2,450 matches
-
știrile fură primite cu aplauze și se stabili pe loc "un plan de măsuri" pentru primirea domnilor din Austria. La ieșire, Petre și Ana merseră o vreme împreună cu Carmen, care, când se uită la Petre, se roși toată, sub privirile mirate ale Anei. Unde te duci? La o mătușă care-mi face cozonaci. Dar ce sărbătoriți? Nunta mea. Mă mărit! Și când e nunta? Săptămâna viitoare. Ești bucuroasă? Îmi trecea vremea. O să fiu și eu la casa mea. Nu zâmbea. Merseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a fost ani de zile colaborator permanent la New York Times. Ambasadorii mai multor țări îl au pe lista de personalități atunci cînd organizează recepții speciale. Dacă îl vezi pe stradă, îți atrage atenția cu părul lui mare și cu aerul mirat cu care se uită în jur. Altfel, pare un cetățean oarecare. Nu-i dai 70 de ani, cîți are, la fel cum într-o poză celebră, făcută pe cînd avea 50, n-ai fi zis că are mai mult de
Căpăţănosul şi genialul Grebu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9859_a_11184]
-
Constantin Țoiu Aergând cu taxiul prin București, tânărul care îl conducea a exclamat la un moment dat, vesel: hait, a-ncasat-o, a-ndoit dunga!... Era pe calea Dorobanți. Cam pe la Perla. Mirat, întrebasem ce se întâmplase. Șoferul mi-a explicat că o mașină de dinaintea lui trecuse nereglementar peste linia neîntreruptă ce desparte drumul în două. Tipul, luat la ochi imediat de agentul de circulație avea să-l oprească și să-i dea
Bagatele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9943_a_11268]
-
nu pe stradă, în parc sau la bodegă, nici pe ecranul televizorului, unde deapănă, cu bine studiată încetineală, amintiri din toate vârstele, de până la finele zguduitului an 1989, ba și puțin pe urmă. Un crainic respectuos, cu ochi mari și mirate sprincene îi pune întrebări ce-și cunosc dinainte răspunsul, totuși cel îndemnat să grăiască nu lasă impresia că recită, pronunță chiar cu o anumită greutate - a vârstei foarte înaintate pesemne, căci e bătrân bătrân. Dar nu și zaharisit. Fie și
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
pe trunchiul aspru și ridat de vreme, am aflat întâmplări neobișnuite și vreau să vi le spun și vouă. O ÎNTÂMPLARE CU TÂLC Deși din vară până în toamnă târziu în livada fermecată a bunicului roadele apleacă în jos crengile bătrâne, mirate și ele de atâta rod, bunicul își găsește de lucru din primăvara asta până în cea viitoare. Încă din mustul zăpezii, trece de la copac la copac, cercetează crengile uscate, ciocănește în coaja copacilor bătrâni și vorbește cu ei: Ei, cireșule! Vezi
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
el Antonescu... Acesta, parcă sesizând intenția, și caracterul musafirului, nu mai zise nimic. Se oprise din mersul lui precipitat, fără să ia loc, întrebând așa, în picioare ce crede domnul Gologan despre ju--dețul Prahova. Și despre capitala lui - Ploieștiul? Gologan, mirat, se gândi ce se gândi, după cât știa el,... benzina se face la Ploiești. Atât. - Atât?... făcu mareșalul, și începu să râdă. Gologan era uluit. încă mai ședea în picioare. - Domnule primar, v-ar plăcea să fiți în acest moment în
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
Sau: "Camil îmi spunea azi-dimineața pe Calea Victoriei: Nici Reinhard, nici Stanislavski, nimeni, nici un regizor n-au putut face descoperirile mele în teatru. Sînt cel mai mare regizorť (...) îl ascult dezarmat. Tot ce pot face e să surîd - un surîs puțin mirat, dar care nu protestează". Sau: "Zeci, sute de asemenea enormități le ascult și le las să treacă. (Dragă, sînt cel mai mare actor pe care l-a avut lumea de la Garrick. Moissi, ce însemnează Moissi? Un actor cu voce plăcută
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
pământul și acoperea seninul cer. Stolul se opri într-o poieniță. În timp ce păsările obosite făcură un popas să se odihnească, un puișor zglobiu și obraznic cerceta locurile. Prin iarba umedă zări un ghiocel plăpând. Sări în jurul lui și îl întrebă mirat: Ce ești tu ? Ce cauți aici ? Ce vrei ? Eu sunt un ghiocel. Aici, în poieniță, m-a lasat cea mai mare fiică, a anului, iarna și vreau să vestesc venirea primăverii, cel mai tânăr dintre toate anotimpurile. Puișorul sărea într-
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
