1,480 matches
-
presimțirii că între un iluminat bîiguind niște metafore pe care le poți interpreta oricum și o fizică în fața căreia nu mai poți îngăima în genere nimic, de vreme ce specialiștii ei au împins lucrurile dincolo de puterea noastră de înțelegere, așadar între un mistic iluminat și o știință nefiresc de dificilă nu prea poți să găsești cine știe ce analogii grăitoare. Și totuși Basarab Nicolescu asta face, arătînd că fizicienii contemporani au început să vorbească într-o limbă ce seamănă tot mai mult cu cea a
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
acceptăm, sub imperiul tainei, că striațiile sînt chiar particulele. Sau invers. Pentru Basarab Nicolescu, asemenea fenomene cuantice pot primi o lămurire dacă sînt interpretate în lumina gîndirii lui Böhme, scopul cărții fiind tocmai acela de a interpreta limbajul simbolic al misticului în lumina ultimelor descoperiri ale fizicii contemporane. În ultimă instanță, chiar dacă eseul lui Basarab Nicolescu nu te convinge, mesajul lui e unul încurajator: există o dimensiune spirituală a existenței pe care știința nu o poate depista. Această dimensiune dă naștere
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
clar-obscurului, caligrafia suavă și angelică a elenismului, grafia pură a picturii nordice, din specia Cranach -Holbein, senzualitatea lascivă a simbolismului și pe aceea sangvină a expresionismului, pentru ca, finalmente, să ajungă în albul imaculat al unui reflex suprematist, în care austeritatea misticului și polemica lui Malevici cu materia cromatică se întîlnesc inevitabil. Deși manierist prin dinamica sa lăuntrică, pictorul este, prin pluralismul său stilistico-afectiv, un postmodern înfiorat și contemplativ. Iar eposul existențial și teologic, pe care îl propune prin tematică și prin
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
pe jumătate forme eterne, ipostaziate, de cele mai multe ori, în misterioase nuduri feminine. Indiferent cum se raportează în particular un pictor sau altul la nud ca temă de atelier, în absolutul viziuinii sale tainele goliciunii dumnezeiești se insinuează și mișcă asemenea misticului nimica din celebra formulare a lui Caragiale. Fie că este straniu pînă în pragul suprarealității, fie că se naște frust din materia cromatică, asemenea lui Adam din pămînt, fie că se înalță arhitectural din pete, într-o delicată perspectivă postcubistă
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
Dumnezei, Tatăl, Fiul și... acest Sfânt Duh, care nu se știe ce-o mai fi - politeism curat, lăsat moștenire, oho, de păgânitate!... ( Nu pun la socoteală cum să se nască Fiul, dintr-o Fecioară !...) Dar creștinii aceștia sunt cam poieți... Mistici. Naivi. Copilăroși. Doi, cum să sufere El, să fie chinuit, răstignit, ca un om, și de ce, - ca să-i mântuie pe alții? - pe care chiar El, Dumnezeu, i-a făcut, - și-atunci Dumnezeu la ce să se mai amestece în treabă
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
ridică umanul la înălțimea tipologiei sacre și aduce austeritatea și hieratismul unor modele absolute la scara confortabilă a umanului. Lumea sa este locul de intersecție a două realități fundamentale: una imediată, figurativă și ușor reductibilă la drama mundană, cealaltă proiectată mistic, vizionară și incoruptibilă. O copleșitoare majoritate a lucrărilor sale trăiește tocmai în această ambiguitate fertilă; scenele sociale sînt, de fapt, procesiuni, suferința se transfigurează și devine patimă, chipurile emaciate au lumini sacerdotale, iar regii nebuni sînt niște posedați ai zădărniciei
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
zecile de mii de petale ale lumii noastre, eram capabili să construim împreună - să revelăm? să conjurăm? să ni-l reamintim? să-l visăm? să-l trăim, pur și simplu, cum l-am trăit dintotdeauna și-l vom trăi etern? - misticul, nepământescul, ultradumnezeiescul Shahasrara, diamant al unei lumi de diamant, scânteind orbitor deasupra simetriei noastre de larve spațio-temporale, înălțându-ne, transversal pe lumea noastră, în adâncul adevăratei lumi, din care, ca niște corăbii, am răsărit ca să străpungem membrana fragilă a universului
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
în favoarea comunismului biruitor. Petru Dumitriu e un materialist al istoriei, căruia îi putem spune decent balzacianism lacunar sau, mai exact și mai neplăcut, istorie marxistă, manipulare a trecutului și ideologizare a prezentului. Dimensiunea spirituală îi lipsește (Balzac era totuși un mistic al istoriei, ca și Tolstoi; pentru amândoi Dumnezeu era un agent decisiv), înlocuită de un realism tern, fără transcendență (existentă la toți marii realiști, de la Balzac și Tolstoi la Rebreanu). Petru Dumitriu are o ideologie, nu o filosofie implicită, înaltă
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
