8,317 matches
-
și, mai ales, sensibil la dimensiunea interioară a momentelor surprinse. În raport cu excesul liric al memoriei, se povestește relativ puțin în aceste proze mai mult statice și reflexive. Ficțiunea în sine este, așadar, pretextuală. De aici și senzația unei atmosfere oarecum misterioase; decupajele poetice lasă impresia că ar putea înfățișa mai multe, că sfârșesc mai mult aleatoriu. Sorin Catarig ar putea scrie roman, însă, contrar opiniei din prefață a lui O. Nimigean, are nevoie exact de niște strategii de seducție. Eventual o
Un posibil romancier by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13318_a_14643]
-
lor). Dar sub acest strat elementar se ascund mecanisme revelatoare de sensuri ce lărgesc considerabil miza discursului, subminînd conjecturala simplitate. Cele văzute semnifică nevăzutele, imanența punctează transcendența, în montaje în care superficia simplă se dovedește doar o mască a ireductibilului misterios. Bardul intuiește labirinticele căi dintre aparența și esența fenomenelor, cu atît mai tulburătoare cu cît ele aparțin zonei abandonate, perimate: „Iubito din bucătăria noastră dispare treptat/ mirosul metafizic al legumelor însăși perdeaua/ asistă atentă la transformările umbrelor calme/ persistă pretutindeni
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
va deveni din observat observator, ori colaboratorul meu privilegiat, exegetul povestirilor mele.“ Nu cu alte cărți de istorie orală o să compar Transcrierile infidele. Mă gîndesc la un roman, la Povestașul lui Llosa. Acolo, amintirile naratorului se amestecă cu istoriile unui misterios povestaș, depozitar al amintirilor unui trib pierdut în jungla peruviană. Autoarea Transcrierilor infidele și personajele sale sînt, cu toții, povestași. Cartea-muzeu N-am cunoscut pe autorul cărții despre care vă vorbesc acum în primăvara acestui an. E - nu știu ce cuvînt să folosesc
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
linearitatea studiului critic, deci din periculoasa monotonie. Operațiunea de istorie literară pe care Constantin Călin o stăpânește cel mai bine și o exploatează cel mai mult este contextualizarea. La sfârșitul secolului al XIX-lea, poeții "constituiau o minoritate exotică și misterioasă care contraria" (p. 11), cu atât mai evident cu cât luăm în seamă un târg de provincie cum e Bacăul. Numărul poeților crește simțitor în Regat în intervalul 1899-1916, adică de la debutul lui Bacovia în revistă până la debutul în volum
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
rînd, pe cale așa-zicînd orală, înainte de a fi așternută, și încă de două ori, pe hîrtie. Inutil să te întrebi a cui a fost și ce a spus gura din urechea lui Laszlo Alexandru. funcționează, cum spuneam, după o regulă absolut misterioasă.
Telefonul fără fir by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12052_a_13377]
-
România a fost supusă unui război electronic? Cui aparțineau simulatoarele care au terorizat soldații și populația civilă? Generalul Milea s-a sinucis sau a fost asasinat? Generalii Gușe și Stănculescu sînt eroi sau criminali? De ce parte a baricadei a acționat misteriosul general Vlad, fostul șef al Securității? Cum se explică faptul că Armata, forțele MI și ale Securității s-au subordonat lui Ion Iliescu încă din primele ore ale fugii lui Nicolae Ceaușescu, deși acesta nu participase la acțiunile de stradă
Revoluție și/sau conspirație? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12062_a_13387]
-
în imediat și prin acțiune își automutilează forța imaginației și profunzumea gîndirii, artistului plastic i se presimte eșecul neîntîrziat dacă-și mărturisește fluent programul și opțiunile, dacă își formulează teoretic proiecte, dacă, altfel spus, iese obraznic și coerent din captivitatea misterioasă a materiei și din ceremonialul taciturn (și exclusiv) al manualității. Din fericire, însă, artistul nu este doar produsul percepțiilor, așteptărilor și prejudecăților noastre, ci și - dacă nu chiar în primul rînd - modelatorul acestora, agentul viu al unor noi construcții mentale
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
făcut și va face din nou parte. E, însă, impardonabil ca același individ să-și drapeze parti-pris-urile ideologice în hlamida așa-zisei "siguranțe naționale". Curioasă carieră a făcut această sintagmă! Nici una, nici două, orice neisprăvit îți închide gura șoptindu-ți misterios: "Șșșșt! E vorba de siguranța națională!" Ce se ascude, la urma urmelor, în spatele formulei magice? Din câte-am citit în presă în ultima vreme, ea ar acoperi cam următoarele domenii: acțiunile antiteroriste, spionajul și contraspionajul, comerțul cu arme. Dar și
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
