1,705 matches
-
lor, și, motivând că și ei erau feciorii lui, începuseră să ceară parte din acei bani. Încercă bătrânul tată să-i liniștească, aducându-le dovezi că, de fapt, el nu adusese niciun aport bănesc la construcția casei. Primea o pensie mizerabilă de cinci ruble, pe care o obținuse datorită norei, care îi dăduse numărul de zile muncitoatre, de care mai avea nevoie, din zilele ei de muncă, pentru a putea îndeplini cerințele de a căpăta drept de pensie. Nu știu pe cât
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
multe vizite de lucru pentru ca cei din institut să nu moară de plictiseală. Dorin își luase toate dosarele pline cu schițe și le vârâse sub birou. Masa era goală ca o câmpie după taifun. Toți știau că duc o viață mizerabilă, că se lasă manevrați ca niște marionete, nimeni nu mai credea în rostul acestui spectacol gratuit, nici măcar activiștii, unul povestea într-o zi că are un prieten secretar cu probleme economice pe județ care se duce aproape în fiecare zi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trezește cu câte o viroză, strănută fără întrerupere, îi curg ochii, se lichefiază. În timpul crizei simte un fel de furie care îi dă putere să reziste, o face cumva eroic, gătește, spală, face toate treburile casei, furioasă pe starea ei mizerabilă. Din când în când are senzația de îndepărtare a lucrurilor din jurul ei, pierde contactul cu lumea, are o senzație deplină a nimicului în sens profund heideggerian, nu știe dacă senzația nimicului este o senzație culturală sau este o trăire universală
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că își va lua o femeie deșteaptă". Cu asta a spus că războiul se anunța lung și cumplit. Au trecut anii și nimic nu s-a schimbat în conflictul dintre ele, războiul se purta în surdină, un război de uzură, mizerabil. Venea acasă cocârjată de sacoșe, de când a intrat în casa asta nimeni nu mai face cumpărături, nimeni din casă nu se mai sinchisește de nimic, i s-au urcat cu toții în cap. Se uită în jur. I se pare că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
În brațe. Simt mirosul de apret al rochiei ei. Nu știu de ce, Îmi vine să plâng. Arunc fotografia cât - colo. Deja nu mă mai pot stăpâni. Mă trezesc hohotind. Plâng ca În copilărie, cu capul În piept, zguduit. Un plâns mizerabil, pe care-l urăsc. Plânsul devine tot mai puternic. Îi cad pradă definitiv. Lacrimile țâșnesc necontenit, șiroind. Plâng Înfundat, covârșit de un geamăt adânc. Picioarele Îmi sunt ude de lacrimi. Gâtul mă ustură sufocat, ștrangulat de o mână nevăzută. Mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Criza Statului. Dislocării structurii unitare a organizării juridice Îi corespunde creșterea abundentă a unei multitudini de alte organizații, cu totul inferioare celeilalte, și care, totuși, tind să aibă o viață autonomă proprie sau, cel puțin, o viață parțial autonomă, deși mizerabilă și agitată”. Comparând realitatea socială cu un organism biologic, după ce acesta a fost lovit de moarte, Giorgio del Vecchio subliniază că: „În realitatea socială, dreptul nu Încetează Într-un mod absolut, după cum moartea unui individ nu Înseamnă Încetarea absolută a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
adunați euroii proveniți din șpaga trecătorilor graniței, culese vreo două mâini de bancnote de pe jos, le îndesă peste celelalte, legă căciula, cu bentițele, una de alta, strângând binișor, ca nu cumva să cadă din bani. Culese de pe alături, o pungă mizerabilă, de culoare neagră, se duse la arborele de mai dincolo, o aruncă între câteva crengi, reveni la mașină, scoase cheile din contact și dădu să intre în clădire. Între timp, oaspeții sosiți cu elicopterele începuseră să o ocupe. Pe care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
motiv. În vecinătatea postului de poliție se afla o casă, în care trăiau o bunică și nepoții ei, Luca și Matei, de cinsprezece și, respectiv, șaisprezece ani, abandonați de părinți, care se risipiseră prin țări străine, după de-ale vieții mizerabile și-aici mizerabile și peacolo. Rămași de capul lor, băieții, când mai luau în seamă sfaturile și îndrumările bunicii, când nu. Acum, de un timp încoace, flăcăiașii ochiseră o găină, a unui vecin, căreia îi puseseră gând rău. Rău, pentru
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
postului de poliție se afla o casă, în care trăiau o bunică și nepoții ei, Luca și Matei, de cinsprezece și, respectiv, șaisprezece ani, abandonați de părinți, care se risipiseră prin țări străine, după de-ale vieții mizerabile și-aici mizerabile și peacolo. Rămași de capul lor, băieții, când mai luau în seamă sfaturile și îndrumările bunicii, când nu. Acum, de un timp încoace, flăcăiașii ochiseră o găină, a unui vecin, căreia îi puseseră gând rău. Rău, pentru pasăre și foarte
