199 matches
-
străluciri translucide, ne văd pe noi, cei de odinioară, aproape perfecți, neliniștite boabe de mercur una în alta alunecând și mă întreb cu stupoare: suntem noi sau altcineva trăit-a în noi exultând? atâta sunt sunt doar lumina ce mă miruie în creștet, atâta mi-e rostul și arătarea. ascuns în înalt, în taină se deapănă tâlcul. tot ce ajunge la mine sunt zvonuri și ecouri prelungi ce mă cutreieră de nebune, din pace mă scot, mă înseamnă cu vagi rune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Mirodenii de toate felurile” - a răspuns șeful convoiului. „Într-o clipă, să fie la o sută de pași în spate, dincolo de șanț, câte un sac, ladă sau coș din fiecare fel de marfă! S-a înțeles? Nu așteptați să vă miruiesc cu câte un glonte în frunte!”... În spatele convoiului, cumpănindu-și flinta, se afla șeful lotrilor. Toată treaba nu a durat decât cât ai da de dușcă o ulcică cu un vin bun!... ― Acum, deshămați caii și lăsați-i slobozi în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vorbească lumea, vorbește și fără să ne vadă împreună! Frusina se decisese; cînd se va întâlni cu Petre la biserică, să stea de vorbă despre divorț. Următoarea duminică așteptă să se termine slujba și când lumea stătea la coadă pentru miruit și luat anafură, întâi bărbații și apoi femeile, se apropie de el și îi spuse încet: - Te rog să mă aștepți afară, în curtea bisericii, vreau să vorbesc cu tine ceva important. - Abia aștept, zâmbi Petre foarte fericit că Frusina
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
că are să-i spună despre împăcarea lor pentru că, de când era la seminarul teologic devenise un bărbat îngrijit și chiar plăcut la prima vedere. Se așeză pe o bancuță în curtea bisericii și o așteptă. După ce luă anafură și se mirui, Frusina ieși din biserică și se apropie de el. - Petre, am stat mult și am chibzuit. Noi nu mai avem viitor împreună; nu mă mai împac cu tine. M-am hotărât să bag divorț și ar fi bine să fim
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să intervină și să ne despartă. Am bătut în retragere, cu mintea iarăși limpede. Încetase și țiuitul urechilor. Blanchard s-a năpustit la mine cu pași apăsați și garda coborâtă. Am fentat cu stânga și Marele Lee s-a trezit miruit la marele fix de o dreaptă năprasnică. A căzut drept în cur. Nu știu care dintre noi a rămas mai mut de uimire. Blanchard stătea cu gura căscată și asculta numărătoarea arbitrului. Eu m-am retras într-un colț neutru. Blanchard s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
al altoi pe borțos, dar chiar și pe aceea de-a se mira cu glas tare cum se face că nu-l pot, în nici un chip, altoi. Dar și lui Fisente, apărut din spate și înălțînd potcoava pentru a-l mirui pe mătăhălos, îi căzură și lui brațele vlăguite pe lângă corp. Și i se preschimbară și lui articulațiile într-unele moi, de vată medicinală. Sub privirile de pește fiert ale celui de-al doilea bărbat, ce se văzu că îl însoțea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
călca piatra altarului cu Biblia în mână. A citit din Evanghelia lui Matei. Avea o voce frumoasă, groasă și plină. Răsunau bolțile. La urmă le-a povestit pilda semănătorului, i-a certat pentru păcatele făcute și i-a chemat la miruit. Oamenii au trecut pe rând pe sub crucea lui, el le-a lipit bețișorul sfințit de frunți, i-a binecuvântat și s-au dus acasă, fiecare mulțumit și ușurat. Dar ce, parcă lumea se schimbă? Cu timpul, duminica nu mai călcau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce se scurgea din ele. - Doamne, mântuiește pe păcătoși și mai dă-mi și mie zile! se ruga baba Aglaia. După ce ocoleau de trei ori masa acoperită de flori, se duceau la preot. Acesta aștepta într-un colț să le miruiască. Îi pupau și lui mâna albă, frumos mirositoare, și se întorceau să ia câte un mănunchi de zambile. Babei Lixandra îi plăcea liliacul. Își umplea un braț bun și se mai închina o dată. Către seară, biserica se golea. Mai sosea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe margini. Se minuna ăl bătrân. Unde să vinzi bulendrele astea? Le-au împachetat bine și, de la ușă, ucenicul a mai cărăbănit un sfeșnic cu trei picioare, plin de ceară uscată. Sandu scotocise toate ungherele, să dibuiască niscaiva bani de la miruit, dar nu găsise. Înjura în gura mare în sfânta biserică. Până dimineață au fost înapoi la casa starostelui, au îngropat lucrurile și s-au împrăștiat. Gheorghe 1-a luat pe ucenic, și ceilalți au plecat împreună. Trebuiau să se întflnească
