252 matches
-
de topoi ține de o literatură a epuizării, așa cum numea Ihab Hassan literatura timpurilor noastre. Cartea reînvie, cu abilitate lingvistică demnă de remarcat, ecourile unor modele literare apuse (vezi deliciul rabelaisian al mânuirii cuvântului, formulele de basm, inflexiunile parenetice, naivitatea mimată a povestirii), dar manipularea lor nu duce la o viziune nouă, inedită, ci rămâne la stadiul de pastișă. Imnurile către Dulcinea.... este o carte de două ori barocă. O dată, prin tradiția literară de la care se revendică, și a doua oară
Cervantes resuscitat by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14716_a_16041]
-
mult. Nu doar la un singur nivel. Ca să exemplific mai bine imaginați-vă o piesă de Oscar Wilde: personajele exudă spirit și ironie, dar, deși acționează în virtutea unor sentimente cică puternice parcă nu au suflet, până și crizele nervoase par mimate. Sunt atât de ciopârțite, reduse la datele de bază și pe de altă parte schimbând replici spumoase, încât sunt anti-veridice. Resnais chiar vorbește despre unul ca fiind "fantastic" și are dreptate: este vorba de soțul eroinei, Valandray, un magnat al
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
mai avea rost să revin. La fel și despre actualul președinte. La fel și despre Vadim Tudor. N-am avut încă prilejul să mă refer la un nou ivit pe lista catindatilor: Teodor Meleșcanu. Onctuos, de-o politețe profesională bine mimata, fără bâlbele de limbaj obișnuite la clasa politică de azi, apariția d-lui Meleșcanu pe lista favoriților are de ce să mire. Pe mine, cel putin, mă uluiește aparentul succes al acestui personaj pentru că nu țin minte că el să fi
O nouă dinastie, dacă e cazul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17758_a_19083]
-
traductibile (de la anarhismele lui Marius Ianuș la picturile Andrei Rotaru, trecând prin borcanele bine legate de Dan Sociu, prin insomniile lui Claudiu Komartin), această nefiresc de detașată înstăpânire asupra unui lupanar ne sună pur și simplu străin. Cultivarea abstracțiunilor, vizionarismul mimat sau autentic, inserția de personaje fără carne și fără oase, ambiguizările scăpate de sub control, narativizarea la imperfect a unor bizarerii țin de o anume poetică uniform adolescentină. De un limbaj suprapersonal, colectiv. Și mai degrabă de o sociologie a literaturii
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
scop principal integrarea socio-profesională a deficienților de auz prin desfășurarea de activități cultural-sportive. Astfel, pe plan național, anual sunt organizate campionate de minifotbal, fotbal, tenis de masă, popice, șah, pescuit, competiții de cultură generală-istorie, geografie, creație literară, pantomimă și teatru mimat, precum și concursuri de frumusețe - „Miss Tăcerea“. De asemenea, persoanele talentate au posibilitatea de a se afirma prin artă, la concursurile de pictură și sculptură. Domnul Siminic afirmă că nu a fost stabilită o dată fixă pentru Ziua Internațională a Surzilor, însă
Agenda2004-40-04-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/282951_a_284280]
-
naivă în același timp. De câte ori o văd desfăcută, cum știe numai ea să se desfacă, sunt tulburat până la lacrimi. O cert mult. O cert uneori numai ca să-i văd pe față spaima că ar fi putut să-mi displacă. Spaimă mimată, desigur, Tina știe că aș fi incapabil să-i fac ceva rău, dar e așa de ului toare când se joacă de-a copiii terorizați, că nu pot să mă opresc din jocul ăsta de-a tiranul. Când Tina mi-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cartea de identitate și aproape că i-a aruncat-o, iar arătarea cu șorț a înhățat-o cu dexteritate de maimuță. A examinat-o, iar fața i-a basculat, ca o hologramă, spre un amestec de satisfacție ascunsă și mâhnire mimată. — O, dar se pare ca ziua lui Mademoiselle a fost alaltăieri. — Da, și? — Deci nu e azi. Nu mai e. — Și ce contează o zi-două în plus? Ce fel de oameni sunteți? I-am dat cu piciorul sub masă, să
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
da. De fapt, privindu-l pieziș, vedeam că e în plină juisanță actoricească. — Vă aduc îndată meniul obișnuit spre consultare. Doriți să comandați vinul casei? — Nu, doresc să vină patronul. Satisfacția chelnerului nu mai era nici măcar ascunsă de șocul neconvingător mimat. — Patronul?! Patronul nu va putea decât să-i prezinte domnișoarei felicitări deja expirate... S-a ridicat, aruncând meniul. Nu mai vin aici niciodată. Hai, mi-a țipat. O să le scriem o cronică demolatoare în ghidul Michelin... Iubitul meu e ziarist
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