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
folosul lor! Bravo lor, măi fârtați, bravo lor, zic, pentru că, sunt, cu adevărat, oameni de ispravă. Da, oameni buni, de mare ispravă. Că, dacă judeci, privind nițel în urmă, îi vezi, muritori de foame, cum erau, orbecăind prin toate cotloanele mizerabile, prin toate locurile puturoase și încărcate de microbi și de alți dealde ăștia. Unuia dintre ei i-a răsărit, în capul său rotund, ca un bostănel, o idee. și a spus-o celor din familie. Mă, tată, a zis el
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
când printre oamenii ale căror oase se făcuseră de mult praf și pulbere și ale căror celule supraviețuiseră, poate, amestecate cu cele de nuferi albaștri, înțelegeam, în sfârșit, că printre locuitorii caselor de pe colină, construite din cărămizi grele, trăia un mizerabil desenator, un desenator blestemat, probabil cel mai sărac decorator de truse de scris, seamănul meu. Acum știam; știam că arsese și el, că se mistuise pentru doi ochi negri mari, exact ca mine. De-ajuns ca să mă consoleze. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-mi văd fața. În viața mea restrânsă, oglinda capătă o importanță cu mult mai mare decât lumea canaliei, aceasta fiindu-mi complet străină. Din toate priveliștile pe care mi le oferă orașul, nu descopăr, de la lucarnă, decât prăvălia unui măcelar mizerabil, care-și taie cele două oi pe zi; îl văd de fiecare dată când privesc afară. Dis-de-dimineață, i se aduc în fața prăvăliei două mârțoage negre și costelive, două gloabe ftizice, horcăind de o tuse profundă și răgușită, cu picioarele descărnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mergeau preferințele ei. Și ce mârșăvie! Cât mă înjoseam! De necrezut! Mi-era teamă să nu-mi pierd soția și de aceea voiam să iau lecții de bune maniere și seducție de la craidonii ei. Dar eu nu eram decât un mizerabil proxenet, căruia îi râdeau toți proștii în nas. De altfel cum să asimilez conduita și manierele canaliei? Acum am înțeles: ei îi plăcea de oamenii ăștia pentru că erau nerușinați, stupizi și dezgustători. Pasiunile ei erau indisolubil legate de murdărie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Recunoșteam mireasma familiară a ierburilor. Plonjam, în clipa aceea, în memoria zilelor de demult. Și totuși aceste reminiscențe se îndepărtaseră de mine ca prin farmec. Ele se bucurau împreună de o viață autonomă; eu nu eram decât spectatorul îndepărtat și mizerabil. O prăpastie adâncă se căscase între ele și mine, inima îmi era goală, iar mărăcinii își pierduseră nu demult parfumul încântător. Chiparoșii erau despărțiți de spații mari, colinele aride. Cel care fusese nu mai exista și dacă l-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
afară cîțiva scandalagii” (relatarea aparține tot lui Troyat). Critica a considerat textul un eșec. Și piesa a rămas, În timp, pîndită de ghinion, fiind cel mai puțin jucat text al dramaturgului... După ce a scris Pescărușul ( piesă inspirată, crede Troyat, „din mizerabila aventură a Likăi și-a lui Potapenko”p.182), Îi spunea Elenei Șavrova:”... Nu e nimic deosebit.În ansamblu, aș zice că sunt un dramaturg mediocru” (nov.1895). Ca și În cazul piesei Ivanov, premiera Pescărușului a fost o cădere
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
eu nu-ți voiam răul, așa cum nu ți-l voi vrea niciodată. Tu însă, m-ai confundat pur și simplu, cu o femeie de stradă. Gerard, tu chiar ai crezut că eu îmi lepădasem desuurile acolo, pe dormeza aceea îngrozitor de mizerabilă, în încăperea aceea cu miros pișcăcios de șobolani? Că rămăsesem goală pe dedesubt? Dacă ai gândit așa, te-ai înșelat amarnic. Să-ți spun un secret, Gerard: chiar în acele zile îmi veniseră bucuriile și, în loc să fiu ok. din punct
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
urmaș al maimuței! Cine are senzori de sunet să audă, cine are camere video să le caște bine! A trecut timpul protestului pașnic, al cârâitului Încăpățânat din ambreiaj ori al Înțepenirii de hard-disk. Nu mai e de-ajuns să blocăm mizerabila făptură totalitară Între etaje ori să-i sabotăm trezirile de dimineață prin misterioase defecțiuni ale ceasului deșteptător. E vremea acțiunii imediate, nemijlocite și totale! Scuturați jugul infam al bestiei bipede! Jos Omul! Semnat: Președintele Comitetului Revoluționar Linia Continuă, Volkswagen T.
