198 matches
-
mai detaliat al efectelor comprimării, el a făcut un control microscopic, care a arătat că, sub acțiunea comprimării, se modifică raporturile dintre mielină și axon. Efectele sunt proporționale cu gradul de compresiune. Printre altele, el a semnalat fluidizarea axoplasmei și mielinei și cresterea mobilitatii neurofibrilelor. Lucrările au fost publicate în renumita revistă franceză "Journal de Physiologie et Pathologie Générale" și, la puțin timp după aceea, rezultatele au fost introduse de Luigi Luciani în volumul III al tratatului său de fiziologie ("Physiologie
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
la agnatostomi, miomerele de pe latura stângă sunt așezate cu o jumătate de segment înaintea celor de pe latura dreaptă. Creierul este mic și are toate veziculele sale așezate în același plan. Caractere de primitivitate a sistemului nervos sunt lipsa tecii de mielină de la fibrele nervoase, independența, la petromizoni, a nervilor spinali dorsali și ventrali, lipsa ganglionilor simpatici și a cordonului nervos longitudinal care la gnatostomi unește nervii și ganglionii simpatici de pe fiecare latură a măduvei spinării. Organele de simț sunt mai mult
Agnate () [Corola-website/Science/307456_a_308785]
-
George Emil Palade, românul care a luat și premiul Nobel, a studiat ultrastructura sinaptică cu microscopul electronic. Axonul se termină printr-o porțiune lărgită care se numește buton sinaptic. Butonul sinaptic are o porțiune de membrană îngroșată unde se pierde mielina, denumită membrană presinaptică. Organitele predominante din butonul sinaptic sunt mitocondriile. De asemenea, aici se găsesc și veziculele care stochează mediatorii chimici. Între membrana presinaptică și cea postsinaptică există un spațiu liber cu o grosime de aproximativ 10-30 nm, denumită fantă
Sinapsă () [Corola-website/Science/302077_a_303406]
-
mitocondrii, vezicule ale reticulului endoplasmatic și neurofibrile. Membrana ce acoperă axoplasma se numește "axolemă", cu rol important în propagarea influxului nervos. Axonul este învelit în cele trei teci de protecție și nutriție, care, de la interior spre exterior, sunt: teaca de mielină, teaca Schwann și teaca Henle (endoneurală). Trebuie menționat că teaca Henle înfășoară inclusiv butonii terminali, având rol în permeabilitate și rezistență. La vertebrate, majoritatea axonilor au o "teacă de mielină". Aceasta este formată de două tipuri de celule gliale: "celulele
Axon () [Corola-website/Science/302151_a_303480]
-
și nutriție, care, de la interior spre exterior, sunt: teaca de mielină, teaca Schwann și teaca Henle (endoneurală). Trebuie menționat că teaca Henle înfășoară inclusiv butonii terminali, având rol în permeabilitate și rezistență. La vertebrate, majoritatea axonilor au o "teacă de mielină". Aceasta este formată de două tipuri de celule gliale: "celulele Schwann" (care mielinizează axonii neuronilor extranevraxiali) și "oligodendrocitele" (care mielinizează axonii din sistemul nervos central). O diferență importantă este că o oligodendrocită mielinizează mai mulți neuroni, în timp ce o celulă Schwann
Axon () [Corola-website/Science/302151_a_303480]
-
care mielinizează axonii neuronilor extranevraxiali) și "oligodendrocitele" (care mielinizează axonii din sistemul nervos central). O diferență importantă este că o oligodendrocită mielinizează mai mulți neuroni, în timp ce o celulă Schwann numai unul, deci axonii de la periferie se mielinizează mult mai ușor. Mielina izolează fibra electric, ceea ce duce la o conductanță mai bună. În plus, teaca de mielină este întreruptă la intervale fixe; aceste locuri se numesc "noduri" sau "strangulații Ranvier". În fibrele mielinice, impulsul se propagă saltator, de la un nod la altul
Axon () [Corola-website/Science/302151_a_303480]
-
diferență importantă este că o oligodendrocită mielinizează mai mulți neuroni, în timp ce o celulă Schwann numai unul, deci axonii de la periferie se mielinizează mult mai ușor. Mielina izolează fibra electric, ceea ce duce la o conductanță mai bună. În plus, teaca de mielină este întreruptă la intervale fixe; aceste locuri se numesc "noduri" sau "strangulații Ranvier". În fibrele mielinice, impulsul se propagă saltator, de la un nod la altul (conducere saltatorie), mult mai rapid decât în fibrele amielinice (conducere continuă, din aproape în aproape
Axon () [Corola-website/Science/302151_a_303480]
-
butonul terminal,mediatorul chimic esteeliberat în fanta sinaptica și acționează asupra membranei neuronuluiurmator celulele gliale:mult mai numeroase decât neuronii, au forme și mărimi variate,dif funcții în sprijinul activ neuronilor, de susținere și hrănire a neuronilor,de sinteză a mielinei 3 teci:mielina, heule, schnearnnC.Funcții de nutriție 1.Nutriția autotrofa org autotrofe produc subst org mai bogate în energie chimică decât CO2inițial.;proces chimic endoderm, este nevoie de o sursă ext de energie-a)Fotosinteză:organisme fotoautotrofe-utiliz energia luminoasă
