv se produce și se dezvoltă ca o reacție spontană și primară sau ca
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
boxeri ca el. Era ca un zeu. Era așa de alb și de curat și de frumos și de bun și rapid ca un tigru sau ca un fulger. — L-am văzut În meciurile Înregistrate, spuse Tom. Eram cu toții foarte mișcați. Alice se cutremura cu totul și când m-am uitat la ea am văzut că plângea. Indienii ieșiseră pe peron. Însemna mai mult pentru mine decât orice soț, spuse Oxigenata. În ochii lui Dumnezeu eram deja căsătoriți și chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Myanmar Internațional ca material informativ? Ce porcărie: un terminal de aeroport. Un ciorchine de siluete micuțe grupate pentru poza de grup regulamentară. În depărtare, case dintr-un sat tipic. Calitatea filmării era jalnică. Toate greșelile filmelor făcute de amatori: camera mișcată, un metru de spațiu gol deasupra capului fiecărei persoane și prea multe panorame care văzute pe viu probabil Îți tăiau respirația, dar Înregistrate păreau plate, unidimensionale. Scenele mai bine filmate, puține la număr, conțineau subiectele universale ale albumelor care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
amenința că se omoară. Vorbea despre viitorul ei cu o oarecare liniște. Adăuga doar - însă ca ceva normal: Nu mă omor, fiindcă nu mă lași tu!" Și de câte ori eram împreună lângă vreun pericol - deasupra unei stânci în excursii - o simțeam mișcată, își uita vorba și privea în spațiu. Pricepeam că se petrecea ceva anormal în ea. De cele mai multe ori vedeam clar ce o zbuciuma pe Irina, uneori însă nu înțelegeam bine, fie că în ea se petreceau lucruri neobișnuite, fie că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de la o distanță ceva mai mare - chemarea bucinei și a cornului ce transmiteau în permanență ordine - se auzeau în schimb mai greu și cu o stranie întârziere, ca venite dintr-o altă lume. Grămezi mari de nori albi umpleau cerul, mișcate abia simțit de un vânt ușor ce părea să mângâie întinderea câmpiei. Ținându-și calul la pas, Sebastianus înainta către dușman. în aburii acelei dimineți însorite, armata hună se zărea ca o linie întunecată, ce părea că se târăște ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care-și amintește, cel care povestește amintiri dîndu-le o înfățișare verbală, nu face decât să ofere echivalențe, noi imagini, inevitabil trucate, ale imaginilor originare: repetiția nu e posibilă decât într-o altă formă, impune o metamorfoză. Oricât de incert, tremurat, mișcat i-ar apărea conturul, oricâtă inconsistență i s-ar putea atribui, amintirea constituie dovada cea mai sigură de existență, fiind rezultatul conviețuirii intime dintre cel care privește și obiectul privirii. Relevantă în acest sens este, în Adela, amintirea mamei: "Timpul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
oare într-adevăr demne de dispreț? Într-un fel, probabil că sunt, dar mie mi se par atât de omenești și de frumoase, încât nu mă pot gândi la ele, chiar și acum când scriu, fără să mă simt adânc mișcat. Buddy n-ar înghiți-o nici pe mama lui Muriel. E o femeie enervantă, încăpățânată, pe care el n-ar suporta-o. Nu cred că ar putea s-o vadă așa cum este în realitate. Adică o persoană lipsită pe viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
în comunismul care împingea femeile spre demonstrații de virilitate profesională și, iată, aproape de pensionare în capitalismul cel mai competitiv, tot în industrii virile (metalurgie), oscilând între Florida și Bloomington ca loc de mas și de popas după ce își încheie epopeea mișcatului profesional pe globul pământesc. Cred că povestea ei ar merita o carte. Și mă întreb, de ce nu se fac seriale despre astfel de femei cu povești atât de plauzibile în timpul Războiului Rece și după acesta. Și Carmen este o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și-n poema rusă, cum ar zice poetul încocinit Păunescu. Se pune de o iarnă bloomingtoniană care ridică întrebarea: mai ajung eu la New York? Deocamdată, încerc să mai ajung la Kroger, căci, după cum se vede e cam groasă gluma cu mișcatul terestru. 