9,114 matches
-
munca mea fericită, e viața mea... cu zilele ei zdrențuite, tîrîte prin prafurile străzilor întortochiate, în pantă lină, pietruite , nesfîrșite, străzi dezolante de provincie fără nimic la capăt... poate doar cu o cișmea picurînd lent, veșnic... clipa cea lentă.. sau mint?... mă înșel?... da... acolo voi atinge cerul cu pieptul, ca în adolescență, îmi voi mîngîia, îmi voi îndulci carnea trupului, mi-o voi însîngera pios într-un gard de sîrmă subțire, ruginită, ghimpată... opreliște feciorelnică, duioasă, așteptată timid... Numai nu
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
va fi voit, să-i arăt în fierăria din bulgări sau din vintrele lui cum m-am jucat în metalul topit. |n liniștea numindu-se erezie Și ei pot fi lași, sfinți și lași, preacurați și netrebnici și ei pot minți: n-am înțeles, nu înțeleg ce se întâmplă acum ceea ce am auzit e doar un cuvânt dar cum pot sensul lui să-l adun, în podul palmei și să vi-l arăt și să spun el este el, cum pot
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
mi îngân zilele copy-paste încet calm cu gura străină unde e turma visurilor mele ca husky de argint unde mă poate duce scrisul și eu să nu fi ajuns deja cum să scriu mai adevărat decât am trăit dacă aș minți puțin (exact atât cât nu înțeleg) mâine îmi va fi mai bine pentru ziua de azi? cu word eu zilele-mi adaug... povestea asta nu trebuie neapărat să fie a mea mă simt pustiu și ireal ca stațiile de metrou
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
la cinci jumătate-șase, mi-aș face o cafea mirifică, aș scrie scrisoarea pentru dumneavoastră și m-aș culca dn nou! Adică vreo 23 de ore de somn și o oră de comerț afectuos între sufletul meu și sufletul dumneavoastră. Nu mint. Am atîta nevoie de liniște, de pierdere a conștiinței tristeții în somn. Dar un somn adînc, nestrivit de vise imposibile. Azi-noapte am visat sticle pline cu apă care, deși fără dop, stînd culcate pe o masă, nu curgeau! Asta-mi
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
pentru un dincolo de viață, Către nimeni sau către preaplin. Adevăr sau minciună să fie Ziua de azi într-un vapor Demult sub mâlul mării? Dintr-un demon ce s-a împerecheat cu tine M-ai născut, mamă, și m-ai mințit. Cum de am putut să iubesc Ceea ce era vid în tine? Și totuși îți mângâi numele Pentru a-l liniști. Nu a făcut mare scofală pe lume În afară de a-mi da viață. Așa cum e ea, peticită și din nou ruptă
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
nici măcar erou) se pare că în anumite perioade ale amiezii lumina strălucea atît de puternic încît statuia nefiresc de albă se vedea din anumite unghiuri ale pieței foarte vag cu întreruperi adesea viața nu oprește în haltele minții adesea hărțile mint se gîndi cititorul adesea o liniște mătăsoasă încolăcește gleznele lumina strălucește parcă și mai puternic iar acele ceasurilor se deschid larg ca și cum te-ar îndemna să intri somnul se face o apă limpede și nimic n-o mai tulbură Sacul
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
a trupului ei mi s-a urcat la cap. Contesa Lisa Pavlovitch Komarovsky... A, nu, spui povești... I-am spus totodeauna povești Lisei și multă vreme m-a ascultat topită de emoție, încât, deseori, nici eu nu mai știam dacă mint sau nu. Când mă născusem, prematur - accident prevestitor de haos, în ceea ce mă privește -, prea bătrâni și prea obosiți să mai fugă din fața fatalității comuniste, nobilii Komarovsky se numeau Caraiman, dar poate că așa se numiseră din totdeauna. Trăiam la
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
în care mâinile lor / murdăresc creierul”. Dar este și o nevoie de compensație a vidului existențial descoperit adesea cu o luciditate amară - și atunci “lumea paralelă” a poeziei vine să umple golul (“abia mai târziu am aflat / că se poate minți din lipsă de întâmplări”), succedaneu ficțional al trăirii, ieșire din banalitate spre “deșteptăciunea” jucătorului liber să-și aleagă “culoarea pieselor cu care vrei să joci” și realizare a unei “posesii imediate a lumii prin cuvinte”. Nu abolire, așadar, ci substituire
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
și-mi prepar o cafea în plus, încercînd să scriu, de azi, scrisoarea pentru mîine, luni! Gînduri disparate, stimate domn, gînduri disparate! De cîte ori o văd pe Nadia la televizor, îmi vine-n minte Dinescu! Sînt absolut sincer, nu mint. Au ceva comun, nu știu ce, poate siguranța, aroganța, eleganța și Franța! Mersul lor presupune o încredere fantastică; pasul e exact acela care trebuia făcut. Aerul din jur e același! Sînt înconjurați de ceva imposibil de descris, dar teribil de evident. Cred