Țesut animal () [Corola-website/Science/309863_a_311192]
-
chimic esteeliberat în fanta sinaptica și acționează asupra membranei neuronuluiurmator celulele gliale:mult mai numeroase decât neuronii, au forme și mărimi variate,dif funcții în sprijinul activ neuronilor, de susținere și hrănire a neuronilor,de sinteză a mielinei 3 teci:mielina, heule, schnearnnC.Funcții de nutriție 1.Nutriția autotrofa org autotrofe produc subst org mai bogate în energie chimică decât CO2inițial.;proces chimic endoderm, este nevoie de o sursă ext de energie-a)Fotosinteză:organisme fotoautotrofe-utiliz energia luminoasă;orgchemoautotrofe-utiliz energia-din oxidarea
Țesut animal () [Corola-website/Science/309863_a_311192]
-
unele cu participare internațională. A descris modalitatea de dezintegrare a mieliniei în leziunile din procese demielinizante ale Sistemului nervos central (scleroză multiplă, infarct cerebral, tumori cerebrale), cu tehnici histochimice pentru lipide, demonstrând că acest proces chimic se produce prin fagocitarea mielinei în macrofage, având ca rezultat final colesterolul esterificat, cercetări în urma cărora constată existența a patru tipuri de lipomacrofage, ce reprezintă etape ale procesului de dezintegrare mielinică. În urma acestor cercetări primește în 1969 titlul de ""Doctor în Științe Medicale"". Împreună cu State
Arcadiu Petrescu () [Corola-website/Science/306429_a_307758]
-
dispărea complet; totuși, adesea rezultă probleme neurologice permanente, în special în stadii mai avansate ale bolii. În timp ce cauza bolii nu este clară, se crede că mecanismul ei ar fi fie o boală autoimună, fie un defect al celulelor care produc mielină. Printre cauzele propuse se numără factori genetici și de mediu, cum ar fi infecțiile. SM este de obicei diagnosticată pe baza prezenței semnelor și simptomelor și a rezultatelor testelor medicale corespunzătoare. Nu se cunoaște nici un tratament pentru scleroza multiplă. Diversele
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
au generat teoria conform căreia acidul uric are un rol protector, deși semnificația exactă a acidului uric rămâne necunoscută. Cele trei caracteristici principale ale SM sunt apariția leziunilor (numite și plăci) în sistemul nervos central, inflamația și distrugerea tecii de mielină a neuronilor. Aceste caracteristici interacționează într-un mod complex și încă neînțeles pe deplin, producând distrugerea țesutului nervos, și prin urmare semnele și simptomele bolii. În plus, se crede că SM este o afecțiune imuno-mediată care apare din cauza interacțiunii dintre
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
funcția de a transmite semnalele dintre porțiunile de substanță cenușie, unde se realizează procesarea, și restul corpului. Sistemul nervos periferic este rareori implicat. Specific, SM implică pierderea de oligodendrocite, celulele care creează și mențin un strat adipos — numit teacă de mielină — care ajută neuronii să transmită semnale electrice (potențiale de acțiune). Consecința este subțierea sau dispariția completă a mielinei și, pe măsură ce boala progresează, distrugerea axonilor neuronali. În absența mielinei, neuronul nu mai poate transmite semnalele electrice. Un proces de reparație, numit
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
nervos periferic este rareori implicat. Specific, SM implică pierderea de oligodendrocite, celulele care creează și mențin un strat adipos — numit teacă de mielină — care ajută neuronii să transmită semnale electrice (potențiale de acțiune). Consecința este subțierea sau dispariția completă a mielinei și, pe măsură ce boala progresează, distrugerea axonilor neuronali. În absența mielinei, neuronul nu mai poate transmite semnalele electrice. Un proces de reparație, numit remielinizare, are loc în fazele incipiente ale bolii, însă oligodendrocitele nu pot să reconstituie integral teaca de mielină
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
oligodendrocite, celulele care creează și mențin un strat adipos — numit teacă de mielină — care ajută neuronii să transmită semnale electrice (potențiale de acțiune). Consecința este subțierea sau dispariția completă a mielinei și, pe măsură ce boala progresează, distrugerea axonilor neuronali. În absența mielinei, neuronul nu mai poate transmite semnalele electrice. Un proces de reparație, numit remielinizare, are loc în fazele incipiente ale bolii, însă oligodendrocitele nu pot să reconstituie integral teaca de mielină a celulei. Crizele repetate duc la remielinizări din ce în ce mai deficitare, până când
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
