238 matches
-
mai mari în cultura românească. SCRIERI: Arabescuri. O călătorie pe Dunăre în ghimie, Paris, 1851; Nicolas Balcesco, Paris, [1853]; [Corespondență], DML, I, 343-364. Traduceri: Alexandre Duval, Junețea lui Carol II, București, 1836; Molière, Bădăranul boierit, București, 1836; August von Kotzebue, Mizantropia și pocăința, București, 1837; Eduard Vehse, Table istorice, București, 1841; Istoria sfântă sau Prescurtare istorică a Testamentului Vechi și Nou, București, 1846; ed. 2, București, 1851; ed. 3, Buzău, 1854; Vasile Alecsandri, Les Doïnas, Paris, 1852; ed. 2, pref. Georges
VOINESCU II. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290628_a_291957]
-
pe care caută să-l reînvie. Fără a ezita, se folosește de incantația magică pentru a ucide la distanță sau pentru a-și elimina clienții îndărătnici. Streator, torturat de versurile memorate involuntar ce-i stăpânesc acum mintea, oscilează periculos, în mizantropia și nihilismul său, între a deveni un ucigaș capabil să extermine întreaga umanitate și a încerca să uite pentru totdeauna descântecul. Tentat de jocul de-a Dumnezeu, el ucide câțiva indivizi agresivi și incomozi, exasperat de apetența oamenilor pentru zgomotul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
pune însă această frază într-o altă perspectivă: s ar zice că, după Teofrast, cu cât cineva e mai bun, cu atât e mai irascibil. La limită, omul perfect e un soi de nebun furios, lovit, clipă de clipă, de mizantropie și mizocosmie. Unul din efectele mâniei - oricât de „legitimă“ ar fi - e, într-adevăr, nefericirea crescândă a „pacientului“. Mânia e „încremenire“ în negativitate. Iar o asemenea înclinație nu depinde de provocările lumii exterioare. Relele din afară sunt doar pretextul declanșator
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
volum de publicistică, titlul unui articol de-al lui Dan Petrescu, care mi se pare emblematic pentru soarta unui "diarist" lucid și critic: "Zile de fior și râs". Cum însă fostul disident ieșean experimentează mai nou o formă extremă de mizantropie, fiind complet retras și de necontactat, nu o pot face fără acordul lui. Așa că ne vom mulțumi doar cu acest Jurnal ad-hoc. Vreau însă să spun, din capul locului, că această carte nu e chiar un jurnal. Sunt mult prea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
o carte străbătută de același sentiment al disperării și al singurătății. Personajele joacă același rol de marionete ca și în celelalte romane ale lui Elfriede Jelinek, de păpuși mecanice, fără viață și fără autonomie. Adesea cu un cinism care frizează mizantropia și cu muzicalitatea specifică romanelor sale, autoarea ne descrie din nou relația pe care o are cu țara sa natală, o relație de iubire/ură. Lăcomie trage și un semnal de alarmă asupra pericolului pe care îl reprezintă mitul iubirii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
așa cum o pot face alții. Nu că ar fi puțin de spus, însă de fiecare dată mi-ar veni să spun altceva. Am preocupări fixe (fixiste uneori), chiar dacă asta ar putea însemna monotonie pentru un altul. Manifest anumite tendințe de mizantropie, deși, în același timp, sunt gata oricând să îmi împart timpul cu persoanele dragi. Iubesc sunetul analog al muzicii, de aceea colecționez viniluri de mult timp. Sunt exigent când vine vorba de muzică și de ce trebuie să exprime ea; insist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
urmărit al Securității, povești din lumea superficială a showbizului, povești „cool“ sau povești despre „fericirea burgheză“, povești promise sau mereu amânate alcătuiesc un volum compact și bine regizat din punct de vedere stilistic. Pentru Rogozanu, „scrisul e visul frumos al mizantropiei“, iar „depresia e cea mai comună și comodă proliferare a kitsch-ului“. Costi Rogozanu, Fuck the cool. Spune-mi o poveste, colecția „Ego. Proză“, Editura Polirom, 2007, 26.95 lei TREI R|SPUNSURI DE LA COSTI ROGOZANU „Prefer de o mie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
să dăm încă unele nume și titluri comparative pentru a nu fi greșit înțeleși. Nivelul unor astfel de discuții, la noi, este încă destul de coborât. Dar, nouă cel puțin, ne pare evident că V. T. are, uneori, ceva din luciditatea, mizantropia și realismul implacabil al politologilor moraliști de clasă. Stilul său jurnalistico-radiofonic, descriptiv informativ riscă totuși să ne deruteze. Densitatea și acuitatea unor observații și reflexii sunt însă incontestabile. Perspectivele politologiei românești în stare incipientă se lărgesc și mai mult prin
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
