238 matches
-
sămănătorist, neointerbelic... N-are-a face! Nu vă asigur decât de un singur lucru: de buna mea cre dință. Una care vrea să scrie săptămânal aici aproape exclusiv de bine, pescuind din apele tulburi ale prezentului firescul, frăgezimea, altruismul, seninătatea, pilduitorul. Nu mizantropia, devianța, alterarea, rugina spirituală și cangrena etică. Mi se întâmplă, ca zilele trecute, să fiu încântat de prezența lui Liviu Ciulei la emisiunea lui Patapievici, sau de prezența Sânzianei Pop la „Profe sioniștii“ Eugeniei Vodă? Voi scrie aici. Mă convinge
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
yeah!“. 10 februarie 2011 Leacuri pentru pesimism Știu că am mai spus-o, însă tare-mi place s-o repet. Până acum vreo doi, trei ani sufeream și eu, ca tot intelectualul conservator și cu naturel simțitor, de scepticism și mizantropie. Cunoașteți, cred, acel (aproape letal) amestesc de senzații prin care ajungi la concluzia că ești un om de prisos, în care contextul social mizerabil, agre siunea mitocăniei, umilirea constantă, buna-credință invariabil înșelată sau răstălmăcită fac să te invadeze gustul nimicniciei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
trepi dația logoreică și apetitul pentru ubicuitate culturală? Am fost adesea întrebat în ultimii ani, fie agasat, fie cu înduioșare, de unde-mi adun combustibilul acestei însumări paradoxale de cioranizare optimistă, blazare energizantă, retractilitate histrionică, solitudine și hipersocializare, bonomie și cinism, mizantropie și altruism. Ei bine, rolul esențial în recalibrarea ființei și convingerilor mele l-au avut întâlnirile reciproc vampirizante cu tinerii. Empatizând cu liceenii infinit mai mult decât cu studenții. Teenagerii sunt fascinant de tulburi, deschiși cu inconștiență, aprig turmentați, monologali
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
după șoapte ridicule) că s-a închis nu știu ce fiindcă are să se-ntîmple oarece. Ei bine, nu s-a închis nimic. O navă a spart lin valurile și s-a întors încărcată cu fructe toride." Nevoia de juisare, făcîndu-i în ciudă chiar mizantropiei, reface, din pliculețe parfumate (și ele, nu mai puțin, ale Minervei...), mutra, atît de stîlcită, zi de zi, a firescului. Oblojeli de scris liber, supunîndu-se canonului unei periodicități de ziar-revistă, dar fără să aibă vreo suferință din asta, pune Călinescu
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
casnic și auster, și Gulimănescu, pe care îl controla nevasta, acceptau aceste prelungiri boeme, chiar Pomponescu și Dan Bogdan. Deși îl detesta pe Ioanide, Pomponescu era din fire sociabil și prețuia senzația de tensiune morală și intelectuală, cultivând o ușoară mizantropie. Musafirii lui Saferian erau niște inamici care aveau nevoie unul de altul. În fine, Gaittany, somat de limbile ceasului, se ridică și, salutând cu afectație toată asistența asemenea unui actor la sfârșitul piesei, căutând a da gesturilor și glasului nuanțele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
verbal și propagandistic, fără intimă convingere, un naționalism vehement în materie arhitecturală. Intrevedea marea bazilică a națiunii ca o biserică dintre cele mai pitorești, precum Mânăstirea Curtea-de-Argeș, ridicată la altă potență. Din când în când, mai ales în momentele de mizantropie, cauzate de viața politică, Pomponescu intra în biroul lui și lucra la planurile domului. În aceste momente de reciuziune, cele două doamne Pomponescu vorbeau în șoaptă, și dacă vreun musafir se ivea, se decideau cu greu a turbura liniștea lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
până acolo încît îi găseau pe toți perfecți. După Ioanide existau trei categorii: indivizi care nu-l interesau deloc și cărora le întorcea spatele, apoi "dobitocii", în fine, aceia care intrau în definiția "un om". Exclusivismul lui pornea nu din mizantropie, ci dintr-o filozofie a faptei. Acela pentru care avea o stimă nelimitată, considerând capacitatea lui, era "om". Ceilalți (excluzînd pe neinteresanți) erau dobitoci, și în categoria asta intrau mai toți oamenii cu care avea de-a face Ioanide, întrucît
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
21 XXI ................................................................. 53 XXII ................................................................. 85 XXIII ............................................................... 119 XXIV ............................................................... 143 XXV ............................................................... 184 XXVI ............................................................... 221 XXVII ............................................................... 254 XXVIII ............................................................... 289 XXIX ............................................................... 305 XXX ............................................................... 328 Referințe istorico-literare ....................................................... 