254 matches
-
sacre” străbate aceste pagini deziluzionate, a căror violență e direct proporțională cu dezgustul în fața compromiterii idealurilor înalte, unificatoare. Partea literară a „Revistei revistelor” are în prim-plan un text al poetului Barbu Nemțeanu — un nou prilej de șarjă la adresa spiritului mic-burghez. De astă dată, alături de „poetizatele detalii burgheze” ale relatării blîndului intimist, e taxată indirect și Flacăra lui Constantin Banu, generoasa revistă-magazin de mare tiraj (14): „Flacăra publică — în sfîrșit — o poezie foarte agreabilă și foarte încîntătoare de B. Nemțeanu. Ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pretext pentru regisori. Se menținea numai în realitate, slujia la menținerea unei iluzii de verosimil. Se complăcea în mentalitate mic-cooperatistă. Textul era cursă de prins șoareci, nu scenariu, lăsînd să zburde liber fantezia actorului”. Așadar: refuz al mimesis-ului, al comercializării „mic-burgheze”, al încorsetării în convenții rigide. Pe urmele optimismului futurist (v., între altele, entuziasmul pentru „teatrul de varietăți” și marionete), integraliștii pledează pentru o regenerare a artei teatrale („prostituate” de comercialul facil) prin încorporarea unor genuri „minore”, generatoare de emoții colective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Tornada“, datorită temperamentului său exploziv, numele lui Marie Louise fusese prescurtat dând „May“, În timp ce Du Maurier Însuși era „Kiki“ (rămas de la o doică din copilărie, care Îi spunea manneken“) și o striga pe Emma „Pem“. Copiii, pentru care existența confortabilă mic-burgheză era un dat, se plângeau uneori de zgârcenia lui și Își tachinau mama pentru lipsa de sofisticare. „Ca un ceai“ și „o bere răsuflată“ erau două dintre expresiile favorite din argoul familiei, desemnând ceva plicticos, convențional, suburban - „A, e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
3 aprilie la Old Bailey, Înconjurat de interesul frenetic al publicului și presei. Wilde pierdu procesul, pentru a fi, la scurtă vreme după aceea, arestat pentru sodomie și comportment indecent. Opinia publică se Întoarse categoric și agresiv Împotriva sa. Anglia mic-burgheză era dornică să se răzbune pentru deceniile de când Îndura spiritele tăioase și anatemele estetice ale lui Wilde și puțini fură cei dispuși să Îi mai ia apărarea acum, sau să se lase văzuți ca susținători ai operei lui. Wyndham suspendă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
funeralii naționale și construind, la căpătâiul lor, cîte-un combinat. Devenise notoriu cazul unui delicios poet omagist care, înarmat doar cu semiluna unei unghii și cu bocceluța unei pungi de rahat, detașate, cică-se, de la făptura prezidențială, colinda județele, înfiera apucăturile mic-burgheze, amăra existențele primilor-secretari, îmbulzind pe stadioane pogoane de băștinași, înaintea cărora zăngănea mai întîi unghia, desfăcea apoi, fără somație, și bocceluța cu fecale, și, asigurîndu-se de imposibilitatea evacuării incintelor, mizerabilul recita apoi ore întregi, mulțimilor îngrozite, din versurile sale descălțate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cel al închiderii ușii. De acolo nu se vedea mult mai mult decât o succesiune de acoperișuri joase. Simți nostalgia capitalei, a vremurilor fericite în care voturile ascultau de indicații, a trecerii monotone a ceasurilor și zilelor între reședința oficială mic-burgheză a șefilor de guvern și parlamentul națiunii, a crizelor politice agitate și nu rareori joviale și amuzante care erau ca niște licăriri cu durată prevăzută și intensitate supravegheată, aproape întotdeauna simulate și de la care învățai, nu numai să nu spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tinerelor femei erau aproape, uneori la mai puțin de un metru; dar el Înțelegea perfect că lui Îi vor rămâne inaccesibile: ceilalți băieți erau mai Înalți, mai bronzați, mai puternici. Peste ani, Bruno avea să-și dea seama că universul mic-burghez, al funcționarilor și al cadrelor medii, era mai tolerant, mai primitor și mai deschis decât universul tinerilor marginali, reprezentați În epocă de hippies. „Pot să mă deghizez Într-un funcționar respectabil, iar ei mă vor accepta, obișnuia să spună Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Ovidiu. Acesta poza în poet damnat. Mic, jegos, pîntecos și cu o chelie timpurie între două tufe de păr, la Ovidiu umbra entuziasmată de lecturi a nasului fîlfîia între două lentile cu cerculețe de cristal. Zicînd că nu suportă mediul mic-burghez din familie, el își statornici boema într-o cămăruță de plafonul căreia atîrnau stele de staniol. De fapt chiria i-o plăteau chiar părinții pe care, cu multă discreție, Ovidiu îi vizita în fiecare lună. Adesea ne întruneam în subsolul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
