420 matches
-
din poveste, îți propovăduie beneficiile normelor supradimensionate și ale salariilor mici: în timp ce ei nu au unde să mai crească, tu ai tot viitorul în față! Evident, dacă în urma lor va mai rămâne din edificiile universitare altceva decât praful, pulberea și miasma grețoasă a incompetenței.
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
ar fi de ordin geometric: Pe mine m-au chemat să întregesc triunghiul" (ibidem). Liviu Georgescu înregistrează aspirația informului spre cristal ca o șansă a izbăvirii părții prin integrare în armonia cosmică: "prin tăcerea din nervi trec fantasme viitoare urmînd/ miasmele timpului și aburii leneși sub domuri de cristal// decupate din trecut și viitor între memorie și plăsmuiri/ probabilitățile visate:// plasma undei prin viscerul particulei/ Pasărea de Foc// trenuri poștale aduc impulsuri cu multe detalii/ niciodată întregul" (Ritm quantic). Sau cu
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
din Spania... Vechiul golf, ruginita potcoava a Centaurului, s-a umplut de miresme: pe o stradă te învăluia mirosul dulceag de scorțișoară; pe o altă, ca o săgeată albă îți străpungea sufletul mireasma fructului anonaceei; dintr-o fundătura te pândea miasma algelor marine, mirosul întregii mari chiliene. Și-atunci Valparaíso se lumină, devenind aur întunecat, apoi portocal marin: înfrunzit, răcoros, umbros și rodind din belșug. Culmile orașului Valparaíso s-au descotorosit de oameni, prăvălindu-le casele în râpi argiloase, colorate în
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
niște redundanțe și par clișeele poeziei scrise de fete în ultimii ani. Însă atunci când feminitatea este la fel de bine o percepție vizuală, când erotica ține de magnetismul privirilor, iar sexualitatea e asumată (și) ca retorică, dublând tema visceralului cu imaginile și miasmele lui tari, poezia Mirunei Vlada te primește cu versuri ce te "prind" imediat. Poemul Testament, care închide rotund cartea, exprimă (într-un târziu) și conflictul relației cu cuvintele a căror vindecare nu e tocmai de dorit. Aici este mesajul din
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
de cloșard, dar știe că pentru el e prea tîrziu. Antoniu, la cincizeci și patru de ani, ar putea, în schimb, să încerce să-și realizeze visul de-a scrie și de-a publica o carte. Vremea trece, glodul și miasmele rămân neclintite, iar Antoniu conștientizează treptat amăgirea: nimeni nu le va schimba viața și, în plus, rătăciții din ghetou nici nu doresc acest lucru, deoarece pentru ei "libertatea mizeriei a devenit un viciu, ca băutura, de exemplu, și o consumă
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
Încet scade apa și oricui i se-arată / cât de hidoasă, vâscoasă, mortală/ se depune: noroi, viermi, caznă. De cald te sufocă și fiece tristă pată/ a noastră, ce apare deasupra-i greșeală; / ce salvare ne-a fost, acuma-i miasmă”. Mie tonul unei asemenea poezii îmi deslușește, în concentrarea sa, sugestia grădinii de la începutul romanului, cercul magic în care se descompune un cadavru, și care e imaginea in nuce a Siciliei. Fiindcă, așa cum spune chiar Tancredi, în Sicilia lucrurile aveau
O ediție adăugită și o nouă traducere a Ghepardului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5087_a_6412]
-
verzi ai unei fete frumoase și de scrisul frumos, în general. Ce detestă Mihai Zamfir? Cenușiul unei vieți deprimante, rutina, plictiseala gesturilor anodine, blocurile-ghetou și "cuceririle" comunismului, la grămadă. Scriitorul e un estet (și un calofil!), un Pașadia sufocat de miasmele "epocii de aur", care se agață de fiecare țigară și de orice fronton rococo. Personajele sale poartă această angoasă, a creatorului apolinic urmărit de urât, peste străzile unui București viu, cu o voință a lui, ale cărui organe sunt, însă
Până la bulevard și retur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12558_a_13883]
-
al mai multor ziare germane, hotărăște să-l considere pe povestitor drept o a doua instanță terapeutică, în stare să trateze emoțional ceea ce rigoarea rece a pshiha-nalistului lasă neacoperit. Scenele sunt, ce e drept, palpitante. Începând cu copilăria petrecută între miasmele aspre ale porcilor familiei, continuând cu ritualul carnavalesc al înmormântării pe care adolescentul Joseph și sora sa o pregătesc familiei, sfârșind chiar cu rememorarea acestor mărturisiri făcute pe canapeaua medicului bătrân și indiferent. Nu un rezumat al romanului Necredinciosul îmi
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
schimbare de ton. Deși în România sunt din ce în ce mai puțin muncitori și din ce în ce mai mulți pensionari și șomeri , întâi-maiul lui 2003 a fost foarte-foarte muncitoresc. Cu lăcomie de căpcăun, el a înghițit podul zilelor ce-l separau de Paște, așternând peste țară miasme de mititei și revărsând fluvii de bere. Cadoul primit de la guvern rimează perfect cu pleșca din decembrie 2002 - ianuarie 2003, când românii au tras-o pe dreapta aproape trei săptămâni. Dacă adăugăm și luna de concediu legal al cetățeanului, aritmetica
