380 matches
-
și pun În evidență forme de flexibilitate ale memoriei care utilizează relațiile dintre scheme, imagini, simboluri și concepte, În condițiile În care se aplică În mod curent. Este suficient să reluăm, ca temă analitică, cartea lui M.Eliade, Jurnalul adolescentului miop, pentru a avea radiografia, din interior a fenomenului. Pedagogic, este momentul autenticului parteneriat cognitiv, În care respectul pentru cel ce se formează se traduce prin găsirea oportunităților care să-l stimuleze și să-i mențină trează forța minții. Unii elevi
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
București, 1970; Bogdan Amaru, Goana după fluturi, pref. George Gibescu, București, 1973; G. T. Kirileanu, Corespondență, pref. edit., București, 1977; Nestor Urechia, Vraja Bucegilor, pref. edit., București, 1979; Mircea Eliade, Despre Eminescu și Hasdeu, pref. edit., Iași, 1987, Romanul adolescentului miop, pref. edit., București, 1988, Memorii, I-II, pref. edit., București, 1991, Noaptea de Sânziene, I-II, pref. edit., București, 1991, Nuvele inedite, pref. edit., București, 1991, India, pref. edit., București, 1991, Taina Indiei, postfață Horia Nicolescu, București, 1991, Biblioteca Maharajahului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287408_a_288737]
-
dezvoltarea statului otoman. Bunurile manufacturiere austriece inundau piața otomană în detrimentul producătorilor autohtoni, care nu puteau ține piept concurenței. Tratatele împiedicau Poarta să ia măsuri eficiente de protejare a propriilor industrii tocmai în perioada de afirmare a acestora. O politică la fel de mioapă era dusă și în privința proprietăților funciare ale statului. Prin Legea Pămîntului din 1858 s-a încercat redobîndirea controlului asupra posesiunilor ajunse în mîinile particularilor, dar efectul a fost contrariu. Arendașii și perceptorii continuau să considere posesiunile lor drept proprietate privată
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
pricepe limba morții, care iarna poate fi orbitoare ca neaua proaspăt cernută, iar primăvara împletește fraze verzi pe crengile copacilor, vara e aurie precum grîul, în timp ce toamna face ca, prin zumzăitul viespilor grase, perele să fie mai zemoase. Frecîndu-și ochii miopi, călăul se aplecă deasupra pînzei și începu să silabisească rîndurile. în sfîrșit, se îndreptă din șale și clipi, tulburat, spre stăpîn. - Fiecare propoziție este despre moarte - spuse timid. în aceeași clipă, sunete ciudate gîlgîiră pe deasupra zidului năpădit de trandafiri al
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
e cosmopolit și pentru că stadiului estetic al existenței nu-i vede nici o continuare într-un dincolo al eticii sau al ironiei, doar dacă nu e vorba despre ceva despre care alș alege să tacă. Luați de pildă textul Cultura e mioapă (și surdă) pentru a vă convinge: "Cultura mare seamănă cu o divă ajunsă la senectute, pe jumătate oarbă, care încă mai ia acute în fața unei săli goale. (...) Inerția cea mai dezastruoasă apare la analiștii culturali - adică tocmai la aceia care
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
prezenta în continuare realitatea tristă a traducerilor eminesciene în engleză. Homo faber universalis Am argumentat în prima parte ideea că temele la modă în țară legate de Eminescu (de la senzaționalismul presupusei asasinări până la chestionarea relevanței sale pentru modernitate) sunt diversiuni mioape de la tema centrală a importanței sale indiscutabile pentru cultura românească. Ca atare, este imperativ ca instituțiile culturale să-l promoveze în străinătate (unde este în mare măsură necunoscut), ca figură promordială identificabilă cu spiritul românesc. Promovarea sa nu se justifică
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
fel de elzevire) din Moličre, Corneille, Laharpe, Buffon, Bossuet." Iată un fragment de antologie (a inocenței..): "Cu Anton la anticariatul de pe Calea Victoriei (Platon, Suetoniu, Horațiu). Plănuim să furăm o carte. Dar cum? Ne și vedem în fața unui judecător bătrîn și miop, cîștigînd simpatia asistenței." Copilării... Viața din Ucenic la clasici e o plimbare. Și, mai mult, o cale. Care trece, bunăoară, pe la Bellu. Două epitafe și o concluzie: "Cimitirele - niște orașe cu capu-n jos." Ici-colo, halte cu portret: "Întîlnesc pe
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
se știe, un tânăr poet și eseist strălucit, aflat la studii la Paris. Jurnalul său cuprinde însemnări făcute în anul 1997, când autorul avea 29 de ani. Inițiat în filologie clasică, literatură modernă și teologie, erudit ca un nou "adolescent miop", specialist în patristică, autorul jurnalului face înainte de toate o cronică a aventurii lui spirituale. El se supraveghează în timp ce învață, își gândește propria sa gândire și povestește în cuvinte inspirate - care aparțin uneori poetului, alteori filosofului și nu de puține ori