dincolo de neguri", în toamna anului 1918, în revista "Biblioteca copiilor și a tinerimei". Semnătura îi apare, apoi, în 1923 în "Buletinul Asociației Studenților Creștini". Aici, pînă în 1928, inserează articole despre rostul asociației, despre un congres al acesteia, despre cîțiva mistici străini, "scrisori din Paris", precum și poeme. După întoarcerea în țară, numele i se regăsește, în 1928, mai întîi în "Gîndirea", căreia va continua să-i dea, pînă în 1933, versuri, cronici literare, dramatice și plastice, precum și în "Convorbiri literare" și
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
contemplativ" drept "foarte puțin", dar admisese totuși că "poetul a prins nota de elegie arhaică a sufletelor evlavioase înfricate de moarte și jălalnice de viață", că "tot așa de poetic simulată e voluptatea morții creștine, de o mișcare litanică de mistic trecentist" și că, iarăși, "cîte o ingenuitate, cîte o notă de franciscanism aruncă grații de-a lungul acestor pagini pline în genere de impertinențe stil unu"11. Sînt aici lucruri afirmate în polemică (tacită) cu unii confrați (Perpessicius, Emil Gulian
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
întîlnit zeul [...] cu toți cari au încercat o experiență similară"). Neprovocat de nimic, gîndul - conchide autorul - era "mărturia pentru zeu și venea de la zeu." De pe această poziție, Paul Sterian își spunea, mai departe, cuvîntul în polemica tocmai atunci deschisă între "mistici" și "intelectualiști", mai exact, refuza să se angajeze "în cearta culturală", refuza "dialectica", "silogismele înșiruite ca niște covrigi apetisanți" și "batalioanele de citate din cei mai iluștri cugetători ai secolului prezent". Refuz împotriva căruia însă a pledat cu tărie, printr-
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
inima bate mai slobod și multe lucruri se limpezesc. În timp ce vinul se încălzea în paharele noastre și Terence privea mișcarea stelelor pe cer, neclintit și atent ca o pasăre de noapte, un vers de Hafiz îmi revenea în minte: ...Dacă misticul nu știe încă taina acestei Lumi, mă întreb de la cine o știe cârciumarul...
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
contemplația firii el a trecut, mai apoi, la contemplația culturală și Grădinile s-au antropomorfizat, au luat chipul personajelor lui Arcimboldo, într-o teribilă demonstrație a traseului destructurare-construcție. După care Arcimboldo s-a risipit din nou în Grădini. ION Grigorescu: mistic și histrion, prăbușit în sine, dar și cu o imensă disponibilitate pentru gest și acțiune, fascinat de lumea spiritului și legat fatal de efemeritatea materiei, el este un personaj în care lumea s-a polarizat maniheic. Cu un ochi privește
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
problema identității: pe lîngă pierderea banalelor acte, e semnificativă uitarea numelui de familie sau a propriului chip, a felului cum arăta bărbatul înainte de lunga sa degringoladă. Sunt bulversante detașarea eroului, ruperea de societate, marginalitatea extremă; le mai întîlnim la vagabondul mistic Tarabas. Miracolele se succed în viața lui Kartak după ce un misterios domn în vîrstă îi împrumută două sute de franci. La Roth există loc pentru speranță - o formă de iluzionare, eventual, însă una productivă estetic. E de neuitat, în Iov, însănătoșirea
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
ieșirea de pe banda de producție ori apare În timpul reviziei?“. Figura centrală a Ordinului, adânc respectată de toate mințile luminate și pline de har, era Însă Isabella. Motivul era simplu: doar ea avea trecute câteva viziuni În CV, fără de care un mistic nu este altceva decât un simplu aplicant Întru cele metafizice. Acest lucru ni s-a revelat În jurul orei 18.12, când Isabella, care ațipise urmărind pe fereastră fojgăiala mașinilor din stradă, a Început să rostească În somn șiruri de cifre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vidul se împletesc. Densitatea trăirilor și rarefierea reperelor coexistă" (p. 15). Psihanaliza, literatura, dar și religia își trag sevele din exploatarea simbolurilor, din ceea ce Jung numea atitudine simbolică: "A te situa într-o atitudine simbolică, ipostază proprie poetului și psihanalistului, misticului, dar și omului care caută pur și simplu să se apropie de esențele arhetipale, este a asigura contactul cu izvoarele înnoitoare ale subconștientului, un acces la descoperirea-de-sine și la originalitate" (p. 28). Acest mod de abordare trimite la disputa dintre
Literatură și psihanaliză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9214_a_10539]
-
