213 matches
-
fața spre el. — Uită-te la mine, Leigh. Vreau să știi că nu regret deloc ce s-a întâmplat noaptea trecută. Pentru prima dată de când se dăduse jos din pat, Leigh îi întâlni privirea. Se uită la el cu ochii mijiți, cu o privire rece, și zise: Oh, mă simt atât de ușurată! Bine că măcar tu nu regreți ce s-a întâmplat. O să mă odihnesc mai bine la noapte știind lucrul ăsta. Până una-alta, ia-ți mâinile de pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fost ideea? Și, cea mai importantă dintre toate, de ce vroia el să se împace cu ea?), dar refuză să-i dea satisfacție. În loc de asta, se sprijini cu spatele de tejghea, își încrucișă brațele și se uită la Duncan cu ochii mijiți. — Ei, n-ai de gând să spui nimic? întrebă el, după care își vârâ degetul arătător în gură și începu să-și roadă o pieliță. Numărul opt sute optișpe din lucrurile de care nu mi-e dor, se gândi Emmy. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
bea votca În filmele rusești. Putea vedea limpede În minte buturuga asta cu sprâncene ca sârma de frecat tigăile aducându-i Yaelei la pat un pahar cu suc de portocale sâmbăta dimineața, și pe ea, Încă somnoroasă, cu ochii abia mijiți, Întinzând o mână moale și mângâind deschizătura pijamalei lui care era fără-ndoială din mătase roșie. Tabloul trezi În Fima nu gelozie sau dorință sau mânie, ci, spre marea lui mirare, o milă adâncă pentru omul acesta corect, harnic, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
buhăite ale propriei fețe și cu miriștea sură a bărbii când nu se bărbierea În weekend-uri. Dar figura care se holba la el din oglindă era strâmbă, cu o barbă neagră ca smoala. Cearcăne Întunecate se profilau pe sub ochii mijiți și injectați. Părul lins și unsuros Îi atârna peste frunte. Arăta ca un om periculos. — Parc-aș fi doctorul Jekyll, spuse el. Sau, mai exact, Mr. Hyde. — Mda, așa este. Pe când tu arăți tot mai frumoasă, Îi spuse el lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
el din toată povestea, aplecându-se puțin de un umăr către locul din mijloc, pe care ședea adjunctul de primar ușor întors către el, subțire, sobru, cu sprâncene stufoase și nod uriaș la cravata înflorată, ascultându-l cu privirea puțin mijită, până în clipa în care Andrei Vlădescu l-a întrerupt: nu e așa, nu e așa, toate sunt în regulă cu actele mele și doar, însă glasul prea subțire pentru trupul prea mare: lasă, tovarășu’, crezi că nu ne-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
primar i-a pus mâna pe brațul păros întins peste vraful de dosare și i-a făcut lui Andrei Vlădescu un semn cu capul, să continue, vă ascultăm, zicându-i, să auzim care-i problema; uitându-se cu privirile ușor mijite, scrutător, la Andrei Vlădescu, care începe, nedumerit și surprins, să-și spună motivul audienței, ascultându-l și întinzând mâna după un timp către cel din dreapta lui, cu cămașa în carouri, care îi trece un dosar, deschizându-l și frunzărind, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-l, ridicând privirea pe deasupra ramei groase a ochelarilor și pe sub sprâncenele stufoase, fără o vorbă, până când Andrei Vlădescu sfârșește ce are de spus, îl mai privește o dată pe deasupra ochelarilor, și-i scoate și se uită la el cu aceeași privire mijită putând însemna orice; din acele clipe Andrei Vlădescu simțind și mai profund inutilitatea prezenței sale acolo, încă sperând, dar stinghereala sau teama în fața Autorității, așezate în trei exemplare, să-l asculte, sporind și gâtuindu-l dintr-odată și văzându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
e absurd și nedrept! Iar celălalt brusc îmbățoșat, învârtindu-și din nou ochelarii în mână, ridicând de câteva ori nervos din sprâncenele stufoase, umplându-și fruntea de șănțulețe ondulate și uitându-se drept la Andrei Vlădescu, enervat, plictisit, cu privirea mijită obosită de enorma neînțelegere pe care o arată toți ăștia care solicită audiențe, îmi pare rău, tovarășu’, asta e, zicând și ridicând încă o dată din umeri și dându-i să înțeleagă, cu o privire săgetată spre ușă, că mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
