8,023 matches
-
să fac „Încălzirea” pentru Un roman natural, scris de Gheorghi Gospodinov. „Scris” și poate nimic mai mult, cel mai pur scris de care s-a simțit În stare. Și vă spun de pe acum că este vorba despre o carte care miroase discret a „eau” de Salinger și chiar a „aqua” di Boris Vian. Doi autori care, prin impecabila lor scriitură, mi-au tăiat prematur pofta de alte cărți la fel sau poate chiar mai importante. Nu e de mirare că Gospodinov
ALECART, nr. 11 by Vlad Tundrea () [Corola-journal/Science/91729_a_92887]
-
Îl scot pe-al doilea și-l arunc și eu.” Se vede că autorul montează cuvintele ca pentru un film, În această carte cu imagini. Și aici mă Întorc la scris, care poate fi culoare, se poate auzi, se poate mirosi. Prin scris, Gospodinov „se scoate”, obținând aprecierea cititorului chiar și În momentele de clară slăbiciune. De fapt, iese la iveală de câteva ori un soi de teribilism de liceu; dacă ar putea, acest tip de personaj șiar implementa cu prima
ALECART, nr. 11 by Vlad Tundrea () [Corola-journal/Science/91729_a_92887]
-
ne tragem sufletul, îndreptând ochii spre fereastră, pentru a vedea primii fulgi ai iernii! Am revenit la locul de unde am plecat? Suntem la sfârșitul călătoriei anului ce a trecut, sau suntem la începutul unei noi drumeții? Am avut timp să mirosim cele patru anotimpuri? Sau ne-am pierdut în vâltoarea alergăturii de la o potecă, la alta, cautând linia de sosire? Am trecut peste munți și oceane, am poposit în poienițe bând apa rece de izvor, ne-am cufundat tălpile picioarelor obosite
Cum ne aducem aminte de Eminescu? [Corola-blog/BlogPost/93806_a_95098]
-
-ți spun cum am început să fac xilogravură. Profesorul meu era din Viena și era căsătorit cu o arhitectă japoneză. Ea ne traducea. Într-o după-amiază ne-au cerut să aducem o bucată de lemn japonez și ne-au spus: „Mirosiți lemnul! Nu-i așa că miroase frumos? Și acum, cu acest cuțit ascuțit, tăiați la întâmplare!” Foloseam cuțitul rotund și cel triunghiular pentru a tăia la întâmplare. „Bun, acum curățați tot!” Apoi a adus vopsea în ulei, a adus hârtie japoneză
Interviu cu parfum japonez: „Când am intrat în biserici, am început să plâng” [Corola-blog/BlogPost/93885_a_95177]
-
să fac xilogravură. Profesorul meu era din Viena și era căsătorit cu o arhitectă japoneză. Ea ne traducea. Într-o după-amiază ne-au cerut să aducem o bucată de lemn japonez și ne-au spus: „Mirosiți lemnul! Nu-i așa că miroase frumos? Și acum, cu acest cuțit ascuțit, tăiați la întâmplare!” Foloseam cuțitul rotund și cel triunghiular pentru a tăia la întâmplare. „Bun, acum curățați tot!” Apoi a adus vopsea în ulei, a adus hârtie japoneză fină și ne-a arătat
Interviu cu parfum japonez: „Când am intrat în biserici, am început să plâng” [Corola-blog/BlogPost/93885_a_95177]
-
noastre, ar mai fi ceva... de accceptat, de înțeles. Când este vorba însă de trădare românească în ceea ce privește cel mai înalt „astru” al culturii românești, și l-aș numi aici pe UNICUL EMINESCU, POET, GAZETAR, PATRIOT ROMÂN, este deja prea mult. Miroase a nimicnicie, trădare odioasă, totală iresponsabiliate. Dacă ar fi să întrebăm astăzi elevii sau chiar studenții noștri ce ne pot spune despre Eminescu, cu siguranță ar răspunde: „Cel mai mare poet”, Poetul nepereche” sau Personalitatea completă a literaturii românești”. Dacă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
-l de nervi. într-adevăr, suspectînd tot ce este în jurul tău, te simți încolțit, persecutat. în spitalele de boli nervoase, există o mulțime de maniaci ai microbilor. Pe timpul regilor magnifici ai Franței, nobilii și regii înșiși (Ludovic XIV, mai ales), miroseau îngrozitor. "îngrozitor", ni se pare nouă acum; de fapt, - citeam aceasta de curînd, într-o revistă care totuși nu e reacționară, - igiena, băile zilnice ale modernilor, pasta de dinți, săpunurile, parfumurile, făcînd să dispară mirosul greu al omului, miros natural
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
mulți, atît de-nghesuiți. Respirăm doar aer la mîna a doua. De umbre grele, de beton, sîntem striviți. Scuipată de plămîni bolnavi pare și roua. E o aglomerație ca-n cimitir, Doar că sîntem îngropați în picioare Și putrezirea noastră miroase a mir, A benzină, a deodorante, a sudoare. Miasma din lumina de neon Se lasă în mine, mai grea ca o ceață. Duhnește a motor turat și-a claxon Și chiar și-n spray-ul tău, iubito, S-a stins
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