capătul frânghiei care stătea să se desprindă și l-a înnodat de un ciot de copac. Acum puteți să treceți, dar mai repede, ne-a anunțat ea. „Trebuia să mă gândesc eu la asta”, mi-am spus, însă nu mam mirat că ea avusese ideea înaintea mea. La urma urmei, era zeiță, în felul ei aparte... și se descurca mai bine în acele locuri, natura era domeniul ei absolut... Hamsterii au trecut unul după altul, apoi Portocala în urma lor. Ghidușa a
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ei luminoasă era ca o asigurare că totul rămânea în favoarea noastră... Însă poate ea nu era de aceeași părere, poate se îngrijorase, deși își păstrase calmul absolut. Între timp, copiii au ieșit din adăpost și s-au apropiat de noi, mirați. Unde-i pădurea? Unde-am ajuns? Neștiind ce să le zic, nu le-am răspuns nimic, am ridicat din umeri aiurea. În jurul nostru, peisajul părea complet nou. Probabil pădurea e tot aici, dar mai încolo, a încercat să-și dea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
înapoi, a constatat că în locul lui sclipea un solz auriu. L-a luat de jos, ținându-l în soare, vrând să se convingă dacă era adevărat sau nu. Solzul strălucea, aruncând raze în jur. Ați văzut? ne-a privit el mirat, bucurându-se de noua descoperire. Ceasul meu s-a transformat în solz de dinozaur!... În acel moment, cerul a început să se însenineze și împrejurimile s-au mai luminat. Mă așteptam ca solzul să dispară din mâna lui, însă n-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Într-una din zile, chiar în miezul unei ședințe de psihanaliză, după cum Marie însăși povestește, își descheie brusc corsajul și îi arată maestrului sânii. „Prințesa“ nu-i lasă lui Sigmund nici o secundă de răgaz și, cum clipea des și foarte mirat, Profetul o aude adresându-i-se pe un ton care nu admitea replică: „Sunt sigură că aveți un sex impresio nant!“ În pofida geniului său, marele Sigmund nu a reușit să o elibereze pe Marie Bonaparte de frigiditate. Psihanaliza, ce mană
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
avanseze - în lumea birocratizat-kafkiană promovarea este totul -, și mai ales prin emoțiile vii pe care în zadar încearcă să le cenzureze. Stîngăciile sale, naivitatea, generozitatea, gesturile furtive, caraghioase, frămîntările și mai ales speranța și visul îl redau umanității banale, necontrolate, mirate, în căutare. Departe de a fi supereroul din vis, Lowry este autentic, viu și forța sa rezidă tocmai în ceea ce-l face vulnerabil: afectivitatea sa. Sfîrșitul ia proporțiile unui coșmar în care alternează într-un carusel amețitor momentele de suspans
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
îl chema stați, stați, și pronunță parcă numele unui fotbalist ca și cum juca la Șahtior Doneț... - Dosto...ev...ski. - Bravo! exclam, plin de entuziasm. Trage te rog pe dreapta! - dreapta asta fiind o străduță dincolo de Calea Dorobanți; și oprește băiatul mașina mirat, că de ce? Și că nu că îi cunoaște el, personal... dar auzise de ei, știa că acela pe care îl chema Albert era african... - din Alger! precizez eu... în fine, mă gândesc eu, dar de unde și până unde, mai ales
Dură legea, dar lege! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9521_a_10846]
-
bucura de venirea primăverii și nici nu mai poate strivi între coperțile jurnalului ei, ca un reflex al îndepărtatei copilării, toporașii, micșunelele și panseluțele (...) Îmbrăcată în rochie albastră de catifea, cu mâinile împreunate pe piept, Maria Gavrilovna are un aer mirat, subliniat de sprâncenele ușor ridicate. Prin fereastră răzbat glasuri de copii, explozie a vieții și a bucuriei". (p. 59) Chiar dacă nu sunt cu totul lipsite de interes întâmplările plasate pe două paliere temporale (stricta actualitate, respectiv, anii '50 ai secolului
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
doua, când cei de la birouri nu obișnuiau acest tip de adresare față de muncitori. El avea un singur obiectiv de Îndeplinit, să predea cu probă termoplonjonul și să o privească așa ca pe o operă de artă. Frumoasa contabilă Întrebă fals mirată: Cum adică și de ce impardonabil? Băiatul răspunse precipitat, dar cu sinceritatea celui care nu avea ce pierde și cu certitudinea că după ce i-a reparat aparatul, ea nu-l va pârî șefului său: Am pierdut ocazia de a admira pe
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
