KorAP: Find »[drukola/base=mnemonic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...12 >

279 matches

Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753

memoriei românești și cea național-comunistă justifică denominația de "revoluție mnemonică" pentru a descrie metamorfoza produsă în gestiunea politică a trecutului între cele două faze ale socialismului românesc. Modelul evolutiv al memoriei istoricepe care îl avansăm afirmă, de asemenea, că revoluțiile mnemonice sunt procese ample de reconfigurare dramatică a înțelegerii trecutului survenite în urma unor revoluții politice. Or, revoluția mnemonică petrecută în național-comunism arată că astfel de mișcări tectonice în structura și conținutul memoriei colective pot avea și un caracter intra-sistemic. Ruptură

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
politică a trecutului între cele două faze ale socialismului românesc. Modelul evolutiv al memoriei istoricepe care îl avansăm afirmă, de asemenea, că revoluțiile mnemonice sunt procese ample de reconfigurare dramatică a înțelegerii trecutului survenite în urma unor revoluții politice. Or, revoluția mnemonică petrecută în național-comunism arată că astfel de mișcări tectonice în structura și conținutul memoriei colective pot avea și un caracter intra-sistemic. Ruptură față de paradigma rolleriană a internaționalismului proletar s-a produs în cadrul aceluiași sistem, fiind o revoluție lăuntrică, intra-

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
interesele grupurilor specifice care le-au elaborat și le susțin. Formal, conceptul de "piață a memoriei colective" poate fi definit drept spațiul social în care diferiți producători culturali lansează în arena publică viziuni alternative asupra trecutului, rivalizând pentru sporirea capitalului mnemonic. Prin capital mnemonic se poate înțelege valoarea socială a imaginii asupra trecutului sau credibilitatea publică a versiunii respective a memoriei colective, dată de gradul de "corectitudine" sau de "adevăr" de care se bucură versiunea respectivă. Retragerea statului național din postura

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
care le-au elaborat și le susțin. Formal, conceptul de "piață a memoriei colective" poate fi definit drept spațiul social în care diferiți producători culturali lansează în arena publică viziuni alternative asupra trecutului, rivalizând pentru sporirea capitalului mnemonic. Prin capital mnemonic se poate înțelege valoarea socială a imaginii asupra trecutului sau credibilitatea publică a versiunii respective a memoriei colective, dată de gradul de "corectitudine" sau de "adevăr" de care se bucură versiunea respectivă. Retragerea statului național din postura de unic furnizor

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
credibilitatea publică a versiunii respective a memoriei colective, dată de gradul de "corectitudine" sau de "adevăr" de care se bucură versiunea respectivă. Retragerea statului național din postura de unic furnizor de interpretări oficiale a istoriei a dus la demonopolizarea pieței mnemonice. Totuși, statul național nu a delegat comunității de profesioniști sarcina de construire intelectuală a trecutului, continuând să fie un controlor prin frânghiile prin care stabilește viziunile permise și cele netolerate. După cum se va vedea imediat, heterodoxia instalată în sfera discursului

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
în pericol identitatea fundamentală națională, au fost puse sub interdicție. Acesta este cazul manualului de Istoria românilor pentru clasa a XII-a elaborat de S. Mitu et al. (1999), a cărui interzicere reflectă gradul de etatizare a memoriei colective. Piața mnemonică în care se elaborează perspective concurente asupra trecutului continuă să fie puternic reglementată de normele statale, care, chiar dacă s-au relaxat, continuă să traseze limitele discursului posibil. "Scandal manualului Sigma" a arătat care sunt limitele până la care discursul critico-reflexiv exprimat

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
trecut închegat înainte de 1999 cu modul în care trecutul a fost asumat, înțeles și interpretat după acest punct critic, se poate oberva o amplă revizuire a memoriei colective, desfășurată simultan pe dimensiuni multiple, care merită pe deplin titulatura de "revoluție mnemonică". În mare, asistăm la o tranziție paradigmatică dinspre o memorie eroic-celebrativă a trecutului național monumentalizat către o memorie reflexivă post-eroică a unui trecut național deglorificat. Intrarea memoriei istorice românești în condiția postnaționalistă este parte a unui proces mai amplu de

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
a evoluat de-a lungul unui crescendo al patosului naționalist, ale cărui trepte sunt următoarele: a) idealizarea trecutului - aceasta se produce ca efect direct al etnocentrismului în conceptualizarea trecutului. Ca specie a etnocentrismului, idealizarea trecutului poate fi considerată o "universală mnemonică", în sensul în care, ca și etnocentrismul, idealizarea propriului trecut colectiv pare a fi o distorsiune interpretativă întâlnită în majoritatea, dacă nu chiar în toate, culturile umane de până la încheierea epocii moderne a meta-povestirilor (Lyotard, 1993). Ca produs derivat din

