420 matches
-
una de cinci ori mai ieftină. Un autoturism de lux. De mai bine de un an nu mai merg prin oraș cu mașina de lux decât în cazuri excepționale. Mi-am cumpărat un scuter, o Vespa. M-a atras prin micimea și grația ei tupilată. Din afară, conducătorii auto sunt aproape hazlii, pătrunși fiind de importanța de a fi la volanul mașinilor lor mari, fioroase și de lux care stau încolonate ca fondantele în cutie. Majoritatea au muzică la bord pe
Baștan Turbo S. Aștept provincia () [Corola-blog/BlogPost/338044_a_339373]
-
antiteza caracteristicile fiecărui animal necurat cu trăsăturile de caracter ce ar trebui sa il definească pe adevăratul creștin. Astfel, despre șopârla, Petru Lascău ne spune: “Unul din cele mai mici animale, dar cu limba ucigătoare. Este ușor de neglijat prin micimea ei, dar periculoasă prin otravă limbii sale. Lovește fulgerător cu exactitate și cu venin. Nu are alte resurse. Corp mic și vulnerabil. Își lasă coadă ruptă și fuge la cel mai mic zgomot. Doar limba ucide... Nu se cade omului
UN MANUAL DE CRESTINISM PRACTIC, SEMNAT DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344332_a_345661]
-
dovedi... paternitatea. Deși am promis că nici măcar nu voi divulga numele celui care a luat-o, dacă îmi va fi înapoiată, acest lucru nu s-a întâmplat nici după 20 de ani. Nu o înapoiază din răutate, din invidie și micime sufletească. De la „Steaua roșie” la„Cuvântul liber” - Începând cu 1986, ați fost redactor la cotidianul „Steaua roșie”. Ce legătură exista între studiile dvs. muzicale și experiența jurnalistică dobândită până atunci, și „Steaua roșie”? - Niciuna, dacă facem abstracție de faptul că
DE VORBA CU MARIANA CRISTESCU, AUTOAREA ISTORIEI ROMANIEI IN PAGINI MUZICALE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343183_a_344512]
-
în plan mental. Marginalizarea, îndepărtarea, pedepsirea unei valori, ura împotriva ei, toate acestea sunt reacții de anihilare a valorii și ne dezvăluie că în subconștientul nostru acționăm împotriva valorii tocmai pentru că „ne dăm seama” că suntem mici în comparație cu ea. Această „micime” a noastră în comparație cu Valoarea este descoperită în subconștientul nostru, iar reacțiile împotriva valorii au scopul de a o anihila, astfel ca în subconștientul nostru noi să ne simțim în continuare „mari”. Ați observat, după căderea Dictaturii comuniste foarte mulți oameni
PSIHOLOGIA ŞI PEDAGOGIA POPORULUI ROMÂN de MARIA CANTUNIARI în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377390_a_378719]
-
sapiens sapiens incapabili de a străbate cu privirea dincolo de ceea ce, la un moment dat, pare să se vadă și lipsiți completamente de darul nativ de a împrăștia în mijlocul Cetății și în inima tuturor altceva decât spinii înțepători ai evidentei lor micimi interioare, nu voi scrie niciodată nimic, tocmai pentru că ei ... Citește mai mult N-am să las niciodată stinsă flacăra gândirii elevate aprinsă de spirite înalte precum Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Edgar Papu, Cezar Ivănescu, tot așa precum consider că nu am dreptul
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
sapiens sapiens incapabili de a străbate cu privirea dincolo de ceea ce, la un moment dat, pare să se vadă și lipsiți completamente de darul nativ de a împrăștia în mijlocul Cetății și în inima tuturor altceva decât spinii înțepători ai evidentei lor micimi interioare, nu voi scrie niciodată nimic, tocmai pentru că ei ... XXVI. MAGDALENA ALBU - BARITONUL NICOLAE HERLEA - DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENȚIAL, de Magdalena Albu, publicat în Ediția nr. 1223 din 07 mai 2014. „(...) arta sunetelor își reconfirmă permanent calitatea de liant afectiv fără de
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
