270 matches
-
în vârstă de douăzeci și cinci de ani, mlădiindu-se pentru a-și expedia loviturile, trimițând topspin-uri din încheietură. Cât despre mine, eu mă dădeam de ceasul morții, țopăind de cealaltă parte a fileu-lui, zguduindu-mi sacul plin cu chintalul de mitocănie ereditară, băutură, tutun, minuturi, cei zece ani în plus, carbonizați și înecați în „combustibilul“ cel mai tare, și căruia nu-i mai rămăsese nimic altceva de oferit cu excepția draivului și stopului pe rever. Mi-am ridicat privirea spre peretele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
rămas în urmă. Sub lumini, evoluează la cote maxime un englez și o vacă, dând tot ce au mai bun în ei. — Dumnezeule! strigă tânărul. Ce trebuie să facă cineva pentru a fi tratat civilizat în gaura asta de oraș? Mitocănie, asta este. A naibii mitocănie! Pare să se adreseze animalului. Bobby înaintează cu atenție, până ajunge la marginea petei de lumină. Băiatul se cam clatină, căutând ceva în buzunare. Găsește o ploscă din care bea și pare să fi luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
evoluează la cote maxime un englez și o vacă, dând tot ce au mai bun în ei. — Dumnezeule! strigă tânărul. Ce trebuie să facă cineva pentru a fi tratat civilizat în gaura asta de oraș? Mitocănie, asta este. A naibii mitocănie! Pare să se adreseze animalului. Bobby înaintează cu atenție, până ajunge la marginea petei de lumină. Băiatul se cam clatină, căutând ceva în buzunare. Găsește o ploscă din care bea și pare să fi luat o decizie. — Foarte bine, vaco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
partea câștigătoare! Cum te descurci, dragul meu, cu fiara? Întreabă mama În fiecare seară, deocamdată este ok, doar trivialitățile lui mă deranjează! Nici nu pot să repet În fața ta apelativele pe care mi le dă! Nici să nu repeți, dragule, mitocăniile ăstuia, Îl știu de-o viață! * — Tov căpitan! ...Tovarășul căpitan Gherghina! Ați fost În echipa de filaj și chiar dumneavoastră v-ați ocupat de urmărirea informativă a lui Manu Traian. Vreți să Îmi enumerați concluziile investigației și elementele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Întunecată decât de obicei. A trecut cu stângăcie pe lângă mine, fără să-și ceară scuze și a trântit ușile de la intrare În urma ei. Un prieten de-al meu cu Înclinații teatrale are un fel anume de a pronunța tărăgănat „Ce mitocănie“, ori de câte ori asistă la vreo Încălcare gravă a codului bunelor maniere, astfel Încât vinovatul e țintuit locului. Tare aș vrea să am și eu talentul ăsta. Coborând scările, l-am văzut pe Jeff În birou. Stătea la masă, cu niște hârtii Împrăștiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o țigară? am Întrebat eu, cedând În cele din urmă. Nici măcar nu-mi prea place să fumez. Să zicem că la mijloc e presiunea tăcută a anturajului. — Îmi place ideea că a fost Naomi, am continuat. Și nu doar din pricina mitocăniei ei, ci pentru că a avut un motiv și prilejul să o facă. Să recunoaștem, e mult mai probabil să fi fost o femeie, având În vedere că totul s-a petrecut În toaleta doamnelor. — Nu și dacă se dovedește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să bage tramvai. Nici geamurile nu le mai pot deschide de frica prafului. Într-adevăr, casa se zguduie, scrâșnește - un buldozer încearcă s-o smulgă din rădăcini. Mă întreabă ce mai e prin capitală. Răspuns invariabil: ce să fie? aglomerație, mitocănie și afaceriști burtoși. Tanti Mizi intră cu o tavă de argint pe care sunt cafele și dulcețuri; pare că se va prăbuși din clipă-n clipă. Acum observ și mai bine că seamănă extraordinar cu un cap de cal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
discuția atunci când zona avea să se elibereze de factorii perturbatori. Cititul în palmă, spunea el, necesită o atmosferă de încredere și deplină onestitate. Ceea ce nu-i totdeauna posibil în acest cămin unde partea materialistă a lucrurilor ia uneori aspect de mitocănie crasă." Bineînțeles că Topoloveanu amenința cu clarificarea lucrurilor și cu o discuție "acolo unde trebuie". Iar înțelesul amenințării era unul singur și limpede pentru toată lumea. Doar Ion Schipor avea o reprezentare a valorilor umanității despre care părea a fi convins
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că mă doare al dracului să citez, pentru a subscrie cu lacrima-n gât, din cartea lui Gabriel Liiceanu, Întâlnire cu un necunoscut, pasaje precum acestea: „Românii de azi n-au în comun decât ceea ce exclude comunul și comuni tarul: mitocănia lor, ura lor, individualismul, indiferența lor [...]. Câteva decenii de sărăcie ne-au topit orice urmă de virtute. Vorba nu știu cui: un sac gol nu poate sta în picioare [...]. Îmi iubesc țara ca pe un revers al ei, o iubesc pentru ce
