3,411 matches
-
Bărzăun? Hă, hă, hă, ce răspuns formidabil! rîse cu răutate Bărzăunul, găsind momentul potrivit pentru a-i plăti lui Vlad o poliță mai veche. Dacă nu cumva ai glumit, ceea ce nu cred, pentru un asemenea răspuns meriți o statuie în mijlocul mlaștinii, să rîdă toate broaștele de tine! Vlad făcu ochii mari. O asemenea batjocură nu mai auzise niciodată din partea cuiva, darmite din partea Bărzăunului! Foarte nervos se repezi spre acesta, îl prinse de guler și începu să-l scuture cu putere: Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu pieptiș, ci pe o cale mult mai ocolită, pentru a vedea dacă nu cumva este vreo intrare în adîncul stîncii. Uite aici a fost momentul cel mai neplăcut din toată expediția, pentru că s-au certat mai dihai ca la mlaștină și, după cum vă spuneam, Vlad era cît pe ce să-l pocnească pe Bărzăun. Noroc că a intervenit iar, cu foarte multă autoritate, Ilinca și le-a spus tuturor că, dacă-l mai necăjește cineva pe Bărzăun, ea se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
conducă pe unde știe el. Păi acum... începu Nuțu să dea o explicație, dar se răzgîndi și se strădui din răsputeri să schimbe direcția. Era însă prea tîrziu! Încercarea sa rămase zadarnică. Intraseră deja prea adînc în inima pădurii, unde mlaștina se lăfăia în toată urîțenia ei și de unde nu ar fi reușit să-i mai scoată pe calea cea bună nici cel mai încercat explorator. Oriunde te uitai nu întîlneai decît smîrcuri cu umbră deasă, bălării, stuf, răchiți uriașe, ochiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Am z-z-zis, dar n-ați vrut să vi-l a-arăt atunci cînd trebuia. Acum nu-l m-m-mai știu nici eu. Și, colac peste pupăză, chiar în clipa aceea, nu departe de ei, în locul unde pădurea era mai întunecoasă și mlaștina mai puturoasă, se auzi de două ori un strigăt sfîșietor: Ajutooor! Ajutooor! Toți tăcură înfiorați și se uitară unul la altul cu niște ochi în care puteai citi convingerea fiecăruia că se apropie sfîrșitul lumii. Ce-a fost asta? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ca melcii, pentru a nu stîrni iar fiarele junglei și porniră tiptil pe urmele care se mai cunoșteau. Cum însă frica îi grăbea, nu se mai țineau exact de urmele pe care veniseră pînă acolo. Treceau de-a dreptul prin mlaștină. Toți se umplură de noroiul acela negru și puturos din cap pînă-n picioare. Cînd ajunseră la marginea pădurii și zăriră iar satul scăldat în soare, mașini și oameni trecînd pe șoseaua din depărtare, tractoare pe cîmp, crezură că se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tigri în pădurile noastre! Și de ce nu? se opuse doctorul. De ce să nu admitem și faptul că pot exista asemenea fiare din timpuri străvechi, acomodate cu condițiile de aici, mai ales că-n pădurea asta sălbatică nu intră nimeni din cauza mlaștinii. Știți ceva? interveni în discuție Matei și pentru că nu era de acord cu doctorul și pentru că bănuia ceva necurat la mijloc. Haideți să nu mai spunem la nimeni despre ce-am pățit la mlaștină... Să analizăm mai întîi totul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
asta sălbatică nu intră nimeni din cauza mlaștinii. Știți ceva? interveni în discuție Matei și pentru că nu era de acord cu doctorul și pentru că bănuia ceva necurat la mijloc. Haideți să nu mai spunem la nimeni despre ce-am pățit la mlaștină... Să analizăm mai întîi totul la rece și pe urmă vedem noi. S-ar putea să fie ceva aiurit în toată chestia asta și... Cum, adică, aiurit? întrebă mirat Răgălie. N-am cum să vă explic acum... Dar mi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de înfruntat multe greutăți. Caseta pe care avea imprimate strigătele de animale din filmul "Cărțile junglei" și cu care reușise atît de bine să-i sperie pe Nicanor, pe doctor, pe Iancu Răgălie, pe frate-su și pe Nuțu la mlaștină, o uitase între celelalte. Iar Matei tocmai pe aceea o pusese prima dată!... Cît de neatent a putut fi! Și acum totul se putea transforma în dezastru pentru el!... Domnul Nicanor, de cum auzi răgetul leului, tresări puternic, făcu niște ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu mine, că nu despre asta-i vorba! se înfurie Matei. Mai bine-l aruncai pe foc decît să-mi faci așa ceva! Ce-am făcut, dom'le? se răsuci Bărzăunul. Știi tu, mai bine ca oricine!... sîmbătă în pădure... la mlaștină, cînd am vrut să mergem la Peștera Liliecilor. Și ce-am făcut eu acolo, mă rog?... Și cine vroia să meargă la Peștera