între dinți, să-și stăpânească lacrimile pe care le simțea apropiindu-se, asta mi-ar mai trebui - se gândea -, să încep să bocesc și să țipe la mine, continuând să-și strângă buzele, cu mâinile vârâte în buzunare, cu privirea mijită, nemaivăzând nimic din jur, nici cum el își îndreaptă spatele, tăcut, încruntat, refuzând să gândească. Deși știa că îi va fi imposibil și atunci privea încordat malul celălalt, unde bărbații cu copii cu sănii și câini se înmulțiseră, chiuind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zicea Andrei Vlădescu, trebuie să tremure de frig. Au băut ceai și pe urmă vin roșu. „Dezbracă-te și vino aici, lângă mine“, i-a zis Sultana Ștefănescu, pe trei sferturi acoperită de plapuma moale. Îl examina cu ochii negri mijiți, cu părul negru și lung învăluindu-i obrazul palid, cu brațele întinse în față pe plapumă, inerte, ca ale unei păpuși părăsite. Mai târziu obrazul îi era fierbinte și roșu, sclipirea neastâmpărată a ochilor se lenevise, îi venea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai cerem. O să-i placă și ei să ne vadă vorbind.“ „Nu mai am alta“, spuse Patricia. „Cumpărăm“, exclamă bărbatul. Andrei îl văzu cum se scotocește într-un buzunar al pantalonilor, aplecându-se pe o parte, privindu-i cu ochii mijiți, apoi în celălalt buzunar, scoate un pumn de mărunțiș și câteva țigări turtite pe care le răspândește pe masă uitându-se la ele atent și nedumerit. Apoi avu o sclipire, își afundă mâna în buzunarul de la spate și aruncă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ea, îți promit! Te pomenești că ți-a căzut cu tronc Georgiana? E mișto, are forme, e zglobie... Licărul de pândă alarmată din ochii lui Bobo dispăru. Se uită din nou apatic la Eduard, care vorbea cu ochii cenușii încă mijiți. Scotea cuvintele pe bandă rulantă, fără să le caute. Dădea impresia că poate turui așa la nesfârșit, nepăsător. — Nnu, îi răspunse Bobo, nnu... Mmă descurc sin gur cu-cu fe-fetele... Mă gândeam ccum să-ți spun c-am fă-cut niște
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
florile câmpului, cămăși de borangic galben, ca aurul, ștergare de in, lungi de să înconjuri ograda cu ele, velințe de lână vopsită în zeamă de coajă de stejar și în fiertură de lemn roșu de arin... Profetul cerceta cu ochii mijiți și un chimir bătut în mărgele multicolore, care nu se mai găsesc, de când plecară de la noi, din țară, boierii cei mari și adevărați. Iov se aplecă spre urechea lui Vartolomei: Precis că o să-l ducă, în dar, Mai-marelui lor, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cum o făcuse maică-sa, cu o nerușinare pe care o au doar dezbrăcatele astea care se țin de bară. Mai încolo, când nu mai avea de a face nici măcar cu soldați fără grade, soldați din cei cu ochi mongolici mijiți, kalmâci și kârhâzi și alți soldați din Asia, veniți pe tancurile Armatei Roșii, se despuia stând îndelung dinaintea oglinzii de cristal pentru a-și studia pielea încrețită și searbădă de pe trupul istovit, examinându-se de la sânii fleșcăiți până la păroasele stinghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu masajul, Încercată mai Întâi cu Laura. Andreea s-a supus, poate ca să-i mai treacă vremea până venim noi, poate ca să-i câștige Încrederea. Fac presupunerile astea până apuc să-i văd și fața. E răvășită, buimacă, ochii ei mijiți nu mă deslușesc Încă din penumbră, părul Îi cade pe obraji. Zâmbește duios, cu buze roșii, probabil fierbinți, ar fi o icoană frumoasă a dimineții de după, cu obrazul văpaie, aproape portocaliu. - Ei, ați venit? Bine-ați venit! Chicotește ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
respirației îi ieșeau din gură în valuri ce se pierd în aerul înghețat. Atenție, nimeni nu trage. Dacă întâlnim posturi de gardă, folosiți armele albe. Un singur strigăt s-au foc de armă și totul se duce dracului. Din ochii mijiți, pătrunși de lama frigului, se strecoară o lacrimă, rapid ștearsă cu dosul palmei. Pe timp de iarnă, lacrimile pot fi la fel de periculoase ca și un glonț. Transformate în cristale, poți orbi din cauza lor. Silențioși ca niște șerpi și la fel de periculoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu Ripley. Să le lăsăm să facă din colonia asta blestemată o creșă, dacă asta-și doresc ele cel mai mult, dar s-o ștergem cât mai repede ca să ne-ntoarcem cu un crucișător greu. Vasquez îl cercetă cu ochii mijiți. ― Ai făcut pe tine. Hudson? ― Ei, am făcut, pe dracu'! ( Se ridică hotărât să primească sfidarea.) N-avem ce face. Nu ne-a spus nimeni că o să avem de-a face cu chestii de-astea. Aș fi primul voluntar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
