314 matches
-
lui va izbucni singur și indiscutabil peste câțiva ani. Urî în clipa aceea cu pasiune pe toți colegii lui, care i se părură bestiali și fără nici o sclipire G. Călinescu de inteligență în ochi, și plecă acasă, evitând orice însoțire, mizantrop până în măduva oaselor. Acasă masa nu era gata. Fiind cald afară, Felix se dădu jos în curte și începu să se plimbe. Iarba răsărise mai peste tot, împingînd cu încăpățînare în sus pachete mari de frunze putrede. Felix ocoli chioșcul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întinde el generos unei priviri plecate, spre a nu se mai opri. Cum se dezmărginește lumea într-o simțire asfințită! De-aș fi Dumnezeu, m-aș face orice afară de om. - Ce mare ar fi Isus, dac-ar fi fost mai mizantrop! Față de materie, viața reprezintă un avantaj de intensitate. Tot așa boala față de viață, cu diferența că ne aflăm în prezența unei intensități negative. Când ești bolnav, natura te obligă la cunoaștere; te pomenești că știi fără voia ta. Totul ți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prezintă În acest sens: „un scriitor de bunăvoință. Un prea zelos umplutor de cadre [... ] A scris de toate, cu o fertilitate inocentă, nepăsătoare^... ], masă literară ieșită dintr-o ușoară și neobosită bunăvoință” (Revista Fundațiilor Regale, nr. 5, 1936) - și criticul mizantrop nu greșește prea mult. Numai că inocența, bunăvoința, spontaneitatea se bizuie la Bolintineanu pe instinctul său liric. Disprețuiește regulile În artă („A strînge arta-n reguli credea că-i o sclavie” - Conrad) și, cum spune un bard din poemele lui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
falca proeminentă de jos, în teșitura frunții, în ochii înfundați, în picioarele enorme, în privirea plină de bănuieli și în limbajul sărac și prudent citesc viitorul lui. Fata mea, împerecheată cu o gorilă! și ce nume! Gavrilcea!" "Tu ești un mizantrop, visezi o omenire inexistentă. Ăștia sunt oamenii de azi." "Nu vreau oameni excepționali. Pica are nevoie de un animal onest, inofensiv." " Admit că tu ai dreptate, ce-i de făcut? Ești inteligent, plin de autoritate, ia măsuri." "E misiunea ta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
poate o dăruise, ceea ce ar fi fost, aparent, mai puțin grav. Dar de unde până unde cunoștea Tudorel pe Hangerliu, om cu totul în afara sferei de existentă a lui Ioanide? Chestiunea asta trebuia lămurită. În apropierea casei sale, arhitectul, devenit brusc mizantrop, semnală doi indivizi mergând pas la pas și cu mâinile la spate, ca și când ar fi așteptat pe cineva. Pentru o stradă așa de liniștită, evenimentul i se păru neobișnuit. Unul din indivizi avea manta de ploaie, celălalt mergea cu capul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
însă cu totul demoralizat în sinea lui și convins de nulitatea desenelor. Ca urmare, expediase repede, cu o formulă socială, albumul, spre a ieși dintr-o afacere pentru el regretabilă. Sentimentul acesta de penibilitate scandaliza pe arhitect și-l făcea mizantrop. Cum se poate să roșești la tablourile fie și mai slabe ale unui pictor reputat? Ce are de-a face aici jena? N-ai decât să-ți exprimi rezerva, o nereușită nu te scoate din societate. Cruțarea misterioasă, fără motivare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
copii.") Venitul viei îl luau copiii, cu asentimentul tatălui, care însă, prevăzător, mai agonisise pentru el o altă vie, fără a scoate o vorbă clară asupra intențiilor sale testamentare, speculând șiret speranțele separate ale fiecăruia. Hagienuș era numai fricos și mizantrop, altfel inimă excelentă, și dacă copiii l-ar fi dat afară din casă, nu era omul care să apeleze la justiție contra lor. Dimpotrivă, încă de pe acum se lăsa ciupit de bani de către toți, însă cu așa dificultate și tapaj
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Adâncit în lucru, abia auzi pe Indolenta pe la opt seara: - Masa e gata, vii sau nu vii? Întrebarea i se păru cam prea autoritară, având în vedere că Ioanide se afla oarecum pe teritoriu străin. Obosit și chiar înfometat, devenit mizantrop din cauza afacerii Doru, crezu a vedea în liniile umbrite de noapte ale cântăreței de operă o brutalitate inedită. Surpriza dădu gestului său de preocupare o traiectorie mai iritată și gurii o bolboroseală ininteligibilă. Mintea sa, obișnuită cu gingășiile, începu să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