Prăvălioara mea de lenjerie intimă de damă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13897_a_15222]
-
O pușcărie livroidă... Oare ce vină au gîndurile tale ?... Mai tre’ să bănui ce se va alege în cele din urmă de toate astea... Pașadia Măgureanu ? - Taman. Conform dictonului "Eu te-am făcut, eu te omor"! - Nu lași nimănui rodul minți tale ? - Ar fi o nedreptate. Neamul ăsta nu merită decît fraude... - Dar eu ? Mai strein decît mine doar eu pot fi... Nu mă delegi pe mine executor literar ? - Nu, Niki. Pe tine te deleg să-mi fii public ! Și rîse
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
putregai al umilinței statutului profesional și social al scriitorului român "postdecembrist", fac ce fac și mă refugiez în amintire, unde totul e nou ca apa neîncepută, soarele strălucește orbitor pe un cer fără nori, fetele n-au învățat încă să mintă, nici băieții să le înșele. De acolo și de demult am recuperat o bijuterie vie ce lucește în mii de focuri și s-ar putea numi la fel de bine: Marină cu Marina. 21 iunie 2001 Din numeroasele și pentru mine cam
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
Dolhasca, devenise un "personaj" important, central, de referință (dar despre el voi scrie, cîndva, și-n ziare!); 9) magazionerul Topoliceanu care, ca să mă convingă că nu minte, mi-a zis (autentic, autentic!): "Puteți să mă expectorați între ochi, dacă vă mint, dom^doctor!" etc... etc...etc... Oare v-am scris aforismul acesta care-mi umblă prin cap de vreo două săptămîni? Între "misticism" și "miticism", la Ion Alexandru, e-o diferență de-o literă! Cu stimă și grație, Emil Brumaru 23-VII-980
Ce coșmar delicios, ce lume nouă și bulbucată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14035_a_15360]
-
frîng. Scrisorile îmi dau și frisonul, tensiunea emisiunilor "în direct". Aici nu se mai poate corecta nimic. A face ciorne la scrisori (și, demult, am căzut și eu în păcatul ăsta) e o porcărie, pur și simplu! Dar să nu mint. E adevărat, nu fac ciorne însă, dacă în timpul zilei îmi trec niște cuvinte prin suflet, caut să mi le fixez, să le țin intacte-n memorie pînă ce cîndva, nu știu cînd, voi lua creionul și voi scrie. Important e
Ce odihnitor e să scrii unui critic! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14278_a_15603]
-
văd ce va ieși! Ce voi mai zice? Ce voi mai ascunde?! Să fie, mă întreb acum, o pacoste pe capul dumneavoastră plicurile mele? Pentru că avantajul meu este enorm: acela de a nu dori un răspuns. (S-ar putea să mint!) Ei bine, iată un final grosolan, josnic: întrerupt totul ca să mă duc să iau de la reparat un uscător de păr tip UP-5!!! Obiectul! În ultima secundă o rază de lumină, obiectul se numește Diana! Cu stimă și violență, Emil Brumaru
Ce odihnitor e să scrii unui critic! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14278_a_15603]
-
curvit dar numai pe trei sferturi cu gândul compunând liste interminabile de femei visate destrăbălându-mă cu ele în inima mea deci numai pe trei sferturi neînsemnând că pătrimea rămasă ar fi iubit vreodată cu adevărat. Nu fiindcă am și mințit. Mai ales despre mine la început din pudoare apoi din obișnuință. Dar am inventat ce-i drept și niște cărți care mi-au pus pe umeri altă față. Privesc cu ea însă nimic nu văd din ce mi-ar face
Poezie by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/14305_a_15630]
-
care a trăit și a murit în indigență. Cea cu care colindam barurile și cafenelele, în care-și lăsa ultimul bănuț și unde stăteam ore-n șir vorbind numai și numai despre poezie. Madi, cea care n-a știut să mintă nici în viață, nici în literatură, cum mințim cei mai mulți dintre noi. Curată și bună, entuziastă și nesăbuită. Madi, pe care-am iubit-o cu toții și pentru care totuși n-am făcut nici unul destul ca s-o salvăm de lume și
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
Cea cu care colindam barurile și cafenelele, în care-și lăsa ultimul bănuț și unde stăteam ore-n șir vorbind numai și numai despre poezie. Madi, cea care n-a știut să mintă nici în viață, nici în literatură, cum mințim cei mai mulți dintre noi. Curată și bună, entuziastă și nesăbuită. Madi, pe care-am iubit-o cu toții și pentru care totuși n-am făcut nici unul destul ca s-o salvăm de lume și de ea însăși. Dumnezeu s-o odihnească și
