400 matches
-
de sus, de pe saci, să-și dezmorțească picioarele. Ca și celălalt, era la fel de mărunt. Amândoi aveau ochii oblici, despicați în obrazul vânăt cu pomeți ciolănoși ; erau pesemne frați, căci purtau același strai gros și tare de șiac sur. Unul dintre mititei îi puse căluțului în cap traista cu ovăz. Moșul se interesă : - Bre, da’ voi ați făcut sania după cal ori ați luat calul după voi ? Gravi, mărunțeii păstrară tăcere. Unul lepădă sumanul, rămânând într-o flanea groasă cu curea bătută
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
curat.” Ascultând, un om mânca liniștit, îndesând în gură bucăți de pâine. Când termină de dumicat se șterse din două părți cu dosul palmei, ca pasărea, bău apă și zise gârâind : - La Lespezi era o ovreică care avea din cei mititei. Grigore Crețu, gospodar de la noi din Probota, s-a dus la ea să-i facă de leac pentru o soră pe care o avea dânsul bolnavă. Iar când s-a întors omul cu leacul, soră-sa murise. Văzând că n-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
un mormânt proaspăt de trei zile, bolborosind într una vraja: "... Eu scutur parul/ Parul scutură gardul/ Gardul scutură glodul/ Glodul scutură lacul/ Lacul scutură dracul/ Tu Velzevule ce ești, ieși de unde locuiești/ Și strigă-ți toți dracii tăi, mari și mititei/ Și-i trimite, cum mai iute/ Prin toate ținuturile și prin toate casele;/ Prin dumbrăvi și prin cărări,/ Prin munți și prin păduri,/ Să cate pe Zlot-al meu/ Ce mi-i de la Dumnezeu,/ Ce-i de ursitori ursit,/ Dar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ultima lui părere sau așteptăm efectul unei doctorii. Când voim să plecăm în sfârșit, constatăm că noaptea a venit de mult, găsim inutil să ne mai grăbim. Ne așezăm la o masă în fața unei cafenele, luăm o bere și câțiva mititei, iar un țigan spintecă aerul cu o melodie tărăgănată. Cântecul lui, cu toate că e fals, căzând peste sufletele noastre în veșnică emoție, în timp ce cerul se încovoaie miraculos cu stelele strălucitoare, pare plin de nostalgie. Obosiți, spunem numai câte o vorbă, tot
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sănătos Micul meu nepot frumos. Ziua strigă-n gura-mare: Ia - mă-n brațe, mamă - mare, Du - mă-n parcuri să mă joc, Iar bunică- i mândră foc! În brațe cu nepoței Este-un dar dumnezeiesc, Să-i vezi cum sunt mititei Și apoi să-i vezi cum cresc! Dulce-i viața și frumoasă Când tinerii se iubesc, Aduc nepoței în casă, Iar bunicii ... se topesc! IMPOSIBILUL Peste tot aș vrea să fiu, oriunde, Să văd întregul univers ce-ascunde, Și tuturora
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
un mormânt proaspăt de trei zile, bolborosind într una vraja: "... Eu scutur parul/ Parul scutură gardul/ Gardul scutură glodul/ Glodul scutură lacul/ Lacul scutură dracul/ Tu Velzevule ce ești, ieși de unde locuiești/ Și strigă-ți toți dracii tăi, mari și mititei/ Și-i trimite, cum mai iute/ Prin toate ținuturile și prin toate casele;/ Prin dumbrăvi și prin cărări,/ Prin munți și prin păduri,/ Să cate pe Zlot-al meu/ Ce mi-i de la Dumnezeu,/ Ce-i de ursitori ursit,/ Dar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și Budd la radio, și am dat peste o scenă însuflețită, care se desfășura cu glasuri amenințător înăbușite, în living-room. Erau de față numai trei persoane -tata, mama și fratele nostru Waker -,dar am senzația că erau mulți alții mai mititei care trăgeau cu urechea de prin felurite ascunzișuri. Les era oribil de roșu la față, Bessie își ținea buzele strânse de nici nu i se mai vedeau, iar frățiorul Waker - care avea pe atunci, conform datelor mele, exact nouă ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Împart cu tine, oferind’o cu plăcere! În ce privește preparatele culinare, efectiv, Întrec În măiestrie apsolut toate pronosticurile. Nu multe popoare se pot lăuda cu acest meșteșug moștenit, pot spune chiar, Înbunătățit dealungul veacurilor! Numai când mă gîndesc la grătarul cu mititei...!!” Atena se Întristă. Îl strânse ușor În brațe, șoptindu-i abea perceptibil: „O teamă oarecum nelămurită nu-mi dă pace...! Acolo, În țara ta - pot Întâmpina o surpriză...?” Tony Pavone intui unde se duce cu gândul fata... O sărută duios
