445 matches
-
poate avea în vedere o str ucturare pe etape: 1) descrierea contextului - la acest nivel se are în vedere specificul afacer ii și mediul în care se desfășoară procesele economice; 2) identificarea riscurilor la nivel macroeconomic, dar și la nivel microeconomic; la nivel organizațional și interorg anizațional; 3) evaluarea, analiza și ierarhizarea riscurilor; 4) elaborarea planului de management al riscurilor; 5) stabilirea responsabilităților și implementarea efectivă a planului de management al riscurilor; 6) monitorizarea rezultatelor și corecțiile necesare. Importanța unei situații
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
economic. Managerul său trebuie să fie conștient de existența și acțiunea directă sau indirectă a variabilelor exogene și să încerce luarea lor în considerare în proiecția viitorului, prin strategii și politici corespunzătoare. De aceea, planificarea, finalizată în strategii și politici microeconomice adecvate, este una dintre activitățile majore ale organizației, de acuratețea sa depinzând decisiv celelalte activități. În mod firesc, previziunea, ce atinge o intensitate maximă înainte de începerea perioadei la care se referă, este succedată de organizare. Dacă funcția de planificare este
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
populației să fie investite în proiecte comune (ca, de exemplu, națiunea, statul politic, prosperitatea economică generală). Ideea de progres se află la intersecția dintre relațiile oamenilor cu puterea politică. Raporturile de guvernare presupun controlul populației și înțelegerea mecanismelor macro- și microeconomice. Nu este deloc întâmplător că demografia și economia politică au început să devină "științe" umane la începutul secolului al XIX-lea, datorită unor necesități practice, resimțite de către puterea politică. A ști ce oameni ai și a analiza bogățiile unui teritoriu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
aceste mișcări dialectice care definitivează marile etape ale devenirii spiritului obiectiv. Legile economice pot varia deci după nivelul de analiză, sunt legi relative. După unii economiști, singură teoria dezechilibrului (și, mai ales, cea a dezechilibrului keynesian) per-mite a defini fundamentele microeconomice ale macroeconomiei și a racorda astfel cele două niveluri de analiză. La nivel macroeconomic, regularizări subtile (mai mult sau mai puțin spontane) se pun în operă, dezechilibrele trăiesc, evoluează, se deplasează, ajustările intervin în condiții care hrănesc analiza structurală și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și P.A. Samuelson. Într-o abordare mai generală, ea este susținută de faptul că omul are, în fapt, nevoi nelimitate, în timp ce resursele de care dispune sunt, dimpotrivă, esențialmente limitate. De aici rezultă o problemă de alegere, la nivel individual (sau microeconomic, spre exemplu), aparținîndu-i întreprinzătorului care trebuie să decidă, în cadrul unui buget limitat, care sunt resursele pe care le va afecta pentru a cumpăra materii prime și care pentru forța de muncă; sau la nivel global (sau macroeconomic), unde guvernul are
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ar putea fi altceva decît suma indivizilor care o compun. În replică, insistența fiziocraților asupra economiei ca știință a dreptului natural indică în mod clar o abordare holistă, chiar dacă reflecțiile lor macroeconomice par să fie fondate pe comportamente de natură microeconomică. Quesnay nu pleacă de la individ, nici nu raționează după principiul cauzei și efectului, el pleacă de la o ordine teleologică ce include și garantează libertatea individuală. Economia este la el concepută exclusiv ca știință ce preconizează studiul și punerea în aplicare
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
economiei de piață existent în țările dezvoltate se caracterizează, în principal, prin următoarele trăsături 8: • este o economie multipolară, în sensul că se caracterizează prin multitudinea și diversitatea centrelor de decizie economică; • este o economie de întreprindere, în care universul microeconomic este fundamental în activitățile de economie națională; • este o economie de calcul în expresie monetară, moneda servind drept numitor comun al activităților agenților economici, răspunzînd cerințelor de evaluare-cuantificare a cheltuielilor și a rezultatelor; • este o economie în care statul exercită
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
financiară, aveau să fie îndepărtate. Pe o piață liberă de rate ale dobînzilor, unde nu se mai exercită selecția adversă prin intermediul ratelor, proiecte de bună calitate, dar cu randamente inferioare ratei randamentului intern, pot fi și ele realizate. La nivel microeconomic, această marjă de manevră calitativă permite luarea în seamă a culturii, drept criteriu al proiectelor de investiții și eliberarea de dictatura cifrelor. Miezul tare al paradigmei economice islamice este promovarea justiției economico-sociale. Islamul nu este individualist, ci comunitarian, iar valorile
