480 matches
-
baza opiniilor prezentate de aceștia. Pe baza informațiilor din acest capitol, încercați să corelați valorile culturale ale românilor cu elementele care configurează în mod specific stilul cultural de a vorbi al românilor. Completați următorul tabel: VALORI CULTURALE STIL COMUNICATIV Eclecticsm Mimetismul Dualitatea Coexistența contrariilor Pitorescul Adaptare Instinctul autoconservării Fluctuația Schimbarea ca scop în sine Soluția de moment Ambivalența Compromisul și nuanța Asumarea lucidă a legilor firii Măsura Frica de Dumnezeu Neamul Rudele Frăția Vecinul Vatra satului Neamul românesc Neam de neam
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de Dumnezeu Neamul Rudele Frăția Vecinul Vatra satului Neamul românesc Neam de neam Frica de Dumnezeu Spiritul frust Gândirea concretă Spiritul practic Prudența Dorul Omenia Ilustrați valorile specifice culturii române cu proverbe, zicători, expresii specifice: VALORI CULTURALE STIL COMUNICATIV Eclecticsm Mimetismul Dualitatea Coexistența contrariilor Pitorescul Adaptare Instinctul autoconservării Fluctuația Schimbarea ca scop în sine Soluția de moment Ambivalența Compromisul și nuanța Asumarea lucidă a legilor firii Măsura Frica de Dumnezeu Neamul Rudele Frăția Vecinul Vatra satului Neamul românesc Neam de neam
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Este ceea ce lumea civilizată a înțeles de multă vreme, lucru ce i-a asigurat existența, nu oricum, doar dăinuind și atăt, ci mai ales înțelegerea faptului că, dacă nu faci găndind, acțiunea este ratată. Sau se rămăne încremenit într-un mimetism ridicol, factice, ce nu asigură nici măcar satisfacția minimă a unui model ce-și imită onorabil copia. Este momentul să punem capăt timpurilor „interesante”, din spectatori să devenim actanți și mai ales să reinstaurăm ceea ce pare o fata morgana: Speranța; pe
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
Chiar dacă secvența începe cu dialogul dintre Antipa și Pașaliu, descrierea tabloului se transformă într-un veritabil monolog al lui Pașaliu. Folosind imperativul verbului a imagina, monologul începe prin apelul la imaginație. În comparație cu pânza reală, caracteristica dominantă a descrierii literare este mimetismul. Descrierea ekphrastică este fidelă compoziției picturale, constituindu-se într-o fișă tehnică a tabloului. Dar ceea ce face diferența între descrierea tehnică și cea literară este organizarea discursului. Itinerariul pe care îl parcurge ochiul personajului contemplator orientează lectura pânzei de sus
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
asupra sa. Poeziile din volumul Ore de dezgust (1854), semnat cu pseudonimul Grigorie Ilaru, au un timbru sonor, emoția fiind înecată de retorism. Abilitatea cu care versifică vine dintr-o cultură bogată, dar este, poate, și efectul unui proces de mimetism, poeții săi tutelari fiind Byron și Lamartine. Atunci când abandonează celebrarea idealurilor naționale sau a trecutului istoric, viziunea lui lirică devine, în maniera poetică a primilor ani de după 1848, romantică și pesimistă. Definindu-și versurile drept expresie a unui „suflet adesea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285822_a_287151]
-
Hipolit reia trei mari simboluri ale Vechiului și Noului Testament care îi vizează pe cei doi mesia (cel adevărat și cel fals). Începând cu punctul 4, Anticristul va fi descris ca un impostor care va îndrăzni să‑și împroprieze prin mimetism biografia lui Cristos. 4) „Tăiat împrejur (Lc. 2,21) s‑a arătat Mântuitorul în lume; și celălalt va veni aidoma.” Este vorba deci de un Anticrist de origine iudaică, similar celui despre care vorbește Irineu. 5) „A trimis Domnul apostoli
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dialog și niciodată despre convertire; abundă estetica politeții și arareori apare acribia discernământului; sunt rescrise incertitudinile fondatoare ale ereziei și este abandonată asceza reîntoarcerii la tradiție. Ecumenistul voiajor nu iubește vigilența și preferă în locul reacției spontane în conversație doar stereotipia, mimetismul, sloganul călduț sau aproximația stearpă. Ecumenismul se consumă adesea într-o foarte veselă atmosferă de sindrofie fără cauză - o perpetuă prefață la redactarea unor documente care anunță succesul eshatologic al imanenței. La ce bun, atunci, să mai așteptăm un sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și orientarea spre diverse sisteme indiene, pe care Eminescu le-a aprofundat, parcurgând, prin traduceri, textele fundamentale ale acestora (Bhose: 2010 b, pp. 14-15). Certitudinea că Eminescu a integrat filo sofia shopenhaueriană propriului său sistem, fără ca acest proces să echivaleze mimetismul sau totala absență a lecturii critice, este întărită și de cercetătorii români ai acestui intertext. Melancolia era pentru filosoful german pesimismul devenit tristețea impersonală a lumii. Este limpede însă că Schopenhauer nu putea fi o cale de receptare corectă a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