poate mândri cu titlul de arhitect al noii democrații românești, care a culminat cu aplicarea exemplară a succesiunii puterii în 1996. Cu totul altfel se prezenta tabloul economic, dar mai ales financiar al României. Reforma economică a fost mai mult mimată. A fost lansată o formulă populistă de privatizare „în folosul întregului popor”, care se oprea la porțile uzinelor. Sistemul bancar a fost devalizat, Bancorex a fost practic jefuită, iar datoria externă a sporit la 7,2 miliarde de dolari, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
nu există”, poetul ne mărturisește că se aruncă între verbe precum Blaga între boabele de grîu și că, dacă ele nu încolțesc, e singur vinovat pentru această „lipsă de viață”. Concură desigur la un asemenea comportament falsa impasibilitate, o insensibilizare mimată a celui ce declară că merge pe străzi neavînd timp să observe că ploaia face găuri negre în pielea sa, că trupul îi reintră în pămînt „ca o stranie electricitate”. Poezia e testată cutezător cu mijloacele prozastice: „poetulironic stă în
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]
-
mai mare interes, făcute mai ales cu mâna. O actriță franceză - se povestește - avea mari succese chiar când rolul său era nul, redus la ascultare. Ea plasa atunci "efecte", adică mirări, bătăi din palmă, râsete, schime ale feței, creând replici mimate. La fel proceda Gaittany. Când voia să indice excelența unei fapte sau a unui om despre care se vorbea, făcea cu mâna o spirală ascensivă. O spirală întoarsă, descensivă, însemna discreditare. Dacă cineva cânta la pian, Gaittany își lăsa capul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sărutarea lor fu una tipică pentru deceniul cinci, romantică și aproape castă, așa cum fie-care-și imaginează că s-au sărutat mama și tatăl lui, înainte ca el să vină pe lume. Chiar așa fusese: o sărutare de Hollywood, cu o pasiune mimată și fără strop de erotism. Până și lumina de pe fața Mariei, când s-au desprins și Costel a putut să-i vadă chipul îndreptat în sus către el, părea studiată, părea un ecleraj făcut să scoată în evidență ochii scânteietori
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din "Emilia Irza", copilul nu scăpa până când nu golea farfuria, chiar dacă pentru asta ar fi trebuit să stea toată noaptea la masă. Trăgîndu-le de limbă, pe neobservate, despre ciudatul lor fel de a vorbi, sora află o poveste mai curând mimată decât spusă în cuvinte. Caria visa din când în când același vis, în care, goală și cu părul cârlionțat atîrnîndu-i până-n josul feselor ("și aveam și țâțe de femeie mare", arătase ea rotindu-și degetele în dreptul pieptului), umbla printr-un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
portretul din memorie și are să i-l trimită. Și se opri numai când intră maica arhondară, care făcu bătrânului cavaler o scurtă biografie, mai mult morală, și servindu-se abundent de schime cu multe înțelesuri și subînțelesuri. Din biografia aceasta mimată reieșea că satirul nu și-a dezmințit niciodată figura și nu și-o dezmințea nici azi. Conversația se prelungi și ajunse mai puțin interesantă. Dar Adela era nerăbdătoare să se urce la Poiana Țigăncii, pe care i-o lăudasem fără
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
el cât cuprinde, așa cum a fost și-n Wagner, de pildă, pentru că sclipirea de geniu pe care o poate avea un artist nu e niciodată suficientă ca să acopere o viață întreagă, și de aceea în multe momente ea e diluată, mimată, contrafăcută de el. în orice caz, autorul Elegiilor corespunde unui model literar destul de comun, poetul damnat și boem, fapt care a dus la penibila sa popularitate 116 117 printre semidocți, de la elevi de liceu care șoptesc iubitei pe o bancă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
false, vocea alintată, amorală, rea uneori și mereu mirată a Monicăi, un fel de Niculăiță Minciună aplecat deasupra gângăniilor, dezvoltă noi și tot mai proaspete înlănțuiri de senzații. Limbajul se generează ca în mecanismul absurd al învățării unei limbi străine, mimat aici în "Lecția de engleză": "eu trăiesc într-un oraș mare / eu trăiesc într-un oraș mic / casa mea e mare / casa mea e mică / câți ani ai tu? cum te cheamă? / casă / ochi nas gură ureche / mamă tată bunic
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
știu de unde mai au atâta putere, cum nu le-neacă disperarea. Revistele literare, tot mai ilizibile în iunie, iulie și august, reîncep, cârcotașe, să arunce mici nade polemice, încercînd din nou, ca-n fiecare toamnă, să pară că există. Sânt mimate, din nou, dezbaterile de idei, bătăliile canonice, entuziasmul pentru vreo carte nouă, manifestele de grup. Totul, în realitate, se reduce la orgolii, și-n spatele fiecărei idei poți recunoaște, caraghios de transparent, o ambiție grosieră. Odinioară, mi s-a povestit