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
de principiile politice ale democrației liberale, autoritățile statale românești au adoptat norma europeană a "politicii regretului". Toate aceste deplasări, prefaceri și chiar rupturi în gestiunea politică a trecutului românesc, ce pot fi înțelese în cheia oferită de noțiunea de "revoluție mnemonică", ilustrează noua condiție postnaționalistă a memoriei istorice românești. Capitolul 4 Reglarea conturilor cu trecutul comunist: politicile tranziționale ale memoriei 4.1. Închegarea discursivă a anticomunismului ca retorică oficială de stat Analiza manualelor de istorie postcomuniste, în special a celor din

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
marcate de polifonie discursivă, a relevat turnanta critico-reflexivă pe care s-a înscris reflecția despre trecut în literatura didactică românească. Ieșit din autarhia comunistă prin breșele deschise în urma Revoluției din 1989 și lărgite de reformele educaționale ce au urmat, discursul mnemonic s-a sculat din somnul letargic în care s-a cufundat pentru prima decadă a tranziției, pe măsură ce manualele școlare au venit purtătoarele ideologice ale democrației și europenismului. În paralel cu centrarea discursivă pe aceste două idei forță, noua semantică a

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
său trecut, devine subiectul acțiunilor motivate politic în contextul justiției tranziționale. În postludiul schimbării de regim, noii actori politici care au declanșat procesul de justiție tranzițională dau de asemenea startul unui proces de demolare și reconstruire a ceea ce numim "ordinea mnemonică" a societății, i.e., instituțiile sociale și structurile culturale responsabile de cultivarea, gestionarea și promovarea memoriei istorice. 4.3. Raportul Tismăneanu: comisionarea politică a adevărului istoric Societatea românească a ieșit din captivitatea totalitară a regimului comunist pe calea de foc a

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
crearea unui manual de istorie a comunismului [Dobrincu et al., 2009]; planurile pentru construirea unui muzeu al comunismului și de instituire a unei zile comemorative a victimelor regimului comunist etc.), asumarea Raportului simbolizează de fapt o mișcare tectonică în ordinea mnemonică românească: răsturnarea "regimului de adevăr" conservator și a întregii ordini discursive articulată în cadrul acesteia și instalarea "regimului de adevăr" anticomunist în care meta-narativa comunismului ca ilegitim și criminal exercită hegemonie interpretativă asupra trecutului comunist (Foucault, 1980). Intenția simbolică urmărită de

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
de adolescenți născuți după 1989. Neavând ocazia biografică de a trăi în realitatea regimului comunist, membrii acestei generații dețin un stoc de "amintiri" de împrumut despre fostul regim - "memorii second hand", de mâna a doua - dobândite pe cale non-experențială, prin intermediul socializării mnemonice. Universul atitudinal al generației postcomuniste a fost cartografiat de studiul "Elevii și cultura civică", realizat în cadrul programului "Studii Electorale Românești" (Bădescu et al., 2010) finanțat de Fundația SOROS România. După cum indică fișa tehnică, studiul cantitativ a fost realizat prin metoda

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
și cultura civică" nu conține întrebări care să permită examinarea rolului mass-media în configurarea atitudinilor referitoare la comunism. În schimb, studiul cuprinde suficiente date pe baza cărora să poată fi determinată influența școlii și a familiei ca agenți de socializare mnemonică. De exemplu, întrebarea " Ai discutat vreodată despre perioada comunistă în România cu... (a. părinți, rude apropiate; b. profesori)?" permite investigarea comparativă a contextului conversațional în cadrul căruia elevii au fost expuși la, și asimilat, informații despre trecutul comunist. Tabel 51. Sursele

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
5 Da, deseori 21,9 12,8 Total 100 100 N 5.728 5.701 Sursa: baza de date "Elevii și cultura civică", SOROS, 2010 Distribuția datelor autorizează concluzia că familia (părinții, alături de rudele apropiate) este principalul agent de socializare mnemonic, constituind "cadrul social al memoriei" comuniste (Halbwachs, 1992) [1925]. Școala, celălalt mare agent de socializare în general și socializare mnemonică în particular, ipostaziată în "profesori" ca "alții semnificativi" (Mead, 1934), are o influență mai redusă în transmiterea informațiilor despre trecutul

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
și cultura civică", SOROS, 2010 Distribuția datelor autorizează concluzia că familia (părinții, alături de rudele apropiate) este principalul agent de socializare mnemonic, constituind "cadrul social al memoriei" comuniste (Halbwachs, 1992) [1925]. Școala, celălalt mare agent de socializare în general și socializare mnemonică în particular, ipostaziată în "profesori" ca "alții semnificativi" (Mead, 1934), are o influență mai redusă în transmiterea informațiilor despre trecutul comunist. Un procent însemnat, de 17 la sută dintre elevii intervievați nu au discutat niciodată în familie despre perioada comunistă

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
masa societății. Iar manualele școlare de istorie pot fi înțelese ca alcătuind cărămizile textuale din care este construită memoria națională. Privită prin această prismă optică, națiunea apare ca fiind o "comunitate textuală" macroscopică alcătuită din indivizi uniți în jurul unei tradiții mnemonice comune cultivate și perpetuate prin lecturarea acelorași narațiuni istorice în care sunt sedimentate experiențele colective ale comunității. Cartografiind diferite configurații ale memoriei istorice românești, am evidențiat o serie de șapte formule succesive sub forma cărora a fost gestionată politic moștenirea