la ea. Băiatul și-a privit șeful și a surprins În ochii săi, Încă frumoși, aceeași expresie de mirare și interes, pe care nu o putea descifra, și-și punea o serie de Întrebări, așa cum și Nelu Roman se Întreba mirat: „Măi, să fie?!”. În birou fu Întâmpinat de G, nu-i plăcea să-i spună Gertrude, care plină de tandrețe se apropie de el, Îi Înmână aceeași cheie, Îl sărută scurt și hoțește și spuse: La opt, da? Da, domnișoară
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
notarială timbrată prin care Tybor, fratele ei, Îi dădea libertatea de a proceda cum crede de cuviință cu apartamentul și cu toate bunurile din el, sora lui fiind autorizată să vândă ori să Înstrăineze orice, inclusiv apartamentul. Văzându-l foarte mirat se simți obligată să explice: Suntem o familie care am putea trece ca fiind foarte bogată pentru socialism, dar una medie pentru regimul din Occident, avem proprietăți multe și pe care ne forțăm să le Încadrăm la limita de sus
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
conducând o mașină luxoasă În care se afla aceeași tânără foarte frumoasă. Era sigur că sursa se Înșela, Îl chemă la el și-l Întrebă dacă se vede cu contabila, dacă au fost Împreună la Slănic? Rică s-a prefăcut mirat, a negat mințind și a spus: Șefu’ eu Îmi știu locul, contabila este pe cai mari, nu-i de nasul meu! Șeful rosti foarte convins un „Așa cred și eu!” și-l lăsă În pace. Era o altă sâmbătă seara
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
în stare să plângă? El întinse mâna și-i atinse brațul. Cred că ar arăta-o în felul ăsta... și în clipa aceea clopoțelul de la intrare începu să sune și să se zbată pe tija sa metalică. —Roche? întrebă el mirat. Ce să caute el la ora asta? — Iar pentru cerșetori e cam târziu. Poate că o fi venit, în sfârșit, el, șopti ea. Se auzi din nou vibrația firului lung de oțel înainte să sune clopoțelul. —Du-te și deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
resemnat, de mângâieri și alintări. Exasperată, femeia își lungește gâtul peste pervaz și vocea stridentă plesnește din nou, fără mila: Faceți băiatul să tacă! E prea multă gălăgie și nu putem dormi! Abia acum părintele pare s-o audă. Cumva mirat, uluit de agresivitatea femeii, își ridică ochii spre fereastră. În liniștea din curtea spitalului, spartă de bocetul copilului bolnav, răspunde calm: - Plânsul nu vine când vrem noi. Ați putea avea mai multă înțelegere pentru un copil cu handicap. Ce vreți
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
așa, atunci nu mai scot o vorbă. Descurcă-te singur - a făcut-o Pâcu pe ofensatul. Ce are Pâcu ista de s-o întunecat ca noaptea, oameni buni? a întrebat moș Dumitru, făcând-o pe miratul. Cărăușii s-au prefăcut mirați. Ei știau că vorbele aruncate de la unul la altul între cei doi sunt - cum s-ar spune - vorbe de clacă. Ei nu s-au supărat niciodată unul pe celălalt. Ba dimpotrivă, orice discuție care părea în doi peri sfârșea în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
La revedere, madame Agnès. — La revedere, domnule Lionel. Contez pe dumneavoastră. Și nu mai munciți atâta: azi mâine sunteți francez, ce naiba! Să nu uit: cu tot respectul, vă stă grozav de bine în gri. — Nu port decât gri, spune Lionel mirat. — De aia sunteți un domn bine. Nu ca bosniacul de la șase. Lionel părăsește imobilul în grabă. Baraca șefului de șantier e așezată strategic, chiar la intrarea dinspre stradă. Deși în inventar e trecută banal „baracă“, clădirea are tot ce-i
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
își împreunează mâinile la piept și începe să plângă. Se șterge cu dosul palmei la ochi și la nas. Ține mâna mai mult la nas și miroase cu atenție, după care începe să-și lingă dosul palmei. Toți îl privesc mirați. — Minune de la Dumnezeu, lacrimile mele au gust de vodcă, își face el o cruce mare și încearcă să reizbucnească în lacrimi. — Mare minune, confirmă Kiril. Printre sughițuri, Roman întreabă: — Cum o să mor? — Înecat, dă Esmé verdictul. Roman se ridică în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
înnebunit? O iau la fugă amândoi, în direcții diferite. Lionel îl așteaptă pe Roman la intrarea în catedrală. Frunzărește atent un maldăr de hârtii. Vine și Roman. Dă să treacă pe lângă el, ignorându-l. — Roman, sunt aici! Roman îl privește mirat: — Ne cunoaștem de undeva? zice el și-i întinde mâna, prezentându-se: Roman Wajda. Luat prin surprindere, Lionel îi întinde și el mâna: — Lionel Frunza. Apoi își dă seama de ridicolul situației și-i spune: — Îți bați joc de mine
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]