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
a se da cu parfum, nu ar fi existat. Nu mă imaginez purtând atârnat la brâu sau la încheietura mâinii un "măr parfumat".Cu toate acestea, în Evul Mediu, recipientele parfumate, pline de mosc, aveau rolul unui halo protector împotriva miasmei omniprezente. Numărul important de morți, în timpul molimelor care au răvășit această epocă, a distrus credința că pericolul putea fi îndepărtat printr-un mijloc atât de nevinovat. Nu intenționez să refac - lucru imposibil, de altfel, în spațiul restrâns al acestui studiu
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
unul și-același trup, cu caii și cu servitorii lor, cu inima lor moale și cu tăria lor de caracter, cu oala lor de noapte și cu balurile lor, cu teribilele lor pistoale și cu neajutorarea îngrozitoare în fața bolii, cu miasmele, cu parfumurile și cu sărurile lor, cu puricii și ploșnițele dezgustătoare din hanurile lor, cu privatele din curte, cu scrisorile lor enorme și cu felul atât de direct în care ți se adresează chiar ție, cititorule, în romanele lor. Dar
Pe altă planetă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10799_a_12124]
-
scapi să te pierzi să spui lucruri banale să fii genial. Un sîn ce pune la cale Un sîn ce pune la cale seara sidefie dezordonate-n privirea ta dimensiunile cosmice cum scaune răsturnate la sfîrșitul unei petreceri o biată miasmă memoria lumina însăși frigidă cum un pahar de alcool vestejit. Cină Fărîmîndu-se-ntre degete obscuritatea cum un miez de pîine și obiectele din preajmă opintite-n așteptare prefăcîndu-se-n obscuritate spre-a te hrăni pe tine. E ceva ciudat aici E ceva
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
când șarpele nu e!? un gest în absență sprijin cui e!? Necurmată apa se scurge din vasul răsturnat înainte ca pasărea să-și ia zborul. În fâșia dintre zidurile întoarcerii, până la brâu, în înșelătoarele mistici cu valuri de mâzgă și miasmă, lâncezirea se sapă pe față; timp de o lună e proba în Insula Soarelui sub vânturi neprielnice, apoi începe despărțirea și urletul înfiorător al canalului - un nou Evriloch cuvântă în defavoarea juncanilor. 20. Întoarcerea prin somn în fericita insulă nu
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
a doua. De umbre grele, de beton, sîntem striviți. Scuipată de plămîni bolnavi pare și roua. E o aglomerație ca-n cimitir, Doar că sîntem îngropați în picioare Și putrezirea noastră miroase a mir, A benzină, a deodorante, a sudoare. Miasma din lumina de neon Se lasă în mine, mai grea ca o ceață. Duhnește a motor turat și-a claxon Și chiar și-n spray-ul tău, iubito, S-a stins aroma de viață.
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
bulucește lumea. Inșii din această categorie sunt o pradă prea ușoară. Ei nici măcar nu sunt indivizi, ci funcții. Ocupă un loc pe scena publică pe care, pur și simplu, nu l-ar ocupa niciun om zdravăn la cap. E locul miasmelor insuportabile, al nerușinării agresive, al neobrăzării gureșe, al prostiei nelecuibile. Se cred „interesanți”, își imaginează că viitorul omenirii depinde de vigilența sau de toanele lor. Asemeni controlorilor de bilete din tramvaiele de altădată, sunt brutali cu metodă și odioși în
Despre decență by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5054_a_6379]
-
Ionuș. Metafora din Călăuza e pe cât de originală, pe atât de debusolantă. Plastică și extrem de imaginativă, încearcă decuparea din contingent a unor spații viciate de psihismul abisal al contemplatorului. Poezia e act soteriologic, e o terapie pentru ființa infestată de miasmele Infernului. Și totuși, pe alocuri, imaginile sunt neașteptat de simple (fără a fi însă lipsite de încărcătură semnificantă): "Încercam să pictez ruinele/ nepăsării tale/ (...) luna în cămașa de forță a nopții" (Ochi adânc verde, p. 11), "avioane trec prin casele
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
în Israel) să inițieze și să dezvolte serii confesive complet diferite ca registru stilistic - și sub raportul strict al lumii investigate. În timp ce protagonista merge înapoi, pe firul vieții sale, și se oprește din loc în loc pentru a respira miresmele și miasmele trecutului, partenerul ei de dialog se concentrează asupra episoadelor recente, focalizând și povestind, literalmente, diferite operații la care participă. Într-o parte avem, așadar, o recompunere din frânturi biografice, clipe fericite și momente triste venind în succesiune; experiențe, (dez)amăgiri
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