cinele pentru începutul de înserare din viața ta pentru că ți-i amar și nu mai știi încotro să o iei dar ei erau striviți de amintiri și nu puteau trăi în prezent și viitor nu aveau și cântecul îngrozitor de trist mirosind a nenorocire se prelingea amestecat cu frică și vomă pe sub ușă direct în pubelele sufletului apoi în chinuri o lua pe scări în sus bătea ușor în zăbrelele cerului (dar luna lumină nu mai avea) și repede încărcat de cenuși
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
acoperișurile pitite. Povârnișuri molcome și cascade de flori galbene, păpădii - "Pășunea mea tu să fii, cu păpădii..." - Bună-dimineața, spun vesele glasurile copiilor în drum spre școala greoaie, pătrată, butucănoasă, proptită cu contraforturile-i de cetățuie în mijlocul unui ocol de bătătură. Miroase a floare și a zăcători", spune cineva, trecând, și sufletului, dornic de tine, i s-a părut că aude cântecul glasului tău de bucurie și că o să apară, de undeva din jurul înflorit, și surâsul tău. Dar nu ești nicăieri în
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
în mâini căldura trupului ei și ea ascunzând o spaimă, ea ridicându-se de lângă tine - liniștită - pășind fără zgomot și rece spre fereastră, ca și cum vântul ar fi început să bată rochia ei răspândindu-se-n cameră, tu simțind că ea miroase a zăpadă topită în palme și fereastra se face un abur rău care intră în părul lor și fereastra nu mai e deloc. și aivlis cu obrazul lipit de aivlis privindu-te, mâinile tale în zăpadă deschizându-se ca niște
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
se elibereze, dar e mereu constrînsă să se întoarcă la sînul matern. De ce pe sărac îl interesează ce mănîncă bogatul, de ce pe bogat nu-l interesează ce mănîncă săracul? De ce nu-l interesează pe editorul din Frankfurt, să zicem, cum miroase parfumul din cartea Norei Iuga. Editorul din Frankfurt vrea un raport exhaustiv despre dictatura din România pe paragrafe: cozile, frigul, întunericul, informatorii, cenzura, cultul personalității, carcera națională, noaptea, harta cu punctele de trecere ale Dunării pe malul iugoslav, împușcăturile. De ce
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
aer, un miros de lehamite, un gust de sastisit. Nu prin ceea ce impun dezideratele așa-zis socio-morale, strategiile politice, imperativele economice sau Dumnezeu știe ce alte rațiuni, se va crea acel spațiu paradisiac în care ne-am putea întîlni și mirosi și gusta. Numai cînd jena lui "Eu sînt celălalt" va deveni mîndria lui "Eu sînt celălalt" - evident nu în accepția mîrlănească a expresiei "nu ne vindem țara", cred că utopia s-ar da de trei ori peste cap și ar
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
nesfîrșit. Apoi ea deschidea, mă lua iar de mînă, ne urcam, nu vorbeam nimic. Pe urmă m-a lăsat tot mai rar s-o "aud". La un moment dat nu a mai vrut. Trecusem în clasa a treia și-i miroseam rochiile pe ascuns, îmbătat de izul de femeie. * Dumnezeu se uită la noi cu binoclul. Și iată ce vede, dragă Lou! În clasa-ntîi eram la Ciceu, un orășel cu mulți unguri. A venit o dată și circul! Stam într-un pavilion
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
hohotește cristalin, picurat" hi, hi, hi" de a-i sorbi vocea tînără, subțire, întremătoare, de a i-o bea ca pe-o apă limpede, rece, păstrată în cana mată, cu temelia solidă, lichid sfînt hărăzit doar mie" de a-i mirosi părul (dar oare i l-am mirosit îndeajuns?)" viața petrecută aievea, asta contează" Mă uitam ceasuri întregi la dînsa. Mă uluia, mă făcea fericit, mi se oprea răsuflarea, mă înăbușeam de plăcerea de a o ști lîngă mine" a mea
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
a-i sorbi vocea tînără, subțire, întremătoare, de a i-o bea ca pe-o apă limpede, rece, păstrată în cana mată, cu temelia solidă, lichid sfînt hărăzit doar mie" de a-i mirosi părul (dar oare i l-am mirosit îndeajuns?)" viața petrecută aievea, asta contează" Mă uitam ceasuri întregi la dînsa. Mă uluia, mă făcea fericit, mi se oprea răsuflarea, mă înăbușeam de plăcerea de a o ști lîngă mine" a mea oarecum" chiar dacă povestea prostioarele ei" "experiențele" ei
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
voi străbate, voi păși ușor în aerul pur, în încăperea mai mare... proaspătă, infinită... voi adormi în culorile unui curcubeu zemuind de îngeri geloși, mă voi trezi fericit , leoarcă de rouă, auzind în mușuroaie ,sub ureche, tropăitul migălos al cîrtiților... mirosind cu nara larg deschisă izul izvoarelor scîrțîitoare pe prundul fin încrețit de undele verzi ale apei...voi bate cu fruntea în clapele unei mașini uriașe de scris... de cleștar rotitor...