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
convingerea că la fel de important ca textul literar propriu-zis este textul critic care-l însoțește. O receptare critică făcută de cineva competent, capabil de referințe intelectuale pe măsură pune în valoare textul analizat, găsind în el virtuți pe care un ochi miop, recent, neantrenat nu le vede. Provincialismul incult și țanțoș Cronicarul reia subiectul Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” care se decernează anual la Botoșani (subiect consemnat și în numerele precedente ale revistei noastre la rubrica ). De data aceasta ne-a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3979_a_5304]
-
favoriza răspândirea epidemiei. La Newark, vara lui 1944 a fost toridă. Bucky Cantor, „unul dintre puținii bărbați care nu luptau în război pentru că avea vederea proastă” era profesor de gimnastică la liceul Chancellor din cartierul Weequahic. Deși mărunțel și foarte miop, era un sportiv talentat și multilateral (alergare, aruncarea suliței, sărituri de la trambulină). În vacanță, îi aducea zilnic pe toți elevii pe terenul școlii și-i antrena în sporturi și jocuri potrivite cu vârstele lor. Acest „tânăr cu principii, liniștit, cumsecade
O Nemesis, patru Nemeses by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5881_a_7206]
-
rectitudine analitică, întrebarea pe care ți-o pui este: cum putea Monica Lovinescu, în anii î60-70, să fie atît de lucidă? Și atît de nepărtinitoare în verdictele pe care le dădea? Cum de nu s-a lăsat molipsită de indulgența mioapă cu care francezii au privit decenii de-a rîndul catastrofa comunismului? Cînd respiri zeci de ani în psihologia colectivă a metropolei franceze, e ușor să împrumuți felul de a gîndi al locului. Și totuși Monica Lovinescu nu a făcut-o
Etica intransigenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7780_a_9105]
-
duhovnicești. Dacă la asta mai adăugăm sterilizarea continuă pe care gîndirea teologică o trăiește sub presiunea secularizării, dacă mai punem la socoteală și balansul permanent pe care teologul trebuie să-l facă între "partizanii orbi ai modernizării anticreștine și apologeții miopi ai unei Ortodoxii antimoderne" (p. 11), atunci teologia ortodoxă devine ambalajul teoretic pe care îl poate lua credința după ce acesteia i s-a neutralizat virulența. Un sentiment cuminte pentru uzul cetățenilor infantilizați ai secolului XXI, aceasta e credința creștină. Morala
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
închisoare a unor Stănculescu, Chițac și Miron Cozma. închisoare - vorba vine: Atanasie-ghips a șters-o imediat din țară, făcând-o pe maladul în păpușoi, iar Chițac, subit îmbolnăvit și el, și-a văzut tacticos de cumpărăturile la piață, sub privirile mioape ale polițiștilor și judecătorilor! în toată această învălmășeală, doar Miron Cozma s-a ales cu optsprezece ani de pușcărie - prea mulți, susțin unii, prea puțini, zic alții. Nu de mila ortacului plânge lumea. închisoarea aurită în care (încă) se află
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
care, indiscutabil, Mircea Eliade le-a făcut înaintea altor autori români, nu toate însă preluabile, ce e drept, printre altele și pentru faptul că unele au reprezentat doar experiențe de laborator. Simion se referă în acest sens la Romanul adolescentului miop, "un exemplu de autoreferențialitate într-un roman rămas în manuscris" . Chiar și așa, observă criticul, Eliade le premerge târgoviștenilor Mircea Horia Simionescu și Costache Olăreanu, precum și câtorva dintre "tinerii textualiști" care "folosesc o construcție similară (roman indirect, jurnal, note despre
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
de vânt înzăpezit sub tălpică de sanie azi voi căutați în dicționar cuvinte-ncălzite la obrazul nenumăratelor generații mulțimi de cuvinte neinteligibile, scoici uscate rostogolite în joacă - din risipa lor, dincolo de orice sentință, se întâmplă încă sub ochii noștri tot mai miopi să crească o nouă viață Seminar de traducere "Oho, cât de departe vrei tu s-ajungi în poem ...la vremea când lumea-ncepea și-i luau întâia măsură..." spui: și te privesc difuz, tangent, din toată ființa în ochi neîndrăznind
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
Nouă pre noi clavire Ne dau o noapte tragerii pe roată Până rămânem petec de psaltire Din stricăciune o milostivire Să ne așeze-în har ființa toată Cât ține răstignită lumânarea / Canonul ei e carnea ta umilă/ Un țipăt și aleargă-întunecarea Mioapa și cucernica feștilă Sfințirea untdelemnului ce arde La semnul mut al sfintei Hildegarde. în spatele oglinzii Iubindu-l pe aproapele mai are Sahara sării de la întocmire. Plinind poruncă peregrinul mire Cucernic intră la descălecare Sub șarpele Agama. Nopți cabire Ca perla
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