real. Rămânem la cele trei tipuri ale punerii în abis și ne mutăm atenția de la tablou la insulă (toți suntem datori cu o interpretare a Insulei lui Euthanasius...). Identificăm reduplicarea la infinit, a doua categorie speculară, ce provine dintr-un mimetism: secvența (motivică) răsfrânge un spectru de semnificații peste întreg, dar, la rândul ei, se oglindește în reluarea intratextuală, care, nici ea, nu este ultima. Descrierea insulei apare de trei ori în nuvelă (ca să nu contabilizăm decât reeditarea intratextuală limitată de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
este cea privind existența unei omologii structurale între antigenele virale (sau proteinele din lapte) cu antigene ? celulare astfel încât atacul imun îndreptat inițial împotriva antigenelor exogene va afecta apoi și proteinele self pancreatice. Această ipoteză a primit numele de Teoria „mimetismului molecular”. Altă ipoteză este că factorii de mediu diabetogeni pot modifica structura proteinelor din compoziția celulei ? pancreatice, astfel încât acestea devin antigenice. În consecință, împotriva lor se va declanșa un proces de distrugere autoimună care va duce la scăderea progresivă
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
mult chiar, cele două proteine, după legarea de molecula HLA, par să ocupe aceeaiași poziție în punga de legare a antigenului [82] ceea ce este o condiție importantă pentru posibilitatea declanșării unei reactivități încrucișate a limfocitelor T. Aceste date susțin ipoteza mimetismului molecular ca un mecanism implicat în apariția autoimunității anti GAD și implicit anti beta celulare pancreatice. Dintre toate celelalte virusuri enumerate în Tabelul 3, argumente mai puternice privind asocierea cu T1DM avem doar despre virusul rubeolic. În contrast cu afecțiunea relativ benignă
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
diabetul apare la circa 10-20% dintre pacienții cu CRS [54]. La aceste cazuri, pot trece mulți ani până la apariția diabetului clinic, iar prezența majorității autoanticorpilor anti beta celulari sugerează o posibilă etiologie autoimună [29]. Este de notat de asemenea posibilitatea mimetismului molecular și în cazul virusului rubeolic, existând similitudini între secvența GAD65 și respectiv proteine din capsida virală [39]. Totuși, introducerea în practică a vaccinurilor anti-rubeolice face din acest virus un candidat puțin probabil pentru patogeneza T1DM în viitor. Studiul factorilor
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
democrați flamanzi Partidul Cetățenilor (VLD) în Flandra, Partidul Popular pentru Libertate și Democrație (VVD) în Olanda. Numai liberalii elevețieni și-au păstrat denumirea mai sobră, de Partidul Liberal. Liderul PRL, Jean Gol, l-a copiat pe Jacques Chirac pînă la mimetism în timp ce, omologul său flamand, Guy Verhoofstadt a fost poreclit Baby Thatcher. În schimb, constatăm lipsa mimetismului, dar foarte mult narcisism, la Sua emmitenza Silvio Berlusconi, făuritorul partidului-întreprindere, care a creat Forza Italia pentru a-i servi drept trambulină în alegeri
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Numai liberalii elevețieni și-au păstrat denumirea mai sobră, de Partidul Liberal. Liderul PRL, Jean Gol, l-a copiat pe Jacques Chirac pînă la mimetism în timp ce, omologul său flamand, Guy Verhoofstadt a fost poreclit Baby Thatcher. În schimb, constatăm lipsa mimetismului, dar foarte mult narcisism, la Sua emmitenza Silvio Berlusconi, făuritorul partidului-întreprindere, care a creat Forza Italia pentru a-i servi drept trambulină în alegeri, plecînd de la societatea sa bancară Fininvest și de la cercurile de suporteri ai AC Milan, celebra echipă
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
și în ritualitatea banalității cotidiene: "eu, animal misterios, eu, monstru luminos, eu, risipitor al înțelepciunii". Spunând aceasta, îndrăznețul gânditor se considera un "teribilist al spiritului". Dar tocmai o astfel de îndrăzneală, mai degrabă trăită decât gândită sau spusă, regăsim în mimetismul tribal și în circulația intensă a informațiilor specifică rețelelor informatice. Contactele pe care le induc sunt periculoase, relațiile legate pot fi de asemenea "periculoase" (ecou trivial la imprudența nietzscheană), dar exprimă foarte bine inocenta vitalitate a unui puer aeternus, a
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sunt cu sutele în a arăta, in actu, că individul și individualismul teoretic care îi servește ca justificare sunt lucruri puțin cam depășite. "Participând" la comunitate, persoana își amintește de un pre-subiectiv care îi servește ca substrat. În acest sens, mimetismul ambiant pe care îl regăsim în orice domeniu, până și la cei care îl refuză în mod virtuos, poate fi considerat ca un mod concret de a fi responsabil de alteritatea naturală și socială. Responsabilitate etică, în sensul său forte
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
acela al unui individ rațional care se domină și domină lumea, logică "economică", dacă despre asta este vorba, persoana pluralistă se hrănește tocmai din diversitatea sa, din preconștientul profund și chiar din presentimentul colectiv. Acest lucru este ceea ce permite înțelegerea mimetismului misterios sau a ciudatei "participări mistice" despre care a fost vorba. Într-adevăr, este urgent să depășim evidențele acestei faimoase "întoarceri la individualism", incantație indolentă a unei intelighenția în pană de idei. Aș propune pentru aceasta un nou argument. Ceea ce