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu microscopul...!” Șeful bucătăriei dădu de gol paharul de băutură, ridicându-se În picioare. „Toată Încrederea domnilor, carnea-i proaspătă...” Șeful strâmbă nasul. Repet, nici nu vreau să mai aud. Am hotărât să devin vegetarian...” „Să pun la grătar câțiva mititei?” Ăștia nu-s făcuți din carne? Știi ce...? Puțină brânză garnisită cu câteva sardele ar fi bine venite”. Omul bucătăriei, se apropie de urechea Șefului de Șantier șoptindu-i. „V-ar avantaja câteva scrumbii la saramură pregătite cu ceapă, morcovi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
exemplu de cinste, de corectitudine. În acest vârtej amețitor În care activa În a depista noi lucrări, mai ales noi surse de-a procura materiale, vara trecu pe nesimție cedând locul bogatei toamne care-și anunță sosirea datorită grătarelor cu mititei, În special a mustului aromat, imposibil să reziști tentației...! Bogăția de necontestat a toamnei nu se desminți nici de această dată aducînd tuturor Încredere În ziua de mâine, implicit și lui Tony Pavone care avu șansa să depisteze o frumoasă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
invitația fu bine venită, iar În scurt timp nevinovatele halbe cu bere se transformară În frapiere burdușite cu ghiață În care sticlele cu vinul cel mai bun al localului, Își făcură apariția. Iar În momentul când, un Întreg grătar cu mititei fu devorat cu o poftă de mâncare teribilă, ospătarul aduse la masă un supradimensionat platou burdușit cu pastrama de oaie rumenită la grătar cu mămăliguță, invitații scoaseră o exclamație de uimire. Așa o surpriză merita osteneala. În această situație, pastrama
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
exhibarea lui e-mailată. Doamne, când mă uit la ce expresii folosim, rămân mută. Brazda, brazda și mânzul se combină într-o veselie cu această neolatină academică, engleza sans frontières. E un fel personal de a trăi raportul globalizare-localism. Hamburger și mititei. Ștevie la grătar și pizza. Suntem ca-n bancul despre dacii disidenți care îngăimau la Sarmizegetusa: barză, varză, brazdă, viezure, mânz în timp ce comandantul legiunii ținea discursuri despre Pax romana, scriere latină, terme, viaducte. Ne aflăm în situația stranie că trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fabricanți”, că mergeau la fabrica aia care făcea mașini de cusut, dar dacă nu erai atent, când le montai ieșea o mitralieră. Erau mai mulți, câștigau mai bine, aveau autobuz, nu mai mergeau pe jos. Duminica beau bere și mâncau mititei, nu ca ăștia de la coada vacii. Prin ’80 au urcat în grad, erau „muncitori”, aproape fiecare familie avea unul sau doi muncitori. Acum ei se uitau de sus la ăștia proști care rămăseseră la coada vacii și câștigau 2 lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
zarzavaturi. Stăpânul ei era un om cu mustățile mari, zbârlite, cu ochii abia zăriți sub sprâncenele late; un om negru și tăcut. Stăpân la podul umblător din susul liniei ferate, cunoșteam pe un moșnegel îndesat, cu mustăcioară albă, cu ochi mititei pe obraz zbârcit. Și venind acum încet spre căsuța de bârne a podarului, în preajma apei, spre coliba de stuh a bulgarului, ridicată în mijlocul grădinii - știam de bună samă că voi găsi pe acești doi singuratici vecini, ca totdeauna, față în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
hornuri, de pe copaci, de pe statuile acoperite de un mușchi verde... Clopot vuind greu Într-un aer vâscos. Mathilda, Mathilda. Guri ce răsuflă. Tramvaie ce huruie spre gară. Mathilda, Mathilda... Lilith, Lilith... Degete grăsulii ce beau bere la halbă și mănâncă mititei și cârnăciori dați prin muștar pe terasa cârciumii Corso. „Unde-i Bikinski? Unde e Lawrence? Unde e inginerul Edward Satanovski? Unde e domnișoara Fundyfer?Unde au dispărut? Încotro s-au evaporat cu toții? De ce nu se află aici?” Zadarnic, zadarnic. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Mam‘mare îi face cruce. apoi aprinde o țigară... Goe nu vrea să intre în cupeu și vine spre mijlocul scenei mimând se uită pe fereastră, cu capul scos afară. Urâtul: Nu!... nu e voie să scoți capul pe fereastră, mititelule! (îl trage pic înapoi). Goe (smucindu-se): Ce treabă ai tu, urâtule? (se strâmbă și mimează pe fereastră până-i cade bereta. Începe să (țipe Mamițoo! mam’ maree! tantii! Cucoanele: Ce e? Ce e? Goe: Să oprească! (bate din picioare
