220 matches
-
pe loc să-mi schimb tactica și strategia în altercațiile mele cu strigoii rebeli. Pregătii o găleată cu mujdei de usturoi, sare și tămâie din belșug. Noaptea au apărut din nou zbierând și chicotind sinistru distrugând totul în cale. Pisicile miorlăiau înfricoșate, câinii lătrau disperați și desorientați. Am aprins tămâia care scotea fuioare groase de fum aromat care se adunau în nori compacți. Din găleata cu mujdei am început să-i stropesc din belșug făcând semnul crucii. Soția și copii îi
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
galben, care arată ca paiele slinoase, total futut de vopsele ieftine. O târfă cu cafele, țigări și valium. Pe undeva există o fabrică care le scoate pe piață. O faci la stânga la capătul bulevardului Viselor Destrămate. — Nu știu ce implică asta... se miorlăie ea. Se uită Într-un hău peste care nu poate vedea de fapt, orbită cum e de disperare și medicamente. — E o mică aventură. Ca În orice aventură, te duci Într-un loc diferit și ai nevoie de un ghid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a clasei muncitoare care nu face ce i se spune: infractori, bulangii, negrotei, greviști, gangsteri, mi se rupe la greu, toți Înseamnă același lucru: ceva bun de zdrobit. Da, poate că sunt umpic depășit de toate aiurelile alea de rahat miorlăite de pe linia frontului, dar Încă Îmi place la nebunie și Întotdeauna o să-mi placă ca curu o discuție strașnică de modă veche doi la unu cu un căcănar În camera de interogatoriu. Războiul psihologic aduce mult mai multe satisfacții. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Dumnezeu, se foiau după cuptorul acoperit cu țoale de cordele, neștiind ce să facă: să se trezească, pentru a și ajuta părinții, sau să se prefacă, în continuare, că somnul dulce îi cuprinsese pe tustrei. Noroc cu motanul bătrân, care miorlăia, necontenit, târându-se printre picioarele grăbite ale femeii, și care, primind un boț de mămăligă și un castronaș de lapte, se aciuase lângă culcușul cald al copiilor. Mămucă, mârâi Ivan , cel mai mare dintre băieți, dă-ne și nouă de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de sus până jos. Atunci, deslușii un foșnet neauzit În răchitele Înalte și bozii solzoși ce cresc din abundență la marginea gârlei; deodată, un fel de tirbușon invizibil Înșurubează plantele, făcându-le să se agite, să sâsâie, să șoptească, să miorlăie cu glasuri de motan sau să latre. Un vârtej se iscă din senin, ridicând brusc În aer diverse obiecte, cum ar fi hârtii, mărăcini, frunze sau pălăria cu cap cu tot a unui ins, ce se afla din Întâmplare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
când reușim să comunicăm, mai ales după actul amoros. „Experiența amoroasă poate fi repetată cu fiecare individ În alt mod? Iată problema ce mă preocupă. Adică mă deosebesc eu și cât anume mă deosebesc În act de acele pisici ce miorlăie și se tăvălesc de plăcere pe frunzele de sub castanul din fața ferestrei?“, Îmi recită astăzi A. după ce ne-am iubit Îndelung. „Eu nu mă opresc la dragostea fizică (amour); e prea puțin pentru mine, e doar o treaptă, cea mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Cu Hanelore vă Întoarceți la barăci și Începe Revelionul, dar curentul electric este de 110 V, magnetofonul este pe 220, aleargă aia după un transformator, dar mare lucru nu se Întâmplă și dansați toată noaptea pe un „Rain and Tears” miorlăit și vă bagă În noul an Demis Roussos cu voce groasă. Câțiva se Îmbată, sunt localnici, probabil de bucurie că au musafiri din București și strivesc sub picioare farfuriile cu piftie, salată de beouf și fursecuri, sticle de băutură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a treia propoziție. Nu e ușor de trăit cu tine. Când Îmi pensez sprâncenele sau mă epilez pe picioare, te uiți de parcă ai fi găsit un păianjen În salată. Dar dacă eu Îți spun că Îți miros ciorapii, Începi să miorlăi că am Încetat să te iubesc. În fiecare seară provoci discuții, al cui e rândul să ducă gunoiul și cine a spălat ieri vasele și dacă astăzi sunt mai multe vase de spălat decât ieri. Apoi te superi și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