poporului, decorații etc.). Există, de altfel, în literaturile occidentale, o întreagă satiră a scriitorului famelic, a poetului cerșetor etc. Nu suntem nici clemenți, nici severi. Tipurile umane sunt eterne și moralizarea lor devine inutilă. Le contemplăm doar cu o anume mizantropie și luciditate blazată. Bineînțeles, apar și unele note moderne, specifice. Prin solidarizare și baricadare îndărătul pozițiilor oficiale, al căror gardian fidel se proclamă, scriitorul agent de propagandă înțelege să stoarcă și toate avantajele personale posibile ale încadrării rentabile: o existență
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de adresare pluti peste adunare ca un rotocol de abur trandafiriu, dornic să conjure de dincolo de orizont aurora unei lumi mai bune. Turbulența locală atrase însă efluviul de bunăvoință inaugurală în anafoarele ei nebănuite, amestecându-l cu viguroase emanații de mizantropie și nădejdi în putrefacție, ferfenițindu-l astfel strașnic, diminuându-i substanța și imprimându-i o traiectorie curbă, un ocol derutant al indirecției. Nu-i de mirare că, în fumul ce împânzea atmosfera, adresanții auziră în politicoasa interpelare mai mult un
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pas, ca o prăpastie credincioasă, sensul glăsuit. Puțin contează că episodul final al Iliadei era cu desăvârșire ignorat printre nomazi; tradiția lor includea o expertiză de prima mână într-ale cabalinelor și travestiului, dar mai ales într-ale filantropiei și mizantropiei disimulate în ea. Cabaline, travesti, filantropie, mizantropie: bunele intenții par să tropăie fără grație în mediul de pândă pândită al supraviețuirii, de care ar dori să se emancipeze prea brusc și categoric în trecerea lor de partea fapticului împlinit. Cu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Puțin contează că episodul final al Iliadei era cu desăvârșire ignorat printre nomazi; tradiția lor includea o expertiză de prima mână într-ale cabalinelor și travestiului, dar mai ales într-ale filantropiei și mizantropiei disimulate în ea. Cabaline, travesti, filantropie, mizantropie: bunele intenții par să tropăie fără grație în mediul de pândă pândită al supraviețuirii, de care ar dori să se emancipeze prea brusc și categoric în trecerea lor de partea fapticului împlinit. Cu cât sunt mai pure, mai golite de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
complimente, "lucruri spuse cu amabilitate" și cuvinte batjocoritoare. Dinspre Catherine vin fără încetare sufluri calde și reci. Fata își arată afecțiunea, dar în același timp îl bombardează cu mici răutăți și ironii. De pildă, ia în derâdere accesele sale de mizantropie sau proasta alcătuire a poemelor sale. Prin aceste manifestări de ostilitate, aproape insesizabile, Catherine neutralizează efectul euforizant pe care complimentele sale l-ar putea avea asupra lui Henri. Fata răcește relația dintre ei, evitând efuziunile lirice sau sentimentale. Prin urmare
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cât se poate de autentic. Și, oricum, bine administrat, patetismul ăsta poate da rezultate nebănuite, poate deveni chiar cheia textelor tale. Mă bucuram enorm că nu mai aud, că nu mai sunt nevoit să-i aud pe Ei. O fi mizantropie, spirit de conservare. Proiectasem de mai mult timp o carte, făcusem niște fișe întocmite amatoristic, niciodată n-am știut „cum să“... Cum să scrii o carte, de pildă. Am improvizat. Și unele chestii s-a întâmplat să se nimerească. Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
îmi lipsesc cu desăvârșire. S-a zis cu perioada cea bună: cad din nou la fund și, de la înălțimea acestei căderi, îmi rămâne un gust amar și un simțământ de ură împotriva întregii lumi. Un nou episod dramatic se coace - mizantropie totală! Nu mai vreau să revăd pe nimeni, nici măcar pe Infante, și mă bucur că a plecat; pe Giglio și pe Florino n-aș fi putut să-i suport astăzi, mai cu seamă pe Giglio. Cât despre Monsenior, prezența lui
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din filmele celor două țări, ca să nu spun celibatari sau pediatri. Silvania va susține: „Cel mai bun soldat al nostru este marele comic al Fridoniei. Umorul său...”. Fridonia va replica: „În politica noastră externă ne bizuim pe burlacii din Silvania. Mizantropia lor...”. Silvania va bubui: „Nimic nu ne îndeamnă mai abitir să stăm cu ochii în patru ca mamele Fridoniei. Bunătatea lor...”. De pe celălalt mal se va mitralia: „Bunicii din Silvania, tocmai ei, ne mobilizează cel mai bine. Duioșia lor...”. Când
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
