597 matches
-
DE WEEKEND (191): BALENA ROȘIE Autor: Sergiu Găbureac Publicat în: Ediția nr. 2295 din 13 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Liderii poporului pesedist au intrat în vrie! Propaganda capătă forme aberante. La Piatra-Neamț o tovarășă adună cu arcanu mai multe Mițe și trece la plantat de arbori, lăsând în șomaj pe cei abilitați de la Direcția Județeană de profil. Minune garantată! Vor crește gorunii în trei zile cât alții în 80! De ani. La Capitală, o altă socialistă, care nu-și ține
TABLETA DE WEEKEND (191): BALENA ROŞIE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368781_a_370110]
-
a comportat ca un mare senior față de ofițerii din subordine, îmbrăcați în ținută chamarres d’or*. Colegii formaseră o gardă de onoare în preajma copilului creștinat, înfășurat în dantele și mătăsuri, supravegheat cu atenție de bunica Zoe, dar și de nașii Mița și Constantin Procopie. * Era împodobită cu aur (fr). Alexandru Macedonski - Sur la nuit de ma naissance, în Bronzes (București), 1897, p. 225 * 24 Alexandru cel Mic, cum îl numea bunica Zoe, a fost dus la moșiile din Adâncata de Sus
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
toate astea, personal, direct și în public? am întrebat eu. A, nu! a zis ea. Proasta asta a lui Coropișniță i-a spus lui Mariana lui Păsat —...?! N-o cunoașteți?!... Nu. —Aaaa!... e aia strâmbă care șade în spatele casei lui Mița lui Cașcarade, aia de vorbește ea ca proasta toată ziua și umblă cu pisicile cioilă după ea. Mă rog, zic eu ca să-i scurtez explicațiile — Ei, putoarea asta i-a zis lui Mirela lui Papleacă... —Nici asta nu știu cine mai e
ÎN AUDIENȚĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370048_a_371377]
-
luptă cu retoricele suliți”. Ziariștii, la fel de agramați precum cațavencii politici, negustorii cu un foarte ridicat simț al „onoarei de familist” pe care le-o apără chiriacii ținându-le nevestele în brațe, „revoluționarii”, precum Coriolan Drăgănescu, „infatigabilele silfide” Zoe Trahanache și Mița Baston („fiică din popor și [...] republicană”) reprezintă fauna operei caragialiene, fiindu-le evidențiate trăsăturile specifice prin relevarea limbajului, a comportamentului, a preocupărilor și a relațiilor lor. Două capitole din eseu se ocupă de tipul dascălului, eseistul fiind ferm convins că
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
merge și așa!“ Trădăm la primul colț de stradă Și-apoi, încălecăm pe-o șa. Senzația e de plutire De infinit parașutism Noi am făcut mișto subțire Și de marxism, și hitlerism. Ce Decebal, ce Burebista? Ce patriotul cărturar ? Trăiască Mița Biciclista Și berea rece la pahar! Mitică veșnic să trăiască Și noi pe lângă el. Noroc! Filozofia chelnărească Cu batem pasul tot pe loc! Întreaga drojdie se scurse Din mahalale de Fanar Și-n loc să fim un roib de curse
TABLETA DE WEEKEND (119): MANIPULARE LEXICALĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353250_a_354579]
-
puternic din punct de vedere cromatic, cu restul participanților la paradă. Era însă îmbrăcămintea ce o purta femeia zilnic, fiind ultima modă la adolescente rebele. “De aceasta chiar îmi place la nebunie“, ȉși spuse zâmbind marele clasic. ” Parcă ar fi Mița, din scrierile mele, îmbrăcată de culcare. Dar cu parada, ce-o fi având oare în comun? Poate doar scheletul propriu, pe care se mulează perfect pijamaua rozulie transparentă”. În ușă apăru un bărbat nervos, un părinte. - Directoarea asta proslăvește dracul
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
o oră, cel mai târziu la ora șaisprezece, să fie în sala de meditație. Vino în birou să-ți dau bilet de voie - a mai adăugat pedagogul întorcându-se către Marinică. S-au dus la cofetărie pe Terasă, „La tanti Mița”, lui i-a luat o prăjitură și un suc - 2 lei și 50 de bani în total, iar pentru ea a luat un covrig - 30 de bani... S-au despărțit pe la ora șaisprezece fără câteva minute, în curtea liceului. Cu
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
îmi zice-n față: -Vreau și eu un mărțișor ! Cum să-i spun ?! Aș da de dracu... Păi,azi-noapte am dat ușor sus,duduii de la ,,patru,, drept cadou un mărțișor! La servici,la o colegă obligații până mor! Și la Mița,la bodegă sunt dator c-un mărțișor. Cum iau liftul ca să urc în ușă a pus piciorul... Stai vecine,ce,te-ncurc, nu vii să-mi dai mărțișorul ?! Când să cred că am scăpat pe scară,un glas vioi: Mărțișorul