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și eu, ca tot intelectualul conservator și cu naturel simțitor, de scepticism și mizantropie. Cunoașteți, cred, acel (aproape letal) amestesc de senzații prin care ajungi la concluzia că ești un om de prisos, în care contextul social mizerabil, agre siunea mitocăniei, umilirea constantă, buna-credință invariabil înșelată sau răstălmăcită fac să te invadeze gustul nimicniciei, lehamitea de oameni și resemnarea. O resemnare albă sau neagră, bonomă sau răzbunătoare, placidă ori acidă, potrivit temperamentului. Iar când la vulnera bilitatea asta se adaugă patima
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de dificultatea de a transpune reperele luate de americani de la englezi în cele cu care sunt obișnuit: să convertesc gradele Fahren heit în grade Celsius, milele în kilometri, pfunzii în kilograme... Traficul e uimitor de calm, n-are nimic din mitocănia celui de la noi unde ești, la fiecare pas, în pericol să fii înjurat, amenințat. Ar fi foarte instructiv, cred, pentru șoferii noștri să fie obligați să circule măcar câteva sute de mile pe șoselele americane. La un moment dat, ai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu poți să comunici decât cu alte funcții. Oamenii, ca atare, nu-i percepi. Ei sânt dintr-o altă realitate care nu te interesează. Facem parte, deci, din două lumi diferite... Bănuiesc că, din pricina acestei descoperiri, te voi ierta pentru mitocănia de azi. Pentru cafea nu-ți mulțumesc. Era proastă. În trei ore n-am reușit s-o beau". Dar n-am avut curaj să las scrisoarea. 4 iulie Dorm noaptea tot la dispensar. Nu-mi mai pasă ce bârfește femeia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cum rămăsesem eu în fața lui Vecu. Nu i se întîmplase așa ceva niciodată. Și măcar dacă scena s-ar fi petrecut undeva fără public. Dar pe coridor, la ora aceea, foiau mulți bătrâni care au asistat, de la o oarecare distanță, la mitocănia mea. Toți, mai puțin eu, au înțeles din fulgerele care au înveninat privirea Moașei că incidentul va avea urmări neplăcute pentru mine, chiar dacă nu neapărat imediat, și s-au risipit prin camere, preferând să nu fie văzuți că fuseseră martori
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu poți să comunici decât cu alte funcții. Oamenii, ca atare, nu-i percepi. Ei sunt dintr-o altă realitate care nu te interesează. Facem parte, deci, din două lumi diferite... Bănuiesc că, din pricina acestei descoperiri, te voi ierta pentru mitocănia de azi. Pentru cafea nu-ți mulțumesc. Era proastă. În trei ore n-am reușit s-o beau”. Dar n-am avut curaj să las scrisoarea. 4 iulie Dorm noaptea tot la dispensar. Nu-mi mai pasă ce bârfește femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cum rămăsesem eu în fața lui Vecu. Nu i se întâmplase așa ceva niciodată. Și măcar dacă scena s-ar fi petrecut undeva fără public. Dar pe coridor, la ora aceea, foiau mulți bătrâni care au asistat, de la o oarecare distanță, la mitocănia mea. Toți, mai puțin eu, au înțeles din fulgerele care au înveninat privirea Moașei că incidentul va avea urmări neplăcute pentru mine, chiar dacă nu neapărat imediat, și s-au risipit prin camere, preferind să nu fie văzuți că fuseseră martori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
superîncîntate, deși, firește, nu-i puteam spune asta Lisei, cu toate că recunoscuse cu gura ei că lucrurile nu merseseră prea bine În ultima vreme și că probabil va fi mai cîștigată să facă vacanța singură. Parte din problemă, zicea ea, În afară de mitocănia lui obișnuită, era fiica ei, Amy. Pe Andy nu-l interesa absolut deloc fetița, așa că ea nu-l considerase niciodată un partener pe termen lung. Acum, se apropiau de punctul În care relația lor avea, cel mai probabil, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la mobil și, în același timp, îi asasina pe cei de la recepție cerându-și e-mail-urile. Fine s-a cutremurat gândindu-se că, în trecut, probabil că și el fusese vinovat de un astfel de comportament. Acum i se părea o mitocănie, o manieră ridicolă de a-ți sublinia propria importanță. Alice nu ajunsese încă. La propunerea lui Hugo, ea venise mai devreme, în timpul dupăamiezii și mersese direct la centrul de înfrumusețare al hotelului. Dar nu e puțin cam prea extravagant? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