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
vestimentare, intelectuale. Când în același moment media diferite vorbesc despre aceeași carte, despre același spectacol, despre aceeași celebritate (artistică, politică, religioasă...) a momentului, cum altfel trebuie să interpretăm acest fenomen dacă nu ca expresie a unei fuziuni sau a unui mimetism animal? În orice caz, aceasta trebuie să relativizeze pretenția noastră la distincția sau la critica individuale! Poate că nu este inutil ca, regulat, să știm să repunem ideile și lucrurile la locul lor. Să știm să ne confruntăm nu cu
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
principium relationis al deontologiei-etică. Această schimbare de topică este de amploare. Marele (și frumosul) ideal moral se sprijinea pe liberul-arbitru, sau pe liberul-examinism. Acela de a alege și de a gândi prin sine însuși. Dar mai este încă actual, când mimetismul generalizat tinde să prevaleze? În "situaționismul" deontologiei, gândirea și acțiunea nu mai sunt libere, ci determinate de acele elemente cărora le suntem tributari: grupul, natura, locul, climatul, instinctele... Libertatea este prin urmare relativizată. Ea devine interstițială. Natura, pe care trebuie
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
substrat, de o fundație ce relativizează tematica aceasta a "conștiinței de sine" pe care s-a fondat întreaga modernitate. Conștiință de sine care a dat naștere individului rațional și moralității contractuale care îi este consecința logică. În multiplele fenomene de mimetism, în efectele de modă, fie că e vorba de intelectual, vestimentar, comportamental, este "șeptelul" uman care încearcă să se exprime. Și nu servește la nimic negarea sau denegarea unui astfel de proces. Poate că putem vedea aici, dintr-un punct
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
din lectura misticilor (Thomas Kempis, Tereza de Ávila)95. Or specificul misticii este chiar de a aminti că putem fi solitari fiind în același timp solidari. Că solitarul nu este izolat, ci în comuniune constantă cu celălalt (grup, zeitate, natură). Mimetismul tribal contemporan este de același ordin. Pune accentul pe corespondența socială și cosmică, pe acordul dintre mediu și solidaritățile de bază. El (re)valorizează comuniunile de toate tipurile: sărbători, muzică, sport, efervescențe diverse. Și amintește că religiozitatea este indispensabilă atunci când
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
captarea atenției publicului prin activarea mecanismului de orientare; chiar vizionarea programelor TV (din ce în ce mai trepidante și mai terifiante) reprezintă un mod specific de violentare a atenției și minții umane. Ca urmare, efectele violenței televizuale sunt mai complexe decât ne spune teoria „mimetismului” sau a „învățării”: violența depersonalizează, dezechilibrează și desensibilizează (se ajunge în masă la o stare denumită ca fiind „crima de indiferență”, ca rezultat al banalizării mediatice a violenței). Falsele mesaje pe care le transmit filmele violente Violența este omniprezentă: auzind
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
al transferului de la imaginar (ecranul televizorului, desene animate, filme etc.) la real (viață), ci rezultatul amalgamului confuz al celor două universuri. Adolescenții sunt mai înclinați să se îndoiască de realitatea conținuturilor televizuale, fiind mai puțin înclinați să se identifice prin mimetism cu personajele televizuale, decât preadolescenții, aceștia fiind derutați de lipsa lor de experiență și mai ales de credința în „realitatea televizuală”. Mecanismele de influențare ale violenței televizuale sunt mult mai complexe decât ne spune teoria „mimetismului”: violența depersonalizează, desensibilizează și
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
să se identifice prin mimetism cu personajele televizuale, decât preadolescenții, aceștia fiind derutați de lipsa lor de experiență și mai ales de credința în „realitatea televizuală”. Mecanismele de influențare ale violenței televizuale sunt mult mai complexe decât ne spune teoria „mimetismului”: violența depersonalizează, desensibilizează și dezinhibă sau, dimpotrivă, șochează și conduce la supraestimarea violenței ca risc și ca reflex de apărare, la legitimarea violenței. Fără a acredita concluziile extreme ale lui Sartori din Homo videns, după care omul crescut în fața televizorului
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
dintr-un film sau un desen animat intră în matricea minții minorului cu foarte mare ușurință. Copilul îl imită la fel de ușor pe Vader, monstrul din „Războiul Stelelor”, chiar dacă sistemul educațional îl indică drept exemplu de urmat pe simpaticul capitan Luke. Mimetismul este cea mai bună modalitate de educație a unui copil. Într-o lume modernă, care propune o paletă de milioane de exemple pozitive și negative, copilul ajunge să imite, de multe ori inconștient, anumite gesturi. Florin G. indică, în momentul
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]