351 XIX Pomponescu înregistră defecțiunea Indolentei cu o adâncă afectare, disimulată sub un zâmbet amar și o mizantropie afabilă. Cum avea melancolia sociabilă, fu văzut mai des prin oraș, plimbîndu-se la pas cu grupul său. Odată îl însoți chiar și Gaittany, până la un colț de stradă, unde, scuzîndu-se, luă mașina care-l aștepta. Pomponescu era mai peripatetic, îi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în mașină cu directorul lui de cabinet în piața cartierului cu pricina și a privit de la geamul cupeului, fără nici un comentariu, bazilica lui Ioanide. XXIV Pomponescu era în mod normal un om agreabil, deși pasibil de crize de invidie și mizantropie, și care nu trecea niciodată, în antipatiile sale, la gesturi violente și vulgare. Existența lui Ioanide îl indispusese totdeauna secret, cu toate acestea compania lui nu-i era displăcută și Pomponescu uza față de arhitect de cea mai distinsă colegialitate. Antipatia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se revelă în candoarea omului rămas un copil, în ciuda complexității sale cu totul neobișnuite. Într-adevăr, tot ce săvârșește arhitectul, până și malițiile și vicleniile, dezvăluie o detașare, o dezinvoltură aproape neverosimilă la un adult, iar ceea ce pare la el mizantropie este, în realitate, doar nonconformism. Când vorbește despre "esența vieții reale" cu amara repulsie, afirmând incompatibilitatea dintre aceasta și lumea sa ideală, arhitectul - suflet plin de candoare - se referă concret la alde Hagienuș, pentru care un conflict temporar, "o dragoste
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
urechei d-tale ascultînde o mulțime de cântece de sirene... peana a plesnit... lanțul s-a finit și acuma nu mai esistă nimica din acela ce a fost odinioară amicul d-tale, Caldero Victima deplorabilă a ateismului rece și a mizantropiei lui Caldero ședea încă în una și aceeași puzețiune și căuta posomorât înaintea sa, fără a spune vreun cuvânt și numai din când în când ieșea câte o oftare înădușită din pieptul său. Era clar că peste curând avea să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
elită calofilă. Destinul fiecăreia inversează Însă aceste date primare. Pornind, ambele, de la refuzul mediocrității existenței, Întâmplările... lui Blecher perseverează În războiul febril și dureros cu „mistificarea lumii”, pe când Craii... Își transferă dezgustul Într-o evaziune bovarică estetizantă, de o solemnă mizantropie. Privirea rătăcește În trecut, disprețuind imediatul, care nu merită decât masca, degradarea „Înnobilată”, morga viciului. Spleenul rafinamentelor obosite, maladivul gust al sordidului, al atracției tenebroase, sadismul subțire, melancolic și tăios al autodistrugerii stau sub heraldica „stilului”. O artă bizantină, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
după moartea lui Cioran s-a iscat o controversă furtunoasă (numită de unii „a doua moarte a lui Cioran”, deși putea fi privită mai degrabă ca o renaștere) În presa franceză și română. Controversa se concentra asupra extremismului politic al mizantropiei și revoltei sale de tinerețe, asupra implicării lui În fascismul românesc și a declarațiilor sale scandaloase despre Hitler și Zelea Codreanu, „Căpitanul” respingătoarei Gărzi de Fier, mișcarea românească de extremă dreaptă din anii 1930, care se proclama „creștin-ortodoxă”. Li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
talent de eseist! Cărțile ruso-francezului rămîn unice prin aliajul de delectabil și informație, de afecțiune față de erou și obiectivitate. Nici un aspect al vieții și operei marelui scriitor rus, nu-i scapă biografului : de la copilărie, pînă la moartea lui Cehov; de la mizantropia sa, pînă la dragostea față de apropiați - ori năpăstuiți ai soartei ; de la duioșia-i discretă, pînă la sarcasmu-i notoriu; de la eșecurile literar-teatrale, pînă la glorie. Paradoxalul Anton Pavlovici este perfect prins În tușele portretistului Troyat. Iar cartea te acroșează prin atîtea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
plece dintr-un apartament mai amenințător decât canalizarea din care el provine: „Ia-ți coada la spinare cât mai repede, până nu te molipsești de sictirul locului, și șterge-o!“. Sugestia e clară, de o trasparentă și, mai ales, eficientă mizantropie. Mai toate figurile din roman se lasă reduse la câteva linii Privirea îndreptată de autoare către lumea din jur este lipsită de iluzii, iscoditoare și „rea“. Universul apare făcut din cârpeli, ziare vechi, mizerie. Oamenii sunt caricaturi, trădând la fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
salivă și iscăli gros cu un creion chimic: "Isus Cristos". Stănică luă mai târziu cartea poștală, o puse în buzunar și-o aruncă la cutie fără a o mai privi. XIV Ceea ce-l întuneca pe Felix, dîndu-i oarecare doză de mizantropie, era indiferența tuturor, chiar a colegilor de universitate, pentru orice atitudine intelectuală, pentru orice înflăcărare ce n-avea un scop imediat, terestru. La Iași, în internat, discuta cu aprindere cu colegii, chiar în pat, după stingerea luminii, probleme pe care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
