924 matches
-
ZIDUL Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 210 din 29 iulie 2011 Toate Articolele Autorului pe zidul Pe zidul amețit de lumină, Gioconda dansa vesperal în sărut pe când ochii clepsidrei pândeau din colțuri de umbre. Ploile aveau gust de mierle și toamna cu plete de iarnă cânta la pian. Acolo, umbrele serii dansau printre stelele ce sorbeau limonada unor blânde iubiri. Numai zidul flămând zgâria hieroglife pentru istoria de cândva și-și molfăia cuvintele-n dinți. Apoi, plătind consumația Barmanului
PE ZIDUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367153_a_368482]
-
pentru apreciere! - Să crești mare și să fii sănătos! - Te superi dacă te întreb cine ești? șopti alunul cu glasul sugrumat de emoții. - Nu am motive de supărare. Ești tânăr și n-ai avut timp să mă cunoști. Sunt o mierlă! Am cuibul pe un ram, la stânga ta. Ia privește! Alunul se uită în direcția indicată de mierlă și văzu un cuib cu trei puișori în el. - Ce drăgălași sunt! exclamă el. - Când voi fi plecată după hrană, te rog să
POVESTEA ALUNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368684_a_370013]
-
alunul cu glasul sugrumat de emoții. - Nu am motive de supărare. Ești tânăr și n-ai avut timp să mă cunoști. Sunt o mierlă! Am cuibul pe un ram, la stânga ta. Ia privește! Alunul se uită în direcția indicată de mierlă și văzu un cuib cu trei puișori în el. - Ce drăgălași sunt! exclamă el. - Când voi fi plecată după hrană, te rog să-i supraveghezi! Să știi că le plac poveștile. De fapt, și mie îmi plac. Vrei să-mi
POVESTEA ALUNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368684_a_370013]
-
rând, Cum cad pe față-mi lacrimile-n plânset... Te uită, toamnă cum se veștejesc , Pe-alee crizantemele pitice, Când tainice cu vântul povestesc, De alte zile calde și ferice. Te uită, toamnă, cum se duc în zări, Și rândunele, mierle, ciocârlii, Când colorată vii din depărtări, Și ruginești cu firea-ți, verzi câmpii. Te uită, toamnă, cum plutește-n zare, O ceață deasă, sură și bolnavă, Ca o fantasmă satu-mbrățișează , Din șesul amorțit, până -n dumbravă. Te uită, toamnă cum mă
TE UITĂ, TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368722_a_370051]
-
ACORDEON Prea repede își pierde toamna tonul, Când plumb și gri acoperă văzduhul, Tăcut e lacul, liniștit e stuful, Doar undeva suspină-acordeonul. Spre țărmuri cenușii plutește puful De păpădii, ce-au rătăcit cotlonul. Nici fluturii nu-și părăsesc coconul, Iar mierla-și smulge pana și zuluful. Abia târziu se-aude vesel cântul, Pe cheiuri și în sălile de baluri. Îl poartă râul și-l conduce vântul, Prin sălciile triste de pe maluri. Se-mbrățișează marea cu pământul, În cântece de stele și
ACORDEON de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368717_a_370046]
-
tău divin, m-aș transforma în stropul licorilor pe care doar zeii de-altădată le tot gustau din plin. Tu, vis de primăvară, mă cheamă lângă tine să degustăm aroma plăpândelor iubiri, și glasul tău să sune a ciripit de mierlă când codrul meu de doruri plutește în doiniri. Leonid Iacob poezia face parte din vol. "Țărmuri paralele" în fotografie: împreună cu poeta Atena Mariana Zară, coautoare la volum. Referință Bibliografică: cum te-aș iubi? / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CUM TE-AŞ IUBI? de LEONID IACOB în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364719_a_366048]
-