critic ,de îndrumare" (născut la Tighina, în Basarabia, la 1 august 1912) la volumul Mihail șașa se scria, ,Mihail", după modelul onomasticii rusești"ț Eminescu, Poezii, EPLA, 1950: , Poetul era nemulțumit de superficialitatea în general a criticii burgheze, stearpă și mioapă."; Sub înrâurirea criticii burgheze se căuta promovarea doar a acelei părți - presupus Ťconsacrateť - din opera poetului, în care latura socială, cea mai legată de viață, și cea mai răscolitoare, este înlăturată."; , Azi când poporul nostru în frunte cu clasa muncitoare
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
cap încoronat de bucuria sfîrșită?! minuscule sicrie de zăpadă sunt urmele Tale pe străzi efemere grafii, păpuși în rochii de zahăr. nimeni nu are nevoie de mine - mari crini, fabuloase amprente căptușesc ferestrele săracilor, e cerul anticariat în care Bibliotecarul miop rînd pe rînd ne adună, cenaclu, vitrină de antichități, planetariu? ia-l, pe nimic îți dau trupul, strig, ostile-s în el elementele, din toate cele suprafirești, suprafiresc e numai somnul! o, Bucuria - manuscris tremurînd, răcoroasă boare pe aorta lividă
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
în largul ei, să o-ngroașe așa, orașul ăsta urma să plesnească împins înainte, un cheag neștiut de nimeni, îmbătrîneam emoționant în lumina strecurată, ca saliva pe la colțurile gurii, printre plantațiile anilor răsturnate prin parcurile din jur de cîteva zile mioape amprentele erau șterse înainte să fi dovedit ceva nu de mult, doar luna se mai ocupa cu mărunțișuri de astea obișnuia să se furișeze în fabrica de vise pe fereastră topindu-se apoi ușor și sigilînd ieșirea noastră eu mă
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
lui. A fost, e-acolo. Iată cum Iată cum stau, de fapt, lucrurile. Dacă-aș avea o lunetă, un microscop, aș fi, poate, ceva mai sigur că într-adevăr stau. Însă mi-am pierdut și luneta și microscopul. Așa, simt, miop, cum îmi mor ochii căzuți și striviți parcă sub roți fierbinți, - văd cât văd, văd câte văd, și-mi pare că totul, chiar totul vrea să fie altfel decât este. Dar nu ne vom lăsa. Ah, Triunghiul, Pătratul, Cubul și
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]
-
se alinieze-n mulțime să-i aparțină mă primiseră fără să-mi caute noduri în papură mă-nconjuraseră în murmur de voci învățate să blesteme doar cu paharul în mână la festivaluri colocvii simpozioane vedeau în mine doar o bătrânică mioapă hipersensibilă bine crescută purtându-și cu grație urmele cuielor care mă fixaseră-n pagină sub prapurii unei prefețe aveam să fiu de-a lor pentru totdeauna cuminte senină n-aveau să știe vreodată că înfruntasem decenii la rând spaima să
Nous, la multitude by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/5735_a_7060]
-
și desenându-mi un cerc negru între sprâncene, i-am spus Maharajahul. Ei bine, acest unchi, umbră, maestru, înger păzitor sau frate mai mare de cruce, avea niște urechi destul de late, ca de elefant, avea barbă, purta ochelari, fiindcă era miop, și avea o chelie simpatică, o rotoghilă de cap, înconjurat de păr negru, ca un dominican oriental și destul de lățos, spun eu acum. Pe vremea aceea nu știam nimic despre Ganesha, zeul indian cu chip de elefant, dar cred că
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
-ntorsese de acolo sută la sută indiancă, având valize întregi de sariuri, brățări, inele și cercei. Așa se face, deci, că de la Avaramu-o-o-o-o la Narghita, plus severul profesor de balet, l-am inventat pe Maharajah, "unchiul" meu, zis Solomon, clăpăug, miop, vag corpolent, dar în nici un caz gras. Fusese necesar să îl creez și fiindcă de acasă la școală și înapoi aveam mult timp liber, iar prietenele mele balerine, anume Grațiela și Adriana, nu puteau să-mi umple acest timp întotdeauna
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
faimos și îmi stârnise interesul atât ca povestitor cu har, cât și pentru că fusese amenințat cu moartea din pricina unei cărți care parodiase Coranul. Ei bine, mare mi-a fost uimirea când, zărindu-l pentru întâia dată pe acel povestitor indian, miop, cu ochelari, cu barbă, vag bondoc, cu o chelie-rotoghilă înconjurată de păr negru, mare mi-a fost deci mirarea când, zărindu-l, l-am recunoscut pe Maharajahul din copilăria mea. Recunosc că am fost atât de tulburată încât am țipat
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
cercurilor rurale, director al ateneelor populare din capitală, inspector al teatrelor sătești, misionar propagandist în provinciile dezrobite, referent al Casei Școalelor, membru al societății �Cultul șrând șters în periodic, n.m., G.O.ț umbând cu servieta subsuoară, famelic, cu priviri mioape și idealiste, grăbit totuși să nu scape un loc sau o sinecură culturală, vreo misiune specială, încasând jetoanele de prezență cu anticipație, sub cuvânt că e �în mare lipsă" - lucru verosimil după înfățișarea lui ascetică și nemâncată, cu hainele căzându
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]