G. Călinescu ci aparțin, respectiv, naturii, de la unghiul lor de vedere. În privința asta nu pot să nu blamez romantismul tatii, gustul lui solitar pentru vietățile dezarmate, evident în slăbiciunea lui pentru câinele Ștolț, cu care doarme în pat. Tata e mizantrop, iar filozofia noastră e filantropică, cu o anume restricție. (Ioanide: "Fleacuri superficiale, și totuși sinistre!") De asemeni, tata, orice s-ar zice, este excesiv de afemeiat, boală romantică, tipică popoarelor bătrâne. Nu vreau să spun că tata e lipsit de moralitate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și ridic glasul, le latră și el. Dacă mă cert cu Elvira, Ștolț nu latră, ci se ascunde sub pat sau îndărătul unui scaun, de frică să nu fie pricina conflictului. Gradarea aceasta în stimă nu înseamnă că Ștolț e mizantrop. Mai degrabă mă crede amenințat de mari primejdii, acasă, și uzează de o severă poliție față de indivizi. Când ies însă, plăcerea lui de a vedea lume e nesecată. E de neînchipuit câtă ardoare arată Ștolț de a vedea orașul în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
distincții oficiale și onoruri, niciodată discuție. O suferință penibilă îi pricinui lui Pomponescu goliciunea anticamerei. El era un om care nu putea nici să mănânce liniștit la masă dacă nu-l aștepta cineva în sala pentru musafiri. Oricât era de mizantrop, ex-ministrul nu se putea dispensa de oameni și era intrigat chiar când numai media vizitatorilor scădea. De la obișnuiții casei afla ce se petrece în lume, se G. Călinescu documenta fără a fi nevoit să intre în cafenele. Căci Pomponescu mergea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
altminteri, însuși criticul Călinescu, * Cine a răsfoit publicistica lui G. Călinescu nu poate fi surprins deambiția romancierului; ea e legitimă. Pe o distanță, anterior, de peste un deceniu, Aristarc analizase teoretic cele mai diferite tipuri de intelectuali, în numeroase Cronici ale mizantropului: Despre ratare, Patru moduri, Nu te canoni, Să omorăm timpul etc., etc. comentând romanul Eminescu de Cezar Petrescu, demonstrează dificultatea de a realiza literar personalitatea unui geniu. S-ar putea obiecta că Eminescu este un personaj real, iar Ioanide o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
E ucis, în același mod, un ostatic care ni se dezvăluie, în pofida aparențelor generate de comportarea sa în materie comercială, o fire profund umană, sensibil la suferințele aproapelui și acționând în direcția alinării lor. Un alt ostatic ucis e un mizantrop, vorbind în maxime și parabole, care pare întruchiparea înțelepciunii însăși și care poartă un continuu duel cu sentimentalismul și optimismul ieftin, fals, izvorât din frica de a accepta o realitate îngrozitoare, din dorința de a te iluziona cu orice preț
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
parodierea și tratarea incisivă a datelor individualizatoare. Bietul Ioanide este romanul caracterelor clasice și al inteligenței parodiatoare. Un joc artistic admirabil se compune și de aici reflecția, adesea metamorfozată într-un paradox strălucitor, amintind dialogurile din cronicile "optimistului" și ale "mizantropului"; comentariul apare, în consecință, ca necesar din perspectiva observației moralistului care simulează ca în acest pasaj: Acestea sunt în scurt portretele celor trei Dioscuri, personaje șterse și lipsite de dramatism, inapte parcă a deveni vreodată eroi de roman". Un joc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
paradoxurilor imprevizibile, insolite. "Bietul Ioanide" călinescianizează, dacă se poate spune așa, inventîndu-și un interlocutor sau căutîndu-l printre "ascultători" (vorbindu-i Erminiei ca și când ar redacta un tratat de "erotologie"; glosând despre câinele său Ștolț, cu amare observații preluate, parcă, din reflecțiile "mizantropului" etc.). Ca și în cazul parodiei (o asociere anapoda a unor elemente definitorii în ordine morală), "mimul" lui G. Călinescu (aici Ioanide), acceptă dialogul ca un mijloc, convențional de fapt, pentru a comunica și a exprima sensuri grave. G. Călinescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
popor un element de plăcută naivitate e permis, pentru că persoana care vorbește astfel ne devine simpatică, dar a face ridicolă o pronunție înlăuntrul unui ș' aceluiaș popor este procedura unui om care caută efect cu orice preț. Ca toți scriitorii mizantropi, Gogol e sceptic, el nu crede în virtuți omenești. El zice în gând ca scriitorul de aforisme Lichtenberg; Dacă s-ar ști adevăratele motive ale faptelor mari omenești, cât de puține din ele s-ar vedea mari". De aceea nici
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
respectul și recunoștința. Ciapelletto ilustrează un element malefic perceput însă la polul opus, anti-sfântul devine sfânt pentru că imaginația maselor este mai puternică decât rațiunea speculativă, răul se poate camufla perfect în spatele unei măști onorabile. Naratorul boccaccesc nu este însă un mizantrop, nu-i privește cu sarcasm pe acești neinițiați gata să poziționeze pe oricine în paradis, ci doar o voce cu o fină ironie, arătând că naivitatea lor nu are în structura sa nimic culpabil, iar Dumnezeu le răsplătește râvna în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
