409 matches
-
clar este faptul că, în timpul vieții mele am avut șansa să trăiesc în trei societăți diferite ca natură. Pe prima, cea comunistă, aș da-o la câini. Pe cea de-a doua, de tranziție, o păstrez fiindcă acum seamănă a „misie” a generației mele, iar pe cea de-a treia, europeană, o aștept ca pe o așezare „banală” într-o normalitate participativă de care nu a mai avut parte nimeni în întreaga istorie a familiei mele. Text publicat în aLtitudini, ianuarie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
pornire de ordin comercial sau pur și simplu o tendință de a pune ordine în lucruri? Nu vă mai necăjiți și dumneavoastră din pricina asta. Noi, cei care ne-am format "în luptă", am fost educați în cultul marilor idealuri și misii culturale, paralel cu trufașa depreciere a comercialului, a bunei frivolități, a ludicului de piață. Ce mare scofală cu topurile? Este un joc gazetăresc la fel de important sau insignifiant, de semnificativ sau superfluu, precum chestiunea generațiilor, a promoțiilor, a segmentării temporale pe
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
aproape de împlinirea proiectului de a reînvia despotatul sârbesc. După descoperirea legăturilor sale cu Rusia, este arestat în 1689 la Kladova și rămâne, până la sfârșitul vieții, prizonierul Habsburgilor, la Viena și, din 1703, la Eger. Prima sa operă, Cronica slovenilor, Illiricului, Misii cei din Sus și cei din Jos Misii, scrisă în limba română între 1684 și 1687 și publicată de Aron Densușianu în 1893 și de N. Iorga în 1917, este un sinopsis, cuprinzând, după metoda analelor medievale, istoria biblică, cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285860_a_287189]
-
După descoperirea legăturilor sale cu Rusia, este arestat în 1689 la Kladova și rămâne, până la sfârșitul vieții, prizonierul Habsburgilor, la Viena și, din 1703, la Eger. Prima sa operă, Cronica slovenilor, Illiricului, Misii cei din Sus și cei din Jos Misii, scrisă în limba română între 1684 și 1687 și publicată de Aron Densușianu în 1893 și de N. Iorga în 1917, este un sinopsis, cuprinzând, după metoda analelor medievale, istoria biblică, cea antică și, într-o secțiune mai extinsă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285860_a_287189]
-
la frații Brancovici. Influențat de Sava mitropolitul, cărturarul lasă și trei traduceri din literatura religioasă slavonă, ale unor cărți elementare, pentru popor. Figură complexă și contradictorie, aventurier și umanist erudit, B. este revendicat de două culturi. SCRIERI: Hronica slovenilor, Illiricului, Misii cei din Sus și cei din Jos Misii (publ. Aron Densușianu), „Revista critică literară”, 1893, 3; Opere, îngr. N. Iorga, Iași, 1917; Cronica românească, îngr. Damaschin Mioc și Marieta Adam-Chiper, introd. Damaschin Mioc, București, 1987. Repere bibliografice: A. Densușianu, O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285860_a_287189]
-
lasă și trei traduceri din literatura religioasă slavonă, ale unor cărți elementare, pentru popor. Figură complexă și contradictorie, aventurier și umanist erudit, B. este revendicat de două culturi. SCRIERI: Hronica slovenilor, Illiricului, Misii cei din Sus și cei din Jos Misii (publ. Aron Densușianu), „Revista critică literară”, 1893, 3; Opere, îngr. N. Iorga, Iași, 1917; Cronica românească, îngr. Damaschin Mioc și Marieta Adam-Chiper, introd. Damaschin Mioc, București, 1987. Repere bibliografice: A. Densușianu, O nouă cronică românească, „Revista critică literară”, 1893, 3
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285860_a_287189]
-
a hălădui cu sl. hoditĭ „a umbla“, vgr. Ellas, ados „Grecia“ cu edos „pământ, regiune, ținut, sălaș“; rom. mlaștină cu a musti. Grecii numeau Mysia două provincii în Asia Mică încă pe vremea lui Xenofon (sec. V-IV î. Hr.). Locuitorii Misiilor, considerați barbari, erau priviți cu mult dispreț. La Platon întâlnim expresia Myson eschatos, preluată de Cicero: Mysorum ultimus „ultimul dintre sclavi“. Latina are forme contrase missus „trimis“ (cf. Messia) și miser „mizer, sărac“. Apartenența la lumea moesilor (besilor, iasilor) se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
p. 78 urm.). Hotarele Ungariei sunt date de Toppeltin de Mediaș în ale sale „Origine et occasus Transsylvanorum” unde se artă că la 1383 Ludovic, craiul unguresc, era domn și „al noroadelor din Ardeal, al Moldovei și Țărei Românești, al Misiilor amânduror (cării îi ” dzicem, cei de Jos, acmu Dobrogi, iar Misia cea de Sus, câtă ieste de la Pravadia pe Dunăre în sus, pân aproape de Beligrad, pe Dunăre), așijderea și Dalmația (unde acmu îi dzicem noi și trăiesc dobroveneticii), și slavenilor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în ale sale „Origine et occasus Transsylvanorum” unde se artă că la 1383 Ludovic, craiul unguresc, era domn și „al noroadelor din Ardeal, al Moldovei și Țărei Românești, al Misiilor amânduror (cării îi ” dzicem, cei de Jos, acmu Dobrogi, iar Misia cea de Sus, câtă ieste de la Pravadia pe Dunăre în sus, pân aproape de Beligrad, pe Dunăre), așijderea și Dalmația (unde acmu îi dzicem noi și trăiesc dobroveneticii), și slavenilor, cu lată stăpânire în toate aceste țări...” (la Costin, p. 278