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
urmă, a-i răpi din "realitate", din acea "realitate" imponderabilă, misterioasă, indefinibilă, care poate fi la fel de "reală ca orice prezență, ca oamenii în carne și oase, ca obiectele..." Toată această estetică a "umbrei" - inclusiv umbra adevărului, sau minciuna care nu minte, adică arta, teoretizată în prelungirea paradoxurilor din The Decay of Lying de Oscar Wilde - constituie partea reflexivă, lirico-filozofică a romanului, un fel de ramă în care sunt încadrate episoadele succesive ale narațiunii, cu substanța lor istorică. Căci Oameni și umbre
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
Aveam mereu impresia că îmi lipsesc bani - mă știți pe mine, nu țin nimic sub cheie - dar nu eram sigură. Până la urmă am prins-o umblând la sertar. Zicea că voia să facă ordine, că prea era totul talmeș-balmeș înăuntru. Mințea cu nerușinare, până la urmă a trebuit să recunoască și ea că i-am interzis categoric să-mi umble prin hârtii atunci când nu sunt de față. - Și i-ai dat drumul? - Bine-nțeles, chiar vă rog dacă aflați de o fată
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
refuză, argumentînd: "Împrejurările au făcut să întîlnesc în viață un crîmpei de roman care să-mi împlinească cerința de taină fără sfîrșit. De ce să las să mi-l strici?" După care adaugă (să notăm folosirea adverbului "tocmai"): Vorbind așa nu mințeam tocmai, dar îndărătul acestui fel de a privi lucrurile cam ușuratic, mai mult literar, se ascundea ceva mai înalt, o gîndire nobilă. ...După cum, pentru a nu vătăma în mintea mea icoana senină a făpturii din afară, n-am voit să
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
că a distrus - voit sau din greșeală, n-are importanță, singura dovadă că mărturia sa nu e o pură invenție. Regula de aur a jocului lecturii literare - și încă și mai mult a jocului (re)lecturii - e că textul nu minte, că spune totdeauna adevărul (adevărul ficțional) despre o succesiune de întîmplări, dramatice sau comice sau chiar supranaturale (ca în basm de pildă). Marea excepție e desigur descoperirea modernă a naratorului necreditabil - de mărturia căruia cititorul trebuie să se îndoiască, încercînd
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
frumoase și întâmplări urâte, trecutul ei de nori și curcubeu. Prea multe adevăruri și prea crude, prea grea povară pentru umerii mei. Mă mai iubești, tu, oare, May? Poate și azi am mai fi împreună, de-ai fi știut să minți, bătrână May. Tăcerea țara în care ajunsese era o țară a tăcerii. Oamenii vorbeau puțin, încet și calm. Era o plăcere să-i asculți, fără să-i înțelegi. Tăcerea îl însoțea peste tot: în autobuz, în metrou, la serviciu - unde
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
sută de milioane fiecare. Din nefericire pentru mediocritatea mea, eu aș visa monștri sub formă de contribuabili sucindu-mi gâtul. Ferească-mă Cel de Sus de Cei de Jos!... În viața mea nu au avut loc întâmplări spectaculoase și, aș minți, spunând că oricând aș putea scrie un roman de succes cu subiecte luate din existența mea, cum se laudă destui. Nu am nimic cu nimeni, dar îmi vine să râd când îi aud pe mulți exclamând: - Ehe, viața mea e
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
de lacrimi cu grijă legat să nu scuipe lumină spre dimineață asta trebuie strivita într-un portbagaj Sfârșit fericit: evenimentul TV Puer Aeternus Miros de vânat, senzual respingător, cald, iute, impur hormonul fricii dătător de putere neputința de a mai minți de a nu mai tăcea Și a zis Domnul către mine - ia o carte mare și scrie deasupra cu slove omenești Maher-Salal-Has-Baz (grabnic-prada-apropiat-jaf)" Purtător de coroană în podul cu cărți Puer Aeternus Salvat Zi plină Zi plină, redacție, montaj, aer
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
bate finuț pe burtă cu Mutu, referitor la niște poze din ultima lui vacanță exotică: “Ce te-ai mai distrat, Adi!”. Vine însă un moment în care nu se mai poate nici așa. Ziaristul de tabloid nu se mai poate minți că e OK să vorbești singur cu niște vedete nesimțite, care te ignoră la nesfârșit. Își smulge, cu mâinile, câteva fire de păr din cap și, cu dinții, câteva taste de la computer, după care decide să atace ultima redută: cititorii
Când ziaristul de tabloid vorbeşte singur by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21193_a_22518]