425 matches
-
în literatură română - constituie tema centrală a cărții. Un tânăr violonist, Paul Manolache, care nu e prezent nici o clipă direct în paginile cărții, ajuns o celebritate la Paris, devine punct de reper pentru urbea din care s-a desprins, cu micimile și josniciile ei, și mai ales pentru Annibal Ionescu, profesorul lui de vioară, care nu a avut tăria să se lepede de plumbul vieții materiale și să-și urmeze chemarea. Visând încă la ceea ce ar fi putut realiza, pe deplin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
chestiune de mărime? În general, mila noastră față de animale încetează, seacă de la insecte în jos (totuși, aflată sub o oblăduire venită de sus căci i se spune "vaca domnului" buburuza este o excepție de la regulă). Și aceasta, din varii motive. Micimea lor, diferența evidentă față de om (aceste caracteristici care nu le permit să se identifice cu noi), dar și caracterul dăunător al unora dintre ele, îndârjirea lor, numărul lor mare, ritmul lor de proliferare. În lumea insectelor, speciile amenințătoare sunt numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
așeza, hindușii au grijă să curețe cu atenție locul unde își vor pune posteriorul, de teamă că ar putea strivi vreo creatură invizibilă cu ochiul liber). Străbunica mea avea, în mod îndreptățit, la un nivel înalt, respect pentru viață. * * * Există micimi și micimi. În mintea noastră, micimea nu operează întotdeauna în același fel. Când vine vorba de animal, pe scara noastră, sentimentul pe care ni-l inspiră acesta se poate schimba complet depinde despre cine e vorba: despre adult sau despre
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
au grijă să curețe cu atenție locul unde își vor pune posteriorul, de teamă că ar putea strivi vreo creatură invizibilă cu ochiul liber). Străbunica mea avea, în mod îndreptățit, la un nivel înalt, respect pentru viață. * * * Există micimi și micimi. În mintea noastră, micimea nu operează întotdeauna în același fel. Când vine vorba de animal, pe scara noastră, sentimentul pe care ni-l inspiră acesta se poate schimba complet depinde despre cine e vorba: despre adult sau despre progenitura sa
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cu atenție locul unde își vor pune posteriorul, de teamă că ar putea strivi vreo creatură invizibilă cu ochiul liber). Străbunica mea avea, în mod îndreptățit, la un nivel înalt, respect pentru viață. * * * Există micimi și micimi. În mintea noastră, micimea nu operează întotdeauna în același fel. Când vine vorba de animal, pe scara noastră, sentimentul pe care ni-l inspiră acesta se poate schimba complet depinde despre cine e vorba: despre adult sau despre progenitura sa (modelul său miniatural). Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
nu îl va împiedica, mai târziu, să tragă în părinți, dar măcar va fi resimțit o clipă, față de micuți, o pornire sinceră de tandrețe. Din păcate, există și indivizi (oameni, ființe înzestrate cu rațiune și cu sensibilitate) pe care această micime îi lasă cu totul reci. Puii de focă află asta de fiecare dată, pe propria lor piele. Vulnerabilitatea, privirea lor (inocența, tandrețea din ochi) ar trebui să înmoaie până și cele mai împietrite inimi și totuși, în fiecare an, în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
albe scântei; Ningea... Ningea, dar o ninsoare De flori mirositoare! Și cum era senin pe cer Și raze prin eter, Și-n inima-mi tremurătoare Era senin și soare!971. Cu toate acestea, abia noaptea înțelegem rostul, înălțimea și totodată micimea noastră, zărind locul in care stelele se invârtesc să ne aducă destinul la ceas de ascendență cosmică. Cât de sfioasă crește noaptea, pășind încet din scară-n scară Și câtă liniște se lasă; pe cer grămezile de stele Răsar ca
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
privim geana de lumină dinspre răsărit. Zarea învolburată de culoare aruncă sămânța vieții peste pământ. Un nou început impresionează simțurile fiecăruia dintre noi, inima palpită și păstrează speranțele până la sfârșitul zilei și mai apoi. Drama omenirii însă este să constate micimea ei în fața universului și a elementelor primordiale ce se armonizează între ele pentru a menține creația vieții, iar cuvintele exprimate de noi sunt nevoite să le reflecte măreția. Așadar, existența umană se situează între starea de spirit a reflexiei și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