Anotimp > SFÂRȘIT DE APRILIE Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1305 din 28 iulie 2014 Toate Articolele Autorului SFÂRȘIT DE APRILIE La sfârșit de aprilie Verdele din câmpie E acoperit cu petale Și puf de păpădie. Presuri și mierle, Privighetori și cuci Cântă-n vâlcele Și-n aninii din lunci. În livezile cu pruni Zumzet de albine, Roi de fluturi și tăuni Zboară-n cercuri line. În tarlaua dinspre Șasa Ară un tractor. Tata bate în câmp coasa Sub
SFÂRŞIT DE APRILIE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349522_a_350851]
-
Am făcut cercetări în zonă , iar la un moment dat , am găsit chiar o bucată din materialul folosit la sigilarea intrării. - Și ? - Am considerat că nu sosise timpul pentru a scoate la lumină adevărul. Ziua următoare , dis-de-dimineață , acompaniați de viersul mierlelor , am pornit-o la deal , spre Plaiul Strâmbii. De pe culmea dealului se deschidea în fața noastră , pînă hăt departe , o priveliște mirifică. O mare de dealuri înverzite , iar departe spre nord se zărea zona subalpină. Din văile adânci , vălătuci de ceață
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
deal , spre Plaiul Strâmbii. De pe culmea dealului se deschidea în fața noastră , pînă hăt departe , o priveliște mirifică. O mare de dealuri înverzite , iar departe spre nord se zărea zona subalpină. Din văile adânci , vălătuci de ceață urcau agale spre cer. Mierlele și privighetorile umpleau aerul cu trilurile lor, iar mirosul de fân cosit te îmbăta. Undeva pe la mijloc , spre nord , privirea îți era atrasă de o platformă uriașă , dreaptă , al cărui nefiresc contrasta puternic cu marea de dealuri. - Cum e posibil
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
pus încă de acord. Din păcate , un telefon urgent de la birou m-a făcut să plec în grabă , promițându-i prietenului meu că voi reveni . M-am despărțit cu greu de miresmele fânului proaspăt cosit , de țârâitul greierilor , de cântecul mierlelor și de laptele prins mâncat aici al cărui gust nu cred că aș putea să-l uit vreodată. Notă : Alunișul se întinde pe mulți kilometri , de la est la vest , mărginit de comunele Bertea , Cosminele de Sus și satul Pietriceaua . Se
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PRIMĂVARA Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-a plecat sufletul prin ceața pădurii să-și caute dorul pierdut în inima muntelui. Îi spusese mierla că-l zărise doinind despuiat și nătâng, pe trunchi de salcâm, la umbră de brad, fără omul drag. Pe-acolo pe unde cărarea e-n cruce, nu știa, bietul dor, încotro s-apuce. Pe-albastru de clipă nu-i era
PRIMĂVARA de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350326_a_351655]
-
au răscolit în suflet. O furtună a anilor s-a stârnit, venind de departe spre mine. Pârjolea totul. Eu plângeam. Ce bine mi-a prins plânsul acela! Plângea cu mine copilăria și viața mea. Lumea prezentă încremenise. Andreia... Plânge-o mierlă prin păduri... Și venea, of, of, oful care sfâșia sufletul sub brazde adânci de durere de jale. Iată, descopăr acum cum inima mea a crescut cu jalea în ea. Rob îi Lucaci în lanțuri. Și vocea Andreei mă chinuia, stârnea
ANDREIA BOTIŞ ŞI DOINA LUI LUCACIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348627_a_349956]
-
descopăr acum cum inima mea a crescut cu jalea în ea. Rob îi Lucaci în lanțuri. Și vocea Andreei mă chinuia, stârnea uragane de durere în mine. Dar, generoasă, nu mă lăsa acolo, în hău, nu mă părăsea. Nu fi mierlă supărată/ Nu-i robia ne-ncetată." Am avut multe bucurii în viață, dar nu cred s-o fi întrecut vreuna pe cea a descoperirii unei cântărețe autentice, profunde, de-o sensibilitate care o va duce departe. Ea se numește Andreia Botiș
ANDREIA BOTIŞ ŞI DOINA LUI LUCACIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348627_a_349956]