și fabulosul efectelor, conduce spre exploatarea zonei miracolului, care există și care se poate produce chiar și la vedere (scena cu sîngerarea palmelor). Spre acest tip de repetare, menținută, totuși, în coadă de pește, a conceperii unui prunc în mod misterios, poate chiar divin. Nu cred în acest tip de speculație. Dar asta e problema mea. Regizorul însă și-a urmărit formidabil accentul pus în scenariu și și-a dus, coerent, avînd și mijloacele la dispoziție, construcția di granda pînă la
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]
-
n-au depășit pragul promisiunilor. Pe vremea cînd Laurențiu publica aceste comentarii în revistă, fotografiam rapid textul, pentru a ajunge la judecata de valoare. Acum le-am recitit fără grabă, ca pe niște povestiri cu un singur personaj pe tema misterioasă a eternului început. Din întregul lor se croiește o lume, cu oameni care au rămas tineri, într-o miraculoasă insulă a timpului al cărei proprietar și-a găsit, sînt sigur, locul într-un rai al jucătorilor sentimentali de șah, pocher
Povestirile lui Laurențiu Ulici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12146_a_13471]
-
Don Giovanni ? Nu știu. Cine nu înțelege de unde vine febra acestei rutine este într-o foarte firească stare de incompatibilitate cu un spectacol unde s-ar părea că nimic nu e de crezut și că totul se judecă după o misterioasă și năucă vocație pentru vocalize. De aceea, de ani buni asaltul noilor montări încearcă rețete mai plauzibile. La Opera din Budapesta conviețuiesc ambele ipoteze de lucru: se întâmplă ca același titlu să fie pe afiș - în aceeași stagiune - în montare
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
cărora se poate interveni aproape organic, prin tehnici care au rămas, practic, neschimbate de la începuturile lor, cum ar fi cioplirea directă, sculptorul nu a adăugat realului forme noi, nu a civilizat amorful, ci doar a eliberat ceea ce materia însăși ascunde misterios în sine, ceea ce este înscris fatalmente în codul ei genetic. Prin vîrsta viziunilor sale și prin firescul desăvîrșit cu care se așază în lumea elementară, Apostu este contemporan cu dinozaurii, este parte din evoluția materiei, în timp ce prin natura sensibilității lui
George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12188_a_13513]
-
fi o construcție superfluă, "mai" sugerează tocmai graba de a se face nevăzut a fericitului miluit de Dănilă în faza lui de prostie desăvîrșită și prin urmare, sublimă. Ca și Budai-Deleanu, de care-l leagă, printre multe altele, și o "misterioasă ereditate" (amîndoi răsar pe neașteptate, mult mai devreme decît ar fi dictat o minimală logică a culturii române și cresc din plămada inexplicabilei lor genialități), Creangă este un "livresc" intuitiv. Total dezinteresați de "natura - peisaj", pe ei îi atrage natura
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
nu și valoric în anii 1968-1970 (când numărul romanelor crește brusc la 80 și ușor peste). În 1971 este depășită pentru prima dată în istoria romanului românesc suma de o sută de romane apărute într-un an. În 1972 scade misterios (consecință probabilă a tezelor din iulie 1971) cu 20 de titluri, în 1973 numai cu zece față de 1971, ce poate deveni un an de referință istorică, iar în 1974 crește din nou peste sută. Opresc această matematică elementară (în fond
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
indiferent dacă sîntem de partea lui Sainte-Beuve sau împotriva lui, imposibil să nu ne fi întrebat vreodată ce fel de om era autorul care, fără să fi făcut din asta profesiune de credință, a rămas sistematic în umbră. Discret, puțin misterios chiar. Cîți sînt cei care știu, iar dintre ei cîți se mai gîndesc că Cehov a trăit doar patruzeci și patru de ani, că a fost medic, că și-a iubit profesiunea și a practicat-o cu dăruire, pînă la
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
de coșmarul bisericii. Pavel Egorovici era atît de împătimit de religie, încît își petrecea cea mai mare parte a timpului cu lecturi pioase și cu rugăciuni. În exercitarea credinței, mai mult decît învățăturile creștinești, îl atrăgea însă frumusețea calmă și misterioasă a ritualului, strălucirea icoanelor cu ferecături aurite, luciul veșminelor preoțești, sunetul grav al cîntărilor, mătăniile, închinatul, mirosul pătrunzător de tămîie. Îi obliga pe fiii lui să participe alături de el la principalele slujbe de peste zi. Cum în bisericile ortodoxe nu erau
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
vizite, aveau trăsuri, se îmbrăcau la Paris, subvenționau teatrul local și își făceau, pentru ei și familiile lor, monumente din marmură de Paros sau Carrara în cimitirul grecesc din oraș. Un licăr de celebritate a luminat orașul cu prilejul morții misterioase a țarului Alexandru I. Apoi, portul a recăzut în uitare. Golful s-a umplut cu nisip, iar navele de mare tonaj au fost nevoite să ancoreze în larg. În același timp, aglomerarea urbană vecină, Rostov-pe-Don, extinzîndu-se și modernizîndu-se, a acaparat