decenii și jumătate înaltă, subțirică, cu fața luminoasă și ochii iscoditori. Nici în bărbatul cu mustață, cu început de chelie și de burtă nu-l identifică pe puberul slab, cu pomeții obrajilor proeminenți și cu începutul pufului de mustață abia mijit. Ora de dirigenție începe să capete pentru Dumitru Dascălu o desfășurare de videoclip, în care percepțiile se amestecă în chip neașteptat cu imaginile într-o succesiune obositoare și stresantă. Trăiește senzația că pe retină i se proiectează concomitent două filme
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
nevoie de o baie. Fața îi era îngustă, cu obrajii supți, aducând oarecum cu un cap de lup. Ochii aveau o lucire luminoasă, rece, albastru-cenușie (albastrul era puțin pestriț și stropit, ca una dintre pietrele mele), și-i ținea întruna mijiți. Poate că era miop. Gura îi era mică și drăguță, buzele foarte puțin desfigurate de operație, iar nasul scurt, drept, ferm putea fi invidiat și de o fată. Era cuviincios bărbierit, barba ivindu-i-se ici-colo, în punctulețe strălucitoare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-te, oprește-te!“. Aș fi dorit să intervin, din milă, ca în cazul unei încleștări între doi combatanți de forțe inegale. Dar fusesem exclus din scenă. Titus îi ieși în întâmpinare, încruntându-se, cu un aer bărbătesc și ochii foarte mijiți, hotărât să fie dur, calm și să nu dea la iveală nici o emoție. Totuși, nu reușea să-și ascundă starea de spirit, trădând prin fiecare gest, chiar și prin felul în care mergea, că era gata să ridice o femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
galezul peredur, italianul Piccolino, Oberon al lui Wieland etc. Iată încă o poveste; o rezum cu părere de rău, căci detaliile sunt fermecătoare. Era odată un argat foarte sărac și foarte frumos, cu părul fin și blond și mustața abia mijită, înfățișare plăcută și un chip grațios. Fetele erau moarte după el. Dar el nu se uita nici în stânga nici în dreapta, ci mâna animalele spre locurile unde iarba era mai bună și mai îndestulătoare și semăna bucurie înaintea lui. I se
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
sârmă pe care se vor încolăci curând vrejurile plăpânde de viță de vie. Domnul A se înverșuna atunci tare, își cumpăra o sticlă de vin pe care o bea cu repeziciune și, discret, ieșea la lucru îngenunchind în iarba abia mijită, scormonind adânc cu degetele la rădăcinile trandafirilor. Împrumuta apoi de la vecinul cu vița de vie furtunul și uda cu nesaț pământul până făcea băltoace și pe trotuar; trecătorii grăbiți executând adevărate acrobații prin aer să le ocolească cu bine. Unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
pe care autoarea voit inovatoare o detesta. Mrs Dalloway rămâne în amintire ca o istorie obișnuită de iubire, povestită capricios. Pe de altă parte, dacă nu-i recunoaștem lui Joyce dreptul de a fi descoperit verbalizarea pre-verbalului, a gândului abia mijit, anulăm un roman capital, cum este Ulysses. Eliot a făcut școală. Idiomul lui Eliot atât de hulit la vremea când s-a publicat The Waste Land e acum un fapt comun, un punct de pornire pentru inovațiile poeziei contemporane. Pe când
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
decât era în realitate. Însă omisiunea cu pricina îl denunță îndeajuns de elocvent reginei. − Așa, deci? Care va să zică, trupul vostru doar se-ngrămădește de umplutură în firida făptuirii dibuită mai întâi de minte? întrebă ea, în colțurile gurii cu cornițele abia mijite ale unui zâmbet. Codaș sau fruntaș, vremea-l străpunge, totuși, fără greș. Mă tem că, peste vreme, saltul nostru e la fel de neputincios ca al delfinului ce-ar vrea să lase-n urmă marea. Privirea-i languroasă lunecă de-a lungul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
liber și barăci improvizate care atrag mulțimea. Aerul este irespirabil. La marginea pieței, în fața șandramalei cu trei pereți a maestrului Wang, stă maestrul Wang în persoană, pipernicit, adus de spate, cu chipul tăiat într-un fildeș uzat și gălbui, ochii mijiți, perii rari ai bărbiei împletiți într-o bărbuță subțire ca lama unui cuțit. Ea examinează rochiile chinezești, cu gulere mici, montante, atârnate de tavanul stând să cadă al magherniței, și în cele din urmă alege una. Nu este măsura dumneavoastră
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]