Și peste obiceiul, caduc și el, de-a corecta, cu cerneală bleu și cu linii nesigure, îmbătrînite, un capăt de vers: "și deslușești năluca, de mult, din tinerețe", în loc de mai impersonalul, olfactiv, mai mult decît vizual, "și regăsești în ele miasme din trecut." Frumoasa adormită, personajul de balet al exercițiilor lui Naum, e statuia pe care nici un sculptor n-o mai iubește, și "se așterne praful, pe umărul ei gol...". Așa și pe poezie, care nu mai seamănă nici cu ce
Soare și hazard by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7696_a_9021]
-
vedea persiflarea ierarhilor ortodocși în pamfletele argheziene sau în Academia Cațavencu). Cel de-al șaselea registru este acela al putridului și al excremențialului: la el se apelează cu o voluptate agresivă, prin tehnica preschimbării în ordură sau a fecalizării adversarului. Miasme pestilențiale, dejecții, putregaiuri încheagă viziuni ale haznalei ori latrinei ridicată la rang existențial. Prin acest registru, adversarul este batjocorit în mod absolut: ca dejecție, el este implicit și ridiculizat grotesc, spre a fi neantizat. Scatologia aceasta vizează macularea lui completă
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
un cadru, un pretext și o corespondență a "dezhumării" trecutului personajelor, romanul îl lasă oarecum sur sa soif pe cititorul amator de picanteriile ficțiunii, recuperând, ce-i drept, la capitolul imprevizibil și suspans. Dacă descrierea cimitirului (în coloritul sumbru și miasmele sale) și a scenelor erotice se concurează relaționându-se reciproc, tandemul acesta narativ capătă prin permanentă tangență expresivitatea impură a senzualului și morbidului. șa cum confesiunea în scris îndeplinește mai multe funcții, pentru fiecare actant în parte, narațiunea se desfășoară pe
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
cu creionul, sub tavanul foarte înalt, căci «alte Zeit» ), cu numele de Epitafși următorul conținut: Aici zace îngropat/răposatul meu... produs". La polul opus, înregistrăm spiritul galic, salonard pînă la o avîntată prețiozitate. Spre a-și curăța spațiul textual de miasmele ce, în răstimpuri, îl inundă, cozeurul se dedă la subtilități verbale în care e neîntrecut (omonimii și omofonii, tautologii și tautofonii, dismorfologii ale vorbirii de tot soiul), care semnifică destinderile instantanee ale încordării spiritului jocular. E mica recreație a funambulului
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
cu două găuri/ femeile cu niciuna// o silă nesfîrșită/ de mine însumi// m-am prins furînd din/ buzunarele proprii// pe aici e un umor/ de criminali// astm și denivelări// cuvinte de zăpadă nici/ îmi opresc sîngerarea// nările devin/ una cu miasmele// ne pute sufletul” (Un cazan numit România). Devine de la sine că asemenea intensități de exasperare trebuie echilibrate prin frivolități de joacă (senzuală, intertextuală și de orice alt fel): „vino ca o cofetărie la mine/ noauă, cu buzele savarine/ inima ice-cream
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
spontan adierea subterană care hrănește cutare teorie sau cutare sistem de propagandă. Toată ascuțimea sa olfactivă pare să se fi adunat într-o sensibilitate de ogar ideologic, de aceea Tismăneanu are cu precădere un nas cu bătaie politică. Depistează repede miasmele de extremism, neezitînd să le catalogheze pe dată. Adulmecă patologiile, cangrenele sau germenii de exagerare, și de aceea susceptibilitatea lui este îndreptată exclusiv către idei, nu către oameni. Numai așa se explică cum, într-o epocă în care mai toți
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
mea, foarte bine în prelungirea prozatorului Eugen Barbu din Groapa (1957), nu într-un mod direct, ci, poate, într-unul alambicat, dar, totuși, nu foarte complicat. Radu Aldulescu nu scrie o proză a cartierului sordid, limitat, static, închis în propriile miasme, lipsuri și contradicții. Noul Eugen Barbu scrie o proză a sordidului european, deschis, mobil, nemulțumit de propriile miasme și limite. Mizerabilismul său nu este unul local sau național, ci unul internațional, cosmopolit. Lumpenii, traficanții și declasații săi umblă liberi, zboară
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
într-unul alambicat, dar, totuși, nu foarte complicat. Radu Aldulescu nu scrie o proză a cartierului sordid, limitat, static, închis în propriile miasme, lipsuri și contradicții. Noul Eugen Barbu scrie o proză a sordidului european, deschis, mobil, nemulțumit de propriile miasme și limite. Mizerabilismul său nu este unul local sau național, ci unul internațional, cosmopolit. Lumpenii, traficanții și declasații săi umblă liberi, zboară cu avionul între București, Frankfurt și Paris. Au legături supranaționale și răspândesc mizeria morală cu dezinvoltură revoltătoare. Romanul
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]