242 matches
-
așa cum femeile admiră și iubesc bărbații liberi. În schimb este prea mult extaz față de modelul „fâță”, față de menajere pe gratis, față de femei care au „măcar” bunulsimț să mimeze ascultarea și supunerea față de bărbații sau față de femeile care nu cârtesc în fața misoginismului și a patriarhatului. Când credem din tot sufletul în ceva, avem șanse să obținem ceea ce ne dorim. Dacă unii cred că cele mai de dorit femei sunt cele pururi accesibile, maleabile, umile, supuse, dependente, trebuie să înțeleagă și că femeile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
o disprețuiești? Eu cred că trebuie să fii extrem de pervers ca să trăiești lângă o persoană pe care, de fapt, o disprețuiești intelectual. Ceilalți, care nu sunt feminiști, dar nici nu se dau în spectacole cu caracter misogin, cum își deghizează misoginismul? Misoginismul subtil se deghizează în foarte multe „costumații”. Nu trebuie să fii foarte explicit discriminator. Deloc. Adesea misoginismul se deghizează în protecție, mai ales în politică. Atunci când bărbații justifică anumite obstacole de acces prin aceea că vor să protejeze femeile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
disprețuiești? Eu cred că trebuie să fii extrem de pervers ca să trăiești lângă o persoană pe care, de fapt, o disprețuiești intelectual. Ceilalți, care nu sunt feminiști, dar nici nu se dau în spectacole cu caracter misogin, cum își deghizează misoginismul? Misoginismul subtil se deghizează în foarte multe „costumații”. Nu trebuie să fii foarte explicit discriminator. Deloc. Adesea misoginismul se deghizează în protecție, mai ales în politică. Atunci când bărbații justifică anumite obstacole de acces prin aceea că vor să protejeze femeile este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
fapt, o disprețuiești intelectual. Ceilalți, care nu sunt feminiști, dar nici nu se dau în spectacole cu caracter misogin, cum își deghizează misoginismul? Misoginismul subtil se deghizează în foarte multe „costumații”. Nu trebuie să fii foarte explicit discriminator. Deloc. Adesea misoginismul se deghizează în protecție, mai ales în politică. Atunci când bărbații justifică anumite obstacole de acces prin aceea că vor să protejeze femeile este forma prin care vor să le „protejeze” de imposibilitatea de a accede în locurile în care sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
să protejeze femeile este forma prin care vor să le „protejeze” de imposibilitatea de a accede în locurile în care sunt ei. Vor spune că fac politici pentru femei și uite câtă protecție le acordă. Este o mască excepțională pentru misoginism. O mască destul de serioasă pentru misoginism este de asemenea atunci când tratezi, de exemplu, femeile din lumea cercetării, din cea universitară ca pe un fel de „gheișe intelectuale”, care te inspiră, cu care lucrezi, care o fac pe negrișorii în cercetare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
care vor să le „protejeze” de imposibilitatea de a accede în locurile în care sunt ei. Vor spune că fac politici pentru femei și uite câtă protecție le acordă. Este o mască excepțională pentru misoginism. O mască destul de serioasă pentru misoginism este de asemenea atunci când tratezi, de exemplu, femeile din lumea cercetării, din cea universitară ca pe un fel de „gheișe intelectuale”, care te inspiră, cu care lucrezi, care o fac pe negrișorii în cercetare, pe care le iei în seamă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
cercetare, pe care le iei în seamă, le ciupești de obraz. le mai mângâi pe frunte, tu ai calitate de coordonator de lucrări făcute de ele, dar nu ai mișcat un deget să le sprijini. Este tot o formă de misoginism chiar dacă bărbatul acela niciodată nu pronumță expresii misogine. Femeilor nu li se recunoaște ca valid modul diferit de gândire... Marea problemă începe în momentul în care femeile fac disidență în raport cu modul de gândire bărbătesc. Atunci începe totul, fiindcă simți că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Aristotel au trăit la puțini ani distanță. Unul era foarte misogin, respectiv Aristotel. Platon nu era misogin, dimpotrivă, le dă femeilor un loc semnificativ în Republica sa. Rousseau era fățiș misogin, John Stuart Mill era feminist. Când este vorba despre misoginism, Nietzsche este un mare exemplu. Dacă privești spre filosofii români, Cioran este misogin. Dacă te întorci spre poeții români, Eminescu este un misogin de geniu. În aceste cazuri păstrezi ideile bune, talentul și tratezi ceva mai tolerant misoginismul, dar nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
noi se confundă cu teoriile pe care le adoptăm despre ceea ce înseamnă lumea reală. Dacă adopt teoria lui Freud și chiar cred în ea, o să mă simt, ca femeie, un bărbat incomplet, castrat, ratat. Dacă adopt alte teorii ofensive față de misoginism, o să mă simt un om deplin și o să spun că starea de sarcină este starea de completitudine pe care un bărbat în viața sa nu o s-o trăiască și că această in-experiență o să-l frusteze veșnic... V-ați referit la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