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
publică, este reflectată de comisionarea și asumarea Raportului de condamnare a comunismului de către Președinția României în 2006. Una dintre concluziile generale care se desfac din expunerea facerii și prefacerii memoriei naționale românești este rolul cardinal al statului ca principal agent mnemonic în modelarea conștiinței istorice naționale și în gestionarea politică a trecutului românesc. Școala este principalul instrument statal de socializare mnemonică a indivizilor în tradiția memoriei istorice cultivată de autoritățile oficiale. Introduși, prin intermediul manualelor școlare de istorie, în tradiția mnemonică a

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
generale care se desfac din expunerea facerii și prefacerii memoriei naționale românești este rolul cardinal al statului ca principal agent mnemonic în modelarea conștiinței istorice naționale și în gestionarea politică a trecutului românesc. Școala este principalul instrument statal de socializare mnemonică a indivizilor în tradiția memoriei istorice cultivată de autoritățile oficiale. Introduși, prin intermediul manualelor școlare de istorie, în tradiția mnemonică a comunității, biografia individuală este întrepătrunsă de biografia colectivă a națiunii. Prin acest proces de alchimie identitară, copiii dezvoltă conștiința propriei

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
agent mnemonic în modelarea conștiinței istorice naționale și în gestionarea politică a trecutului românesc. Școala este principalul instrument statal de socializare mnemonică a indivizilor în tradiția memoriei istorice cultivată de autoritățile oficiale. Introduși, prin intermediul manualelor școlare de istorie, în tradiția mnemonică a comunității, biografia individuală este întrepătrunsă de biografia colectivă a națiunii. Prin acest proces de alchimie identitară, copiii dezvoltă conștiința propriei sociobiografii istorice, pe măsură ce biografia lor personală le este încastrată în biografia colectivă a comunității naționale (Zerubavel, 1996). Sub aspect

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
forma revoluțiilor politice de pildă) pun în mișcare un proces subiacent de restructurare semnificativă a ordinii consacrate a memoriei. În funcție de magnitudinea seismului politic și al efectelor sale pe planul reconfigurării modului de gestionare a trecutului colectiv, am diferențiat între "revoluții mnemonice" și "reforme mnemonice". Lecturată în această cheie conceptuală, evoluția istorică a memoriei istorice românești în decursul timpului este marcată de o secvență de modificări substanțiale. Prima răspântie crucială în dinamica memoriei istorice românești se produce spre sfârșitul secolului al XIX

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
de pildă) pun în mișcare un proces subiacent de restructurare semnificativă a ordinii consacrate a memoriei. În funcție de magnitudinea seismului politic și al efectelor sale pe planul reconfigurării modului de gestionare a trecutului colectiv, am diferențiat între "revoluții mnemonice" și "reforme mnemonice". Lecturată în această cheie conceptuală, evoluția istorică a memoriei istorice românești în decursul timpului este marcată de o secvență de modificări substanțiale. Prima răspântie crucială în dinamica memoriei istorice românești se produce spre sfârșitul secolului al XIX-lea, când "revoluția

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
care au construit catedrala monumentală a trecutului românesc ai cărui apostoli au fost învățătorii propovăduitori ai pedagogiei națiunii. Țăranii creștini au fost învățați să fie români naționali, uniți în jurul aceluiași pachet de valori secretat de același destin istoric colectiv. Revoluția mnemonică națională a constat în înmănunchiarea trecuturilor provinciale într-un singur trecut românesc, ca fundație istorică pentru dizvolvarea identităților regionale (ardelean, moldovean, muntean) și contopirea acestora în solidaritatea supremă și indivizibilă a națiunii. Aceasta poate fi considerată drept revoluția națională a

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
ardelean, moldovean, muntean) și contopirea acestora în solidaritatea supremă și indivizibilă a națiunii. Aceasta poate fi considerată drept revoluția națională a memoriei istorice românești, primul astfel de eveniment care a inaugurat istoria tumultoasă a memoriei românești. O a doua revoluție mnemonică ce a destructurat radical înțelegerea românească a propriului trecut a fost "revoluția antinațională" lansată de autoritățile comuniste în perioada imediat postbelică. Distrugând din temelii nu doar sistemul de reprezentări sociale ale trecutului consacrat în urma "revoluției naționale", cât și întreaga infrastructură

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
radical înțelegerea românească a propriului trecut a fost "revoluția antinațională" lansată de autoritățile comuniste în perioada imediat postbelică. Distrugând din temelii nu doar sistemul de reprezentări sociale ale trecutului consacrat în urma "revoluției naționale", cât și întreaga infrastructură instituțională a ordinii mnemonice (desființarea Academiei Române, închiderea muzeelor existente și deschiderea altora ca de exemplu Muzeul Româno-Rus, schimbarea toponimiei citadine prin rebotezarea numelor străzilor, sau chiar și a unor orașe - Brașovul devenind în 1950 "Orașul Stalin" etc.), faza inițială a comunismului românesc a construit

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]