-
parte din cărțile anului 2014 în care a fost inclus respectiv Antologia bilingva, româno-germană, „Grâi românesc” coordonată de către scriitorul Trandafir Sânpetru, membru USR, apoi Antologia „Poeți români slăvind dumnezeirea”, Editura Mirabilis, București (coord.Elena Armenescu, membru USR), o altă antologie („Mierle într-un lan cu maci”) apărută la Editură Napoca Nova, Cluj Napoca (coord.Voichita Pălăcean-Vereș, membră LSR) precum și volumul antologic „Lira de foc”, antologie de creație literară, sub auspiciile Asociației Scriitorilor pentru Promovarea Realizărilor Artistice Galați, redactor carte Petre Rău, Editura
LOCALITATEA MARAMUREŞEANĂ LUCĂCEŞTI A ÎMBRĂCAT STRAI DE SĂRBĂTOARE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349318_a_350647]
-
scriitoarea, continuând apoi: „Am ales să fiu aici, în această școală a devenirii. Am învățat pe rând soarele și strălucirea, norul și umbrirea, am atins stele în iubiri și stelele au căzut în abisurile oceanelor de deznădejdi, am râs cu mierlele și, izvoare de lacrimi mi-au spălat obrajii de copil al universului. Am ales să fiu aici... să descopăr toate aceste hățișuri ale existenței... să pun balsam de cuvânt - lumină peste lacrima de nor”, încheia ea meditativ. Cu gândul la
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
între bucurie și supărare, răzbătută de luciul dragostei sau de pâraiele lacrimilor. Reprezintă zona etnofolclorică a broderiilor deluroase, cu brazde de iarbă și șiruri de pomi, ori ape scurse pe sub perdele de ceață în dimineți cu umbre și răcoare, când mierla doinește iar vântul poartă parfumul pământului de la Curtea de Argeș, la Corbeni și Vidraru. De aici, cântecele Elisabetei Turcu urcă la coloanele de piatră ale muntelui, adunând în trecere poeme și melodii în care susură istoria Curții domnești, dragostea, veselia sau jalea
ELISABETA TURCU. DĂRUIREA DE SINE ÎNTRU SLUJIREA TOTALĂ A FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349840_a_351169]
-
ajun, toate strălucesc acum! O ciupercă, albă toată, printre fire verzi înoată. Prin mirosul de rășină, printre crengile de pin, Veverițe se strecoară ușurele ca un fulg! Păpădia și-a deschis iar bănuțul său aprins! Vrăbiuțe gureșe ciugulesc un arbore. Mierla cântă a-nviere și a‘’bună revedere!’’ Iar sticletele pe-o creangă jură că i-a picat dragă! Stropi de rouă și de ploaie, stropi de dragoste bălaie Hrănesc firele de iarbă și pe flori s-au prins în salbă
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348074_a_349403]
-
din trecutul lui printre pleoape amintiri de tot felul, era tot privăvară, o primăvară cu ape învolburate și câmpii și dealuri verzi; era seară, stele, lună mare, holdele de grâu îi mângâiau privirea, codrul întunecat, din care se auzeau câtând mierla și presuri, foșnea în bătaia vântului, scârțâia cumpăna fântânii din vale, turme de mioare se îndreptau spre sat în sunet de tălăngi... El singur cu Casandra Alupului de mână pe Stânca Stearpă, mergeau, coborau, povestindu-i ceva și ea râdea
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
Acasă > Poezie > Cântec > CÂNTEC FRÂNT Autor: Râul Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului CÂNTEC FRÂNT Albă nea ziua cu dinți negri struguri în aer mierla neagră în ger pisică neagră-n salt pasărea-ntre gheare negre colții fulger alb țipat sfâșiat rubin stropi în omăt fulgi negri-n spulber ning cântec frânt Râul Constantinescu Referință Bibliografica: Cântec frânt / Râul Constantinescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CÂNTEC FRÂNT de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350039_a_351368]
