489 matches
-
cont de aceste aspecte, factorii de luare a deciziei sau cei ce stabilesc aranjamente instituționale nu ar trebui să împrumute o instituție fără a se raporta la specificul mediului în care va funcționa. Izomorfismul mimetic, cunoscut și sub denumirea de mimetism instituțional, implică faptul că instituțiile se modelează pe fundațiile altor instituții ori de câte ori intră în contact cu un mediu nesigur, scopuri ambigue sau alternative neclare (DiMaggio și Powell, 1991, p. 69). Nesiguranța încurajează imitarea, avantajele acestui proces fiind ridicate în termenii
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
care le au de rezolvat, iar învățarea și imitarea soluțiilor reprezintă, de multe ori, alegerea mai puțin costisitoare și mai eficientă. Însă acest lucru este valabil doar în condițiile în care se ține cont de diferențele de mediu. În principal, mimetismul este generat de nesiguranță, fiind imitate organizațiile de succes sau percepute ca având legitimitate sporită. Această imitare conduce însă la sporirea legitimității, fără a se asigura însă, neapărat, eficiență. Extinderea ideii de mimetism de la organizații la spectrul instituțional a fost
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
cont de diferențele de mediu. În principal, mimetismul este generat de nesiguranță, fiind imitate organizațiile de succes sau percepute ca având legitimitate sporită. Această imitare conduce însă la sporirea legitimității, fără a se asigura însă, neapărat, eficiență. Extinderea ideii de mimetism de la organizații la spectrul instituțional a fost realizată de Claus Offe (1992) într-un articol despre design instituțional și tranziții democratice. Astfel, el a observat că aranjamentele instituționale din statele postcomuniste reprezintă copii ale sistemelor vestice care au avut succes
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
vestice care au avut succes. Offe menționează că există avantaje în a menționa copierea în locul creării propriu-zise: responsabilitate redusă, absența percepției că designerul își impune propriul punct de vedere, legitimitate sporită a instituției (Offe, 1992, p. 24). Ca urmare, apariția mimetismului nu este datorată doar nesiguranței, ci și unor strategii adoptate de actorii implicați în procesul de creionare instituțională. Izomorfismul normativ consideră profesionalizarea drept principala sursă de presiune pentru modificările instituționale. Profesionalizarea poate fi conceptualizată drept încercarea de controlare a condițiilor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de așteptările culturale din societate (un partid își alege deseori strategiile politice și electorale adaptându-se la aceste așteptări); izomorfismul mimetic prin modelarea partidelor în funcție de instituțiile cu legitimitate crescută, promovarea valorilor altor organizații respectate în societate (mesaje religioase, structuri descentralizate); mimetismul normativ prin profesionalizarea instituției partinice (din păcate, destul de slab dezvoltată). Cazul partidelor este unul ilustrativ pentru situația multor organizații și instituții naționale, fiind ales ca exemplu datorită posibilității clare de separare a factorilor ce îi influențează dezvoltarea. Depășind sfera eficientizării
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
dintr-odată. Acordul, încă în vigoare, dintre Biserică și statul post-fascist este deci o simplă alianță de putere, care nici măcar nu mai e justificată obiectiv de prezența anonimului țăran credincios. Să luăm, de exemplu, familia. Sau, mai bine zis, prin mimetism cu ingrata materie, Familia. În lumea religioasă rurală (toate religiile din lume sunt profund similare între ele), Familia reprezenta Celula Bisericii: n-ar mai fi putut să existe zei în temple dacă înaintea lor n-ar fi existat Larii în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pentru scrisul aflat în proximitatea tensională a nuanței, ca spirit interior și ca atitudine publică. M. se situează fericit, alături de Antoaneta Ralian, Mircea Ivănescu, Irina Bădescu ș.a., în rândul celor pentru care actul traducerii înseamnă o pendulare echilibrată între un mimetism superior și o capacitate creatoare, inovatoare, presupunând empatie necesară interpretării. Claritatea, limpezimea, rafinamentul prind contur în realizări textuale ce captează atenția lectorului. Lipsite de stridențe, de echivalări care ar măcina și litera și spiritul cărților se dovedesc mai cu seamă
MARTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288045_a_289374]
-
R. Harlan, Crops and Man, ediția a II-a, American Society of Agronomy, Crop Science Society of America, Madison, Wis., 1992, p. 5. În cazul cerealelor de bază - toate din familia gramineelor - acest lucru a condus la un fel de mimetism simbiotic. Fiecare dintre aceste cereale are una sau mai multe „buruieni specifice”, foarte asemănătoare, din aceeași familie, care se dezvoltă În aceleași condiții, dar care Își Împrăștie semințele rezistente mai devreme, reînsămânțându-se astfel pe terenul cultivat. Harlan, Crops and Man
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
specială”, GL, 1968, 21; Mihail Petroveanu, „Cinste specială”, VR, 1968, 10; Valeriu Cristea, „Până la dispariție”, RL, 1969, 3; Mihai Ungheanu, „Versuri”, LCF, 1969, 8; Lucian Raicu, „Versuri”, RL, 1969, 11; Nicolae Manolescu, „Versuri”, „Până la dispariție”, CNT, 1969, 15; T. Tihan, Mimetismul ermetic, TR, 1969, 20; Virgil Ardeleanu, „Până la dispariție”, ST, 1969, 5; Ov. S. Crohmălniceanu, Romane ale tinerilor, VR, 1969, 5; Gabriel Dimisianu, Un roman insolit, RL, 1970, 18; Dan Laurențiu, „Nemaipomenitele pățanii ale lui Milorad de Bouteille”, LCF, 1971, 9
IVANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
de „evoluționiști“, precum W. W. Rostow 4, Alex Inkeles 5, Myron Weiner 6 etc., care susțin că experiența occidentală trebuie imitată de țările care vor să se dezvolte. Un alt grup important de teoreticieni este acela care susține că nu mimetismul absolut este calea modernizării, căci există substitute, „scurtături“, variante, există posibilitatea „telescopării“ modernizării sau a „arderii etapelor“7. Ce este comun tuturor teoreticienilor modernizării este faptul că ei acordă o poziție centrală în cadrul acestui proces industrializării. Raționamentul pe care ni
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
În mod tradițional estetice, dar care devin estetice prin context - or, nu cred că este cazul, pentru că aici experiența estetică este controlată de orizontul interpretului, care alege să exercite o experiență estetică În timpul credinței pentru că merge până la urmă pe un mimetism de mișcare al experienței. Și trebuie să fie vorba de o operă de artă În sensul În care ea conține, dincolo de posibilitatea mea de control ca interpret, lucruri care mă vor remodela. Cornel Vâlcu: Acel accident de suflet. Horea Poenar
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
atunci. Definiția sociologic-poetică a modei ar fi trebuit să acorde acestui studiu de caz importanța pe care la timpul lor o avuseseră studiile lui Maiorescu. Dar ecoul printre contemporani a fost foarte mic: „Moda poetică este un fenomen parazitar de mimetism artistic, cantonat în stricta actualitate și, deci, trecător, care - refuzând modelele înaintașilor și vânând cu ostentație noul - propune mereu alte fetișuri, urmărește succesul în locul valorii, confundând originalitatea cu noutatea, cultivă maniera și clișeul în dauna conținutului de substanță, constituind astfel
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
de muzică ușoară Angel Grigoriu și Romeo Iorgulescu. Schițele și povestirile, îndeosebi cele din volumul Ce frumoasă este viața! (1986), sunt secvențe din viața oamenilor obișnuiți, într-o optică înțelegătoare, compasivă în gen cehovian, cu o ușoară detașare, sesizabilă în mimetismul parodic al limbajului personajelor (analfabetism, semidoctism, prețiozitate, sintagme „de lemn” etc.), în esență o varietate nouă de „forme fără fond”, ca și în stilul livresc al comentariului, contrastant umoristic. Așa, bunăoară, tribulațiile Vetei Cârlan, „femeie cu vocația iubirii”, care, „în preajma