deschid ferestrele larg să intre aerul sănătos de afară; nu știu de ce, dar am observat că, În toate casele mai Înstărite, se aciuează un damf, un miros puturos, ceva rafinat de grețos ce-mi atacă nările cu acizi tari. Jegul mic-burghez se lipește de mobile, de lucruri, de suflarea celor ce locuiesc În asemenea case. Mă lovește direct În stomac mirosul urât al unor doamne bine, un amestec complicat de parfum, deodorant tare și usturoi, că trebuie să mă păstrez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
agățam de ele cu disperare, ca și cum fără ele ne-am fi prăbușit"122. Lui Michel i-a luat mult timp să-și depășească tabuurile. Pentru a începe să se elibereze, a trebuit să plece departe de Arles, de atmosfera sa mic-burgheză, de ambianța puritană insuflată de regimul Vichy. Abia multe luni mai târziu, în Alpi, în timpul petrecerilor-surpriză alături de fetele din regiune și de băieții din Rezistență, tânărul a avut îndrăzneala să flirteze din nou. Încetul cu încetul, mustrările de conștiință și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fiecare dintre ei urma să cunoască "iubiri contingente". Fiecare i-a promis celuilalt să nu-l mintă niciodată, să nu-i ascundă nimic. Acceptând acest pact, cea pe care toată lumea o numește acum " Castorul" se delimitase de normele mediului său mic-burghez și catolic. Însă legătura ei cu Sartre, așa cum avea să i se destăinuiască mai târziu amantului său Nelson Algren, se apropia mai mult de o "fraternitate absolută" decât de o dragoste adevărată. "Din punct de vedere sexual, n-a fost
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de control ale partidului. Acesta număra 1.060.000 membri în 1948: el a mai crescut cu 300.000 de membri din ex-Partidul Social Democrat; în 1950, cifra scade la 720.000, iar în 1955, la 595.398, pentru că elementele mic-burgheze au fost epurate. Proporția de membri de origine muncitorească este mai mare de 40%. Problemele sînt puse de Gheorghiu-Dej încă de la Conferința Națională din octombrie 1945. Există o distanță prea mare între partid și mase; unele cadre se fac vinovate
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în timp ce Vito, fiul său care se înțelege bine cu negrii, poartă un tricou negru. Hainele lui Sal îl identifică cu patronul-muncitor care vine la pizzerie în Cadillac-ul său, dar care își pune șorțul să facă pizza, prezentîndu-se ca un businessman mic-burghez. Alte tricouri îi identifică pe cei care le poartă cu eroi culturali albi sau negri. Un tînăr alb care tocmai și-a cumpărat un apartament în ghetou poartă un bluzon asemănător cu cel purtat de Sorry Bird de la Boston Celtics
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
gheorghe popescu gheorghe popescu gheorghe popescu gheorghe popescu gheorghe popescu gheorghe popescu gheorghe popescu gheorghe popescu gheorghe popescu gheorghe popescu TABLOUL I (Un interior care, după obiectele ce-l populează, este atins de o oarecare modestie, de așa-zisul aer mic-burghez; e camera unui actor fost actor care-și sprijină memoria pe un ambient ticsit de obiecte adunate de prin consignații rafturi cu cărți, un birou pe care își fac veacul alte cărți, texte de piese în care a jucat, o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
prea multe..., cu vite numeroase..., cu moară..., cornute... și cal... și căruță, și roabă, și două lopeți... și-o greblă... Gh. P. unu: Și? Gh. P. doi:...Și era dușman de clasă... adică ea... și-mi educa copiii în spirit mic-burghez și moșieresc... asta-i. Gh. P. unu: Bun...! (dumirindu-se brusc) Da tu n-aveai copii cu ea...! Gh. P. doi: Păi, da..., n-aveam... încă..., dar dacă aveam...? Gh. P. unu: Măi tovarășe Paleu, da eu am auzit că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
privește protagonistul, Întotdeauna bărbat, o irepresibilă dorință evazionistă coextensivă unei atracții neînfrînate pentru arcanele ininteligbilei feminități. Avem așadar bărbatul Însurat care-și iubește nevasta și copiii, dar care duce o viață lipsită de nerv, purtată de briza unei autarhice mulțumiri mic-burgheze. Avem apoi femeia-soție, ajunsă la capătul căutărilor, viețuind fericită și autosuficientă. Avem apoi Femeia-ideal type, frumoasă, inaccesibilă, În mod special dezechilibrată În ultimul roman holderian, de care "el" se Îndrăgostește pe nepusă masă, atît de ea cît și de atmosfera
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