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Țara Muntenească, Ardealul cu Maramureșul și cu Țara Oltului, între Nistru, Marea Neagră, Dunăre, Panonia, Moravia și Podolia (p. 254), adăugând că „sântŭ o samă de istorici carii dau și Podolia și câmpul peste Nistru până la apa Buhului și peste Dunăre, Misiile amândoao și o parte de Iliriia să fie fostŭ de Dachia” (p. 255). Aceste contururi merg spre cele și mai largi care au alcătuit Unia medievală în continuitatea imperiului tracic al lui Burebista. Întrevedem astfel unitatea și continuitatea lingvistică preindoeuropeană
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mai spus-o, nu țin prea mult la acest epitet, adjectiv, „coroană” cu care nu puțini literați autohtoni și străini se plimbă ocoși pe culoarele literare, convinși, după maestrul André Gide sau jurnalistul de geniu care a fost Hemingway, că misia supremă a prozei, a literaturii, este de a fi astfel - autentic. Se poate, se poate, nu am nimic contra, numai că... pe mine acest epitet, Încă o dată, mă lasă rece, ça m’indifère, cum zice franțuzul, es last mich kalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
avut aceasta loc! Și totuși Îl afecta, cum o spuneam și cum o știm, cu o vehemență neîntâlnită; și, dacă În tinerețe, această vehemență se turna În forme mai „obiective” ale ideilor despre specificul național, soarta României, criza, mizeriile și „misia” ei, ca și mijloacele extreme de a ieși din acest „impas istoric, destinal” - vezi Schimbarea la față a României -, la Paris, adult fiind și Îmbătrânind, a Întors această „vehemență” contra originii sale, a matricei care „l-a făcut posibil”, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a duce apoi stăpânirii polițienești sau politice un „raport” cu adevărat remarcabil! Provocatorul, spre deosebire de umilul „funcționar al delațiunii”, care este informatorul, nu vrea să facă doar „servicii”! El are orgoliul de a precipita lucrurile, are orgoliul propriei persoane și a „misiei” sale și, dintre aceștia, nu rareori, sistemele politice extremiste Își aleg propriii activiști, dacă nu și conducători... Ei vor „să facă istorie” cu orice preț și, de la Catilina, cu care se războia Cato, cenzorul, și până la un Saint-Just sau Troțki
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ce o animă și trebuie s-o anime, idealuri care, unele dintre ele, cel puțin, par oarecum blazate chiar și În marile focare de cultură ale Europei. Mircea Eliade, dar și alții, era convins că aici, În „Est”, noi avem „misia” de a prelua, cu vigoarea și „naivitatea creatoare” a națiunilor intrate târziu În cortegiul marii culturi universale, idealurile umaniste care au fost forjate În Renaștere și după Renaștere și care au permis apoi Vestului european să Înscrie pagini atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
uneori insuportabil sentiment sau obsesie a acelei excesiv de comentate sau „injuriate” idei a „identității naționale” va trebui să ne regăsim echilibrul, dacă nu și forța de a continua, de „a fi ceea ce am fost”. Între ceea ce credea Eliade a fi misia noastră și, la capătul opus, șuvoiul sau vacarmul de lamentări și „dezamăgiri” radicale, brutale, grosolane față de trecutul, prezentul sau viitorul nostru ca națiune. (Unii, mai „isteți”, acum, că tot e permis și se și poartă, se referă sau Îl invocă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Univers și Biblioteca pentru toți, au fost vândute unui mărunt afacerist, abandonându-se astfel grija colecțiilor scriitorilor naționali și universali, soarta acelor rari și prețioși îngrijitori de ediții și traducători, abandonându-se grija de a „cultiva și ridica norodul”, o misie ce ne vine de la patrioții și europenii pașoptiști și pe care burghezia, constructoare a României moderne a respectat-o! - tinerii, cum spuneam, trebuind „să lupte” ca să-și afirme „nu numai textele, dar și programul literar”... se luptă cu noi, „bătrânii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai fără, nu au apărut despre acest roman, Îngerul de gips, decât patru ample cronici negative, semnate de critici cunoscuți și importanți: Ov.S. Crohmălniceanu, care, cinic, persiflează romanul ce, se simte cu o anume evidență, „nu-i place” și atunci „misia” de la partid îi convine și o face cu nedisimulată satisfacție. (Peste vreo trei ani, într-o discuție privată de câteva minute, prima pe care o aveam cu Dumitru Popescu, secretar c.c., după „întoarcerea” mea în ’72, care, se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