Liliecilor? întrebă Bărzăunul făcînd-o pe omul căzut din lună. Nu te mai face că nu-nțelegi, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tot l-ar fi acceptat și pe Nuțu numai să mai poată organiza o expediție... în care să fie inclusă, neapărat, și Ilinca!... Da, fără nici o discuție! Cu Ilinca aproape de tine altfel apare pădurea, altfel cîntă păsările, altfel se traversează mlaștina, iar toate comorile pe care le visezi, numai gîndindu-te la ea le visezi... Și zilele treceau tot mai lungi și mai plictisitoare... Pe Matei aproape nici nu-l mai vedea. Nici n-avea cînd să-l vadă și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nicanor, să treacă în frunte și să-i conducă pe unde-i mai bine. Bagă de seamă cum ne duci și pe unde ne duci, flăcăule! îi strigă doctorul amenințîndu-l cu degetul. Nu cumva să ne pomenim hrană broaștelor în mlaștină! Ticu știe cel mai bine drumul, strigă Ilinca trecînd în imediata lui apropiere. O să vedeți prin ce locuri frumoase o să ne ducă și cîte o să ne arate! Dar Bărzăunul nu se arătă deloc impresionat de laudele Ilincăi. Aproape că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
te hotărăști 60 Ilinca, Bărzăunul și... tristețea 70 Unde se vede că o expediție, fie ea cît de grea, se pregătește mult mai ușor atunci cînd dorești neapărat să fii alături de o anumită persoană 76 La drum! 85 Întîmplarea de la mlaștină 93 Piatra Domniței 101 Unde se vede că nimic nu-i mai chinuitor decît să-i vorbești unui flâmînd despre păstrăvi fripți 109 Spaimele întunericului 116 Grozăviile junglei 128 Unde se vede că orice om bea doar o singură dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Etică în sens de sacralitate, pentru că orice creație este sacră. Așa fiind, justiția poetică este o etică neiertătoare. Ce rezistă dintr-un poem supus probei de foc a justiției poetice ? Ea condamnă la dezgust și uitare tot ceea ce Eminescu numește "mlaștină" și "bâiguit nărod". Justiția poetică, reduce la neant inducerea în derizoriu a poeziei fie că este vorba de eliminarea calității de cânt, transformarea într-un prozaism deșirat pe verticală, fie mai ales sancționează macularea de orice fel. Mai bine spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a intimității, după ce omul Renașterii s-a despărțit de rest în eu și non-eu; iar acum egolatria, in nuce atunci, a coborât, în mare parte, de la creier și inimă, deci de la cele două călăuze, la dezordine și impuritate la antipoezie, "mlaștina" prevestită de Eminescu. Totul are loc cu perfectă logică internă a înlănțuirii fenomenelor în evoluția spiritualității și culturii universale. Astfel, nu este simplu hazard că acum are loc invazia predominantă a unei versificări fără prozodie și chiar fără idei, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mai vorbit in acest volum, și Elévation. Poemul Înălțare este chemat să purifice inima și spiritul de miasmele otrăvite ale vieții de fiecare zi luându-și zborul în spațiile eterice ale cerului și ale adâncului din lucruri: Mai sus de mlaștini negre, de văi întunecate, Mai sus de munți, de codri, de mări, mai sus de cer, Și dincolo de soare, mai sus și de eter Și de hotaru-albastru al sferei înstelate, O, suflete, îți bucuri aripile-avântate, Și ca înotătorul ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
la anticii elini recitarea poeziilor, care se bucurau de o neîntrecută știință privind diversitatea metrică, era acompaniată de liră. Prin urmare, poezia trebuie sine qua non să dezvolte virtuțile transfiguratoare ale melosului. Dincolo de aceste criterii încep "culbecii care înoată în mlaștină" de care vorbea Eminescu. Începe proza antipoetică fragmentată pe verticală, se dezlănțuie delirul cuvintelor prețioase care sună a gol, iese în piața mare o puzderie de împărați ai lui Andersen, care practică manelizarea până la pornografia versificată. Amintesc că Eminescu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de Băses cu cu fetele lui, exploatatorul, nu îi mai ajunge, a vandut flotă, a luat casă din Mihăileanu, ne bate la cap că suntem în prăpastie. Care aia, poate el. EL: Aici, babă, ai dreptate. Tot din noroi, o mlaștină, apa statuta de la comuniști, se fură și iar fură, parcă e ca pe vremuri, întrecerea care fură mai mult si mai repede, în 4 ani miliardul, în următorii 4 - două miliarde și când sunt la a treia legislatură 10 că
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