formală. Să știți că au fost momente foarte frumoase în închisoare. Tragedia apărea atunci când vedeam cum cădeau intelectualii noștri. La Jilava am stat cu mai mulți miniștri și mă gândeam cum au putut oamenii aceștia să conducă țara, cu această micime de suflet și de caracter, că acolo, săracii, își dădeau arama pe față, povesteau tot. Am văzut un general care a furat ceapa de sub căpătâiul uni țăran, motivând că nu putea să reziste de foame. Închisoarea a fost o școală
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A., LA ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381246_a_382575]
-
Astfel, având suficientă încredere în dragostea acesteia, își dezvăluie frământările sufletești, dezamăgirea și dorința sa de a se exila de lume, în liniștea naturii, a pădurii: Ia-mă de mână și du-mă în verde, / Să uit și să iert micimea umană, / Sărută-mă lung, de parcă m-ai pierde, / Și-apoi să mă lași desișului hrană.” Însă, după acest rămas-bun, revine cu o ultimă dorință și cu speranța revederii...: „Mă lasă-n pădure, dar ia-mi, până pleci, / Toată iubirea de
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
cele două, autorul pare a fi preferat copilăria: „Copilul aleargă în cercul de flori / orizonturi de gând să desfacă / se joacă lumina-n dimineți de fiori / copilul bucuriei Buzăului joacă” dar asta nu îi oferă decat o amară conștiință a micimii firii sale omenești „Ce e cu mine măi surioară / ce e cu mine fratele meu?/ Mă lupt cu mine, cumplită fiară, / dar eu pierd mereu și mereu.” Rezolvarea îi este imposibilă fără ajutorul Copilului Divin: „Refă-mă Doamne, mă scoate
UN ÎNDEMN LA TREZVIA MINṬII ṢI LA PUNERE DE ÎNCEPUT BUN de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373445_a_374774]
-
ne ridica în picioare, de a sta drepți, dârji, demni, îndârjiți, de a fi responsabili, de a lua atitudine testamentară privind moștenirea divină a Neamului nostru Dac. A trecut peste un sfert de veac de la orizontul așteptărilor noastre, de când măririle micimilor ciocoiești s-au proțăpit în poftele lor cele mari de putere și înavuțire nedreaptă, de setea celor mai sordide tranzacții, de rămânere permanentă la cârma politică, conform înțelegerilor oculte. Realitatea demo(no)cratică a stăvilit peste scâncetele stropite de sânge
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
sinele lor dezvoltă bucuria de a fi. arsă și ea, sinele fuge dincolo de barierele urâtului, topește totul în cale. spre unica ieșire a vieții aleargă toți, cu brațele aninate de distracția devenită moarte în secunda în care ignoranța, intoleranța, ura, micimea ființelor aproape umane, lasă în locul siguranței garduri pe care scrie cu vopsea albă: protecție. șorțul fiecărui alergător este zdrențuit. în mâinile lor, pocalele disperării ciocnesc în onoarea unui război inutil. nimicire, groază și iluzia frumosului - asta se servește zilnic la
BĂLTOACELE MOMENTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373657_a_374986]
-
între ele încercând măcar trăind netrăind să-i simt căldura uterului a sânilor care m-au hrănit și zâmbetul zâmbetul acela infinit în care și tu tată te pierdeai iubind-o iubindu-ne ca un zeu al cuvântului dintâi scut micimii omenești apărându-ne tăcut cu sărutul tău în crucea tuturor tainelor care-ți învăluiau ființa tată... mi-e atât de dor încât acum îți aud glasul ți-l aud... Anne Marie Bejliu, 9 septembrie 2016 Referință Bibliografică: sărutul tău tată
SĂRUTUL TĂU TATĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371391_a_372720]
-
care ne poate dărui adevăratele emoții valoroase. Spre exemplu, de ce nu mai trăim la fel sărbătorile, așa cum le vedeam în copilărie? Societatea ne învață că nu e bine să ne exprimăm emoțiile, că a fi emotiv este un semn de micime. Oare? Uneori oamenii ajung să vadă în ceilalți părți din ei și nu pot înțelege că s-ar putea să privească exact opusul a ceea ce sunt ei. Oare de asta unii oameni ajung să îi privească greșit pe alții doar