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îmi desleagă ism. 55Eu îi dau și ea paște. 56Eu îl lau, el se rade. 57Eu cu mintea mea, deteiu de belea. 58Eu să nu dau, lumea las - să zică. 59Eu te iubesc și tu nici visezi. 60Eu botez și miruiesc, el va ști de va trăi. 61Eu ți-am dat voie-n pat și tu m-ai băgat sub pat. 62Iepurii și-au semănat ardei, peirea capului lor. 63Ia din c... și bagă-n gură și păzea să nu te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la aer, unde proaspătul Însurățel mă căuta cu priviri tulburi. Când m-a revăzut, a chiuit bucuros, Întinzându-mi sticla de vodcă. Am luat-o și am tras un gât, urându-i politicos „casă de piatră“, după care l-am miruit scurt cu patul pistolului. A rămas pliat peste portiera mașinii, ca un prosop pus la uscat, În timp ce miresica, scheunând furioasă, și l-a recuperat cu aceeași grijă cu care eu dezlipeam foaia de pe antenă. Câteva minute mai târziu, taximetristul m-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
credință... Mormântul tău e viața noastră toată. Venim lângă țărâna ta iubită, Și umbra ta, prin smirnă și balade, Ne-atinge cu plutirea ei sfințită Și se preschimbă-n torțe și în spade. Cu duhul tău mireasmă de grădină Ne miruim, sub zâmbet de icoane. Culegem din mormântul tău lumină Și ne spălăm obrajii de prigoane. Luăm un pumn de lut din groapa sfântă Și-l punem pe vechi răni de închisoare; Și rănile din noi tresar si cântă, Se fac
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
a făcut cerul și pământul Ajutor de la Domnul care a făcut cerul și pământul Ajutor de la Domnul... Părintele Ieronim e foarte bătrân. Se zice că are o sută de ani, ca moșul din poveste, cu barba și pletele ninse. După miruit, părintele citește poporenilor îngenuncheați pe lespezi molitva dezlegării. În jurul bărbii părintelui, sufletele adunate ciotcă își murmură mătănii sau tac despărțite de gânduri. Flutură în bătaia cuvântului precum o sfoară de rufe întinse la uscat. Părintele Ieronim îi cunoaște pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
gând să mă doboare. Ghinionul lui însă a fost că i-am simțit mișcarea... Altfel... Cine știe? Acum mă anchetau rușii dacă mai trăiam. Da’ n-au ei norocul ista! Și cel căzut sub rafala mea era rusul că sentinela miruită de Toader nu cred să mai sufle. Să-mi fie învățătură de minte. Să nu mai cred în vorbele rușilor, chiar dacă le spun pe românește”. Îndată au ajuns la locul de trecere peste pârâu, unde îi aștepta locotenentul cu grupul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
directă sună a pustiu. Îi lipsește furtuna și largul, malul abrupt și catargul chemând întâmplarea lacrima și marea. Legenda cu versul ei mut nu te mai aștepta grăbită ca la început, să-ți mai povestească de vârsta ei firească. Se miruie iubirea, lacrima se subție sub pleoapa vineție. Trează, mai lasă să intre cenușa de oseminte. Scâncește ca o fiară lumina de afară, se apleacă de spinare în ușă la intrare. O! Fragedă făptură oricât ai fi de pură în prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pică, / Oi leroimdai leroi Doamne, / Pică una, pică două, / Picătura cea de-a noua, / Oi leroimdai leroi Doamne, / Pică-n apă limpegioară. Da-n ea cine se scăldară? / Se scălda bunul Dumnezeu, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În dalb veșmânt se primeniră, / Într-un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-nălțară, / Sus în slava cerului. / Mai de-a rând cu dumnealui, / Se scălda toți sfinții de-a rând, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
