409 matches
-
După descoperirea legăturilor sale cu Rusia, este arestat în 1689 la Kladova și rămâne, până la sfârșitul vieții, prizonierul Habsburgilor, la Viena și, din 1703, la Eger. Prima sa operă, Cronica slovenilor, Illiricului, Misii cei din Sus și cei din Jos Misii, scrisă în limba română între 1684 și 1687 și publicată de Aron Densușianu în 1893 și de N. Iorga în 1917, este un sinopsis, cuprinzând, după metoda analelor medievale, istoria biblică, cea antică și, într-o secțiune mai extinsă și
BRANCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285860_a_287189]
-
la frații Brancovici. Influențat de Sava mitropolitul, cărturarul lasă și trei traduceri din literatura religioasă slavonă, ale unor cărți elementare, pentru popor. Figură complexă și contradictorie, aventurier și umanist erudit, B. este revendicat de două culturi. SCRIERI: Hronica slovenilor, Illiricului, Misii cei din Sus și cei din Jos Misii (publ. Aron Densușianu), „Revista critică literară”, 1893, 3; Opere, îngr. N. Iorga, Iași, 1917; Cronica românească, îngr. Damaschin Mioc și Marieta Adam-Chiper, introd. Damaschin Mioc, București, 1987. Repere bibliografice: A. Densușianu, O
BRANCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285860_a_287189]
-
lasă și trei traduceri din literatura religioasă slavonă, ale unor cărți elementare, pentru popor. Figură complexă și contradictorie, aventurier și umanist erudit, B. este revendicat de două culturi. SCRIERI: Hronica slovenilor, Illiricului, Misii cei din Sus și cei din Jos Misii (publ. Aron Densușianu), „Revista critică literară”, 1893, 3; Opere, îngr. N. Iorga, Iași, 1917; Cronica românească, îngr. Damaschin Mioc și Marieta Adam-Chiper, introd. Damaschin Mioc, București, 1987. Repere bibliografice: A. Densușianu, O nouă cronică românească, „Revista critică literară”, 1893, 3
BRANCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285860_a_287189]
-
a intrat într-o fază de dezvoltare progresivă, sub imperiul rațiunii. Rolul istoriei este de a dezvălui și a demonstra această mișcare, a cărei țintă finală ar fi contopirea esenței umane cu esența divină. Națiunile au un destin și o „misie” (ca și indivizii) și, prin specificul și menirea lor, participă la unitatea și armonia lumii. Fiecare abatere de la legea divină e pedepsită, dar omul nu este instrumentul orb al fatalității, el poate alege, prin voința sa, calea pentru împlinirea destinului
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
devine asistent și urcă până la gradul de profesor la Facultatea de Limbi Străine, secția franceză, a Universității din București. B. reprezintă un caz tipic de vocație pedagogica universitară care cenzurează fatalmente energia scriitoriceasca, punând mereu cu urgență în prim-plan misia social-formativă. Și-a luat doctoratul cu o teza despre receptarea lui J.-J. Rousseau în Franța (1750-1800), din care a tipărit un prim volum în 1999 (L’Oeuvre, le texte et șes ailleurs), unde receptarea lui Rousseau că ideolog, pedagog
BADESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285536_a_286865]
-
în subiectul nostru particular. E altul. Îmi dau seama că am fugit de amintirea tinereții mele cu aceeași forță ca fuga de depresie. Dar cu alte efecte. Nu știu de ce, dar pe bune, în capul meu era că am o misie existențială, că trebuie să ajut la facerea lumii celei noi. Cred însă că am folosit prea mult forcepsul și am cam zdrelit copilul. Noi ne-am mai revenit, da’ tot extratereștri suntem. Îmi amintesc de Mircea Dumitru, întors după cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
călătorului, a fost surprins să mă vadă cu ochii neplânși și zâmbitori. I-am explicat că aveam să muncesc, că aveam să primesc un dirham pe săptămână. Mi-a urat succes la treabă; i-am urat și eu succes în misia lui. ANUL BĂII TURCEȘTI 905 de la hegira (8 august 1499 27 iulie 1500) — Când mă gândesc că toți oamenii ăștia se spală cu bălegar... Mi-au trebuit câteva clipe ca să-mi dau seama ce voise Harun să zică. Am izbucnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a‐ și bănui nici o greșeală și așteptând sfârșitul ca un om după o călătorie odihnitoare. Ea știe că Dumnezeu a creat‐o nu pentru dânsa, ci pentru familia ei și de aceea pesimismul nu‐și află loc în sufletul său ... misia ei e împlinită dacă în calea vieții sale a putut șterge câteva lacrimi, semăna câteva flori și lăsa o suvenire duioasă în inimi scumpe !» Greu e a putea înlătura cineva calomniile și invidia lumii. Femeia însă știe că nu ajunge