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
pună sub semnul întrebării utilitatea însăși a culturii. Aceasta și dintr-o rațiune practică: simțind, zilnic, propria sa lipsă de cultură, convins că a ajuns la postul înalt pe care îl deține mai mult din întîmplare, politicianul își caută legitimări: misterioasa noțiune la care el personal nu are acces, dar care s-a transmis de-a lungul secolelor, Cultura, poate reprezenta un început de legitimitate. Nu există nici un pericol ca autoritățile vreunui stat să renunțe deschis la artă, prin inițiative legislative
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
cea dintâi, datată 4 martie 1945 și expediată din strada Leonida 5, București, iar cea de a doua, în traducerea lui Dan Stanciu, datată Vendredi, 29 III 1946, urmate de facsimile ale scrisorilor, în fragment și text integral. Urmează povestea misterioasă a unei "cărți" într-un singur exemplar, cu ilustrație și text în franceză, cu titlul L'image présente ŕ l'esprit (Imaginea prezentă în minte) 1939, despre istoria căreia Dan Stanciu ne dă câteva detalii lămuritoare, că "e confecționată artizanal
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
și de prestanță". Or, Omul pierdut este tocmai replica la un asemenea univers golit de sens, în care viața cu stereotipiile ei, îngrădită de o logică ce o sărăcește, amenințată continuu de moarte, se cere reabilitată prin deschiderea către orizonturile misterioase, obscure, încă nevizitate, promițătoare de revelații fie și precare, spațiu de indeterminări în care se poate inventa, unde se poate răspunde unor întrebări pe care comoditățile noastre de gândire le lasă în suspensie. Este "nebuloasa" la care se referă romancierul
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
va ceda locul libertății onirice. Zholdak procedează ca un artist deplin. El instaurează pe scenă "haosul" unui baroc în care regnurile uman și animal comunică, în care granițele sunt desființate, în care ceea ce contează e doar efervescența poetică. Creează ceva misterios, ceva ilizibil, ceva ce pe unii îi revoltă tot atât de mult pe cât îi seduce pe alții. Reacție de o extremă ambivalență, produsă de acest teatru situat dincolo de norme. Zholdak vrea să fie prezent în spectacolele lui, prezent cu tot ceea ce îl
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
merge Soledad ? (PUR, UDMR); Ziua judecății (rulează pe micile ecrane până la sfârșitul lunii noiembrie și începutul lunii decembrie); Minciuni îngropate (PSD, PNL, PD, UDMR, AP, PRM etc., etc., etc.); Victime colaterale, Îngeri dispăruți (Hrebenciuc, Popescu, Mischie, Sechelariu, Tăriceanu etc.); Străinul misterios (Lia Roberts); Inocența pierdută (Adrian Cioroianu, istoric, când e membru al PNL); Insula doctorului (M. Muscă, N. Nicolai, P.Ivănescu, M. Buruiană ș.a.); Omul din umbră (Ion Iliescu); În completare: Martorul mut, Un detectiv intrat la apă, Trucuri murdare, Îngerii
Recomadările lui Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12688_a_14013]
-
I, prefață de Eugen Simion, tabel cronologic și notă asupra ediției de Mitzura Arghezi și Traian Radu, CXI+842 p.; II, 1032 p., cu bibliografie, referințe critice selective, facsimile și � ceea ce e de-a dreptul senzațional - cu 13 inedite din misteriosul volum Agate negre), în seria de �Opere fundamentale� coordonată de Eugen Simion la Editura Univers enciclopedic, într-un proiect al Academiei Române. În îngrijirea Mitzurei Arghezi și a lui Traian Radu, seria de Opere Arghezi continuă cu publicistica, din care au
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
gen de accentuare; un fundal cu o minimă animație, neutru sau chiar complet opac, detașează figura și elementele de particularizare prin ecleraje puternice care sparg anvelopa nocturnă și dirijează privirea către zona feței și a mîinilor. În registru meditativ și misterios, se detașează net două portrete compoziționale realizate după aceeași schemă de principiu, Portretul profesorului Jean Paul Laurens (1924) și Amatorul de gravuri (Muzeul Național de Artă), iar în registrul spontan și alert, Portretul arhitectei H. Delavrancea-Gibory, Portret de bărbat (vezi
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
poate chiar semăna germeni de revoltă sau deveni el însuși un simbol puternic - practic un rival. La toate acestea se adaogă faptul că puterea principelui este, prin chiar natura sa, limpede și simplă, dar cea a scriitorului cuprinde un element misterios, greu de înțeles. Ca ființă umană, el are reacții impreviIbile; scrierile lui acționează asupra cititorilor într-un fel încă neexplicat; iar în tradiția omenirii, activitatea sa este înconjurată de un imens prestigiu. Așa se face că istoria este plină de
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]