jos!" În treacăt fie zis, în cercul Hangerliu expresia "Labele jos!" era în vogă, preferată de cele mai distinse membre feminine, chiar de the Countess și de the Marchioness, în țară și în străinătate, cu sentimentul de a comite o mitocănie exquise 1. Astfel, în timp ce în mediile populare pe care le frecventa Hangerliu oamenii se fereau de expresiile mai metaforice din snobism, în familia Hangerliu vulgaritatea era cultivată ca o petrecere de un risc delicios. Cu toată bădărănia lui în gesturi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bloc, magazine, pixuri, mașini și nasturi ― pe scurt, tot ce se numea "produs socialist"), trecând prin cărți, filme, muzică ușoară, ziare, programe de radio și televiziune, defilări de 1 mai și 23 august, și până la relațiile cu ceilalți, bazate pe mitocănie, minciună, suspiciune, frică și delațiune. Câtă rea-credință sau prostie îți trebuie ca să vrei să cauți continuitatea între "interbelicul romînesc" și această bolgie istorică? Vreți cu adevărat să simțiți ruptura? Pentru că în materie de stilistică nu e loc de demonstrații, ascultați
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a puterii), pentru spulberarea unei reușite ce fusese edificată pe un fals al Istoriei. vineri, 21 iunie La Institutul de filozofie, în anii '70, aveam un coleg care, înainte de a deveni "logician", fusese croitor la Apaca. Avea în el o mitocănie rabelaisiană, deturnată și domolită de voluptatea și inocența cu care obișnuia să relateze scene al căror erou era și pe care, oricine în locul lui, le-ar fi păstrat pentru sine. Totul, în spectacolul pe care îl oferea acest om, era
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vizionarea unei casete cu programe din grila televiziunii române, Monica Lovinescu notează: "Noi care știm totul, citim totul, îi vedem pe toți, trăim în fond la București, ne dăm seama că nu știam nimic atâta timp cât imaginea nu ne adusese revelația mitocăniei, prostiei, inimaginabilului prost gust sigur de el. E ca o transformare biologică a acestui popor, nu numai a limbii, dar și a înfățișării sale. Imposibil să crezi că țara asta a fost odată civilizată. [...] Fascinant de sinistră perspectivă"10. Cu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
la noi, țară puțin participativă politic și cu opțiuni lipsite de anvergură. Piesa scrisă în 1962 vorbea despre o lume aparent poleită, cea a Forțelor Aeriene Regale Engleze. Scena de la Casandra devenea tabără de recruți. Absurdul, umilirea, prostia, înregimentarea, nebănuita mitocănie din Albion, drama creată de mecanismul militar ruginit și dezumanizat țineau de text. Mai presus de el era actul teatral nud, depresurat de "jocul de scenă", emoția pură, francă, cuceriri care pentru noi, atunci, au schimbat vectorul înțelegerii artei în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
e o ființă în descompunere; un actor pierde un pantof și se demobilizează; meșteru-i spune: "Dacă-l mai pierzi, lasă-l pierdut! Întîmplările, în teatru, trebuie folosite!"; consternant: "Eu sînt lăutar, nu psiholog!"(V. Mugur); sau: "Să nu mai aduceți mitocănia asta românească! (pe scenă n. n.)"... Frumos este finalul acestui tulburător volum: "V.M. a fost obsedat, toată viața, de cifra 12 bis. Acum însă, se vede foarte clar că alta era cifra lui existențială și artistică: 22. Căci s-a născut
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mai mult, să dea forță cuvântului „prețuire". Altfel spus, dacă nu avem puterea sfinților mergători prin lume, putem fi asemenea lor, că doar prețuirea stă la Îndemâna oricui, mai ales atunci când nu suntem plesniți de cine mai știe ce tip de mitocănie (la noi un fel de patologie cu iz național, dacă ne gândim la versiunea cu capra vecinului căreia i s-a dat, spre Îndestulare, frunza și falusul carpatin (simboluri, spre cunoașterea noastră În lume). Nu de alta, dar cică am
PreȚ pe dispreȚ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1485]
-
În timpul programului], măcar pentru instituțiile de cultură, spre a mai struni creația ce curge, după câte se pare veșnic cu falusuri!). Dacă mai adăugăm mișcarea din buric și manelizarea la nivel național, imaginea e completă. În consecință, de aici, din mitocănie, și diferența. Prețuiești Însă pe cine? Pentru a clarifica, oarecum, orizontul deja creionat, trebuie să amintesc faptul că, nu putem prețui la Întâmplare, chiar dacă, de exemplu, postmodernismul Îți dă voie (ce-i drept, doar cu partea aceea a lui de
PreȚ pe dispreȚ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1485]