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
prânzului. Oamenii chefuiau cu inimile ușoare, căci nu aveau treburi de făcut prin ogradă, iar la câmp - abia spre primăvară. Dordonică, după ce se convinsese la autogară că nu pleca nici o cursă, n-a vrut cu nici un chip să renunțe la misia lui de dascăl. A ieșit cu un tramvai la marginea orașului și s-a Înghesuit În remorca unui tractor, sub o prelată, lângă niște muncitori de la drumuri. Tractorul l-a dus până la vreo douăzeci de kilometri de Satul nostru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a-i convinge să-și trimită de bunăvoie copiii la Învățat carte. Pășeau cu greu prin noroaiele adânci și clisoase, iar din gura lui Foiște ieșeau niște mormăituri cu neputință de deslușit, bănuite de Director a fi Împotriviri la trudnica misie de a aduce pe făgașul cel bun pe rătăciții fii ai țiganilor. „Zi mai tare, maestre, ce tot bolborosești acolo-n barbă? Înjură-mă mai pe de-a dreptul, nu-ți fie teamă să-ți exprimi opiniile critice!” „Nicidecum, nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prezbiterilor din Ierusalim. 5. Bisericile se întăreau în credință, și sporeau la număr din zi în zi. 6. Fiindcă au fost opriți de Duhul Sfînt să vestească Cuvîntul în Asia, au trecut prin ținutul Frigiei și Galatiei. 7. Ajunși lîngă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. 8. Au trecut atunci prin Misia, și s-au coborît la Troa. 9. Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia stătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
opriți de Duhul Sfînt să vestească Cuvîntul în Asia, au trecut prin ținutul Frigiei și Galatiei. 7. Ajunși lîngă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. 8. Au trecut atunci prin Misia, și s-au coborît la Troa. 9. Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia stătea în picioare și i-a făcut următoarea rugăminte: "Treci în Macedonia, și ajută-ne!" 10. După vedenia aceasta a lui Pavel, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
acești reprezentanți ai lui Dumnezeu, de pe meleagurile noastre, ajungi fără să vrei, la concluzia că iubirea de aproape, nu numai că trece direct prin stomac, dar și îngrașă ceva de speriat. Deci, vai de mama care i-a făcut! Grea misie mai e și asta, de popă! Iar tu Lev Nikolaevici, sper că ai găsit vărguța ceea fermecată și măcar acolo, pe lumea cealaltă, mai plesnește-i peste bot pe nesătuii aceștia... Nostalgii necesare Am scris în toate zilele acestui an
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Ești amețit. Drumul, trăsura, clopoțeii, ești amețit, musiu. Aveți puțintică răbdare! Intrigi proaste, recunosc, dar n-ar fi rău să-l dezarmăm cu totul, ș-apoi să-l lucrăm pe onorabilul. — Curat, așa, să-l lucrăm, răspunde memoria Marga. — Grea misie, musiu, comédie, mare comédie. Seara pe la nouă și jumătate, intră farfuza în odaie și strecoară un răvășel. De la cine era răvășelul? — De la cine? pițigăi Marga. Stai să vezi. Venerabile domn, în interesul onoarii naționale, te vom așa și pe dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dat foc, ei le-au Întors cu furca... - Ce contează? - vorba lui Sapșa. Ce contează cine le-a stropit cu gaz, cine a scăpărat chibritul, cine a... suflat În foc? De acord: ei, comisarii de la NKVD. Dar nu asta era misia lor? Meseria lor nu era asta: să strivească, să nimicească, să distrugă, să ardă? Tata oftează, tace o vreme, apoi reia, privind În pământ: - Nu știu dacă ți-a povestit careva din noi cum, al doilea lucru pecare l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
câte un stejar, un paltin, doi-trei ulmi. I-a rămas doar numele: Codrul Orheiului... - Cum au făcut cu oamenii, Întâi, cu pădurea după aceea, așa au făcut și cu cărțile, tâlharii! Dar Îmi ziceam, Îmi zic: Asta-i meseria lor, misia lor de comuniști: să distrugă, să ardă. Pe când meseria mea e... dimpotrivă. Generația voastră ne ironizează pe noi, cei de după primul Război Mondial. Voi, când vorbiți de Învățători, puneți Între ghilimele cuvântul „apostol”... Noi, băiete, nu numai că ne spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să se fi gândit când a intrat la Școala Normală, nu când a ieșit. Domnișoara: - No, păi dacă nu m-am gândiii’... Mama zice că Învățătorul de țară să-și facă distracțiile și anturajul la țară - ca la țară, fiindcă misia lui e să facă ceva bine pentru alții, nu pentru el... Domnișoara: - Ce, că dòr nu m-am făcut po-păăă... - și râde. - Te-ai făcut Învățător, zice mama. - Ce, că dòr n-am vrut să mă fac dăscălițăăă... - Dar ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