FILIP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
în delicatețea lui. „Aninat între cer și pământ”, poetul, „prieten cu întregul univers”, înalță imnuri unui „nou umanism” („oameni / care vă dăruiți vieții total”), transfigurând fără efort lucrurile întâlnite în jur și celebrând chiar „profeția” planurilor muncitorești. Discul (1972) depășește mimetismul entuziasmelor facile și aduce cristalizarea unor teme precum frenezia expresionistă, muzica izvorâtă din materie, omul care trece prin „porți” („într-o noapte să rup rețelele, toate, / să scap spre păduri/ în sânge cu viperi de rouă” - Taină). Expresia ezită între
GHIŢULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
atașate unei viziuni istoriciste a istoriei, reducând orice explicație la interes, la raporturile de forțe și la voluntarismul agenților ale căror obiective ar fi dominarea planetară sau «Nouă Ordine Mondială», constituiau, oare, substitute degradate ale vechiului «socialism (sau comunism) științific»? Mimetismul științific, aparențele de științificitate - precum marile titluri academice - nu se Înscriau neapărat Într-o tradiție marxista, ideile bastarde sau folclorice internaționale fiind de toate culorile. Este mai curând pierderea monopolului epistemic revendicat de fosta știință oficială, care pretindea că dispune
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
spectacolul acesta atât de puțin sobru al urmașului dedulcit la efectele școlii bizantine”). Se detașează, în sensul gustului conservator al criticului, șarja lansată în direcția experimentală a noului psihologism din anii ’60-’70, căruia nu îi lipseau, e drept, rigiditățile, mimetismele și naivitățile începutului: „Plictisiți de a fi purtat pe umeri atâta vreme un cap normal, unii dintre eroii acestor prozatori prizează bizareria experimentală, cherhanalele pescărești se umplu de cazuri psihiatrice, traume pitorești în cadru dunărean; Bucureștiul însuși devine sediul unui
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
reținut stările fluide și eterice, formele care au învins gravitația și au dobîndit o natură imponderabilă. Obsesia peisajului a devenit o obsesie a raporturilor, a dialogului cromatic, a relației pure într-un sistem vizual care a nimicit nenumăratele variante ale mimetismului. Tacit, privirea s-a transformat în contemplație, formele naturale în semne ale unei realități superioare, iar imaginea convențională a tabloului în pretext pentru o lectură în cod spiritual. Floarea soarelui, cu spectaculosul ei potențial expresiv, s-a topit într-un
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
Hipolit reia trei mari simboluri ale Vechiului și Noului Testament care îi vizează pe cei doi mesia (cel adevărat și cel fals). Începând cu punctul 4, Anticristul va fi descris ca un impostor care va îndrăzni să‑și împroprieze prin mimetism biografia lui Cristos. 4) „Tăiat împrejur (Lc. 2,21) s‑a arătat Mântuitorul în lume; și celălalt va veni aidoma.” Este vorba deci de un Anticrist de origine iudaică, similar celui despre care vorbește Irineu. 5) „A trimis Domnul apostoli
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
rezultatul sperat ar putea fi obținerea „versului absolut”, adică „un vers care, din mai multe vocabule, reface un cuvânt total, nou, străin limbii și incantatoriu”. În lirica românească s. a debutat, într-un fel, ca fapt literar de preluare, de mimetism, fiind introdus de Al. Macedonski, cel care în 1892 vorbea despre „poezia viitorului”. S. nu putea să apară ca reacție la parnasianism, întrucât acesta nu exista la noi ca școală; necristalizat, parnasianismul avea să își precizeze formula tocmai în interiorul noului