-
în: Ediția nr. 1257 din 10 iunie 2014 Toate Articolele Autorului A capella îți mai cântă ba Viorella, fie Nella, dar la Aachen e departe, luăm pe Augustin din carte și pe Trakl, da, din moarte, bun prieten cu o mierlă, și-un egrete, ca subretă. S-a risipit tot aurul juniei, noi nu mai plângem, ciocârlie, iar tu revii, tu, pasăre nebună, străbunii mormăie - nu-i bună, când muribunzii-ncet se tânguie, când pepenii din sud se pârguie ( sic!), mai
A CAPELLA ÎŢI MAI CÂNTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361998_a_363327]
-
temporar până la sfântă înviere din morți de la sfârșitul veacului. Iar când are bună dispoziție sufletească, ori este trist și îngândurat și îl vizitează din nou îngerul sfânt al inspirației poetice părintele stă la un potir de roua de vorbă cu mierlele și privighetorile și le mângâie aripile trudite precum odinioară Sfanțul Francisc de Assisi, precum Pan și Orfeu. După aceea, ca prin minune, încurajate de privirile blânde și caritabile ale preotului-poet păsările cerului își încearcă propria lor vocație apostolica: „Privighetoarea nu
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
nefericirea, neiubirea, nebucuria, de n-ar fi totuși piatră...! Are un lirism vocal, se simte aceasta, spre mângâierea tuturor. Cântecele sale nu intră brusc în suflet, forțând intrarea prin tâmple ci bat la ușa inimii și pătrund lin ca o mierlă în frunziș, zburată de pe cumpăna unei fântânițe din câmp, săpată și lăsată însetaților de către strămoși. E minunată interpreta Geta Postolache, e văzduh de veselie în cântec și-n lumina albastră a ochilor de cicoare și cimbrișor, e violoncel alinător în
GETA POSTOLACHE. PRIMITOARE, PĂSTRĂTOARE ŞI DĂRUITOARE A MOŞTENIRII FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365457_a_366786]
-
speranță Și ne reverși în suflet curaj de început, Imboldul tău ne-avântă, ne luminează-n față Și-ntâiul pas ne pare mai ușor de trecut. Cu flamura ta verde cuprinzi imensa zare Și o încarci în cântec pe-ale mierlei viori, Natura toată freamătă prin mici viețuitoare, Primăvară, ne aduci tremurători fiori! Bine-ai venit, la noi, mlădioasă fecioară! Cu blândul tău zefir ce ne bate-n în fereștri, Ne înflorești grădinile dinlăuntru și de-afară Pe ulicioara vieții noastre
PRIMĂVARĂ, MLĂDIOASĂ FECIOARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365232_a_366561]
-
scriitoarea, continuând apoi: „Am ales să fiu aici, în această școală a devenirii. Am învățat pe rând soarele și strălucirea, norul și umbrirea, am atins stele în iubiri și stelele au căzut în abisurile oceanelor de deznădejdi, am râs cu mierlele și, izvoare de lacrimi mi-au spălat obrajii de copil al universului. Am ales să fiu aici... să descopăr toate aceste hățișuri ale existenței... să pun balsam de cuvânt - lumină peste lacrima de nor”, încheia ea meditativ. Cu gândul la
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
Acasa > Poezie > Familie > URMĂ ASCUNSĂ ÎN VENELE OARBE Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 954 din 11 august 2013 Toate Articolele Autorului Plouă, în peștera lacrimii, perle albe, gingașe, cu trup sidefiu... tremură-n suflet un cântec de mierle magic, transmis de la tată la fiu. Cântec duios, dureros și măiastru arde-n țărâna ce-ascunde un geamăt; râul, în șopot, oftează sihastru când trandafirii roșesc într-un freamăt. Fir nevăzut, un liant peste vreme, urmă ascunsă în venele oarbe
URMĂ ASCUNSĂ ÎN VENELE OARBE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364949_a_366278]