5,217 matches
-
într-un spațiu mult prea mic, prea agitat și într-o contradicție profundă cu anvergura lucrărilor și cu respirația lor adîncă. Prin natura lor frustă, prin materialitatea nereprimată și prin urmele ostentative ale manualității, ale intervenției directe, ale coabitării aproape mitice dintre artist și substanță, aceste lucrări trebuiau expuse într-un spațiu mult mai mare, în care monumentalitatea lor să se manifeste deplin, și organizate într-un discurs expozițional care să acrediteze o idee, să urmărească o tensiune, să identifice un
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
magic, traseul biografic picaresc al lui Aristotel Cenușă, un antierou, "fost politic" care "are ghinionul să treacă prin tunelul anului 1947". Răstignit de enoriașii de la Schitul Frumoasa, unde se retrăsese după ieșirea din închisoare, Aristotel repetă, până la un punct, figura mitică a țapului ispășitor: "și, din câte își amintește el, cu câteva zile în urmă, s-a... sinucis, parcă, și-a dat foc. Sau a fost răstignit [...] Fă, fimeie, batjocori el cuvintele, eu am lepră, am murit, am fugit de oameni
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
afacerea!/ De mîine, de azi, chiar din clipa aceasta/ începem călătoria fără întoarcere, viață de viață mai departe,/ naștere de naștere, spre absolutul din noi înșine și spre oriunde". Absența tatălui ucis de torționarii comuniști se convertește într-o obsesie mitică: "Despre tată nu pomenim nimic deși nimic nu mă doare mai mult/ decît absența părintelui din viziunea mioarei. Unde era Tatăl meu/ cînd frații mai mari au pus la cale omorul?/ Să presupun că toată istoria asta a noastră/ n-
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
din proiecte mai vaste. Volumul de debut propune, în definitiv, prin proza omonimă, o punere în abis a întregii literaturi ce va urma. Copilăria încetează să mai fie citită ca un accident biografic, pentru a se converti într-o categorie mitică. Lirismul hibridizează sintaxa textului, discursul se pulverizează în unități poematice. Ceva din miraculosul melancolic al lui Peter Pan de J.M. Barrie e recuperabil aici, după cum sensibilitatea pastorală, sesizată de Gh. Bogdan-Duică și Nicolae Ciobanu, recognoscibilă în paginile din 1923, va
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
se pulverizează în unități poematice. Ceva din miraculosul melancolic al lui Peter Pan de J.M. Barrie e recuperabil aici, după cum sensibilitatea pastorală, sesizată de Gh. Bogdan-Duică și Nicolae Ciobanu, recognoscibilă în paginile din 1923, va trece în trilogia Medelenilor. Rama mitică e prezentă în "literatura pentru copii" a lui Ionel Teodoreanu - începutul e plasat în coordonatele arcadicului, cosmosul e unul transparent, copilul e integrat unei familii mai largi, din rândurile căreia bunicii nu pot lipsi. "Neverlandul" scriitorului e spațiul memoriei - amintirea
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
a lui Ionel Teodoreanu - începutul e plasat în coordonatele arcadicului, cosmosul e unul transparent, copilul e integrat unei familii mai largi, din rândurile căreia bunicii nu pot lipsi. "Neverlandul" scriitorului e spațiul memoriei - amintirea salvează un fragment din realitatea colorată mitic. Arcadia lui Ionel Teodoreanu e aceea a unei străzi de oraș provincial, sau livada Medelenilor, spațiul securizant al conacului adăpostind pe copii și adolescenți în marile vacanțe de vară, vacanțe întrevăzute ca ritual al recuperării unei fericiri originare. Delicatețea e
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
de vară, vacanțe întrevăzute ca ritual al recuperării unei fericiri originare. Delicatețea e acompaniată de o deschidere către miniatural - ulița devine prezența centrală a unui univers în care elementele au grația fragilă a jucăriilor. Absența constrângerilor realismului face transparentă rama mitică: miniaturii pastorale îi urmează expulzarea din spațiul protector: maturizarea, școala, și finalmente războiul fiind semnele unei graduale instaurări a vârstei de fier. Casa bunicilor nu poate supraviețui unei ciclicități mitice. Melancolia finalului trimite către această conștiință a inevitabilității declinului - irumperea
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
grația fragilă a jucăriilor. Absența constrângerilor realismului face transparentă rama mitică: miniaturii pastorale îi urmează expulzarea din spațiul protector: maturizarea, școala, și finalmente războiul fiind semnele unei graduale instaurări a vârstei de fier. Casa bunicilor nu poate supraviețui unei ciclicități mitice. Melancolia finalului trimite către această conștiință a inevitabilității declinului - irumperea în ultima secvență a persoanei întâi plasează întreaga arhitectură textuală în armătura memoriei. Scrisul se legitimează, finalmente, ca modalitate de salvare a unui timp cristalizându-se în imagini. Tentativa lui