8 februarie Odată, când eram tare deznădăjduită și mă întrebam de ce m-aș mai obosi să trăiesc, Mircea mi-a scris foarte imperativ: „Lângă tine, oamenii înțeleg mai multe și se simt mai buni. Iată sensul, Mihaela!”. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de câteva ori, uitând de fiica ce stătea alături zâmbind, purtând, uluitor, asemănarea și frumusețea din tinerețe a mamei, încât în clipa în care aceasta se desprinse de mine, privii cu năuceală la ele ca la două realități asemeni fotografiilor mișcate. Ea îmi observă mirarea. și puse asta pe seama emoției revederii, o seamă de modificări secrete ale spiritului, și nu era în afara adevărului a cărui arie se dovedi mult mai cuprinzătoare decât credeam. Fiica (trecuseră ani de când n-o văzusem), deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
asta o am... Spune cum erau dușmane familiile lor, și cum ei s-au văzut și s-au iubit... Amândoi erau frumoși... Și pe urmă n-au avut noroc, și amândoi au murit... Eu când am cetit, plângeam... Haia tăcea, mișcată. Deodată întrebă: —Domnișoară Tudoriță, vrei să-mi cetești și mie?... Ce să-ți cetesc? — Cărțile de care spui... Eu îți fac ce vrei... Vin să-ți arăt cum să te piepteni ca mine, cu valuri, ca să nu se mai strice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că nu e destul de înțelept să te ținem departe de noi. Deci îți poruncește să te întorci un timp în serai, la dascălii tăi elini. Xtc "X" Aceasta a fost istorisirea prietinului meu, neguțătorul armean. Amurgul umbrea grădinile Istambulului. Priveam mișcat ostrovul de arbori și clădiri al Seraiul Vechi. Domnul Ghirgor Misir mă îndeamnă cu oarecare maliție să observ că expunerea sa, deși mi-a fost servită în stil înflorit, după moda răsăritenilor, totuși are îndestulătoare elemente europene. —Trebuie să sacrificăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la Înviorare. Din acest punct Înainte, se gândește Grințu, scenariul ar trebui să se compună mai ales din planuri scurte În succesiune rapidă. Mutre somnoroase, mâini ridicate alene pentru a executa un exercițiu de Înviorare, pantofi nelegați la șireturi și mișcați târșâit pe ciment, uși trântite, dulapuri metalice deschise cu zgomot, strigăte, câte unul de a noua trecând și spunând bună dimineața „Salut, salut!“ Doi bătându-se pentru un teu de metal cu care se spală linoleumul. Grințu intrând Între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Cîteodată, deasupra tuturor, zbura un gîndac aurit în lumina asfințitului. La zborul gînganiei care părea să trăiască singură, Goilav tresărea înduioșat. Odată, după ce toată noaptea plouase, în iarba reavănă a găsit un pitpalac. - Mi-a zburat de sub picioare, spuse pictorul mișcat și adăogă că i-a mîngîiat culcușul. - Ai băgat de seamă ce ecou este aici? mă întrebă el și se trase lîngă pîlcul de fagi care înconjura o movilă. Mormîntul acesta pare vechi. Am ciulit urechea: fagii sunau cu foșnet
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
faptele de arme ale veteranului, prețuirea lor ajunsese nesfârșită. În fiecare an, de Ziua Eroilor, venea și le vorbea elevilor despre vitejia ostașilor care nu șovăiseră să-și dea viața pentru eliberarea țării și pentru bunăstarea ei. Copiii erau totdeauna mișcați și Își Închipuiau cum Îi sfârtecaseră gloanțele pe eroi și cum, Înainte de a muri, apucau să mai secere vreo trei-patru nemți care le călcaseră țara cu gând de cotropire. La acea sărbătoare, Colonelul Socol se Îmbrăca Într-o uniformă cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acoperea zdrăngănelile tunului: «Vaina caput! Vaina caput!». Era atâta fericire În răcnetele acelui sol de pace, că toți se ridicaseră de prin adăposturi și aveau În suflete așa, o credință că nimeni n-avea să tragă asupra lor.” Băieții erau mișcați - se vede treaba că, totuși, până la urmă soldatul sovietic avea și părțile lui bune, iar cel care strigase „Vaina caput!” le devenise chiar drag, cu toată bețivănia lui. Tot În acea seară a microscopului aflaseră că desele gropi prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]