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de plăți externe, relaxarea creditului intern, cu efecte asupra creșterii, în condiții de sporire ușoară a inflației, datorată stabilității cursului. Toate acestea ar trebui însoțite de măsuri de relaxare fiscală, cu reducerea la minimum a evaziunii, de eficientizare la nivel microeconomic ș.a. De facto, agenții își gîndesc de mult afacerile în dolari sau în euro. Acest consiliu monetar este un proiect pe care îl putem realiza și singuri cu cît mai repede cu atît mai bine și nu înțeleg de ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ca cele actuale. "De la economie financiară la finanțe sociale scria el este un pas mic pentru avocați, dar un pas uriaș pentru omenire". Nu comentez propunerea, dar cred că Marx ar fi mîndru de ea. Nu spunea el că raționalitatea microeconomică duce la cele mai proaste rezultate macroeconomice? Este adevărat că acest sistem financiar global, fluctuant și dependent ne-a adus criza, prin intermediul celebrelor "baloane financiare", care susțineau cererea de consum și piețele financiare internaționale și care acum s-au spart
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
din aceste mișcări dialectice care definitivează marile etape ale devenirii spiritului obiectiv. Legile economice pot varia după nivelul de analiză, sînt legi relative. După unii economiști, numai teoria dezechilibrului și, mai ales, cea a dezechilibrului keynesian permite a defini fundamentele microeconomice ale macroeconomiei și a racorda astfel cele două niveluri de analiză. La nivel macroeconomic, regularizări subtile (mai mult sau mai puțin spontane) se pun în operă, dezechilibrele trăiesc, evoluează, se deplasează, ajustările intervin în condiții care hrănesc analiza structurală și
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
și P.A. Samuelson. Într-o abordare mai generală, ea este susținută de faptul că omul are, în fapt, nevoi nelimitate, în timp ce resursele de care dispune sînt, dimpotrivă, esențialmente limitate. De aici rezultă o problemă de alegere, la nivel individual (sau microeconomic, spre exemplu), aparținîndu-i întreprinzătorului care trebuie să decidă, în cadrul unui buget limitat, care sînt resursele pe care le va afecta pentru a cumpăra materii prime și care sînt destinate forței de muncă; sau la nivel global (sau macroeconomic), unde guvernul
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
PNB = PIB + Veniturile factorilor intrate în țară Veniturile factorilor ieșite din țară. 3) Produsul Național Net, adică: PNN = PNB Consumul de capital fix (investiții neproductive?) 4) Venitul Național, adică: VN = PNN Impozitele de producție și de import + Subvențiile. În teoria microeconomică, consumatorul este un individ rațional care știe să clasifice în ordine de preferințe (sau de echivalențe) bunurile disponibile în funcție de utilitatea pe care aceste bunuri i-o procură. El va căuta deci să-și maximizeze utilitatea, consumînd cît mai mult posibil
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
împărțind UmX prin prețul acestui bun, se măsoară utilitatea marginală prin unitatea monetară cheltuită pentru bunul X. 5.3.1. Atuurile și limitele teoriei utilității marginale Teoreticienii utilității marginale au avut ca merit principal descoperirea unui principiu major al analizei microeconomice: orice decizie individuală rezultă dintr-o comparație și dintr-o egalizare marginală a costurilor și avantajelor care îi sînt asociate; într-adevăr, în acest moment este atins avantajul maxim. Economiștii clasici din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
relații. Pentru a măsura această intensitate se utilizează conceptul de elasticitate: "elasticitate-preț", "elasticitate-venit", "elasticitate încrucișată". Valorile luate de acești parametri ne ajută să distingem între diferite categorii de bunuri, și anume: normale, inferioare, superioare, substituibile, complementare. Totuși, astfel dezvoltată, teoria microeconomică a cererii a fost criticată pentru incapacitatea sa de a explica anumite caracteristici contemporane ale societății. Într-adevăr, în multe cazuri, numai variațiile prețului și ale venitului nu sînt suficiente pentru a explica comportamentul uman. S-a încercat atunci explicarea
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
La rîndul lor, cele societare se clasifică în: societăți în nume colectiv; societăți cu răspundere limitată; societăți anonime. Întreprinderea combină, din punct de vedere tehnic și economic, diferiți factori de producție: munca, materiile prime, capitalul și informația. Sintetizînd, la nivel microeconomic această combinație poate fi reprezentată printr-o funcție de genul: Q = f (L,K), unde Q este cantitatea de produs, L cantitatea de muncă și K cantitatea de capital. Productivitatea totală a unui factor reprezintă cantitatea produsă în unitatea de timp
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
și echipamente disponibile pe lucrător, încît producția va scădea în loc să crească. În acest caz extrem, produsul marginal devine negativ. Am încercat să explicăm una din legile fundamentale ale analizei economice, legea randamentelor descrescătoare, a cărei primă prezentare, conformă cu analiza microeconomică, așa cum o cunoaștem astăzi, poate fi atribuită francezului Furgot (1727-1781). Ea a fost ulterior reformulată de către D. Ricardo, pentru agricultură în special, semnalînd și randamentele descrescătoare ale capitalului fix, dar ignorînd în bună măsură progresul tehnic. Această lege a avut