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Foarte comic! Și se potrivea de minune, pentru că nu țineam să fim neapărat văzuți în toate cele... Și tânărul boier, un fel de prinț al cărui nume l-am uitat de asemenea, m-a îndopat cu pastrama și ghiudem, cu mititei și fleici udate cu rachiuri, vinuri și lichioruri picurate printre înghețături și șerbeturi din petale de trandafiri și, bineînțeles, printre înfocatele noastre manifestări, de nemărturisit într-o scrisoare. Îmi strecura nestemate, brățări, lanțuri și inele, podoabe pentru fiecare deget, gleznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu foc, o podidește râsul: - Dar tu copil ești, cu ce-o să șăzi cu mine? - Cu ce se șede, zic și-i arăt cu ce. Ea scuipă de trei ori peste sânii goi și destul de dolofani (ai Teclei erau mai mititei și mai Întunecați) și-și face cruce peste crucița de la gât. Și plânge. Și râde. Așa că o ducem bine. Trăim bine de tot, o ținem Într-un râs-plâns și luat-dat la ciuboțele. Când mama e la școală, dimineața, mă așez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se informeze. Aici e gară mică, nu te informezi, ca la Sibiu, aici doar te interesezi. Mama s-a interesat de destinația următoare: zece kilometri până la destinația Gusu. Dar nu putem merge pe jos, avem bagaje multe și noi suntem mititei. Cărăm lucrurile În gară. Mai degrabă le târâm, pe pietriș, câte unu, câte unu. Oameni ciudați se uită ciudat la noi: cum cărăm bagajele. Facem zgomot, facem praf, e urât să târâi așa, ca furnica, de-a-ndăratelea, un geamantan - dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
paharul, era de nedescris. — Ce v-am zis eu? spuse un pilot. Ăsta nu reușește să-ngaime ceva de-acu-ntr-o lună. Niciodată n-o să reușească să spună ceva care să aibă cît de cît sens. — Ei, spuse Cheliuță, săracu’ de tine, mititelule. Ei bine... După ce m-am ridicat m-am uitat În jos, și sigur că scotea fum În draci prin spate, dar Își menținea cursul, Încercînd să treacă de munți. Pierdea rapid altitudine și atunci m-am poziționat iar deasupra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
în direcția cea bună și eliberatoare pentru sfinctere, direcție marcată de altminteri și fizic, pentru neofiți, printr-o dâră discretă, rectilinie, de căcăreze negre-maronii, de șobolan! De la grătarul mocnit al terasei, unde sfârâiau și se rumeneau niște cârnați și niște mititei, se răspândește progresiv, prolifică, un alt fel de fumigație, o amprentă olfactivă condimentată inclasificabilă, de agent emetic, o mirosnă becisnică de seu încins și piperat, usturoiat și ardeiat. O aromă de arici prăjit. Aleluia! Și... Zgomotele străzii pieriseră. Ei, să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ai grijă cu coșul. Cu Pocalul. Eu și cu Dănuț îl luăm cu noi pe Uriel. Mai trebuie să mergem într-un singur loc, în noaptea asta. La priveghi. La cimitir... BEELZEBUB II Domnu' Dan, am adus și io niște mititei, buni ca focu', de la mama lor, din locanta lu' Dromaderu', zice Apostatul. Am și muștar, și ceapă, și pâinică. Vreți? Zvârlă-le pe interval! Da' pălincă nu mai ai? se interesează Dănuț. Pălincuță, nu, mânca-ți-aș sufletul tău! Sunt
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de fum și de aburi de vinuri grele. Ochii lucesc. Lumina albă tremură pe fețele obosite. Glasurile bâjbâie distrate... În trăsură, îmbondorită în blană, Nadina spuse bucuroasă: ― Bine c-au început și Bucureștii să devie oraș mai civilizat, nu tot mititei, și lăutari, și mojicie!... Nu-i așa, Grig? ― Da, sigur! ― Și șansonetistul foarte interesant! adăugă ea după o pauză. Ai văzut că numai mie mi-a cîntat? Grigore o simțea lângă dânsul, fericită și caldă. Zise cu o voce avidă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și pe care scria YALE, câte un ceas de sticlă, mare ca acelea din gară, dar cu limbile pictate și cu numele proprietarului scris pe el. Pe stânga era un birt de unde ieșea veșnic un fum albastru cu miros de mititei. Mișunau în jurul lui bețivi, țigani îmbrăcați ungurește, cu femeile cu fuste crețe după ei, țărani purtând funii de usturoi și saci pe jumătate plini, cu iz de cânepă. Peste drum era magazinul de jucării "Scufița roșie", pe care îl visam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rătăceau pe-acolo erau ocupați mai curând să stea de vorbă cu infirmul care ținea cântarul de precizie sau cu vânzătorul de lozuri în plic. Era o viermuială ce mirosea a piele, a tutun, a cârpă, a balegă proaspătă, a mititei. Eu cu mama, îmbrăcate de oraș, luam tramvaiul, care abia putea înainta, sunând în disperare din clopoțelul său, printre căruțe și Pobede. Tramvaiele erau de lemn, cu multe rame exterioare, cu geamuri mici și un singur far în față, deasupra
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]