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
și au un caracter eminamente individual, socializarea lor căzând tocmai în sarcina imitațiilor, ca forme ale legii universale a repetiției, care își asumă astfel o funcție de armonizare și omogenizare a oricărei comunități umane. Există desigur și reacția la fenomenul acestui mimetism social, prin dezbateri, concurență economică sau război. Din confruntare rezultă însă în cele din urmă o adaptare, în chip oarecum asemănător binecunoscutei triade dialectice a lui Hegel. Deși o cale a evoluției organice ar fi fost de dorit și pentru
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
Nu este, prin urmare, câtuși de puțin corectă imputarea care i s-a adus lui E. Lovinescu atât în trecut, cât și mai târziu, iar uneori chiar și astăzi, că el neglijează total rolul factorilor interni, promovând un soi de mimetism generalizat și servil în raport cu sursele de influență. Încadrarea în virtuțile creatoare ale poporului român e o realitate probată de întreaga lui carieră de critic literar. Procesul imitativ nu poate fi însă nici negat, nici desconsiderat. El este într-o legătură
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
F, 1967, 2; Mihai Ungheanu, „Exerciții”, R, 1967, 2; Paul Georgescu, „Exerciții”, VR, 1967, 4; Nicolae Manolescu, „Frig”, CNT, 1968, 4; Al. Piru, Literatura absurdului, LCF, 1968, 12; Dana Dumitriu, Realismul optic, RL, 1969, 3; Șerban Foarță, Discuții despre proză - Mimetismul și critica literară, RL, 1969, 8; Laurențiu Ulici, Un poet, un prozator, LCF, 1969, 43; Martin, Generație, 141-146; Cristea, Interpretări, 129-134; Dimisianu, Prozatori, 147-150; Regman, Cronicari, 75-81; Ardeleanu, „A urî”, 95-99; Negoițescu, Lampa, 248-250; Stănescu, Cronici, 201-209; Claude Bonnefoy, L
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
O „poetică” a romanului citadin, Elemente ale unei genealogii caragialeene în romanul bengescian, Existențe stilizate. Secțiunea penultimă, constituind contribuția cea mai consistentă a cărții la dosarul critic al operei, mai ales prin radiografierea snobismului drept „treapta cea mai înaltă a mimetismului lumii caragialești”, s-a dovedit o teză provocatoare pentru comentatorii ulteriori. SCRIERI: Fiord imaginar, pref. Nicolae Balotă, Iași, 1978; Hortensia Papadat-Bengescu. Universul citadin, repere și interpretări, București, 1980; Gardienii luminii, București, 1982; Amintiri dintr-o popicărie, București, 1983; Ucide-mă
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
pierderea armoniei și a continuității oricărei activități psihice în toate domeniile (gândire, limbaj, afectivitate, voință, tendințe, comportament) și care se manifestă prin următoarele: - inhibiție, blocaj, negativism, - activitate impulsivă sau explozivă, stereotipă sau automată, ludică, manieristă, teatrală etc. - pasivitate, sugestibilitate și mimetism, - dedublarea personalității. b) Disocierea între Eul bolnavului și lumea externă se caracterizează, în primul rând, prin pierderea contactului vital cu realitatea și polarizarea exclusivă a bolnavului pe viața sa interioară, realizând forma de existență autistă, de „închidere în sine patologică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sa interioară, realizând forma de existență autistă, de „închidere în sine patologică” (E. Minkowski). În domeniul vieții afective remarcăm dezinteres, inerție, apatie. 2) Simptome inconstante: a) Sindromul catatonic reprezentat prin: - inhibiție, blocaj, negativism, - activitate impulsivă sau stereotipă, - pasivitate, sugestibilitate și mimetism. b) Delir caracterizat prin următoarele aspecte: - incoerență, - organizare paralogică de tipul gândirii onirice, - tulburări de comportament. c) Halucinații auditive, cenestezice sau fenomene de automatism mintal. La cele două grupe de simptome psihopatologice, specifice schizofreniei, mai sus menționate, se mai adaugă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]