mielinei și, pe măsură ce boala progresează, distrugerea axonilor neuronali. În absența mielinei, neuronul nu mai poate transmite semnalele electrice. Un proces de reparație, numit remielinizare, are loc în fazele incipiente ale bolii, însă oligodendrocitele nu pot să reconstituie integral teaca de mielină a celulei. Crizele repetate duc la remielinizări din ce în ce mai deficitare, până când în jurul axonilor afectați se formează o placă asemănătoare unei cicatrice. Aceste cicatrice sunt originea simptomelor; testele efectuate cu imagistică prin rezonanță magnetică (RMN) arată că în timpul unei crize se formează
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
bolii este inflamația. În concordanță cu explicația imunologică, procesul inflamator este provocat de limfocitele T, un tip de limfocite care joacă un rol important în apărarea organismului. Limfocitele T pătrund în creier prin breșele din bariera hematoencefalică. Celulele T recunosc mielina drept un corp străin și o atacă, fapt care explică de ce aceste celule se numesc și „limfocite autoreactive”. Atacul asupra mielinei declanșează procese inflamatoare care atrag acțiunea altor celule ale sistemului imunitar și eliberarea unor factori solubili cum sunt citokinele
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
un rol important în apărarea organismului. Limfocitele T pătrund în creier prin breșele din bariera hematoencefalică. Celulele T recunosc mielina drept un corp străin și o atacă, fapt care explică de ce aceste celule se numesc și „limfocite autoreactive”. Atacul asupra mielinei declanșează procese inflamatoare care atrag acțiunea altor celule ale sistemului imunitar și eliberarea unor factori solubili cum sunt citokinele și anticorpii. Distrugerea progresivă a barierei hematoencefalice provoacă la rândul ei alte efecte nocive, cum ar fi edemațierea, activarea macrofagelor, activarea
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
activarea macrofagelor, activarea suplimentară a citokinelor și a altor proteine distructive. Există cel puțin trei moduri în care inflamația poate reduce transmiterea informațiilor între neuroni. Factorii solubili eliberați pot bloca neurotransmisia neuronilor intacți. Acești factori pot determina sau agrava distrugerea mielinei, sau pot duce la distrugerea completă a axonului. Bariera hematoencefalică face parte din sistemul de capilare care împiedică pătrunderea limfocitelor T în sistemul nervos central. Bariera poate deveni permeabilă pentru aceste tipuri de celule în urma infecției provocate de viruși sau
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
sau apitoxoterapie) ca tratament complementar sau alternativ în durerile reumatice sau altor afecțiuni articulare datorită efectului antiinfecțios al peptinei 401 ce intră în compoziția sa și al melitinei care acționează asupra sistemului imunitar corectând atacuri ale anticorpilor asupra articulației și mielinei. După ce ajunge în organism, veninul de albine stimulează hipofiza să secrete ACTH, care la rândul lui stimulează cortexul glandelor suprarenale să secrete cortizol. Prin urmare, veninul de albine stimulează secreția internă de cortizol. De asemenea, veninul este și un important
Apitoxină () [Corola-website/Science/321414_a_322743]
-
arteriale sistolice și scăderea tensiunii arteriale diastolice. Aceste efecte creează pulsul tipic observat în hipertiroidism. T are un efect vital în dezvoltarea embrionului și sugarului. Aceasta influențează dezvoltarea plămânilor și creșterea postnatală a sistemului nervos central. T stimulează producția de mielină și de neurotransmițători, precum și creșterea axonilor. Triiodtironina participă la creșterea liniară a oaselor. T poate crește concentrația serotoninei în creier, în special în cortexul cerebral, și down-regulează numărul receptorilor 5HT-2.
Triiodotironină () [Corola-website/Science/326889_a_328218]
-
din țesut conjunctiv fibros și fibroblaste, separate printr-un material de consistența gelului. Lamelele sunt celule Schwann modificate, plate și foarte subțiri. În axul central sunt puține celule și o terminație nervoasă. După intrarea în corpuscul fibrele pierd teaca de mielină și se termină obișnuit în forma de bulbi sau butoni terminali. se găsesc în hipoderm, pe fața palmară a mâinii, fața plantară a piciorului și degetelor, hipodermul brațului, cefei, în organele genitale ale ambelor sexe, în periost, dar și în jurul
Corpusculii Vater-Pacini () [Corola-website/Science/329841_a_331170]
-
sau poliradiculonevrită acută este o neuropatie periferică inflamatorie demielinizantă disimunitară, caracterizată clinic prin afectarea bilaterală și simetrică a unui număr de rădăcini nervoase rahidiene și a nervilor periferici corespondenți, și histologic printr-un proces de demielinizare (distrugerea tecii de mielină care înconjoară fibrele nervoase) și care regresează cel mai adesea spontan. apare în 2/3 din cazuri după un episod infecțios gastrointestinal (frecvent cu "Campylobacter") sau respirator, care precede instalarea tabloului clinic cu 1-30 de zile (în medie 10-20 de
Sindromul Guillain-Barré () [Corola-website/Science/336531_a_337860]