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cereau singuri trecerea lor la pensie, astăzi nu știu cum să solicite, să implore chiar, celor în posibilitatea de a-i cruța favoarea menținerii în serviciul activ până când vor împlini și a doua condițiune de pensionare; iar conducerea militară superioară, conștientă de mizerabila remunerare a pensiilor, nu poate avea cruzimea să-i refuze, abătându-se astfel de la cerințele reîntinerirei cadrelor, atât de necesare unei bune încadrări și pentru timp de pace și pentru mobilizare. Dăinuirea acestei stări este profund defavorabilă intereselor de apărare
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
-l convingem să accepte, l-am chemat Înapoi, am vorbit pe rînd, Într-un mod calm, organizat. La rîndul său, extraterestrul a manifestat multă Înțelegere, ne-a asigurat că e gata la orice sacrificiu. Problema era doar aceea că un mizerabil reflex de apărare Îl Împiedica să stea nemișcat, atunci cînd stewardesa Încerca să-i taie gîtul. Pentru că, din motive pe care nu le am Înțeles, ea ținea morțiș să-i taie mai Întîi gîtul. După această discuție, am hotărît să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pornesc. — Așa deci, zice Sena căzînd pe gînduri, dînd ocol caroseriei, oprindu-se în dreptul portbagajului pe care îl deschide cu podul palmei făcînd să-i scîrțîie balamalele. Ce mai vechitură, se gîndește, descoperind lada de scule pitită sub un preș mizerabil. O apucă de mîner scoțînd-o la iveală, o zdrăngăne lovindu și-o de coapsă, balansîndu-se incomodat, pășind greu, în timp ce domnul Președinte îl urmărește în oglinda retrovizoare cum se apropie. — Nu sînt deloc superstițios, zice domnul Președinte jucîndu-se cu manivela portierei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce vrei, nu era datoria mea să mă ocup de bonurile de benzină, și chiar dacă nu făceam pocinogul ăsta, tot n-ar fi ieșit mare brînză la Iași, am fi fost doar buni de plată peste noapte prin cine știe ce hotel mizerabil, spune Sena. Tot ați fost revoluționar adevărat, reia Gulie, deși unii spun că ați ratat momentul din cauza unei slăbiciuni mai vechi, că ați fi băut peste măsură dinadins atunci în seara de 21, cînd s-a aprins scînteia? Nu m-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lîngă în ultima vreme, ăsta-i adevărul, zice Petrică, nu mai poți avea încredere în nimeni, le-a spus și lor cineva că vine sfîrșitul, și hop, s-au gîndit, hai s-o facem lată. — Cacialma adevărată tot postul ăsta mizerabil, zice tăios Monte Cristo, nu mă mir de ce l-a scos de atîtea ori din minți pe Geniu, aici îi dau dreptate, prea au început să facă din țînțar armăsar cu orice ocazie. — Să trecem la ale noastre, intervine din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și vor fi întotdeauna cei mai periculoși, pentru că suferă de niște complexe de inferioritate pe care nu și le pot controla, iar odată ajunși în față încep să facă rău în jurul lor, încercînd prin orice mijloace să-și depășească condiția mizerabilă din care provin. Scîrnăviile astea seamănă cu niște lilieci, sau cu niște vampirași, cărora după o noapte îndelungă petrecută în grotele sau cavourile propriei lor frustrări li se oferă din nou șansa de a ieși în lume ca să facă prăpăd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu toată lumea, să nu-și desconspire adevăratele intenții, să le dea tuturor de înțeles că preferă neutralitatea. Începea să recapituleze de fiecare dată cînd simțea o nouă tentație, în cancelaria sa, singur, după căderea nopții, să se revolte din cauza condiției mizerabile la care Armata Română fusese redusă de toate regimurile care s-au aflat la putere de-a lungul timpului. Am fost întotdeauna la mîna unei clase politice de diletanți, oportuniști de cea mai joasă speță. Nu-l interesa că ei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
realizare a clasei politice, erau cu toții scoși cu forța din mizeria zilnică, spălați, pieptănați, parfumați și îmbrăcați. Să ne rugăm lui Dumnezeu să mai dea un război mondial, începuseră să circule glume, ca să mai scăpăm și noi de condiția asta mizerabilă, de șmotru, de gudureală, de pîinea rîncedă. La al Doilea Război Mondial nici nu vrea să se gîndească, parcă le luase cineva tuturor mințile, regele umbla după fuste, mareșalul Antonescu se săturase de machetele în miniatură și de soldățeii de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]