221 matches
-
fost nu numai un mijloc de păstrare a individualității etnice, lingvistice și religioase, dar și o cale de integrare a celor de altă credință sau etnie. Paradoxal, migrațiile barbare s-au soldat cu triumful romanității creștine. Într-o vreme când misionarismul imperial cunoștea sub Justinian mari reușite, epocă de reafirmare a superiorității romane prin valorile creștinismului, latinofonii creștini nord-dunăreni au fost adevărați "apostoli" anonimi printre păgânii alături de care conviețuiau. Pierderea specifității obiceiurilor funerare getice (dacice) în fosta provincie și a celor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Porolissum, Potaissa, Apulum, Ulpia Traiana, Dej ș.a. În nord-vestul Daciei, bastion al păgânismului, materiale creștine din secolele V-VI lipsesc cu desăvârșire. La sud și est de Carpați crește numărul materialelor creștine, în aceste secole, ceea ce probează aici un adevărat misionarism creștin de factură internă, fapt ce a impulsionat răspândirea creștinismului. În Muntenia, s-au aflat obiecte creștine în județele Ialomița și Prahova, la Dulceanca (jud. Teleorman), București-Străulești, Cândești (jud. Buzău), Băleni (jud. Dâmbovița), Budureasca (jud. Prahova). În Moldova, în secolele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ci un ansamblu de mentalități, rituri, cutume, obiceiuri, adică "fragmente" ale sacrului. A contribuit la aceasta și apropierea de lumea romană și însușirea valorilor ei.49 O anumită predispoziție psihologică și culturală a grăbit adoptarea creștinismului de către autohtoni. Alături de un misionarism extern, al trimișilor autorităților bisericești și imperiale-negustori, captivi, refugiați, se poate vorbi și de un misionarism intern-o acțiune de convertire desfășurată din și în interiorul masei romanice, prin "intercirculație umană", schimb de bunuri și idei, "roirea" satelor pe microzone, alcătuirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și apropierea de lumea romană și însușirea valorilor ei.49 O anumită predispoziție psihologică și culturală a grăbit adoptarea creștinismului de către autohtoni. Alături de un misionarism extern, al trimișilor autorităților bisericești și imperiale-negustori, captivi, refugiați, se poate vorbi și de un misionarism intern-o acțiune de convertire desfășurată din și în interiorul masei romanice, prin "intercirculație umană", schimb de bunuri și idei, "roirea" satelor pe microzone, alcătuirea uniunilor de obști, căsătorii exogame, transhumanță. Absența reală din memoria colectivă a românilor a amintirii unui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și în interiorul masei romanice, prin "intercirculație umană", schimb de bunuri și idei, "roirea" satelor pe microzone, alcătuirea uniunilor de obști, căsătorii exogame, transhumanță. Absența reală din memoria colectivă a românilor a amintirii unui "apostol al neamului" pune în evidență acest misionarism anonim, popular. Prin vechimea religiei creștine și statutul său cultural mai avansat, Transilvania a jucat un rol excepțional, dar centre "apostolice" au fost și localități dunărene ca Sucidava sau din alte zone, precum Budureasca, Davideni, Botoșana. Înfățișată astfel, imaginea răspândirii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și pe Ioan Alexandru, acesta din urmă prefațându-i de altfel volumul de debut, Cântare din cântare (1993). Sub aspect tematic, sub raportul fondului ideatic și de sentimente, poezia lui B. se caracterizează prin patriotism, paseism, religiozitate, mesianism etnic și misionarism religios creștin. Țara, românimea, strămoșii, voievozii (Mircea, Mihai, Ștefan) sunt convocați frecvent în discursul poetic. Se poate spune, astfel, că poezia lui nu se distinge prin originalitate, fiind, în bună parte, asemănătoare, în pofida distanței în timp, cu o anumită lirică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
pînă la statutul de practică culturală egală cu ea gastronomică de pildă. Despre acest drum al literaturii, de la principala instanță culturală la o practică culturală oarecare, va fi vorba În acest prim capitol. I. 1. Pericolele literaturii franceze. Eșecul unui misionarism. Literatura franceză În pericol! E, desigur, o exagerare, dintr-un anume punct de vedere. Pentru că se scrie multă literatură În Franța, se publică mult, din ce În ce mai mult. Însă, paradoxal, tot mai puțini o studiază. Tzvetan Todorov notează că, În ultimele decenii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dintotdeauna Îi este străin. Deoarece, crede el, estetul, concentrat asupra scriiturii, rămîne blocat Într-o Întrecere abstractă, cu propriile limite de expresie sau cu cele ale limbajului. Nu e vorba despre cîștigarea nici unui concurs autist, crede el, soldat fidel al misionarismului. Apoi, continuă, biografismul care pornește de la premisa ireductibilității individuale a omului uită că “il est faux de prétendre que les êtres humains sont uniques, qu’ils portent en eux une singularité irremplașable [...] En somme, l’idée d’unicité de la personne
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