deoarece nu constă decât în focalizarea atenției asupra unor fapte bine stabilite. Aș căuta să-i fac pe tineri intens conștienți de trecut, de faptul că viitorul omenirii va fi, după toate probabilitățile, incomparabil mai lung decât trecutul ei, de micimea planetei pe care trăim și de faptul că viața pe această planetă nu-i decât un incident vremelnic. Iar odată cu aceste fapte, în care accentul cade pe insignifianța individului, aș prezenta un ansamblu de fapte total diferit, care să întipărească
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Nausiphanos din Theos ori Diotim din Tyr, de exemplu, din care nu mai subzistă decât ici o vorbă, colo o frază sau o amintire... -, situa binele suveran în impasibilitate, în capacitatea de a nu te lăsa afectat de lume, de micimile și meschinăriile ei. Foarte probabil, bucuria filosofică este aceea de a trăi deasupra contingențelor obișnuite, alături de preocupările celor mulți, în alt loc decât pe scena trivială a cotidianului omului de pe stradă. Plăcerea de a fi și de a exista ca
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
2D-PC are marele avantaj că prezintă angiograma reală. Astfel, nu mai este nevoie de postprocesare (care, de altfel, nici nu este, în acest caz, posibilă ! Nemaiputându-se face prezentarea angiogramei din diverse unghiuri este un dezavantaj. Un alt dezavantaj este micimea raportului semnal/zgomot față de tehnicile 3D. Voxelul este neomogen ca semnal, datorită influenței pe care o au toate vasele aflate în acesta la un moment dat. În concluzie, 2D-PC - MRA este utilă în examinarea arborelui vascular arterial și venos dintr-
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
Metaph. XIV 1088 a, 6), pytagoreicii nu defineau unitatea drept număr propriu-zis, căci "o măsură nu este ceea ce este măsurat, ci măsura sau unitatea este începutul numerelor" ( ,). Thymarides, după Iamblichos (Ind.Nicom. p.11, 2-11), numea unitatea cantitate limitantă, limita micimii; alți pythagoreici separație () între număr și părțile sale, anume ceea ce diferențiază multiplii de submultipli, numerele întregi de fracții. Macrobius, urmând îndeaproape această linie, susține apartenența monadei deopotrivă la categoria parului (divizibil, feminin) și a imparului (indivizibil, masculin), socotind-o principiu
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
însuși că "fiind urât că un broscoi" în una din paginile sale autobiografice. Fiind corpul nostru cel ce provoacă și permite privirea celorlalți, corpul dobândește la Sartre o importanță metafizica, iar în opera să de ficțiune, corpul, cu mizeriile și micimile sale, ocupă un loc atât de important, încât cea mai profundă narațiune a să se numește Greață."81 De asemenea, Sartre îl vede pe celalalt că pe un dușman, a cărui privire îl îngheață și îl transformă în obiect sau
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
meschin, incoerența sinelui: „Ca fluturii, ce rabdă să-i poarte-n praf omida,/ Să rabd și eu în mine, povară, două vieți?” Pasivitatea, preț al umilinței și ascezei, e detestată în numele puterii și luptei (Nehotărâre). O dorită altitudine neatinsă de micime (Muntele Măslinilor) se unește cu percepția dualității, „osânda” omului: „Făcuși din tine două puteri adânci de ură.” Sufletul său e multiplu, polimorf, rupt între solicitări divergente: „Sunt înger, sunt și diavol și fiară și alte-asemeni” (Portret). „Sfântul palid” și „biciul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
lui Lucinschi este aceea a unui politician egoist și perdant, care ne-a servit, pe tavă, fără nici o remușcare, garniturii revanșarde a lui Voronin. Cei doi președinți de până acum ai Moldovei ne-au dezgustat, în perioada guvernării lor, prin micimea și mediocritatea aspirațiilor etalate. Ei au râvnit puterea de dragul puterii. Nici unul dintre ei nu și-a dorit să acceadă la adevărata demnitate a funcției pe care a deținut-o. Adică să realizeze ceva durabil - cu riscuri de moment pentru imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
pentru prima dată milă și propria vinovație sentimente care îi arată că, încă o parte a ființei ei a cedat iubirii, trăind alături de celălalt prin simpatie, concordanța afectelor. Îl vede acum slab, mai ales rău, căci ispita iresponsabilității îi indică micimea sufletească. Nu-l poate admira și de aceea sentimentul ei se vede alterat de teamă și dispreț. Ne aflăm, așadar, deocamdată, tot în "perimetrul" îndrăgostirii. Urmează încă un an, când cei doi nu se mai văd, răstimp al purificării afectului
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
