11,461 matches
-
Cinci moșii a vândut I.C. Brătianu, ca să facă politică, iar păduchii ăștia fac politică pe brânci ca să-și cumpere o moșie. - Bine zis „pe brânci”, că pân’ la moșie au pornit-o cu bișnița, cărând de-afară pachețele de cafea, cartușe de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92514_a_93806]
-
Cinci moșii a vândut I.C. Brătianu, ca să facă politică, iar păduchii ăștia fac politică pe brânci ca să-și cumpere o moșie. - Bine zis „pe brânci”, că pân’ la moșie au pornit-o cu bișnița, cărând de-afară pachețele de cafea, cartușe de țigări, sticloanțe cu whisky, niscai blugi, medicamente ori, mai profitabile, video-uri, ca să nu ne uităm doar la televiziunea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92514_a_93806]
-
Cinci moșii a vândut I.C. Brătianu, ca să facă politică, iar păduchii ăștia fac politică pe brânci ca să-și cumpere o moșie. - Bine zis „pe brânci”, că pân’ la moșie au pornit-o cu bișnița, cărând de-afară pachețele de cafea, cartușe de țigări, sticloanțe cu whisky, niscai blugi, medicamente ori, mai profitabile, video-uri, ca să nu ne uităm doar la televiziunea bulgară, săturați de vizitele de lucru ale Tovarășului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92514_a_93806]
-
chema Lascu! Da, da, nu te mira; ăsta i-a fost numele de domnișoară. - Eu zic să schimbăm vorba, fiindcă mai știi ce se înțelege la telefon, de se vâră careva pe fir?! Ia zi-mi, de unde avea Brătianu atâtea moșii? - De unde să le aibă? Le-a moștenit de la ta-su, din tată-n fiu. Lasă că și nevastă-sa, cu douăzeci de ani mai tânără decât el, a venit c-o zestre mare, tot să trăiască din câștig. - Hai s-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92514_a_93806]
-
Bolintineanu, Andrei Mureșianu și Costache Negruzzi[8], adică aceia care au ilustrat romantismul, mulți dintre ei prin evocarea și invocarea Evului Mediu, cu boieri și țărani supuși, cu domni autoritari și puternici, cu ruine și castele, cu eroi războinici, dăruiți moșiei etc. Până și pe „veselul Alecsandri” îl prețuiește pentru că „din frunze îți doinește” , „cu fluierul îți zice” și „cu basmul povestește”, dar mai ales fiindcă „El deșteaptă-n sânul nostru dorul țării cei străbune,/ El revoacă-n dulci icoane a istoriei
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
un domn simplu „după vorbă, după port”, dar gigantic prin fapte, o țară, Țara Românească și o lume eroică și creștină de la finele secolului al XIV-lea. Domnul și oastea formează un corp militar și religios care apără credința și „moșia”, adică Țara, fără ezitări și sincope. Oastea, alcătuită din boieri și țărani, cuprinde, de fapt, proprietari de moșii (mari și mici) individuale care, însumate, dau moșia cea mare, Țara. Apărarea moșiei fiecăruia echivala cu protejarea marii moșii (Țara), primejduite de
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
eroică și creștină de la finele secolului al XIV-lea. Domnul și oastea formează un corp militar și religios care apără credința și „moșia”, adică Țara, fără ezitări și sincope. Oastea, alcătuită din boieri și țărani, cuprinde, de fapt, proprietari de moșii (mari și mici) individuale care, însumate, dau moșia cea mare, Țara. Apărarea moșiei fiecăruia echivala cu protejarea marii moșii (Țara), primejduite de Semilună. Eminescu ilustrează aici un atentat extern (extraeuropean) îndreptat împotriva valorilor europene, deopotrivă orientale și occidentale sau bizantine
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
-lea. Domnul și oastea formează un corp militar și religios care apără credința și „moșia”, adică Țara, fără ezitări și sincope. Oastea, alcătuită din boieri și țărani, cuprinde, de fapt, proprietari de moșii (mari și mici) individuale care, însumate, dau moșia cea mare, Țara. Apărarea moșiei fiecăruia echivala cu protejarea marii moșii (Țara), primejduite de Semilună. Eminescu ilustrează aici un atentat extern (extraeuropean) îndreptat împotriva valorilor europene, deopotrivă orientale și occidentale sau bizantine[28] și latine („Din pristolul de la Roma să
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