fi atins cu mai multă precizie. PÎnă aici, pare să fie destul de clar. Mai departe, Însă, lucrurile se complică enorm, deoarece, pe măsură ce progresele În studiul realității se adîncesc, limbajul științei devine tot mai imprecis, semănînd tot mai mult cu limbajul misticilor. Deși susțin că pentru ceea ce vor ei să spună Încă nu există concepte adecvate, savanții se străduiesc totuși să explice. Să admitem premisa că materia se exprimă În cuante. Forma de spirală este proiecția În plan a unui vortex. Cercetări
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și un asociat anonim se supuseră noii proceduri și, paisprezece zile mai târziu, Mycroft Ward deveni prima entitate unică și irepetabilă care exista în două corpuri separate. Ca și cel anterior, sistemul revizuit nu era atât de complex sau de mistic după cum ar putea lăsa să se înțeleagă rezultatul pe care-l produse. Vreme de șase zile pe săptămână, ambii Ward își vedeau de treburi în mod normal, dar într-a șaptea zi, în fiecare duminică, se supuneau procesului de standardizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lor, Stalin. Cică nu-i politically correct să repeți asta. N-o fi. În toată vremea aceea, poeții căutau (și găseau) locuri de închinare, să iasă din dezordinea inimii atee. Un paradis într-o pădure, un altar într-o poiană. Misticul bine temperat mai trecea de cenzură. Aveau nevoie de "starea de trezvie", care le fusese interzisă. Îl chemau și-l așteptau pe Dumnezeu, mai deslușit sau mai incifrat. Cîtorva, Dumnezeu le-a răspuns. E ceea ce vrea să probeze și antologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la 1806, Ioan Ștefanovici Paroh Bolgarseghiului, mă minunez și eu. Greșeli au fost, greșeli sînt încă. Dar lipsa de profesionalism e strigătoare la toate cerurile. Zbîrnîi de nervi. De cîte ori n-am corectat și iarăși corectat: Solului nu soțului; mistic nu mitic; slovă nu slavă. Sînt mai sensibilizată eu de greșelile de tipar? Oi fi, dacă o glumă de lynotipist mi-a terciuit existența. Cine greșește, de greșeală va pieri. În cazul meu a fost altfel. Am intrat fără vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a porumbelului, el însuși suindu-se pe aripa stângă a turturelei și astfel zboară până la al șaptelea cer. Călătoria, suișul descris în termeni cât se poate de concreți, în dimensiune fizică, are probabil la origine o experiență personală de ordin mistic 119. La un moment dat, îi întâmpină o lumină extrem de puternică; Abraham se simte sfârșit, părăsit de vlagă. În interiorul acestei lumini se află o mulțime de figuri cu chip omenesc, modificându-și însă necontenit forma și aspectul, închinându-se și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
candoare autorul, își dă seama că dedesubt nu există pământ. Îngerul îl îndeamnă să facă numai o plecăciune. Episodul cel mai interesant este recitarea imnului, tehnică scoasă în evidență și de G. Sholem. De fapt, o formulă incantatorie, pe care misticul trebuie să o recite permanent de-a lungul călătoriei sale cerești: „Veșnic, Puternic, Sfânt, El/ Dumnezeu Unul Stăpânitor/ Născut din Tine Însuți, Incoruptibil, fără pată/ Nenăscut, Neîntinat, Nemuritor/ Desăvârșit în Tine Însuți, prin Tine Însuți iluminat/ fără mamă, fără tată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Tu Însuți Ți l-ai oferit prin mijlocirea celui care Te caută/ Primește-mă cu bunăvoință, arată-mi ștoate celeț, învață-mă și dezvăluie robului Tău cele pe care mi le-ai făgăduit” (XVI, 8-18). Prin urmare, gnoza primită de mistic în cursul călătoriei sale se află în strânsă legătură cu sacrificiul adus. Înainte, inițiatul trebuie să postească (în cazul nostru, patruzeci de zile) și să se pregătească printr-o tehnică specială pentru contemplarea Tronului. Nu intrăm aici în amănunte (de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în strânsă legătură cu sacrificiul adus. Înainte, inițiatul trebuie să postească (în cazul nostru, patruzeci de zile) și să se pregătească printr-o tehnică specială pentru contemplarea Tronului. Nu intrăm aici în amănunte (de pildă, chiar poziția trupului are importanță; misticul îngână formula sacră stând cu capul între picioare, concentrându-se spre buric). Revenim la experiența lui Abraham! În timp ce rostește rugăciunea, flăcările dinaintea lui se ridică precum o cortină, iar în partea de jos apare Tronul de foc. Împrejurul Tronului (merkaba
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
înseamnă lucrul acesta? Înseamnă următorul lucru: prăpastia dintre creatură și Creator - văzut ca Rege, în toată maiestatea lui fascinantă, dar și înspăimântătoare - nu poate fi trecută nici măcar prin extaz mistic, așadar nici măcar prin cea mai înaltă formă de cunoaștere omenească. Misticul contemplă Tronul Regelui, dar Regele însuși îi rămâne ascuns; doar glasul străbate din interiorul flăcărilor în afară 123. De aici și deosebirea majoră față de gnoza păgână, străbătută de la un capăt la altul de sentimentul imanentismului divin. A doua observație joacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]