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
o preeminenta a supranaturalului, în Iliada, de exemplu; fantasticul ar corespunde unei a două etape, în care adevărul mitului este un adevăr "obosit", ca în nuvelă lui Caragiale, "La hanul lui Mînjoală"; straniul marchează etapă a treia în care semnificația mitică e negata de cauzalitatea logică. De la "sistem" la "proces", conceptele lui Todorov devin martorii "degradării" mitului, ai "schimbării de paradigmă". O astfel de schimbare, relevanță pentru trecerea de la cultura tradițională la cultura modernă, generează o serie de transferuri. Se poate
Mitul si literatura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17932_a_19257]
-
o structură mentală de profunzime, cu grijă ascunsă în straturile textuale. Selecția materialului (lumea sub toate formele ei haotice) aparține în această poezie unui Subiect care urmărește o coerentă semnificativă, incluzînd toate gesturile noastre mărunte, cele mai banale (repetînd elemente mitice uitate), scoase din mecanică uzuală și reinvestite cu substanță (sensibilitate, spirit, simboluri etc.). Selecția subiectului nu e făcută à batons rompus, cititorule, privirea este dirijata în așa fel încît să prindă (și să prinzi) un fir invizibil și inextricabil". Ne
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
de o fascinație morbida a ororii, pe care Bashevis Sînger o notează pe un ton calm, aproape tern, cu acea constantă susținută a cronicarului resemnat din neputința. Personajele sînt plasate într-un timp care pare, prin vagul ce-l caracterizează, mitic, deși e probabil echivalabil cu un veac din întunecată medievalitate timpurie. Și sînt niște înși primitivi, pentru care viața presupune două reguli simple: atacă și ucide, sau vei fi atacat și ucis. Spațiul în care își desfășoară existența este, generic
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
comparată), investigații legate de existența unui grăi originar sau a unui limbaj din care să fi evoluat ulterior toate celelalte, erau socotite aberație curată. Între demersul obiectiv, științific și rațional al lingvistului și improvizațiile sau invențiile celui sedus de depărtările miticului, spune Vernant, părea să existe, cu probabil cam mai bine de jumătate de secol în urmă, o netă separație. Cartea lui Olender, pasionanta după părerea mea, se străduiește să atingă două scopuri: unul "eretic", ar spune savanții de demult de la
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
psychologie", adică de a sonda chestiunea originii limbajului, dar și acela de a analiza tocmai cum de a ajuns primul obiectiv să pară simplă aiureala. Cîndva trebuie să fi existat o vreme cînd cele două, a privi îndărăt, catre rădăcinile mitice ale graiului originar, și totodată a nutri ambiția unei riguroase scientizări a studierii limbajului, să fi coexistat. Această epoca pare a fi fost, în viziunea autorilor Limbilor Paradisului, secolul al XIX lea, cînd pozitivismul a înflorit la un loc cu
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
Odată cu Renașterea, în toate colțurile Europei apar descoperiri ale "adevăratei" limbi a Paradisului, după cum vrea fiecare să atribuie strămoșilor săi un idiom care va fi fost cîndva comun întregii omeniri. Vernant citează o parodie semnificativă pentru această explozie de graiuri mitice, scrisă prin secolul al XVII lea de un suedez. Pentru că fusese alungat din țară de către reprezentanții clerului luteran, autorul, un anume Andreas Kempe, se distrează descoperind burlescul savuros al acestei goane după Eden și descrie un Paradis care pare mai
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
viața mea se află și la discreția frizerului, cât timp el se învârte în jurul meu, cu briciul în mână. Mai cred, apoi, ca diversele ceremonialuri politice nu reprezintă forme de mistificare a populației de către politicieni, ci un fel de trăiri mitice, pline de farmec, pentru reușita cărora populația trebuie să coopereze cu politicienii. Știm cu toții că un steag nu este decât o banală bucată de pânză și că un conducător este și el un om că toți oamenii, care răcește când
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
aceeași puritate tinde și limbajul lindgrenian, care se vrea eliberat de convențiile pudice și de "zone interzise". Excepțional român al căutării izbăvirii, Miere de bondari, construit pe mitul clasic Cain și Abel, actualizează unul dintre posibilele răspunsuri impuse de dimensiunea mitică a existenței. Dacă fratricidul biblic întemeiază o civilizație, aici sfîrșitul celor doi frați nu își asumă gestul fondator, ci se prelungește indefinit prin incorporarea poveștii lor în structura alteia, care poate continua...