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care îi aparține temperamental. În 1935, artistul care va mai trăi doar doi ani, spune că nu e absolut convins că va mai scrie un nou roman, căci pentru el literatura nu ar constitui o funcție vitală. Cu o smerenie mimată, de tipul cronicarilor, Holban afirmă că scrie pentru că nu are ceva mai bun de făcut, pentru că ziua e prea lungă, pentru că la radio nu se aude totdeauna bine, nu are mereu discuri la patefon și nu mai citește orice cu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nimic de ani, fără să mi se ureze diverse - doar cu multe, multe cadouri. Propun un concurs (fără premiu): găsiți cinci metode de a evita sărbătorirea aniversării - oricum petrecerea e pentru prietenii noștri, nu pentru noi -, minciuni, tertipuri, pretexte, supărări mimate, ceva care să nu ne oblige să ne bucurăm că am împlinit o vârstă. De exemplu, am putea lucra tot anul la un plan de manipulare în masă - i-am convinge pe toți cunoscuții că ziua noastră nu e pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
fapt, eroarea se folosește ea de tine, nu tu de ea; nu există erori artificiale; aici nu merge să umbli cu sofisme și să lași impresia că ai dat peste o eroare, ca să ai imediat reacția (și ea artificială și mimată) că îți revii și te corectezi; nu se poate așa, și nu se poate așa pentru că eroarea face parte din economia adevărului; secretul erorii este că ea servește în mod natural adevărul; adevărul erorii este că ea te împiedică să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ne deranjează pe toți“, ceea ce l-a deranjat de fapt pe Năstase, statul este el. Nu-mi ajunge timpul să inventariez mostrele de gândire comunistoidă, atribuite PSD-ului în stenogramele apărute. Care sunt penale. În orice democrație reală și nu mimată, documentele ar intra în moara justiției. Așa a căzut Nixon. El a câștigat alegerile, dar a fost obligat să demisioneze. La noi, nici măcar nu s-a pus problema unei anchete. Parchetul General prinde hoți de buzunare. Dacă n-ar fi
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
un păgubos periplu prin deșert, precum poporul lui Moise. Din păcate, liber cugetătorii regimului comunist au preluat volanul țării și încă ne plimbă pe drumul purificării. Acum își fac semnul crucii la slujbele din Biserică , cu mare elongație și evlavie mimată! O bucurie tot avem. Au apărut nenumărate lăcașuri de cult și poporul, mai ales cel din Moldova, s-a întors cu fața spre Dumnezeu. Îmi amintesc de o discuție cu Prea Fericitul Daniel, Patriarhul României. Prea Fericirea Sa nu mă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
ceață / Și totul pare-a fi uitat... Când chipul mi-l privesc apoi, / Mă-ntreb de ce să mai trăiesc, / Căci clipele ce trec prin noi, / Un rid pe față ne sădesc.“ În mod evident aici este vorba de o suferință mimată (cărei adolescente îi apar riduri pe față?) și de o versificare simplistă, cu vagi reminiscențe din poezia romantică de album a secolului XIX. Nemulțumită ea însăși de inconsistența acestui mod de a scrie, tânăra autoare se străduiește să se exprime
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
interiorul se manifestă în afară, înseninat, solarizat etc.“ „Vocabula comună celor două părți (Locuri, cu majuscula explicită) este, iarăși, semnificativă, întru preumblarea Celuilalt cu Sinele, care se dovedește a fi găsirea locului, prin urmare identitatea, reunirea.“ „Prin patetica sau răceala mimată a instanței narative structuri duale, bucăți suprapuse / oglindite una în alta, se ajunge la gestica înstrăinării limbajului lume până la pierderea / înlocuirea originalului.“ În primul pasaj Viorica Răduță se referă la Mihai Eminescu, în al doilea - la Irina Petraș, iar în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lui? Dintr-odată, puteai să ai totul, aproape totul. Vitrine încă mai ieri sărăcăcioase se lăudau cu mărfuri dosite până atunci. Cine avea ceva pus deoparte, dădea repede de bani noi. În aparență, ai fi zis că nevoia era doar mimată, o relicvă înșelătoare a trecutului. Și, pentru că tot ce ținea de trecut fusese devalorizat, tot omul privea cu curaj, chiar dacă nu tocmai fără efort, spre viitor. Nu știu ce anume mi-am cumpărat de cele patruzeci de Deutsche Mark cuvenite fiecăruia, în numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]