respectul și recunoștința. Ciapelletto ilustrează un element malefic perceput însă la polul opus, anti-sfântul devine sfânt pentru că imaginația maselor este mai puternică decât rațiunea speculativă, răul se poate camufla perfect în spatele unei măști onorabile. Naratorul boccaccesc nu este însă un mizantrop, nu-i privește cu sarcasm pe acești neinițiați gata să poziționeze pe oricine în paradis, ci doar o voce cu o fină ironie, arătând că naivitatea lor nu are în structura sa nimic culpabil, iar Dumnezeu le răsplătește râvna în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
personaj. Atipicitatea Însemnărilor lui Drieu provine din luciditatea autorului. Excepțional analist al evenimentelor istorice, el este Însă incapabil să se sustragă dezastrelor pe care, asemeni unei noi Casandre, le anunță la fiecare pagină. Ca tonalitate, Însemnările lui Drieu aparțin unui mizantrop. Încă de la primele pagini, el circumscrie aria de interes a jurnalului În zona Întâmplărilor nesemnificative. Prilej al unui monolog neîntrerupt, jurnalul este, În realitate, un spațiu al captării tăcerii. Autorul frecventează bordelurile pentru că numai acolo găsește liniștea detensionată a comunicării
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
său stil violent-spectacular - un stil care nu putea fi decât al unui iraționalist prin vocație: „Scuip pe radicalismul și francmasoneria care au distrus Franța”. După o astfel de Încheiere, aproape că n-ar mai fi nimic de spus. Și totuși. Mizantrop, cu oroarea contactelor imbecile, Drieu nu are nimic din profilul fascistului de rând. El e un vizionar, chiar dacă, de cele mai multe ori, viziunile sale sunt proiecții distructive, fantasme satanice. Raportându-se, În plan politic, la posibilele modele induse de forțele beligerante
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
-i oferi postul de subdirector în Ministerul Agriculturii. Plictisit de viața provincială, agronomul nu stă pe gânduri și revine în Capitală, fără a bănui că darul ascunde, evident, o capcană. Statornic mai curând din lene decât din cine știe ce considerente morale, mizantropul din Fălticeni se întoarce din nou la Rosina, pe care o găsește la fel de bine, dar mult mai impetuoasă ca altădată (cum îl văzu, imediat "îi vârâse capul între sâni"), mai maternă, mai devotată, motiv de justificată îngrijorare pentru bărbatul încă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a rămas în urma Rapidului de București, care nu a mai avut de ales și a trecut peste..., sub privirile îngrozite ale zecilor de călători, printre care și ale propriei sale mame, este imposibil de descris în cuvinte. Nici chiar unui mizantrop scelerat, unui antropofag sau unui criminal în serie nu i-ar face plăcere să descrie o asemenea scenă de groază. Profesorul Bidaru Costică, fiind unul din puținii martori sub privirea căruia, încă în timpul războiului, s-a petrecut minunea cu camionul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de furtuni atunci când te afli pe o plajă, cele care deconstruiesc iubirea-pasiune și îndeamnă la frecventarea unei Venus vagabonde - Afrodita pandemiană înfierată de Platon în Banchetul! - figurează printre capodoperele literaturii filosofice. Molière se inspiră de aici pentru câțiva alexandrini din Mizantropul, iar lecția dată de Lucrețiu seamănă cu aceea a lui Ovidiu care, în Remediile iubirii sau în Arta de a iubi, ne îndeamnă să luăm din iubire ceea ce aduce bucurie și să ne păzim de tot ce ne poate costa
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
117 Istoria filosofiei (Philodem din Gadara) 242 Lysis (Platon) 260 Marea ordine universală (Leucip) 38 Marele sistem al lumii (Democrit) 55 Maxime capitale (Epicur) 183-184, 215, 234, 236, 309 Memorabile (Xenofon) 163 Memorii istorice (Aristoxenos) 52 Metafizica (Aristotel) 25, 156 Mizantropul (Molière) 287 Ode (Horațiu) 234 Odiseea (Homer) 117 Périclès et Verdi (Deleuze) 189 Phaidon (Platon) 10, 13, 84, 146, 185, 187, 213, 275, 307 Phaidros (Platon) 185 Philebos (Platon) 123, 143, 148, 153, 308 Protagoras (Platon) 185 Remediile iubirii (Ovidiu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
închiderii” raciniene, evocând totodată jocul de oglinzi din finalul filmului Doamna din Shanghai, unde Orson Welles îi strânsese laolaltă pe asasinii rătăciți într-un veritabil labirint de reflexe. Mai recent, Stéphane Braunschweig face o trimitere directă la Versailles atunci când, pentru Mizantropul său, tapisează cu oglinzi pereții scenei. Astfel, personaje și spectatori se amestecă până la confuzie, participând cu toții, după obiceiul Curții, la un exercițiu de supraveghere generalizată. Grație oglinzilor, ficțiunea salonului versaillez și realitatea unei săli de teatru din zilele noastre, trecutul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]