Palimpsest by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/18015_a_19340]
-
o atitudine pasivă: "E ca si cum as asculta un vis, atunci sunt produsul faptului de a asculta visul." (B.T., într-un interviu acordat Gabrielei Melinescu în 1976). Dintre poeme, mai putin accesibile emoțional pentru cititorul român rămân cele care conțin aluzii mitice specifice nordului. Pentru că nu deținem în structura colectivă profundă o imagine că aceea a regatului etern din piatră, condus de un rege și o regină de piatră, poemele care transfigurează astfel de imagini își pierd din păcate o parte din
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
performanțele sale în domeniul râului pot foarte bine să ne trezească admirația, ca orice lucru bine făcut. Pe de altă parte, hiperbola - ca principiu structurant al narațiunii - pune toate faptele narate sub o lupă măritoare, conferindu-le dimensiuni uriesesti, aproape mitice. Și fiindcă tot am apelat la aparatul teoretic al lui Kundera, trebuie spus că prozatorul și eseistul ceh consideră trăsături că cele de mai sus ca aparținând unei epoci ănaiveă și fericite a românului, anterioare etapei propriu-zis moderne a genului
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
puls, fervoarea etrusca și auriculul latin/ fluxul de sînge ce vine din Ionică/ îți albește mai tare picioarele că două coloane,/ de marmură, Agrigento e stîngul, Selinunte e dreptul," (Elegia italica). Sau: "Dar aud clipocind Ada și Tevere dinspre izvoarele mitice/ spre metropolele plămînilor tăi? (ibidem). Sau: "Lacul Bracciano și tainicul, umbrian Trasimene,/ întunecatul Bolsena le presimt, cam unde ți-e mijlocul sacru" (bidem). Asimilarea datelor "străine" e deplină, cuprinsă în metabolismul unui suflet care-și obține cu ajutorul lor mulaje delicat-solemne
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
Pascal), ci pentru a se regăsi că într-o întreprindere inițiatica. Solemnitatea contactului cu necunoscutul e topită într-o rețea deasa de senzații, impresii, amintiri, corespondențe care feresc periplul de uscăciune, îi acordă gustul irepetabil al clipei. Cadrul geologic ori mitic apare tratat printr-un cald impresionism al notației, uneori direct aplicat liniilor generice, măreției lor imobile, precum o gingașa ofranda a efemerului adusă absolutului: "Mierle și buxusus-ul abhorat de Montale/ și ginestrele mele le simt în spate,/ în fața nu pot
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
gestiunii exigente a autorului nici în rubrică intitulată Natură. Aici avem "natura-cadru fizic, fundal pentru reveria romantică (Împărat și proletar, Scrisoarea I, Melancolie)"; după aceea, "natura-cadru fizic, paradis terestru în idile (Dorința, Sară pe deal)"; în al treilea rînd "natura-personaj mitic (Revedere)"; și în sfîrșit, "natura-realitate metafizica (Mai am un singur dor)" (cu precizarea expresă că metafizic=mioritic!!). Să mai adăugăm că enclavele interpretative ale autorilor sînt risipite sub o rubricatie parazita stufoasa - Valorificati-vă cunoștiințele; Verificati-vă cunoștiințele; Completati-vă
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
de adevăr. an realitate, ca Vasili Suksin sau Valentin Rasputin, Dan Lungu simte o strângere de inimă asistând la ănfrăngerea ființei omenești și "salută" orice ăncercare a acesteia de a se ridică de la pământ și de a-și redobândi demnitatea mitică. Demn de remarcat este talentul prozatorului de a sesiza eternă dramă a existenței chiar și an manifestările cele mai banale, ale unor oameni insignifianți din punct de vedere social, si de a face din ea un amurg al zeilor. Un
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
băieților de cartier de Marius Ianuș), atunci măcar ideile literare. T. O. Bobe descrie batjocoritor statuia lui Eminescu din fața Ateneului Român, râzând cu sughițuri de ideea genialului sculptor (Gh.. D. Anghel) de a-l reprezenta pe poet într-o nuditate mitică, adică reacționând exact așa cum reacționează aceiași "băieți" când descoperă într-un muzeu de antichități, în care au intrat ca să se adăpostească de ploaie, o statuie a Afroditei. în sfârșit, Cristian Preda aneantizează publicistica politică a lui Eminescu prin intermediul unor propoziții
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
sorbul timpului prin care, supuși vidului cosmic, ne pierdem substanță, sinele, eul. Căzut an durată, el face experiență neantului existențial. Spaimă este atat de adâncă și rădăcinile ei atât de vechi, ăncât scriitura poetica stănesciană se ăncarcă fundamental cu funcția mitică pe care Mircea Eliade o vedea că esențial destinată "vindecării de acțiunea Timpului". Strigatul devine poem, poemul gest de supraviețuire născut să-l nască infinit la rându-i pe poet. Nu există artist care mai mult sau mai putin conștient
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
fie și mazurcile. Le privește, ascultându-le, un alt polonez, din timpul nostru, Andrej Wajda, căruia nu-i putem reproșa vreo țară romantică, chiar atunci când scrie scenariul sau la filmul "Nuntă" în spiritul poetului pictor Stanislas Wyspianski. La urmă, Călărețul mitic aleargă pe calul sau alb căutând o evadare: libertatea. Dar granițele Germaniei și Rusiei sufocă, din vechime pământul polonez. Omul piere și calul lui de nea, prăbușit cu o rană mortală se chinuie, zvârcolindu-se pe pământul gol. Clipă îngheață
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]