pentru Edwin câteva episoade de copilărie și adolescență petrecute la Sunne, îndrituind interesul hărțuitor și totodată salvator al lui Stellan pentru un ex-camarad, dar și pentru drama reală a personajului (ex-cosmonaut) depresurizat din punct de vedere moral de conștientizarea inenarabilei micimi a vieții pe Pământ și a galaxiei noastre în comparație cu Universul infinit. La fel de lamentabilă i se pare și condiția de exponat, ulterioară revenirii în mijlocul bâlciului deșertăciunii: "De-aia fug, Stellan, de-aia! Trebuie să cobor sub ei, sub pământ, jos, în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Media de trecere fiind 6 la școlile normale, abia ajungeam la linia de plutire cu aceste note nedrepte. Colegii observau persecuția mută. Mă sfătuiau și ei să nu-l provoc pentru a nu-i da ocazia să-și arate toată micimea sufletească. Anul școlar 1941/42 l-am absolvit cu o mențiune specială pentru însușiri deosebite pedagogice. Părea că se oprise goana după FDC-iști. Diploma de normalist nu era echivalentă cu cea de bacalaureat și trebuia să susțin un examen
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pedeapsă și tortură a izolării prin care și din care să plângi lumea care chiar ea te-a pervertit, chiar ea te-a hrănit cu lumina falsă a bucuriilor trupești, a egoismului și orgoliului, făcându-te să crezi că în micimea și ignoranța ta ai fi „cineva”. Celula era chilia eliberatoare în care intrai ca să te vezi pe dinăuntru, așa cum ești: gol și ticălos, neputincios și slab, îndoielnic și nehotărât, nevrednic în fața lui Dumnezeu de vreun merit, doar vrednic de mila
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ce ar veni în contact cu mine la prima întâlnire. Și am deplasat discuția în problema cunoașterii și autocunoașterii, punându-i în situația să nu poată ieși din ringul magic al introspecției și punându-i în situația să-și vadă micimea sufletească și degradarea morală în care se află orice om, orice eu care nu se raportează la Eul divin. Domeniul discuției nu le era propice și încercau să afle cum și când am avut timp să-mi însușesc aceste cunoștințe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ignoră spiritul. Nu noi, ci copiii dumneavoastră vă vor aduce prăbușirea. Dacă Dumnezeu știe că este batjocorit, de ce ne lasă să conducem? Ca să vă cunoască lumea! De aceea vă lasă! Ca să vi se dea pe față toată goliciunea sufletească și micimea, pentru ca nimeni să nu mai poată fi înșelat. Oricâtă propagândă am fi făcut împotriva comunismului, nimic nu ar fi convins mai bine decât nenorocirea lui, decât ceea ce faceți acum pe toată fața pământului. Singuri v-ați compromis. Discuții de felul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ori prihană, trebuie să înfrunte mai mult decât orice forța acestor iluzii. Procesul politico-istoric intentat brugheziei se desfășoară pe mai multe planuri. Societatea burgheză prezintă trăsăturile decadente alocate ideologic. Prozaic, cupid, "aservit calculului și utilității", "lovit într-un fel de micime ontologică", burghezul "trebuie să răspundă în fața tuturor pentru cel puțin trei acuzații: mediocritatea, vulgaritatea, rapacitatea, cele trei constelații ale cosmosului burghez"5. Pascal Bruckner recapitulează moștenirea negativă a burgheziei, diseminată substanțial în aria imaginarului politic. Acest capital negativ este încă
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
le descifra. Fiecare necesita răbdare de paleograf și cel puțin o dublă lectură: la prima aproximai, la a doua te concentrai pe termenii neînțeleși. Acum, la pregătirea lor pentru tipar, a trebuit să mă ajut de-o lupă, nu din cauza micimii literelor, ci a formei lor, care poate genera confuzii: „r”, de pildă, seamănă cu „v” sau cu „x”, „b” cu „t”, „m” cu „u”. Mulți „i” se deduc doar și mulți „e” din finalul anumitor cuvinte lipsesc. Dar odată trecută
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cu alți intelectuali ai epocii, voi ține seama cînd voi relua acest studiu, într-o cercetare poate de dimensiunea unei cărți. La fel de mult m-a bucurat și a doua ta scrisoare (primită acum trei zile), deși în ea îmi înfățișezi micimea de care sînt capabili unii oameni. Chiar dacă ceea ce ai scris despre mine n o să mai apară, nu-i nimic. Asta ne avertizează că solidaritatea noastră, a celor puțini și dușmăniți de nulități, trebuie să crească. Superioritatea noastră stă în aceea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
am lăsat pe delături. Deocamdată, deși am scris peste 150 de pagini (de curs!) nu cutez să extrag nimic pentru publicare (chiar dacă Ovidiu Genaru m-a somat să dau ceva pentru ianuarie). Îl redescopăr pe Eminescu și mă sperii de micimea mea... Află că acel care se cheamă Const. Ciopraga, care acum doi ani m-a repezit în plină catedră că am opinat moale că este total nepotrivit ca Istoria literaturii. Marii clasici (de la Eminescu pînă la Coșbuc inclusiv) să se
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]