MĂRȚIȘOR de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352633_a_353962]
-
-Sau dă vreo nenorocire peste el și le lasăa la alții! i-am răspuns grăbită și fericită că mă vedeam mai frumoasă în rochia bleu cu cocoșei roșii. -Plec după Mia la vie! Mi-a spus tataie că păzește cu Mița! i-am spus hotărâtă. Mamaie vorbea, iar eu închideam poarta în urma mea fericită că nu-mi văzuse vânătaia de la picior, căci în mod sigur m-ar fi bandajat, cum avea obiceiul, cu o bucată de pâine înmuiată în vin. Nu
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
mod sigur m-ar fi bandajat, cum avea obiceiul, cu o bucată de pâine înmuiată în vin. Nu-mi păsa că îl lasa pe tataie de o gură de vin în plus, ci mai mult că mă vedeau Mia cu Mița și pe urmă, trebuia să le povestesc de “nenorocirea noastră”. Așa că încercând să șchiopătez cât mai puți, am plecat printre grădini spre vie, făcându-mi o mie de planuri cum să aflu, de la ele, dacă într-adevăr Marin luase premiul
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
-Alegem mătase să ne facem câte o țigare! Mi-a răspuns Mia netezind o bucată de ziar. -Alegem mătase să ne facem câte o țigare! mi-a răspuns Mia netezind o bucată de ziar. -Să nu ne spui! a continuat Mița. Mia răsucise deja trei țigări, le lipise marginele cu salivă și după ce le-a măsurat cu privirea, ne-a întins la fiecare câte una. De data aceasta îmi era frică la gândul că ar putea să afle mamaia și am
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
mamaia și am ezitat înainte să întind mâna. Mia a aprins-o prima și cu aerul unei adevărate fumătoare, a tras din țigare, care ardea la fel de repede ca și flacăra chibritului, după care i-a aprins-o și pe a Miței. Bănuiam că nu erau la prima țigară din moment ce știau, fiecare, ce avea de făcut. Tot Mia mi-a aprins-o și pe a mea și grăbită să profite de a ei din cauza vitezei cu care arde, mi-a spus: -Tragi
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
mult atentă la ea decât la soarta țigării mele. -Nu văd că scoți fum decât pe nas și pe gură! Mă minți că scoți prin urechi! i-am spus convinsă că mă păcălea. -Trage, fa, din țigare! mi-a spus Mița îngrijorată pentru țigara mea, care ardea singură. Mi-am dus-o repede la gură, cu ochii ficsați pe fața lui Mia și la fumul pe care îl așteptam să-l văd ieșindu-i din urechi. Nu știu dacă arsura sau
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
mă lovea din plin în ziua aceea. În poala rochiei bleu cu cocoșei roșii îmi căzuse o bucată din țigarea aprinsă și nu-mi făcuse decât două găuri, suficient de mari să-mi treacă degetul. Mia îmi scutură rochia, iar Mița, tot trăgându-și nasul și ștergându-și ochii de fumul care îi intrase, se văicărea de mama focului. -Ce o să zică țața Susana, când se duce acasă? -Să nu-i spui, fa, că ai ars rochia de la țigare. Îi spui
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
merg duminică la biserică. Am început să plâng necăjită și printre lacrimi, le-am povestit cum mă luase vaca în coarne și îmi sfâșiase rochia cealaltă. -Cine te-a adus, fa, aici, să ne bagi în necaz? mi-a spus Mița supărată, nu pentru rochia mea, ci mai ales la gândul că s-ar putea afla în sat că fumau și ele, ca toți copiii, țigări din mătase de porumb. Mă uitam la ea cu ură și mi-am spus în
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
mi-am spus în minte: Oare așa este la țară, nenorocirea unuia este și a celorlalți sau le este frică să nu-i bagi în vreun bucluc?” Tataie se plânsese că îl puteam nenoroci; mamaie de asemeni; acum Mia și Mița gândeau la fel, numai la mine nu se gândeau cât sufeream că îmi pierdusem rochiile. Vroiam să-i aud: Ne pare rău că te doare sau că nu mai poți să te fudulești cu niciuna dintre rochiile tale! Am acceptat
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
despre băieți și fără să mă amețească cu mirosul de mătase de porumb, care ardea în foile de ziar furate de acasă. -O să te bată, fa, mă-ta, când o să te vadă cu două rochii stricate? m-a întrebat Mița cu un zâmbet apropiat de al lui Marin, de dimineață, pe malul gârlei. M-am uitat la ea cu aerul de orășeancă și cu toate că era mai mare decât mine cu patru ani, i-am răspuns cu același zâmbet ironic cu
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