tale mame. Te iubesc, copila mea; nu mă gândesc decât la tine; mă gândesc mai puțin la lucrul tău, care lâncezește. Aici am uitat de tot, afară de Tine. Mă odihnesc, trist, însingurată. Totuși sper să mă odihnesc, să-mi vindec mizantropia și spleenul, să adun puteri pentru viitor, până la întoarcerea ta. Fiindcă ai să te întorci la mine, nu-i așa, draga mea? M. c. p. 24 august [1950], joi [...] Vreascurile pe care le adunăm din pădure trosnesc și pârâie, cerul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ființele în numele cărora se răzbună. Nimic din opera lui Burton nu sugerează că poate să înțeleagă genul ăsta de oroare (rădăcina de adevăr ascunsă sub florile sangvinolente și false ale grand guignol-ului), iar neputința asta atenuează șocul final și diluează mizantropia poveștii. Apropriindu-și personajele principale ale operei lui Sondheim, Burton nu le face nici un serviciu. Asta nu înseamnă că le face vreunul personajelor secundare, pe care nici măcar nu încearcă să le treacă prin imaginația sa pentru a le da o nouă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
întruchipate și de temerarul film al lui Abuladze care, în sfârșit, spunea - și în ce mod superb - tot adevărul despre stalinism, totalitarism, dictatură. Ce departe mă simt acum, în martie 1994, de acei ani înfrigurați, disperați și totuși (cumva) fericiți. * Mizantropie. În fața fostei Case a fostei Scântei. Îndreptându-mă, pe aleea din dreapta fostei statui spre intrarea Flacăra (era cât pe ce să scriu „fostei”, dar nu, Flacăra a rămas, cu același nume, dar cu altă orientare și cu alt conținut: de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
poate chiar în aparență mai egoist, poate uneori cu un caracter mai dificil. Nu e de pus multă nădejde în prietenia altruiștilor fără astâmpăr, maniaci ai negării de sine și idealiști nerăbdători ; aș crede chiar că o oarecare nuanță de mizantropie e mai curând proprie unor prietenii adevărate. Generozitatea, fără de care nu e de conceput o mare prietenie, nu e deloc tot una cu altruismul ; ea presupune o conștiință de sine mult mai sigură și mai cuprinzătoare decât la firile comune
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
amăgitorii care ni le propun. Din ele au ieșit câțiva sfinți și o lungă serie de criminali” (p. 18). Această idiosincrazie, justificată ferm în câteva exemple, devine o atitudine iar formula ei are valoare de precept. Există un tip de mizantropie agresivă, pe care aș numi-o (cu aproximație și poate impropriu) „puritană” și care, de regulă cu susțineri mai mult sau mai puțin metafizice, urăște și condamnă bucuria, frumusețea, plăcerile vieții ; recurent agresiunea ei ia forme organizate declanșând teroarea. Împotriva
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Meditațiile lui Marcus Aurelius au stat mereu pe noptiera mea, alături de manualul lui Epictet. Împăratul filozof m-a instruit de mult cu înalta lui melancolie: el avea tot, resimțind marele vid, invocând ajutorul filozofiei, ridicat precum calul său parcă împotriva mizantropiei, frica de moarte, sentimentul nimicniciei, deznădejdea, monotonia lungă a vieții, a fugii misterioase a timpului, și deasupra tuturor: neputința umană. M-au consolat mereu eforturile împăratului filozof de a reconcilia autonomia individului și legătura lui secretă cu universul: „Dacă Dumnezeu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ploaia, cu puterea ei uriașă. Acestea sunt nostalgiile care mă cuprind. Nimic precis, totul echivoc, o impresie de ceva pierdut pentru totdeauna, ca o mare fericire cine știe când petrecută. Caporal cu bicicletă și fată Ca să-mi alin starea de mizantropie care mă cuprinde lent dar ireversibil, supărat pe prezentul care întreține această morbidă trăire psihologică, mă refugiez din când în când în alte lumi, în alte teritorii temporale, metodă prin care încerc o iluzorie terapeutică. Am la dispoziție două variante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru că lasă amintiri, urme, mărturii concrete. Trăirea sau retrăirea trecutului constituie un fond sufletesc extraordinar și nu îți trebuie chiar talentul lui Proust pentru a te delecta căutând timpul pierdut. Cineva sătul de prezent va putea să se extragă din mizantropia actuală, îndreptându-și obiectivul propriului aparat de visare către trecut. Răsfoind albume cu vechi fotografii, cu tonalitate "sepia", atenuată de trecerea timpului, alteori cu nuanțe albastre, ca pozele revistelor de acum multe decenii, "Adevărul literar și artistic" sau "Realitatea ilustrată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fotografie minunată, doi mari profesori, într-o caleașcă (aproape în mărime naturală), Ioan Cantacuzino și Alexandru Slătineanu. Și multe altele, din vremuri duse... Nostalgia unor timpuri despre care am citit și am auzit că au fost frumoase atenuează, pe moment, mizantropia intelectualului contemporan. Au apărut, în ultimii ani, destule magazine de antichități, în care, pe lângă obiecte și cărți, fotografiile vechi aduc la prezent timpul trecut. Mai cu seamă unele buticuri bucureștene, imitându-i într-un fel pe buchiniștii parizieni, sunt prilejuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]