milă mai mult de un om de familie bună, scăpătat, decât de un vagabond nemâncat, simțea datoria de a înlocui pe moș Costache. Felix vedea în Otilia o fată cu un bun-simț exagerat, cu o experiență de viață, dusă până la mizantropie, dar nu era așa. Otilia era ușuratică, iubitoare. Era însă modestă, încredințată că orice bine în viață trebuie plătit cu o nefericire sau măcar cu o dușmănie, că nu avea dreptul să pretindă nimic. Asta o făcea cuminte și ridica
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Răsuflă ușurat și se sprijină mai comod pe perne, când tresare dintr odată, înfiorat. Ca o lamă de cuțit, cuvintele lui Nerva îi sfârtecă creierii, și așa dureroși. I-a spus că vrea să se sinucidă. Își rotește privirea, buimac. Mizantropie de bețiv? Că alte motive n-ar prea avea. O arsură în coșul pieptului îl face să se chircească de durere. Cram pa coboară în burtă. Așteaptă speriat să se repete. O secundă, două, trei. A trecut. Încearcă să se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
urmărit al Securității, povești din lumea superficială a showbizului, povești „cool“ sau povești despre „fericirea burgheză“, povești promise sau mereu amânate alcătuiesc un volum compact și bine regizat din punct de vedere stilistic. Pentru Rogozanu, „scrisul e visul frumos al mizantropiei“, iar „depresia e cea mai comună și comodă proliferare a kitsch-ului“. Costi Rogozanu, Fuck the cool. Spune-mi o poveste, colecția „Ego. Proză“, Editura Polirom, 2007, 26.95 lei TREI R|SPUNSURI DE LA COSTI ROGOZANU „Prefer de o mie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
o carte străbătută de același sentiment al disperării și al singurătății. Personajele joacă același rol de marionete ca și în celelalte romane ale lui Elfriede Jelinek, de păpuși mecanice, fără viață și fără autonomie. Adesea cu un cinism care frizează mizantropia și cu muzicalitatea specifică romanelor sale, autoarea ne descrie din nou relația pe care o are cu țara sa natală, o relație de iubire/ură. Lăcomie trage și un semnal de alarmă asupra pericolului pe care îl reprezintă mitul iubirii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
din filmele celor două țări, ca să nu spun celibatari sau pediatri. Silvania va susține: „Cel mai bun soldat al nostru este marele comic al Fridoniei. Umorul său...”. Fridonia va replica: „În politica noastră externă ne bizuim pe burlacii din Silvania. Mizantropia lor...”. Silvania va bubui: „Nimic nu ne îndeamnă mai abitir să stăm cu ochii în patru ca mamele Fridoniei. Bunătatea lor...”. De pe celălalt mal se va mitralia: „Bunicii din Silvania, tocmai ei, ne mobilizează cel mai bine. Duioșia lor...”. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
din nordul Egiptului au avut o anumită cunoaștere, directă sau indirectă, a tradițiilor al căror ecou îl constituie aceste texte? Oricum ar fi, un lucru ni se pare evident: în timp ce viziunea sethienilor se bazează pe un dualism radical, mergând până la mizantropie, viziunea lui Serenus este mult mai moderată. Ca reprezentant al elitei creștine (monahismul), interlocutorul lui Casian are tot dreptul să se reclame de la modelul de perfecțiune întruchipat de Seth, dar se ferește să transforme acest model într-un simbol al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
albumele de artă le vindem pe o sumă de căcat“ etc. Dacă asemenea texte nu au ca scop epatarea cititorilor, ci reprezintă un nevinovat mod de defulare, te întrebi de ce nu se defulează autorul la el acasă, nevăzut de nimeni. Mizantropie Nu e suficient să-i iubești pe oameni ca să scrii cărți bune. Toleranța, generozitatea, duioșia sunt valori morale, care nu garantează succesul în creația literară. Nici mizantropia însă nu îl garantează. Și într-un caz, și în altul mai e
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
te întrebi de ce nu se defulează autorul la el acasă, nevăzut de nimeni. Mizantropie Nu e suficient să-i iubești pe oameni ca să scrii cărți bune. Toleranța, generozitatea, duioșia sunt valori morale, care nu garantează succesul în creația literară. Nici mizantropia însă nu îl garantează. Și într-un caz, și în altul mai e nevoie de ceva: de talent. Victor Cilincă, autorul volumului de proză scurtă Mașina de distrus tot, N’Ergo, Galați, 2001, mizează totul pe mefiența cu care îi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o amantă mai tolerantă; după consumarea actului sexual, în timp ce ea rămâne în pat cuprinsă de extaz, el se poate duce cu o carte în mână la toaletă. Acreala cu care își studiază autorul propriul personaj nu are nici o finalitate literară. Mizantropia nu sublimează în literatură. Este vorba poate de o defulare la scenă deschisă, dar acest act de igienă psihică nu înseamnă și creație literară. Altă schiță, Lupta cu Îngerul, are și ea ca subiect o situație penibilă: un tânăr dintr-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]