a uitat mirată la mine și după ce și-a tras nasul, când în dreapta, când în stânga, a deschis gura să-i spună ceva lui Mia, dar aceasta, preocupată să aleagă porumb bun pentru copt, s-a făcut că nu ne aude. Mița, cu buza umflată, a început să strângă lemne uscate pentru foc. Uitasem de rochii; eram mulțumită că îi închisesem gura Miței care, după spusele lui Mia, “trăncănea tot timpul, numai să se afle în vorbă”. Cuvântul “bucureșteancă” îi impresiona pe
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
ceva lui Mia, dar aceasta, preocupată să aleagă porumb bun pentru copt, s-a făcut că nu ne aude. Mița, cu buza umflată, a început să strângă lemne uscate pentru foc. Uitasem de rochii; eram mulțumită că îi închisesem gura Miței care, după spusele lui Mia, “trăncănea tot timpul, numai să se afle în vorbă”. Cuvântul “bucureșteancă” îi impresiona pe copiii de la țară și cum majoritatea nu călcaseră decât de câteva ori pe asfaltul din București, mă priveau ca pe cineva
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
a distrus ...Cu atâția mușterei.” Eu, din colțul unde stau, Îl privesc, îmi pare rău!... Uneori, un rom îi dau, Și îi spun că Dumnezeu, Luna o scoate pe cer, S-o privească fiecare; Pe când el, un pișicher!... Ia pe Mița la culcare. Râde-n barbă, -i mulțumit, A-nțeles că-i știu secretul; Astă seară m-a cinstit -, Și mi-a zis: - “Dacă poetul, Suferința nu-mi ghicea, Cine dracu’ ar mai fi stat Viața-ntreagă la tejghea? ...Să mai
CRÂŞMARUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358734_a_360063]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 109 din 19 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului (Iubitului meu tată, Ilie Voican) Ruginită-i frunza viței Sub al brumei cojocel, Noi în Deal, la crâșma Miței, Mai gustăm un tulburel. Bun mai este și înțeapă... Limba-n gură o dezleagă; Unii zic: „Să nu bei apă! Dacă vrei bine să-ți meargă.” Și ce gust, plin de arome, Se revarsă de la cramă!... Și un orb găsește
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
se pare că-n ureche... Nenea Chirea cântă-ncet: La fântâna de la Dealul, Unde-mi adăpam eu calul, Nu cu apă, ci-i dam vin... Ș-mi luam merele din sân De la mândra bălăioară - Care m-a iubit aseară... La Mița în cârciumioară; Lina nu a vrut să-mi ceară Nici cercei, nici mahmudele; Mi-a dat buze subțirele Pentr-un șirag de mărgele - S-o strâng în brațele mele!... I V Bun e mustul și înțeapă, E ca gura de
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
real. Suntem la vreo 50 de km de București, mergând pe șoseaua veche spre Pitești, într-un sat care se ține de un orășel despre care, ce să vă spun? Are gară de pe vremea lui Caragiale (de aici își lua Mița gogoși), iar în zilele noastre aici se află singurul centru tehnologic auto din S-E Europei (întâmplător, e franțuzesc). E după-masă și bătrânii mei stau în casă, ca toți bătrânii uitați ai ceapeului care nu mai au în bătătură decât
Corporația absurdului: În noaptea de luni spre marți, moșii mei, de 80 și 90 de ani, s-au trezit cu gazul tăiat () [Corola-blog/BlogPost/338762_a_340091]
-
se ridică, prin trăirea plină de dezinvoltură, prin copilăria vieții bulevardier-romantice, deasupra păcatului, și deasupra spiritului castrator-steril al moralei; asta pentru că - deși polifonice, deși unice ca și roluri de compoziție, deși individualizate până la firul de păr, personajele plâng ( Mirela Cioaba - Mița Baston, Nicolae Poghirc - Telemache ), le doare până la lacrimă ( măseaua ) ( Sorin Leoveanu - agentul fiscal ) , cântă sau iubesc (Nae Girimea, cu accent pe ultimul a, iar nu pe al doilea i ), se gelozesc grosolan ( Ilie Gheorghe - Pampon ), suferă, se răzbună, într-o
„D-ALE CARNAVALULUI”. Cronică de spectacol, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339574_a_340903]
-
motan de cartier; poate, l-am văzut patron versat la femei. Poate, afacerist muieratic. Poate, om matur picat accindental într-o intrigă colosală. Dar fante rom, așa cum se poate zări la “Tosca”, în Bănie, june prin, iubind deopotrivă două femei ( Mița și Didina ), nu! dacă nu am strigat “Bravo” din sală, regret! Bravo, Nae Girimea, fie-ți poleită cu glorie mustața subțire ! În “D-ale carnavalului” participă monștri sacri ai interpretarii lui Caragiale, nu simpli actori. Ilie pronunță „Mâța”, nu Mița
„D-ALE CARNAVALULUI”. Cronică de spectacol, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339574_a_340903]