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
cu substituție. Trei tipuri de comportamente sînt deci de studiat pe termen lung: • alegerea combinației K-M optimale, pentru un volum de producție dat; • schimbarea scării fără substituție; • schimbarea scării cu substituție. a) Cadrul de analiză Pe plan formal, teoria microeconomică utilizează aici un model analog celui al teoriei curbelor de indiferență. Într-adevăr, ca și consumatorul care alege între două bunuri, X și Y, producătorul efectuează un arbitraj între doi factori: K și M. Curbele de indiferență vor deveni "curbe
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
prețurilor relative ale factorilor, care sînt imprevizibile. În replică, se pot emite ipoteze privind evoluția randamentelor, a tehnologiei și a prețurilor factorilor constanți, aceștia depinzînd de raționalitatea antreprenorilor. Iată de ce studiul randamentelor de scară ocupă un loc important în analiza microeconomică. Conceptul de randament de scară indică modul cum evoluează producția pe termen lung, cînd sporește cantitatea celor doi factori principali în aceleași proporții (raportul K/M este constant). Atunci cînd se multiplică cantitățile de muncă și de capital cu același
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
productivității, în condiții de concurență acerbă, atunci aceasta va întîmpina dificultăți pe piață, putînd fi chiar eliminată. Dimensiunea salariului trebuie să se întemeieze pe un sistem coerent de criterii, care, în unitatea sa, să răspundă unor rațiuni de natură macrosau microeconomică. Astfel de criterii trebuie să fie în principal: a) importanța economico-socială a muncii prestate; b) complexitatea muncii: calificare, răspundere, condiții de muncă; c) rezultatele obținute. Criteriul fundamental, determinant este ultimul; el ne dă confirmarea finală a întregului sistem criterial, dar
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
acestora) care se adaugă unui venit inițiat prestabilit (salariul minim brut). Se mai pot practica diverse mixturi, combinații ale formelor prezentate. O corelație necesară este cea stabilită între productivitatea muncii și salariu, care să stea la baza proporțiilor și echilibrelor microeconomice și macroeconomice, iar respectarea ei antrenează o bună cointeresare și o folosire eficientă a mîinii de lucru. Sporirea productivității muncii trebuie să constituie unica sursă de creștere a salariilor reale. Mai mult, în economie operează necesitatea creșterii mai rapide a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
rezultatelor financiare pozitive, dobîndite, într-un anumit interval de timp, de către o persoană fizică sau juridică din diferitele domenii de activitate"7. În sens restrîns, profitul reprezintă o parte importantă din produsul net sau din valoarea nou creată la nivel microeconomic. El se autonomizează ca formă a produsului net din rațiuni economice, pentru că are menirea de a asigura, pe de o parte, resursele pentru autofinanțarea întreprinderii, iar pe de altă parte, resursele pentru cointeresarea salariaților. Prin urmare, îndeplinește și rolul de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
același timp utilă, adică să răspundă unor nevoi reale, și rentabilă, asigurînd acoperirea cheltuielilor și obținerea de profit. Rentabilitatea sintetizează acțiunea tuturor factorilor de producție, fiind un indicator de prim-plan în sistemul de indicatori ai eficienței economice, la nivel microeconomic. Ceea ce definește, în ultimă instanță, rezultatul activității economice nu poate fi altceva decît valoarea suplimentară produsă peste cea cheltuită, profitul, comparativ cu mijloacele investite pentru realizarea acestei plusvalori. Rentabilitatea reflectă tocmai capacitatea unităților economice de a obține un profit, de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
mijloace. După al doilea război mondial, în Occident au urmat ani de creștere cu ocupare satisfăcătoare, ani în care oportunitatea și orientările politicii macroeconomice făceau obiectul unui anumit consens. Izvorul teoretic principal era keynesismul. Liberalismul s-a repliat la nivel microeconomic, lăsînd liberă această credință în eficacitatea acțiunii publice, justificată de rezultatele obținute. Începînd cu anii '70 însă, această concepție s-a dovedit tot mai șubredă, contextul s-a degradat, creșterea s-a încetinit, șomajul și inflația au crescut, iar dezechilibrele
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
care le constituie costurile și avantajele private. Dacă ele conduc indivizii la a reintegra în alegerile lor impactul pozitiv sau negativ al comportamentului fiecăruia asupra colectivității, aceștia s-ar apropia mai mult de optimum. 14.1.3. Bunurile colective Teoria microeconomică a consumatorului și a cererii nu se aplică decît bunurilor private, adică al căror consum de către un individ este exclusiv. O tomată este un bun privat: dacă este consumată de un individ nu poate fi consumată de către altul. Există însă
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]