din poziția sa de desconsiderare intelectuală și politică față de femei și feminin, deh, „minte scurtă, poale lungi” (Eminescu), „nulități simpatice” (Cioran), „sinea pasivă și germinativă” (Noica). Probabil iarăși va spune vreun intelectual de mare succes că feminismul este „un denunț”. Misoginismul în schimb este absolut onorabil dacă este asezonat cu talent și este foarte zgomotos public. Cât despre antifeminismul preventiv al „intelectualului românesc” (ce limbaj esențialist folosesc!), ce să mai spun?... Notă la zi: Despre ce mișcare intelectuală feministă poate să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
așa, după o carte extrem de talentat pornografică scrisă de o tânără femeie, vârâm capul între umeri și ne retezăm curajul donquijotesc de a cere CNA să interzică o porcărie de un haz gros misogin precum Ciao Darwin! sau să sancționeze misoginismul lățit pe toate ecranele. Între altele, CNA sancționează ațâțarea la ură. Oricine îți poate replica faptul că imaginea femeilor „funduleț în gemuleț” nu ațâță la nici o ură, dimpotrivă. Desigur. Dar la dispreț față de femei, da. „Tribunele” de manifestare ale feminismului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
acord cu criticile lui Mircea Dinescu la adresa consilierei prezidențiale Elena Udrea într-un articol pe care îl intitula: „Vaca și inorogul”. Spuneați că a o insulta comparând-o cu o vacă nu reprezintă un caz de discriminare și nici de misoginism. Nu este această remarcă misogină? El nu s-a referit inițial la faptul că este incompetentă pentru că este femeie. Dar asta nu înseamnă nici să alegem încontinuu să ne reprezinte bărbați incompetenți pentru că sunt bărbați și nu femei. Deci acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
mai misogini decât anglo-saxonii, ortodocșii, încremeniți în atemporalitate, sunt mult mai misogini decât protestanții și chiar decât catolicii. Combinând fondul macho latin cu hiperpatriarhalismul ortodox și adaosul lor comunist avem o explicație mai coerentă legată de plasarea nostră în inima misoginismului european. În cartea R'estul și Vestul (p. 69) scrieți: „Femeile din generația mea sunt tarate și ca femei, nu doar ca persoane. Nouă ne-a fost frică să facem dragoste, ne-a fost frică de ginecologi, intram în tensiune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
unor cazuri de excepție, imaginea publică a cetățenelor din această țară este aceea că ele nu gândesc și nu există politic. Marii avantajați ai acestei imagini sunt bărbații din clasa politică și cei ce reprezintă gânditorii asupra politicului. Sexismul și misoginismul în politică și presă ajută bărbații să se descotorosească foarte simplu de jumătate din competitori. În România, discriminările între sexe sunt mascate de existența formală a drepturilor egale și de obstrucționarea oricărei politici de egalitate de șanse, misoginismul nu este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Sexismul și misoginismul în politică și presă ajută bărbații să se descotorosească foarte simplu de jumătate din competitori. În România, discriminările între sexe sunt mascate de existența formală a drepturilor egale și de obstrucționarea oricărei politici de egalitate de șanse, misoginismul nu este sancționat în codul deontologic al jurnaliștilor și oamenilor politici, în cazul în care aceștia din urmă au cea mai vagă intenție să ia notă de etica politică. Marginalismul politic se poate detecta din simple statistici: în parlament, procentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
premierul), consideră femeile „pete de culoare” în peisajul politic și spun că nu se consumă pe luptă electorală cu femeile (președintele). În cazul în care nu le trimit pe „centură”, le trimit la cratiță (șeful opoziției). Cultural, suntem invadați de misoginism. Politic, suntem invadați de sexism. Presupun că misoginii de ambe sexe s-au născut din spuma mării. Au fost crescuți și educați de fantome, odată ce cred că femeile sunt „prea curve”, „prea gospodine” sau „prea proaste” ca să își asume responsabilități
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Timișoara în 1994, precum și de cercurile ecumeniste de femei din România, dar fără succes la mai marii Bisericii, rămași impasibili la aceste voci ale in-autorității. Această scrisoare urma să facă parte dintr-un grupaj de texte mai larg, referitor la misoginism și antifeminism în presa românească în toamna anului 2005. Ele au fost trimise în octombrie, 2005 Observatorului Cultural și nu au fost publicate. Vezi argumentele substanțiale elaborate în acest sens de către Carol Pateman, The Sexual Contract, Standford University Press, 1988
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