un corp militar și religios care apără credința și „moșia”, adică Țara, fără ezitări și sincope. Oastea, alcătuită din boieri și țărani, cuprinde, de fapt, proprietari de moșii (mari și mici) individuale care, însumate, dau moșia cea mare, Țara. Apărarea moșiei fiecăruia echivala cu protejarea marii moșii (Țara), primejduite de Semilună. Eminescu ilustrează aici un atentat extern (extraeuropean) îndreptat împotriva valorilor europene, deopotrivă orientale și occidentale sau bizantine[28] și latine („Din pristolul de la Roma să dau calului ovăz...”), oprit de
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
apără credința și „moșia”, adică Țara, fără ezitări și sincope. Oastea, alcătuită din boieri și țărani, cuprinde, de fapt, proprietari de moșii (mari și mici) individuale care, însumate, dau moșia cea mare, Țara. Apărarea moșiei fiecăruia echivala cu protejarea marii moșii (Țara), primejduite de Semilună. Eminescu ilustrează aici un atentat extern (extraeuropean) îndreptat împotriva valorilor europene, deopotrivă orientale și occidentale sau bizantine[28] și latine („Din pristolul de la Roma să dau calului ovăz...”), oprit de „ciotul” Mircea și de ai săi
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
de poiade tătarâlor (precum înnainte vom arăta cum și cu ce mijloc s-au rădicat tătarâi de pe aceste locuri), iarăș cu domnii săi, iar nu cu strânsură din păstori, precum măzacii pomenesc, s-au înturnat la locurile sale cele de moșie; adică Dragoș Vod, ficiorul lui Bogdan Vodă, cu o parte în Moldova, iar Radul Vodă Negrul, sau frate sau văr lui Dragoș Vodă, cu alta, în Țara Muntenească”[40]. Cu alte cuvinte, lucrurile nu erau foarte clare (după cum nici astăzi
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
s-a dus orice răcoare! Prea străină-i doina în crânguri, Prea cu jale suspină-n amurg; Prea s-au pitulat peștii în râuri Și apele prea trudite mai curg. Prea încovoiată spinarea, Sub mii de bice la boier pe moșie Și prea s-a scurs până și lumânarea, Din sfeșnicul tău, Românie! MIRACOL VIU DE ALBĂSTRELE Inima mea din crengi de alun, Un dor pribeag îmi doarme-n plete! Bogată-i haina ce-o adun, Izvor în pustietăți ascete, Torcând
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
să fim mai buni, să zâmbim necunoscuților pe stradă, să-i ajutăm cum putem pe nevoiași, să dăruim. Partea tristă este că oriunde mă uit în jur nu văd decât oameni cenușii, triști, apăsați de griji, deprimați, complet imuni la moșii crăciuni care le surâd din vitrinele luxoase ale magazinelor. Nu vreau să polemizez inutil, parcurgând toate subiectele arzătoare și actuale din presă, sunt alții mult mai competenți care-o pot face mai rapid și mai bine. Una peste alta, treaba
Să auzim doar de bine! [Corola-blog/BlogPost/97919_a_99211]
-
Pe 12 februarie, juriul se va reuni pentru a alege din cele 10 desene finaliste (care au câștigat deja terenuri pe Lună) desenul cel mai impresionant. Autorul lui va primi și un telescop performant cu care să se uite la moșia de pe Lună. Juriul este cât se poate de subiectiv, dar cu desăvârșire incoruptibil, pentru că este alcătuit din copii de 10 ani. De exemplu, fac pariu că mie, care, după cum reiese și din poza de mai sus, am desenat pe degete
Zece pentru imobiliare.ro by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20955_a_22280]
-
în Cișmigiu. D. Popescu calcă țanțoș pe iarbă. Un sergent (umil) - Conașule, să trăiți, nu-i voie! Popescu - Ce nu-i voie, mă? Sergenul - Nu-i voie, să trăiți, a se călca pe iarbă. Popescu (imperturbabil) - Da’, ce mă, e moșia ta? Sergentul - Nu e a mea, conașule, da’ e orden! Popescu - Cum mă, pungașilor, d-aia plătim noi impozite, să nu putem călca pe iarbă verde? Sergentul (convins în parte și el, nemaiavând argumente).- E orden, mă rog, vă facem
George Călinescu despre nemti si români [Corola-blog/BlogPost/93627_a_94919]
-
generoasă mână de ajutor. Gratitudinea ni se îndreaptă către preoții Vasile Covalciuc și Vasile Paulencu, mai ales pentru prinosul duhovnicesc, icoanele dăruite de cucernicii părinți întărindu-ne în desăvârșirea rostului creștinesc și în urmarea chemării de slujitori ai cuvântului pe moșia ștefaniană. Maria TOACĂ Fotografii de Vasile Paladean și Nicolae Hauca
NE-A DAT ARIPI PENTRU LIBERTATEA ZBORULUI [Corola-blog/BlogPost/93633_a_94925]
-