trimit parașutiști - așa, ca să-i trimită... Nu mă credea, mă pândea: când organiza „vânători” prin Împrejurimi, făcea el cum făcea și aducea „vânatul” la Mana, În curtea școlii: doar-doar m-oi da de gol, că sunt trimis de sovietici, cu misie... Zice tata, În continuare - și mult mai târziu, cu un an-doi Înainte de a se prăpădi: - Cum e și istoria asta făcută! Sau: cum o face geografia - sau dracul, de când Dumnezeu se scobește-n nas și doarme... Prin ’62, cred, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Adrianus al nostru, de facto, atribuțiunile de Gardian al Potirului Sfânt. De unic Păzitor al Graalului! Pe care le și îndeplinește, de altfel, foarte, foarte onorabil, cu atașament, de parcă toată viața lui s-ar fi pregătit exclusiv pentru o asemenea misie! Nu? Super! Cine-ar fi crezut?! Într-adevăr, încurcate și nebănuite sunt căile Domnului! Asta așa e, băi! Bravo! Acum m-am bunghit și eu! Corect! Ai perfectă dreptate! se minunează și Poetul. Cum era chestia? Cei de la remorcă, vor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ani, când i-a adunat pe Mă niuțiu, Ducu Darie, Dabija, Galgoțiu, Tompa Gabor, per fect studiu de etapă al unei serii regizorale de marcată originalitate, omogenitate și densitate a programului socio-estetic. De ce nu-și asumă Gorzo, Chirilov sau Olivotto misia superplăcută de a-i reuni între două coperte pe noii mâncători de jăratec ai marilor noastre ecrane? Iar întrebarea mi s-a tot dus la vale. De ce nu are (adică face & deține) UNITER banca de date a teatrologiei românești post
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pe nume "În genunchi mă-ntorc la tine" cu Gianni Morandi. Am mai scris asta, nu am scris însă despre Comisia de împăciuire. Așadar tovarășul meu învățător Dumbrăviceanu venea regulat la Comisie și analiza acolo problemele obștești din raion. Avea misia aceasta de la partid: trebuia să împiedice oamenii muncii să ajungă la tribunal. Era rușinos să apuci calea tribunalelor și să strici reputația orașului Lipova, centru raional de mare tradiție, după cum ni se spunea la școală. În plus de asta era
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ca opozant al noului regim. Întâmplarea face ca noi să fim produsul finit al unei Școli Normale de tip vechi - haretian - cu acea viață de internat pe timp de opt ani care ne-a pregătit și ne-a format pentru „misia noastră de apostoli ai neamului”, așa cum eram noi catalogați într-o vreme. Seriozitatea pregătirii și mai ales seriozitatea profesării era nota dominantă a unor feciori din lumea satului, meniți să luminăm satele din mijlocul cărora plecasem. Școlile normale de tip
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
el nonșalant. Îți rămân recunoascător, Katia. și ca reprezentant al statului, sunt încrezător că Țarul îți este de asemenea recunoscător. Se înclină solemn, clipind, ca și cum astfel ar fi autorizat să-i răsplătească serviciile femeii. Capitolul șaptesprezece Evazivul Govorov Încă o misie dată dracului. Locotenentul Salitov coborî pentru a șaptea oară într-o tavernă și deja era scârbit de mirosul acestor localuri. Aerul, mustind cu miros de tărie, îi făcea ochii să plângă. Pe scări fu îmbrâncit de doi bețivi care părăseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se putea vedea sângele cum se scurgea prin vine. Am îngenuncheat și i-am sărutat picioarele. Cu glas stins mi-a spus: - Ridică-te, Stiliano, fiu al lui Evangrio, mi s-a spus că ai călătorit și că ai o misie importantă la cancelaria ducală. Ai auzit ceva legat de cel care se proclamă noul profet în ținuturile arabe? Mi-am ridicat privirea pentru a o întâlni pe a sa: nu era încețoșată sau pradă demenței celor bătrâni, ci doar învăluită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
des, se uită o vreme la peisajul regal și apoi iese tiptil. La un moment dat apare și primarul care își cere scuze că a întîrziat: a trebuit să-l întîmpine pe Președinte la aeroport. Oftează, lăsîndu-ne să înțelegem că misia e misie, dar altceva e de fapt în sufletul lui. E timpul să coborâm pe scenă. Regia e de o simplitate deconcertantă: în fundul scenei, cu fața către sală, sânt aliniate șase scaune de catifea roșie. În fața lor, la câțiva metri
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]