În dalb veșmânt se primeniră, / Într-un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-nălțară, / Sus în slava cerului. / Mai de-a rând cu dumnealui, / Se scălda toți sfinții de-a rând, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În dalb veșmânt se primeniră, / Într-un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-nălțară, / Sus în slava cerului. / Mai de-a rând cu dumnealui, / Se scălda și omul bun, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se miruiră, / În dalb veșmânt se primeniră, / Într-un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-nălțară, / Sus în slava cerului. / Mai de-a rând cu dumnealui, / Se scălda și omul bun, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În dalb veșmânt se primeniră, / Într-un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-nălțară, / Sus în slava cerului..."118 Identificarea lui Moș Crăciun cu Isus, "soarele dreptății", se realizează prin utilizarea imaginii binare contrastante ( moș / mititel și-nfășețel). O dată cu metamorfoza
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ascultați, / Că s-a născut Dumnezeu / Cu vestmântul mohorât, / Lung din cer până-n pământ. / Lucia, măre, soarele, / Iar la dreapta stelele. / S-a făcut pârâu de vin, / Dumnezeu că mi-a sosit. / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu sfânt mir se miruiră, / Cu veșmânt de primăvară, / Veșmânt negru, mohorât. / Tare-i lung până-n pământ, / Parcă-i soare răsărind. Mai de la vale de el, / Scaldă-se și Moș Crăciun, / Dar Dumnezeu ce-mi grăia: / Măi, tu cui te-mpotrivești? / Ție că mă-mpotrivesc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
În contact cu cutare sau cu cutare clan al vieții noastre artistice de pe atunci, și mai ales venind În contact cu personajele lumii editoriale. Să fii sărac și să vrei să devii scriitor pe vremea aceea „liberă”, Însemna să te miruiești tu singur copil al nimănui, paria societății, cerșetor la ușa gazetelor „independente” și a caselor de editură! Neorientați, cu simplul și insuficientul elan al voinței de manifestare Într-o lume a „frumosului” În care credeam cu un fanatism cam prea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
elocventă cu aceste cuvinte: "Apleacă-ți încet capul, o, sicambrule; adoră ceea ce ai ars, arde ceea ce ai adorat..." " Astfel deci regele, recunoscîndu-l pe Dumnezeu atotputernic în trinitatea sa, fu botezat în numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh și miruit cu ulei sfințit cu semnul crucii lui Hristos. Mai mult de trei mii de bărbați din armata sa fură de asemenea botezați." Grégoire de Tours, Histoire des Francs, cartea a doua, cap.XXX-XXXI (trad. R. Latouche, Paris, Belles Lettres, 1963
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Plastici, autorul necontestat al capodoperei Casa memorială din Scornicești și al altor compoziții gigant, peste care planează, invariabil și inevitabil, o țarcă. Ce-ar mai putea aduce nou ultimul înscăunat, decît creșterea gradului de obediență față de cei ce l-au miruit, exercițiu în care Mărgineanul picturii s-a dovedit, de-a lungul vremii, mare maestru? Ba, ar putea aduce. Ce? Ar putea aduce, într-o bună dimineață, o pînză de cîțiva stînjeni cu casa memorială din... Oltenița. Pe care, fie vorba
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
centrul bisericii: Această etapă odată Încheiată, este rândul sfintei să „Întoarcă vizita” monarhului. Racla este instalată În mijlocul Curții improvizate În fața bisericii, iar ordinea În actul de devoțiune reproduce ierarhia charismelor și puterilor: „și merge Întâi mitropolitul de sărută moștile, să miruiește mitropolitul”. Gestul arhiereului este un gest săvârșitor, iar atingerea sa aduce asupra principelui harul divin, reconfirmat prin actul Încoronării. Exemplul capilor țării este Îndeaproape urmat de beizadele și de marii boieri, al căror privilegiu de a fi cei mai apropiați
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
credință... Mormântul tău e viața noastră toată. Venim lângă țărâna ta iubită, Și umbra ta, prin smirnă și balade, Ne-atinge cu plutirea ei sfințită Și se preschimbă-n torțe și în spade. Cu duhul tău mireasmă de grădină Ne miruim, sub zâmbet de icoane. Culegem din mormântul tău lumină Și ne spălăm obrajii de prigoane. Luăm un pumn de lut din groapa sfântă Și-l punem pe vechi răni de închisoare; Și rănile din noi tresar si cântă, Se fac
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]