fond legate de decorarea casei și chiar despre propria îmbrăcăminte. Între ele, în gineceu, spun povești încărcate de un ucigător dispreț misandru, cam tot cu același curaj public ca acela al discuțiilor despre prostia lui Ceaușescu. Stăm bine: avem un misoginism de presă și o misandrie de bucătărie. (Vezi pe larg volumul recent coordonat de Laura Grünberg, 2005, Mass-media despre sexe, Tritonic, București; Ana Bulai XE „Bulai, Ana” , Irina Stănciugelu XE „Stănciugelu, Ana Irina” , 2004: Gen și reprezentare XE „reprezentare” socială
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
volan, Jurnalul Național, 10 ianuarie 2008) Acceptabilitatea unui text jurnalistic dispare în momentul în care acesta cuprinde remarci discriminatorii. Articolul redă o atitudine defavorabilă femeilor, indusă prin seria finală de întrebări retorice. Avem de-a face cu vagi urme de misoginism, forme mult mai explicite ale acestuia putând fi identificate în modalitatea în care o mare parte din mass-media prezintă acțiunile ministrului turismului Elena Udrea, denumită în cadrul articolelor ca "duduie" sau "sexi-brăileanca". Astfel de articole discriminatorii apar în presă într-un
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
în multe alte state europene, romii sunt subiecții principali ai acestor tipuri de manifestări, recent, începând îndeosebi cu noiembrie 2007, și românii din Italia au început să fie ținta atacurilor xenofobe, pretextul fiind cazul uciderii femeii Giovana Regianni. Antisemitismul, xenofobia, misoginismul sunt manifestări inacceptabile în discursul jurnalistic, pentru că anulează obiectivitatea sa. De exemplu, în textul de mai sus, nu există nici un argument valabil, dincolo de o intuiție personală, pentru ideea textului. Toate aceste ilustrări au evidențiat tehnicile de manipulare în cadrul discursului jurnalistic
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
Obiectivitate Minciuna Amalgam adevăr-fals Orientarea articolelor Selecția neobiectivă Abandonarea caracterului de argumentabilitate prin utilizarea sofismelor de argument induse prin actele de gândire și a sofismelor de argument induse prin limbaj Abandonarea caracterului de acceptabilitate prin introducere unor argumente de tipul misoginismului, xenofobiei, antisemitismului, etc. 2. Raționalitate Sofismele de tehnică argumentativă induse prin acte de gândire Sofismele de tehnică argumentativă induse prin actele de limbaj 3. Interesul publicului Supralicitarea Introducerea de teme false Minimalizarea Omisiunea unor evenimente Evenimențialitatea Tabloidizarea 4. Așezare atractivă
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
Bakunin etc.) și părerile lui atât de deranjante încât un cronicar de „New York Times“ (numit și Kakutani) nu putea decât să-l savureze în secret, să-i facă o descriere superficială, pentru a-i plăti apoi lipsa corectitudinii politice și misoginismul. Corect: Claire, care încearcă să-și ia viața-n mâini și să fie puternică, ajunge un violator plin de caracteristicile cele mai urâte ale masculinității, pe când sensibilul și dezorientatul Bill se transformă într-o femeie. Și totuși, un personaj din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
disprețuia reuniunile de salon și apărea destul de rar în lume, avea numeroși și consecvenți admiratori. „Și totuși, iubite prieten, nici unul dintre aceștia nu s-ar putea lăuda că i-ar fi șifonat vreodată așternuturile.” Cunoscându-i prea bine înclinațiile și misoginismul, marele lui prieten insista, în încheiere, să facă abstracție de sexul viitoarei sale colaboratoare, „îndură, prea iubite prieten”, și îl informa că însuși Napoleon îi încredința misiuni secrete, cu caracter special, pentru reușita cărora împăratul o răsplătea cu o neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se dovedi cu totul inutilă și se trezi chiar râzând pe deplin relaxat. Femeia i se părea mai puțin plictisitoare decât oricare dintre boierii autohtoni. Și, în afară de asta, gândea și se îmbrăca în concordanță cu stilul european. La naiba cu misoginismul! Era extrem de atrăgătoare, de-a dreptul adorabilă, mai ales atunci când, vorbind despre marele și puternicul împărat al Franței, îl numea le petit-gris sau chiar le petit Nap. O văzu revenind cu unul dintre platouri, pe care îl așeză între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
scrierii apocrife, îngerii sunt ființe complete, suficienți lor înșile, în timp ce oamenii sunt ființe incomplete, care au întotdeauna nevoie de un auxiliar pentru a supraviețui. În acest caz, asceza devine o imitatio angelorum, presupunând și respingerea obligatorie a femeii, deci un misoginism programatic. 2. Căderea în păcat a îngerilor este povestită și în Cartea Jubileelor 152. Spre deosebire de varianta din 1Enoh, îngerii apar aici ca învestiți de Dumnezeu cu misiunea de a salva omenirea amenințată să dispară. În cursul acestei misiuni, ei se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]