anumite cazuri, am notat și distanțări cum ar fi: facilitarea „lor”, a celorlalți din alte instituții, „este superficială”, „se face în timp scurt, nu duce la schimbarea mentalităților”, „se bazează prea mult pe sprijinul autorităților locale” sau „este mai mult misionarism religios decât dezvoltare comunitară” etc. Pe un astfel de fond de raportare la organizațiile concurente este posibilă să apară comportamente de supervalorizare a propriei organizații de influențare a localnicilor pentru a adopta modelul de acțiune al acesteia. Tendința de a
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
biserica devine scutul de apărare al naționalității române din Transilvania: ea ne-a salvat neamul dela o pieire sigură" (Constantinescu, 1928, p. 71). Odată cu instituirea "regatului apostolic" ungar prin încoronarea lui Ștefan I în anul 1000, românii transilvăneni devin ținta misionarismului catolic. Apostolatul catolic maghiar s-a lovit însă de rezistența ortodoxă, sub scutul căreia a fost prezervată naționalitatea română: "Din fericire masa cea mare a poporului român din regatul catolic își păstră cu îndârjire legea sa cea veche, adică credința
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
-și specificul" (p. 147). Până și visurile utopice ajung să fie cioplite după matrița națiunii. Partidul preia sarcina istorică a împlinirii destinului național. Misiunea istorică a Partidului se întrepătrunde cu misiunea istorică a Națiunii, din a căror fuziune rezultă un misionarism național-comunist: " În îndeplinirea misiunii sale istorice, a rolului său politic conducător în societate, Partidul Comunist Român va asigura condiții optime pentru dezvoltarea pe o treaptă superioară a națiunii, pentru întărirea continuă a statului național, a independenței și suveranității sale" (Programul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
tot dreptul, ca un neistovit și încă neegalat tălmăcitor al Bibliei, să stea drept astăzi, la judecata dumnezeiască, sub semnul fast al Cărții. Sub semnul lui to biblon. Restul, o viață tulburată de nouă decenii, de la Frățiile de Cruce la misionarismul în Statele Unite, de la tihna bibliotecii patriarhale la neodihna dureroasă a Aiudului, de la zarcă în Hawaii, de la iubirea și ocrotirea patriarhului Iustinian Marina la înfruntarea tăcută cu patriarhul Iustin Moisescu, cel care, executând ordinele Securității, îl arestează la domiciliu, împiedicându-l
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
accentuează în condițiile în care deși cele două religii au o bază comună acestea o interpretează diferit. Interpretarea în contextul islamismului care se înțelege pe șine "că o reluare a revelației primordiale a unicului Dumnezeu, adică a adevăratei religii" a misionarismului monoteist, pe care Abraham îl răspândește, atrage atenția asupra faptului că acesta din urmă n-a fost "nici iudeu, nici creștin; mai degrabă el e animat de o credință nouă".256 Religia lui Mahomed strict monoteista, esențializata în și prin
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu” (Ioan 20, 21), dar în același timp este și un act de mărturisire a Învierii lui Hristos (Luca 24, 48) și de evocare a evenimentelor care constituie istoria mântuirii (Fapte 14, 27). Misionarismul este o caracteristică fundamentală a Bisericii. Biserica este nu numai instrumentul misiunii ci și scopul și realizarea acesteia. Încă de la începuturile creștinismului, răspândirea Evangheliei a fost inseparabil legată de formarea unor comunități creștine, prin convertire personală, mărturisirea credinței și botezul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
un volum pe cei mai reprezentativi misionari și teologi de vocație ecumenică de la Dunăre și Marea Neagră, din primele șase secole, care și-au adus o contribuție deosebită la propovăduirea cuvântului Evangheliei la strămoșii noștri. Unii dintre ei și-au pecetluit misionarismul cu prețul sângelui lor martiric, cum au fost Sfinții Epictect și Astion. Alții, precum Ioan Cassian și Dionisie Exiguul, au unit prin misionarismul lor, prin șederea de lungă durată și întemeierea de mănăstiri sau prin lucrările lor scrise, trei continente
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
adus o contribuție deosebită la propovăduirea cuvântului Evangheliei la strămoșii noștri. Unii dintre ei și-au pecetluit misionarismul cu prețul sângelui lor martiric, cum au fost Sfinții Epictect și Astion. Alții, precum Ioan Cassian și Dionisie Exiguul, au unit prin misionarismul lor, prin șederea de lungă durată și întemeierea de mănăstiri sau prin lucrările lor scrise, trei continente: Europa, Asia și Africa, depășind influențele regiunilor, ale administrației civile sau ale culturii greco-romane. Ei au semănat buna sămânță a înțelegerii și a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de grav primejduită și continuu amenințată de invaziile barbare. Ceea ce face deosebit de prețioasă lucrarea misionar ecumenică a teologilor daco-romani este spiritul lor ecumenic (universal) care se manifestă peste tot unde se găsesc ei. Alături de Sfântul Niceta de Remesiana, care prin misionarismul său a unit pe strămoșii noștri din dreapta și stânga Dunării, toți ceilalți ierarhi tomitani și teologi dacoromani din Dacia Pontică au fost oameni de vocație ecumenică, plini de dinamism, care au imprimat un foc viu, nestins, ecumenismului creștin. Universalismul spiritualității