silit să te chem în judecată spre a-ți cere plata daunelor mele morale și materiale”. Totuși, printr-o înțelegere intervenită între ambele părți, pe cale amicală, incidentul s-a încheiat foarte favorabil pentru mine. - Ramses, unde-ți este sufletul? a miorlăit atunci dușmanul meu de moarte, frățiorul acela strâmb, cocoșat și paralitic, cu capul mare și pleșuv ca un dovleac, crescut în mine și cu mine odată, ca un fibrom inoperabil, așezat undeva între coastele mele, să-mi muște din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
culce în pat, să-mi sărute cu buze reci fruntea, înainte de a se îndrepta în vârful picioarelor, așa precum făcea în copilăria mea și mama. - Cum, nimeni? Am izbucnit când văzui că toată mulțimea de oameni se topise. - Vine cineva - miorlăi piticul cocoșat, cutremurat de tuse seacă. Din josul străzii, venea șontâc, izbindu-și proteza de lemn a piciorului amputat, de asfaltul lustruit al trotuarului, curva bătrână cu perucă roșie, ciocănind cu cheia raiului în butucul care-i sprijinea șoldul retezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pictezi nudul”. Se așază turcește și pozează goală. Are mâinile mici cu degete scurte și groase ca niște cârnați. Din cel mic și borcănat, Chiți și-a scos într-o zi inelul cu piatra de câteva carate. „E al tău”, miorlăise dânsa, cu nespusă dulceață... „Am simțit întotdeauna repulsie pentru trântorii întreținuți de femei, îmi mărturisi Rudolf cu toată onestitatea de care îl cred capabil. Însă inelul nu mai putea cuprinde butoiașul de carne al degetului ei. Chiți insistă cu aprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să-mi cred urechilor. Trebuia să recunosc că nu se încurca. —Ești fericită? m-a întrebat el prudent. —Fericită! Fericită? am urlat. Sigur că nu sunt fericită. Cu chestia asta ai stricat totul și mai rău. — Dar de ce? s-a miorlăit el. Am spus că te iert și că totul o să fie bine. Aproape c-am explodat. Aveam atâtea să-i spun. Să mă ierți? l-am întrebat nevenindu-mi să cred. Tu mă ierți pe mine? Nu, nu, nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
devenise violent și insultător, în vreme ce ea se plimba agitată prin cameră și el o privea fix de pe sofa, în vacarmul crescând al glasurilor lor, până s-a auzit bufnitura cu care motanul sărise speriat de pe scaunul din spatele biroului pe parchet, miorlăind și repezindu-se spre ușă. Atunci Ioana Sandi s-a oprit din mersul ei, strigând la pisică, înainte să-i deschidă ușa: „Și tu ce naiba mai vrei? Cară-te de-aicea!“. Însă pe urmă furtuna trecuse și n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
capacul de la borcanul cu muștar ridicat, el Îl Închise. Dar Întinse pisicii fărîmele de carne și gelatină rămase În farfuria lui la sfîrșitul mesei - o lăsă să i le lingă din palmă, o dată cu buricele degetelor și unghiile. După ce pisica termină, miorlăi cerînd mai mult. Avea un miorlăit subțire, ascuțit. — Parcă are ace-n glas, zise Duncan. — Ace? — Simt ca și cum m-ar Înțepa. Domnul Mundy nu Înțelegea. Întinse mînă s-o pună pe capul pisicii. — O să vă zgîrie, atenție, cînd o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Nu mă mira. Fetele din New York au astfel de crize de fiecare dată când cineva pomenește de îmbrăcăminte. Am intrat în dormitor și m-am uitat peste umărul ei la imaginea din oglindă. —E complet și absolut nepotrivită. Arăt... conservator! miorlăi ea teatral, trăgând de tivul rochiei. Uită-te la mine! Arăt ca ieșită dintr-un spectacol de pe Broadway cu grăsani. Fixativul. Viitorul meu Potențial Soț va crede că sunt un spiriduș! Rochia era superbă, sută la sută mortală. —Julie, arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
o exfoliere Alpha-Beta va face minuni, mă încurajă dr. Fensler, punându-și mănușile de plastic. Și-a pregătit sticluțele cu un lichid limpede și m-a rugat să mă întind. Îmi întinse pe față prima soluție. Înțepa. —Aau! m-am miorlăit. — Ah, foarte bine! Tenul tău o să fie imaculat când o să pleci de-aici. Fiecare celulă va fi perfectă. Nu vei mai lăsa pe nimeni să te rănească vreodată. O să te întrebi de ce-ai stat atât de mult cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