celui vianian, universul romanului lui Page este unul liminar, restrîns, deși mult mai consistent decît cel „normal”, al social. În centrul lui, Antoine ar avea proprietățile geniului, dacă i-ar lipsi naivitatea și bunul-simț. Așa Însă, contaminarea geniului cu valori mic-burgheze - tocmai de aceea execrate de Barthes - are ca rezultat un ins lipsit de fibră tragică, rațional În interiorul celor mai iraționale decizii, pe care autorul Îl poate ironiza și iubi În voie. Pentru a ieși din impas, Antoine, neînțeles de nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o culoare națională, ea este peste tot aceeași, stereotipă, inspirată de o autoritate dictatorială care ține să-și afirme poziția culturală mai degrabă prin refuzuri implicite decât prin programe explicite. Supravegherea cultivă practicile interdicției în numele unei viziuni banale, realiste și mic-burgheze. La toate acestea se adaugă o altă supraveghere, și ea prealabilă, dar de data aceasta mai apropiată de spectacol în realitatea sa concretă. Ca și cum, la fel ca în cazul textelor de jucat, puterile totalitare nu și-ar fi refuzat niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Théâtre du Quartier Latin, în regia lui Jacques Mauclair, la șase ani după publicarea lucrării Logica și contradicția. Personajele acestei "pseudo-drame" sunt: Choubert, Madeleine, Polițistul, Nicolas d'Eu, Doamna și Mallot cu un "t". Acțiunea se petrece într-un "interior mic-burghez". Numele de "Nicolas d'Eu" este interesant, dacă ne gîndim la semnificația lui "Eu" în limba română. Nicolas d'Eu "este înalt, are o barbă mare și neagră, ochii umflați de somn, părul ciufulit, hainele șifonate; are figura cuiva care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dans la ville où le sang de décembre était à peine lavé, grandissait, timide encore, cette folie de jouissance qui devait jeter la patrie au cabanon des nations pourries et déshonorées" [Zola, La Сurée, p.80]. Spre sfârșitul secolului, Franța mic-burgheză a Republicii a Treia, bogată, confortabilă și mulțumită de sine nu mai este țara Ioanei D'Arc și a lui Napoleon, cea a mării Revoluții și a căutării de libertate. Filozoful Nicolai Berdiaev constată [p.149-150] că în existența mic-burgheză
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mic-burgheză a Republicii a Treia, bogată, confortabilă și mulțumită de sine nu mai este țara Ioanei D'Arc și a lui Napoleon, cea a mării Revoluții și a căutării de libertate. Filozoful Nicolai Berdiaev constată [p.149-150] că în existența mic-burgheză au început să moară virtuțile naționale ale poporului francez capacitatea de eroism, dragostea de libertate și temeritatea în fața morții. Setea de bogăție a trecut în ipocrizie și venalitate. Anume în acest Paris oraș spiritual, vesel, liber și cutezător mică burghezie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
n'est-ce pas? Autrefois, elle logeait Rougon. On raconte même qu'elle lui prêtait de l'argent... Et maintenant, quel métier fait-elle? (...) Mme Correur est une dame fort respectable", dit-il nettement" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.30]. Proaspăt căsătorită, mic-burgheză Sidonie Chèbe intra triumfătoare în rândurile mării burghezii: "un sourire de triomphe éclairer tout à coup ce joli visage énigmatique" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.25]. Mitul lui Pigmalion este reluat în varianta scriitorului Mariolle, care încearcă să
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
elegantă". Astfel, Pariziana oferă posibilitatea revizuirii raporturilor dintre genuri, ce au cunoscut diferite deplasări ale centrului de gravitație. Dependența materială și juridică la nivel de societate are ca răspuns independența spiritului și a moravurilor. Ciocnindu-se de barierele unei societăți mic-burgheze, închisă afirmării feminine, Pariziana își construiește o autonomie relativă. Dacă emanciparea se asociază, în mod tradițional, cu forme instituționalizate societăți sau comitete cu o structură și un program emanciparea femeii pariziene ține de modul său de a fi. Timpul și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
consecvent, orice „cosmetizare” a faptelor și orice omisiuni ori deformări determinate de vreun partizanat ideologic, aspirând la un maximum de obiectivitate. Copilăria la Deva, oraș evocat cu dragoste și nostalgie, apoi configurarea propriei traiectorii ideologice, îndepărtarea de modul de viață mic-burghez al familiei și ralierea la activitatea comunistă ilegală, arestarea și, în fine, experiența carcerală și concentraționară sunt relatate în episoadele lor esențiale cu un grad de detaliere variabil și, uneori, cu accente de umor stoic. În închisoarea din Caransebeș naratorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
ca scheciuri bulevardiere de îndoctrinare, salvate, pe scenă, de la penibilul clișeistic prin jocul câte unui actor de talent (Grigore Vasiliu-Birlic în rolul negustorului bețiv Zigu din Oameni care tac), fie ca inconsistente replicații de „mușatisme”, ca ironizări ale moravurilor familiale mic-burgheze, fie ca dezlănțuiri patetice, grandilocvent naționaliste și mesianice, orientarea fiind luată cu împrumut din discursul oficial. Simplistă formal, decupată în câte trei acte, fiecare fiind segmentat în tablouri cu replici scurte și precise, seria Oameni în luptă propune scenarii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]