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
fulgerare de secundă. "Vin arhistratizii", șopti el sufocat. M-am ridicat. Mașa a gemut ușor. Și-a tras și mai mult paltonul peste ea. Am ieșit pe platforma dintre vagoane. Am aprins o țigară. Prin crăpăturile burdufului țâșneau fulgi șfichiuitori. Mirosea a urină. Am stat până m-a pătruns bine de tot frigul. Caimacamul adormise și el. M-am întors la locul meu. Mașa se ghemuise, cu genunchii strânși. }inea ghiveciul acela lângă capul ei. Se învelise cu paltonul meu. Pardesiul
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
păcănitul ritmic al motorului. Întotdeauna, toamna, la periferia Iașului sau în centru, începe muzica asta blîndă (aparent stridentă) a decapitării metrilor cubi. Adolescent, cînd locuiam la cîteva sute de metri de aici, pe Dobrogeanu Gherea, aveam o magazie de lemne mirosind dumneziește a rumeguș proaspăt. Constat rece, acum, fără participare afectivă. Mi-s nările moarte. * Freud se dă, aflu azi, pe instituții: Universitate, Spitalul de nebuni Socola, revistele literare etc. Dar eu nu fac parte din nici o instituție! Și iar trebuie
Tătucu Freud mi se pare romantic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/13235_a_14560]
-
-ntr-un hățiș, la pîndă, și să aștept zile, uneori săptămîni, cu sufletul pe trăgaci, cuvîntul care să-mi declanșeze poezia? Nu-i mai bine, mai liniștitor, să recitesc Frații Karamazov, să-i spulber în scrisori către dumneavoastră, să-i miros chiloții Grușencăi și să beau cu nemiluita cafea? Ce culcuș! Numai că bestia ce-mi ronțăie viscerele nu se lasă: ce lectură, ce culcuș, ce cafea, - scrie, dom’le! Chestia e: ce să scriu? Aia-i! * Curios că înainte, cînd
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]
-
printre scriitori. Mai ales printre cei cu numele scrise pe cartonașe așezate crăcănat pe masă! Sufăr că nu pot să-mi fac singur cafeaua. Nu știu ce dispare cînd mi-o prepară altcineva. De fapt, știu ce! După o cafea migălită și mirosită pe toate părțile de mine, scriu! După o cafea servită, nu scriu! Oare, dacă aș deschide, pe lîngă acea mică prăvălioară dintr-un orășel de provincie, ca o anexă a cofetăriei eterne, o minusculă cafenea (care să aibă și două
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
mă zbat? Poem de dragoste La urmă nu rămân decât eșantioane firești ale iubirii care a fost, și regrete rostite furiș, într-o limbă sperioasă dar calmă ca un călugăr bătrân. După un timp, nu mai recunoști decât o dantelă mirosind a vanilie, o urmă, un foșnet îndepărtat - și ochiul de azur al celei plecate: scufundându-se în venele unui metal mai îndurător.
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
activitate extrașcolară și metodică (sau „condica de basne” intrată astfel în folclorul dascălilor), caietul de asistențe la ore al „adjunctului”, planul consiliilor profesorale, planul bibliotecii (păstorită de o ființă blondă - excesiv -, fanată și ignară, planul atelierului de lăcătușerie în care mirosea îngrozitor a motorină, al comisiei de protecția muncii, al achiziționării de material didactic cu totul fantezist și încă altele pierdute în memoria colbuită a documentelor. În nebunia aceasta a hârțogăriei, plecarea elevilor la practică de două ori pe an avea
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
film, îmi povestise vecinul de la trei. În acea seară, după doi ani și jumătate de tergiversări, cărticica mea despre amintirile luptelor sociale de dinainte de război ale ceferiștilor din cartier apăruse, în sfârșit. Redactorul cărții îmi dăduse exemplarele de autor care miroseau încă a cerneală. După ce vecinul de la trei terminase de povestit, îi oferisem un exemplar cu o dedicație simțită. Cred, de altfel, că a fost singurul care a citit cărticica, avea să-mi spună câte ceva două sau trei luni mai târziu
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
în nadă. Cu siguranță nici unul nu va îndrăzni să mai cadă. Intensitate O coțofană în plină civilizație claxonată în zbor! S-ar fi lovit de parbrizul mașinii dacă nu ar fi țâșnit cu toată puterea înapoi, în motor. Pământiu aluneca Miroase greu a fum de zbor ars, de lut. Un alt înger din lumină-a căzut. Cer solid O bucată de lemn vopsită-n albastru. Paradox văzut la lumina zilei (Tratat despre inutilitatea penelor în contemporaneitate) O bucată de metal zbura
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]