ASTĂZI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372319_a_373648]
-
bruma de demnitate? Să fie vorba de o sete de înavuțire? Sau de putere? Cum ne manifestăm superioritatea? Strivind valoarea?! Încerc să fiu originală. Să spun răspicat, chiar dacă deranjez, ceea ce cred. Nu-mi place ce văd acum, Emilia! Nu pentru micimea unora s-au jertfit bravii eroi ai neamului. Oare nu se tem de justiția divină? - Ce virtute umană apreciezi cel mai mult? - Virtutea creștină, ea fiind hrana sufletului! - Societatea românească s-a schimbat mult în ultimii ani. Ținem cu greu
BOABE DE LACRIMI ŞI O INIMĂ PLINĂ DE IUBIRE de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372500_a_373829]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > CORNELIU LEU - DORUL DE FĂNUȘ... SAU DESPRE MICIMEA ÎNALTEI PORȚI Autor: Corneliu Leu Publicat în: Ediția nr. 685 din 15 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Un dor duios și adânc de Fănuș mă macină din când în când, devenind chiar mai puternic decât dorul de tinerețile noastre, făcându
DORUL DE FĂNUŞ... SAU DESPRE MICIMEA ÎNALTEI PORŢI de CORNELIU LEU în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344764_a_346093]
-
foameee!//. Dragul de Fănuș!... Cred că, într-un asemenea vis, el îmi cânta ca să mă amuze, ajutându-mă să ies din coșmarul acestei realități europene. Corneliu LEU Poiana Țapului octombrie 2012 Referință Bibliografică: Corneliu LEU - DORUL DE FĂNUȘ... SAU DESPRE MICIMEA ÎNALTEI PORȚI / Corneliu Leu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 685, Anul II, 15 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Corneliu Leu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
DORUL DE FĂNUŞ... SAU DESPRE MICIMEA ÎNALTEI PORŢI de CORNELIU LEU în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344764_a_346093]
-
ce se vrea înlocuită de dorința irepresibilă de-a fi cât mai aproape de Creator. Umilința sublimă și roditoare capătă valoarea unei frământări cosmice, iar greșelile omenești au dimensiunea unui cuvânt care trebuie remodelat: ...ia-mi, Doamne,/ cuvântul și ucide-i micimea./ lasă-i umbra să crească.../știu...rodul meu e mărunt./ umbra lui înțeapă asfaltul inimilor./ le coace întunericul./ râde în cavernele trecutului,/mângâindu-i prezentului umerii/cu un surâs.../ Doamne,/taie-i marginile/ și hainele împrumutate/din colțul de pâine
CU ÎNCREDERE, DESPRE POEZIE DE DOAMNA IOLANDA MALAMEN (PREFAŢĂ LA VOLUMUL GEOMETRIA SUFLETULUI ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345998_a_347327]
-
tale. Aștept de la această poză de familie în care, prioritară, încă este democrația-creștină, o asemenea idee politică încât să merite numele unui bulevard Schuman aici, unde eram cândva catalogați drept Belgia Orientului. Nu neg încercările făcute până în prezent, dar nici micimea rezultatelor lor, mai ales privind România. Pentru că, studiind fenomenul politic al ultimelor decenii, nu s-ar putea spune că în interiorul democrației-creștine nu au avut loc eforturi de perfecționare. Cu cea mai frumoasă intenție: Cea de a găsi, printr-o asemenea
DEMOCRAŢIA CREŞTINĂ de CORNELIU LEU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348834_a_350163]
-
cu buzele ei inerte, iar limba urmărea când traseul mărginaș al conturului, când explorarea în străfundul umed al interiorului”. Mai apoi, la finalul operei, atunci când descrie procesul înmormântării, naratoarea realizează din nou o sinestezie de imagini artistice, descriind parcă antitetic micimea bisericii în contrast cu sicriul lung și îngust ce adăpostea cadavrul: ,,Biserica micuță din cartier părea mai sumbră decât de obicei, adăpostind în întunecimea-i caracteristică, un sicriu lung și îngust ce trăda silueta subțire și foarte înaltă a Danei” (p. 41