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
scrierile elaborate de teologii și misionarii dintre Dunăre și Mare, ci și prin contactele dintre romanitatea răsăriteană și cea apuseană sau prin promovare unei împletiri de elemente spirituale între cele două vaste arii europene, printr-un misonarism autentic și martiric. Misionarismul teologilor daco-romani de vocație ecumenică rămâne pilduitor pentru generațiile de clerici și teologi creștini care se vor succeda pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu. Am încredințarea că volumul de față, intitulat Misionari și teologi de vocație ecumenică la Dunăre și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în întregime de, marele latinist Prof. David Popescu. De asemenea, menționăm că moaștele Sfinților Epictect și Astion au fost descoperite în ziua de 15 august 2001, iar în prezent sunt așezate în catedrala Sfinții Petru și Pavel din Constanța. II. MISIONARISMUL SFÂNTULUI NICETA DE REMESIANA ÎN DREAPTA ȘI ÎN STÂNGA DUNĂRI I. Repere bio-bibliografice Sfântul Niceta de Remesiana a desfășurat o bogată activitate misionară în a doua jumătate a secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea, la dacoromanii din dreapta
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
activitatea bisericească impunea misionarilor ortodocși cunoașterea celor două limbi. În mod sigur Niceta cunoștea și limba greacă, deși a scris numai în limba latină. Credem că el a cunoscut și limba vorbită de băștinașii nelatinizați încă, între care a făcut misionarism. Nu se cunoaște scopul călătoriei lui Niceta la Roma. Sfântul Paulin nu pomenește nimic de motivul sau durata călătoriei, dar vorbește despre întoarcerea în „patrie” a prietenului său, pe care îl urmărește cu gândul și cu rugăciunea în drumul lung
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
gheața”. Bessii cei duri, mai duri chiar decât gheața, războinici temerari, învățau să prețuiască munca și pacea. Păgânii vestiți prin omucideri și tâlhării care locuiau prin munți, deveniți monahi în urma predicii lui Niceta, trăiau acum ca fii ai păcii. Datorită misionarismului său, Sfântul Niceta a devenit învățător iscusit al celor neștiutori. Sfântul Paulin indică și regiunile și populațiile al căror „părinte” se poate numi episcopul Niceta de Remesiana, spunând: „Pe tine te numește părinte întreaga regiune a Borei; la predicile tale
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se exprimă și Radu Vulpe despre Sfântul Niceta „a cărui activitate apostolică a avut urmări hotărâtoare asupra creștinării populației romane din Dacia carpatică, stăpânită de barbari, și care și-a întins activitatea până la Tomis...”. de asemenea, Constantin C. Giurescu apreciază misionarismul Sfântului Niceta în termenii următori: „Om învățat, autor al mai multor scrieri religioase, bun prieten cu Sfântul Paulinus din Nola (Italia) care îl numește „învățător și tată” al său (magister et pater), misionar încercat și pasionat, Niceta din Remesiana a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
documente literare și arheologice menționate, îndreptățesc, însă, în bună măsură, ipoteza activității episcopului dac și la nordul Dunării”. Alți arheologi, istorici și cercetători precum: Ion Barnea, Ioan Rămureanu 7, D. M. Pipidi, etc., s-au ocupat și ei de „problema misionarismului” Sfântului Niceta la Dunăre. Descoperirile arheologice făcute mai târziu nu contrazic, ci confirmă concluziile făcute de Vasile Pârvan în lucrarea sa: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman, cu privire la misionarismul Sfântului Niceta. Unele studii și cercetări ligvistice cu privire la fondul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
D. M. Pipidi, etc., s-au ocupat și ei de „problema misionarismului” Sfântului Niceta la Dunăre. Descoperirile arheologice făcute mai târziu nu contrazic, ci confirmă concluziile făcute de Vasile Pârvan în lucrarea sa: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman, cu privire la misionarismul Sfântului Niceta. Unele studii și cercetări ligvistice cu privire la fondul principal de cuvinte al limbii română, scot în evidență că o seamă de termeni creștini latini au pătruns în patrimoniul limbii noastre în perioada latinizării populației autohtone de o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cinstit ca sfânt și după așezarea sârbilor în fosta sa eparhie. În anul 1308, era restaurată și înzestrată cu un sat de vlahi o mănăstire cu hramul Sfântului Niceta, de către regele sârb Ștefan Uroș al II-lea Milutim (1282-1321). Ecoul misionarismului Sfântului Niceta s-a păstrat, peste veacuri în memoria și graiul poporului nostru. Astfel, Niceta este pomenit, până astăzi în colinde ardelene ca sfânt păzitor al caselor prin privegherile sale bisericești, pentru care și-a scris cartea De vigiliis și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]