renunțat la apel și am răspuns. Am auzit o voce dulce, de fetiță, à la Marilyn Monroe: —Bună, sunt Jazz Conassey. Ard, ard, ard de nerăbdare să facem articolul. —Jazz! Am tot încercat să dau de tine. Unde ești? Aaahh, miorlăi ea languros. Pe-un vapor pe undeva. Nu știu unde, dar e atât de mișto. Ar trebui să vii și tu. Fetele ca Jazz invită întotdeauna pe toată lumea peste tot, chiar și persoanele pe care nu le cunosc deloc, chiar și atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mă vizitați oricând la complexul de pe Hobe Sound. Jolene îi înmână cuponul de la Dolce & Gabbana. Madeleine se uită la el și dintr-odată se întristă. —Ce s-a-ntâmplat? o întrebă Jolene. Nu încap în nici o rochie din magazinul ăla, miorlăi disperată Madeleine. De ce credeți că m-am îmbrăcat așa? — Ei bine, au tone de accesorii din care poți să alegi, o consolă Jolene. —E și mai rău. Urăsc locul ăla. Mă simt ca o bezea într-o cameră plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să-nchid. Sună mobilul lui Julie. Ar trebui să răspund. —OK. Dar nu uita de Vera și de rochia mea de mireasă! Am răspuns la mobilul lui Julie. Era Jazz. Părea încă și mai dărâmată decât Jolene. Unde-i Julie? miorlăi ea. — În clipa asta nu-i aici, i-am răspuns. —Ah, nuuuu! Trebuie să vorbesc cu ea neapărat despre dl Valentino. Vrea cu disperare să-i creeze el rochia de miresă. Există vreo șansă să-i scoți din cap prăpastia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
o reclamă la parfumul Eternity! Cum se face oare că am întotdeauna dreptate? N-am spus eu că voi doi vă iubiți la nebunie? Uite ce, eu trebuie să mă întorc la petrecere. —Trebuie neapărat să vin cu tine? am miorlăit eu. Vreau să spun, îl iubesc pe tata, dar aveam impresia că sunt în pragul unui regret extrem de regretabil și doar mă știți, dacă am de ales între un pahar de Pimm’s și o călătorie în Brazilia, întotdeauna optez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ore în șir și tu nici măcar nu te întorci pe partea cealaltă, în timp ce eu abia ațipesc din cauza văicărelilor pisicilor. Parcă-s turbate, lua-le-ar naiba și dar-ar boala în sămânța lor! Umblă după motani ca zăludele: toată noaptea miorlăie de-ți sparg auzul, cu invitațiile lor la hârjoană pe streașina casei. E ceva normal, spuse Vladimir, revenind în contemporaneitate. Natura își cere drepturile, obligându-le astfel la procreație. Nu e nici un normal! Acum nu e sezon pentru amorul mâțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înaintași. Păstra cu sfințenie stocul ei de cărți din sentimentul bizar că așa își putea susține ascendența deosebită. Aceasta până când cei cu noua orânduire au scos-o din casă, naționalizându-i-o cu tot cu somptuoasa bibliotecă și lăsând-o pe drumuri. Miorlăi luni în șir la serviciul de spațiu locativ, spunând că are de crescut un copil sărman. Într-un târziu, i se azvârli dinainte oferta unei sordide celule de demisol, în care o duse câine-câinește, până la implacabilul pasaj, rânduit în destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
focului aprins pentru pârlirea porcinelor măcelărite. Era o pisică despre care Vladimir nu mai află niciodată dacă fusese turbată, dacă fusese ruptă de foame, dacă fusese înnebunită de detunăturile petardelor sau o apucaseră pretimpuriu convulsiile intrării în călduri a felinelor: miorlăia dușmănos, zgâria cu gheare de oțel, încercând să muște parașutele cele mai de aproape de mamele și înfoindu-și a semn de mare spaimă, blana ei bătucită de scaieți, la vederea leșurilor de porci târâte și răsturnate brutal în văpăile alimentate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Cu astea nu dormi două nopți la rând, fiindcă nu am să te las nici eu. Ochii ei albaștri, rotunzi și umezi, ca la ciută, i se alungiră într-o expresie de pisică. Ispititoare, ațâțată, alintându-se ca o felină, miorlăi: Motănel, vino aici! Haide să facem ca pisicuțele! Înainte de a se ivi zorii zilei și de a se auzi primele miorlăituri ale cotoilor vagabonzi, făcură ca pisicuțele, de câteva ori, Melanie părând să fie acaparată de o febră a nesațiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
atingeri, care-i arătaseră că femeia cu picioare lucii, precum o piele de mătase, avea, de mai sus de genunchi și în continuare, un păr abundent, tot atât de flocos cum se întâlnește, de obicei, pe Muntele lui Venus. Când terminară de miorlăit, de zbătut, de înfipt ghearele, încăierându-se, nu se mai miră că, în înfierbântarea luptei de pisici, Melania se eschivă, apelând la o stratagemă: E timpul să facem ca iepurașii, zise ea, printre aprigi gâfâieli. Nu mai băură decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]