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346437_a_347766]
-
că, în raport cu scumpirea recentă a curentului electric în spațiul geografic românesc, bunăoară, „iluminarea” interioară a acestei mase reduse, din fericire, de escroci efemeri care conduc azi lumea e, de fapt, un soi de întuneric foarte bine conturat al propriei lor micimi humanoide!... Se pare că mai avem ceva timp de așteptat până la a doua venire a lui Cristos pentru ca potopul răului dominant să dispară definitiv dintre hotarele acestei țări și ale acestei lumi în genere!... Până atunci însă, islamul este, după cum
ÎNTRE DEMOCRAŢIA NENĂSCUTĂ ÎNCĂ ŞI OLIGOCRAŢIA CU CHIP DE DRAC ICONIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348421_a_349750]
-
în oceanul unei tăceri s-a îngropat Ai troienit preaplinul cu mine într-un cuvânt Tu erai statornicie, eu eram o pală de vânt Într-o aureolă de lumină te-am îmbrăcat Cu gândurile mele, cu simțământ curat Am izgonit micimea spre nemernici Și dintr-o dată ne-am simțit puternici Împreună, de neînvins era voința noastră De a sparge zidul, a crea o veșnică fereastră Să curgă lumina din ceruri către noi Înălțător, sub semul împletirii în șuvoi. Eu sunt lumina
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
faim, j'ai soif, j'ai froid, je n'ai plus de boussole ( ... A avut lumea la picioare, dar nu și puterea de a vedea alt capăt vieții decât suicidul. Dincolo însă de feluritele dogme concepute precar, dar și de micimea acestei lumi etern trecătoare sau de îngerii deloc sublimi ai întunericului cuibăriți între cutele adânci ale unei inimi aruncate până la limita suportabilității ei în haosul durerii și al plânsului înăbușit, un spirit veșnic călător printre nemișcatele lumi astrale și însingurat
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
minte universul se răsfrânge, Al tau geniu peste veacuri rămânea-va pe pământ. Și dorești a mea iubire. Prin iubire pân-la ține Să ajung și a mea soarta azi de soarta ta s-o leg. Cum să fac! Când eu micimea îmi cunosc atât de bine, Cănd măreață ta ființă, poate nici nu o-nțeleg” (Lui Eminescu) Sunt versuri pline de adorație și de modestie, publicate în 28 august 1885. În această poezie, adevărat testament poetic, impresionează conștiința propriei micimi în fața
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
eu micimea îmi cunosc atât de bine, Cănd măreață ta ființă, poate nici nu o-nțeleg” (Lui Eminescu) Sunt versuri pline de adorație și de modestie, publicate în 28 august 1885. În această poezie, adevărat testament poetic, impresionează conștiința propriei micimi în fața genialității poetului iubit, dar mai ales faptul că nu s-a sfiit s-o arate. Cand Eminescu se îmbolnăvește în 1883, Veronica spune: “Să pot întinde mâna, s-o pun pe fruntea ta, Încetul la o parte, șuvițele le-
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
formală. Să știți că au fost momente foarte frumoase în închisoare. Tragedia apărea atunci când vedeam cum cădeau intelectualii noștri. La Jilava am stat cu mai mulți miniștri și mă gândeam cum au putut oamenii aceștia să conducă țara, cu această micime de suflet și de caracter, că acolo, săracii, își dădeau arama pe față, povesteau tot. Am văzut un general care a furat ceapa de sub căpătâiul uni țăran, motivând că nu putea să reziste de foame. Închisoarea a fost o școală
RELUAREA UNUI INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A., ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOI ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… DESPRE ADEVĂRATA RUGĂCIUNE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/377713_a_379042]