postfața edit., București, 1985, Un om în toată firea, pref. edit., București, 1988; G. M. Vlădescu, Moartea fratelui meu, pref. edit., București, 1965; Eugen Boureanul, Oameni de demult, pref. edit., București, 1966; Vasile Alecsandri, Călătorii, postfața edit., București, 1975, Istoria misiilor mele politice, postfața edit., București, 2001; Dimitrie Bolintineanu, Opere, I-XII, introd. Paul Cornea, București, 1981-1992, Călătorii, postfața edit., București, 1987, Manoil. Elena, postfața edit., București, 1988, Legende istorice, pref. edit., București, 1993; George Coșbuc, Povestea unei coroane de oțel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290430_a_291759]
-
de evoluția instruirii școlare și de răspândirea științei de carte. Educația și învățământul se constituie în motorul de primenire continuă a civilizațiilor, în factori decisivi de cristalizare a matricei cultural-civilizatorii a societății în orice timp istoric. Instituția de învățământ are misia să deștepte mintea și judecata oamenilor, să le ofere suportul informațional util și folositor vieții lumești. Prin procesul instructiv-educativ orice comunitate umană se cultivă, își desăvârșește cunoașterea limbii materne, învață să respecte și să valorizeze aspirația spre absolut și sensul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
etc.: ,,pedagogia contemporană constă în schimb să încline către planurile tip, în sensul că ea crede în nevoia de a se întocmi planuri model, care să varieze cu școala, cu clasa, materia și caracterul lecției.” Despre profesia de dascăl și misia acestuia, Bârsănescu formulează câteva expresii devenite simbol în discursul pedagogic: cel ce deține o ,,bază metafizică a profesiunii de dascăl”, ,,a fi dascăl echivalează cu a sta în serviciul unei trebuințe eterne” sau ,,funcția de învățător e o funcție originară
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
metode constă în faptul că ,,în chipul acesta, problemele monografice se integrează sintetic către o privire generală, cu adevărat sociologică, în stare să ne dea imaginea exactă a realității sociale, atât static, cât și dinamic.” Cercetarea monografică are o dublă misie socială, una politică și alta pedagogică, ea putând fi socotită fundamentul reformelor socio-politice, a celor educaționale și culturale. Cea mai importantă unitate a vieții sociale rămâne națiunea: ,, Viața socială a omenirii civilizate se înfăptuiește în cuprinsul națiunilor. Națiunea este realitatea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
esența lumii constă în voință, dacă esența ființei umane constă tot din voință, atunci omul nu se poate împlini decât tot prin procese volitive, prin activități susținute voluntar. Constrângerile de orice fel, precum și pasivitatea, ar anihila această tendință: voința, activitatea. Misia educației ar rezida tocmai în declanșarea actului voluntar spontan, iar eficiența în educație ar consta în crearea condițiilor cât mai favorabile de dezvoltare a voinței. În acest spirit, întreaga charismă a educatorului trebuie focalizată pe sensibilizarea acelor stări psihice creatoare
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
acuma trecând peste vârsta de 15 ani, nu se mai pot îndatori a umbla la școală.” Organizarea acestui demers a căzut în sarcina inspectorilor guvernamentali. Senatul școlar al consistoriului diecezan din Caransebeș a decis ca învățătorii și preoții să sprijine misia inspectorilor școlari comitatenși, mai ales că pentru cei care predau adulților se fixase o remunerație de 3 fl. pentru fiecare persoană pe care o va învăța scris-cititul și câte 2 florini pentru fiecare persoană care știe cititul, dar e învățată
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
trimis din nou pe sectoare să-și desăvârșească munca organizatorică, nu înainte de a-i anunța că eu o să fac o inspecție solitară prin biroul lui Băși. N-au comentat de niciun fel și au ușchit-o rapid, pătrunși de importanța misiei lor. Dom' șef de catedră stătea plăcințit într-unul dintre fotoliile jerpelite din cameră, având un aer exagerat de mofluz. Din când în când bâțâia din cap, destul de misterios, fiindcă nu ai fi putut interpreta mișcarea asta ca fiind una
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
rog. Care se află în sertarul unde ne-am întrunit noi prima oară. Știi despre ce vorbesc, da?" "Cum să nu știu, Șefu'. Gata, am plecat să vi-l aduc." Dorinel mă privește întrebător. Adică pentru el n-am nicio misie? "Băiete", îl iau mai familiar, doar e mâna mea dreaptă, "tu, împreună cu Costel, stați de pază aici și nu-l scăpați din ochi pe portar. Când te chem eu, îmi spui tot ce-a făcut." "Bine, Șefu'. Geană sunt pă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]