S-o fi Întâlnit cu mistreții? Dacă s-a Întâlnit cu mistreții? L-o fi mușcat vreun șarpe? Sau un paianjen uriaș și veninos? Or fi lupi În pădurea asta?! Dacă a căzut Într-o râpă? Dacă l-a Înghițit mlaștina? Panica copiilor tot creștea, căci se apropia timpul de plecat acasă.În curând avea să se lase noaptea.Și dacă mai vine și-o furtună...Ei auziseră că prin păduri sunt vrăjitoare care mănâncă copii și bufnițe care le scot
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
gospodari. Vatra satului avea 43 de fălci. Moșia era proprietatea statului, fostă a Mănăstirii Probota, cu o suprafață de 1163 de fălci din care 803 fălci cultivabil, 200 de fălci de pădure și imaș, 100 de fălci fânaț și restul mlaștini și locuri neproductive. Împroprietăriți la 1864: 3 fruntași, 72 de pălmași, 74 de codași, stăpânind 402 fălci. Avea o biserică cu patronul Sf. Dumitru, servită de un preot și doi cântăreți și o școală frecventată de 50 de elevi („Dicționarul
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
am contat prea mult pe tine și pe simțul tău de răspundere. Singurul lucru care mă obseda era să-mi văd împlinită dragostea mea sinceră. Acum, că mi s-a îndeplinit dorința, s-a lăsat în inima mea tăcerea unei mlaștini din pădure. Cred că am câștigat! Chiar dacă Maria dă naștere unui prunc ce nu-i al soțului, mama și copilul vor fi sfinți atâta vreme cât mândria ei este sclipitoare. N-am luat în seamă vechea etică... cu bună știință. Rezultatul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
sau mai degrabă nu, aceste fraze amintesc însă puternic de atmosfera stranie și apăsătoare din romanul apărut în 1985. Bună parte din acțiunea de acolo se petrecea într-un azil de bătrîni izolat undeva pe malul mării, în vecinătatea unei mlaștini, a unor faleze de marmură și a unui sat de pescari. Un sculptor fără vocație, eșuat într-un atelier de cioplit cruci după lamentabile experiențe ( adolescent, trece printr-o școală de corecție, mai tîrziu va fi internat într-un ospiciu
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
atît de frumoasă ca și cea a lui Petrarca, dar toate aceste eventuale umbre ale unor figuri simbolice sînt invariabil malformate, pervertite, maculate. Strălucitoarele albe faleze de marmură (probabil contrapunct sarcastic la romanul lui Ernst Junger) se învecinează cu o mlaștină fetidă. Ferocității sordidului nu-i scapă nici natura, turme de cerbi cutreieră împrejurimile Azilului, dar mîndrele și nobilele animale, simbol sacru, sînt transformate într-un fel de porci cu coarne. Sculptorul și un medic vînează cerbi, dar partidele de vînătoare
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
este un povestitor verosimil, pe care nu-l bănuiești o clipă că nu relatează adevărul. Spun asta fiindcă, citindu-i cartea, am comparat-o mereu în minte cu memorialistica lui Petre Pandrea și cu cartea lui Dumitru Bordeianu, Mărturisiri din mlaștina disperării. Acești doi autori reprezintă extremele literaturii carcerale. De o parte, un virtuoz al stilului, de cealaltă parte un mărturisitor căruia nu-i pasă de stil. Drama este că, în cazul lui Petre Pandrea, valoarea literară urcă peste calitatea documentară
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
pot deveni atractive. Simulacrul uzurpă meritele originalului, le exploatează în beneficiul său. Reflexelor normale li se substituie un paralelism al pornirilor deviante, asociate cu cruzimea, dictate , spre a-l cita din nou pe autorul Florilor Răului, de "geniul perversității", întrucît "mlaștinile pierzaniei licăresc mai seducător decît argintul străvechi al cumpătării" (vorbele lui Dan Damaschin din Kaspar Hauser). Fascinația Răului poate isca o voluptate de natura masochismului și exhibiționismului: "darea în vileag a daimonului, numirea atîtor plăgi ale spiritului / nu cunoaște nimic
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
versuri ce îl prefigurează parcă pe Mircea Dinescu și al său strigăt orgolios-teribilist "Sunt tânăr, Doamnă". Volumul lui Emil Brumaru debutează cu poemul de-aici începe cântecul: "De-aici începe cântecul. Sunt pur/ Cristal înfipt în propria mea carne./ Degeaba mlaștini pâlpâie-mprejur/ Făptura zvelt țâșnită să-mi răstoarne./ Mă adâncesc în trudnicul murmur.// (...) Încrezător, cu sufletul inform,/ M-arunc din turnul unui 'nalt poem,/ Fără să știu, fără să vreau să-mi chem/ Imaginile care-n mine dorm,/ De care
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]