puținele știri privitoare la viața ei, aflăm că într-o noapte, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă în locurile părintești. Sfanțul Varlaam scrie în Cazania să: „Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”. Din Constantinopol s-a îndreptat spre Epivat, fără să spună cuiva cine este și
Sfanta Parascheva sărbătorită la 14 octombrie [Corola-blog/BlogPost/93684_a_94976]
-
se zică) încă din 31 august, 1989. Poemul „Limba noastră” de Alexe Mateevici (27 martie 1888-24 august, 1917) a devenit Imn Național încă din anul 1994; “Limba noastră-i o comoară/ Din adâncuri înfundată/Un șirag de piatră rară/Pe moșie revărsată...” . Ce frumos poem a creat tânărul poet Alexie Materiei, care a trăit numai 29 de ani! Așa este - limba este o „comoară” - cel mai important element al existenței unei națiuni. „Mult e dulce și frumoasă/ Limba ce-o vorbim
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93718_a_95010]
-
ZIUAnews a semnalat de mai multe ori că Radio România a ajuns moșia presedintelui-director general Ovidiu Miculescu. Însă, mai nou, s-a constatat că Radio România a devenit și agenția de turism a lui Miculescu. Sindicatul Unit al Salariaților - Radia România a solicitat, pe 26 iulie 2016, conducerii Societății Române de Radiodifuziune câte
Incredibil: Directorul Radio România, Ovidiu Miculescu, a tocat în doi ani pe deplasari 180.000 de euro [Corola-blog/BlogPost/93108_a_94400]
-
pe retina aparatului de fotografiat - Istoria! Contrariat de ceea ce vedeam, de haosul, isteria, meschinăria și ipocrizia unora dintre cei prezenți pe „baricade”, m-am întrebat: „ce caut eu aici?”. Asemenea multor profitori, mă puteam declara „revoluționar”. Acum aș fi avut moșie, o pensie grasă și buzunarele pline, dar nu m-aș mai fi putut uita în oglindă fără să o sparg! Acum, când privesc în urmă, când îmi trece prin față imaginea României de-atunci și când privesc ruinele înșirate de-
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
te-nchinai cu foc de lacrimi sfinte,/ Către scump Fiul tău și Dumnezeu,/ De-atunci și-n veacuri te închini mereu.”( Monahia Teodosia -Zorica Lațcu, Ție, Doamne, îți voi cânta, Doxologia, Iași, 2013) Mihail Eminescu, Marele boier al iubirii de Moșie, Luceafărul poeziei românești, Profetul gândirii spiritual creștine, apărătorul Tradiției multimilenare a Daciei Mari, Voievodul demnității creștin-orotdoxe, a fost răstignit, prigonit și ucis de dușmanii din lăuntru și cei din afară ai lui Dumnezeu și ai Neamului nostru biruitor mistic-martir, pentru
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
în marea lui dragoste pentru rostirea românească prin poemul extraordinar „Limba noastră”, dovedind că, până și-n pământul adâncului e scris numele ei, al limbii românești: „Limba noastră-i o comoară/ În adâncuri înfundată,/ Un șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsată.// Limba noastră-i foc ce arde/ Într-un neam, ce fără veste,/ S-a trezit din somn de moarte,/ Ca viteazul din poveste.// Limba noastră-i numai cântec,/ Doina dorurilor noastre,/ Roi de fulgere, ce spintec/ Nouri negri, zări
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
revărsare/ Un potop nou de cuvinte.// Nu veți plânge-atunci amarnic,/ Că vi-i limba prea săracă,/ Și-ți vedea, cât îi de darnic/ Graiul țării noastre dragă.// Răsări-va o comoară/ În adâncuri înfundată,/ Un șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsată.” Ardealul frământărilor istoriei, prin glasul lui Coșbuc, în vremuri triste își apăra „Graiul neamului”: „Dar, nestrămutați, strămoșii/ Tot cu arma-n mâini au stat:/ Au văzut și munți de oase,/ Și de sânge râuri roșii,/ Dar din țara lor
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
veghea sfântă a Domnului Luminii și al Îndurărilor, să-i spunem Limbii noastre Românești: „Bună dimineața, veșnicie!”. E limba noastră! S-o prețuim ca pe „o comoară în adâncuri înfundată”! Ea e „graiul pâinii”, „un șirag de piatră rară / Pe moșie revărsată”. LAZĂR LĂDARIU
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
often called Bergami"15), acesta, din curier al Carolinei (cea repudiată, ca soție adulteră, în zilele regenței sale, de către viitorul George al IV-lea al Angliei), ajunsese favorit al ei (ceea ce, însă, nu-i va fi adus nici... armășie, nici moșie!). Or, numele acestea două, adică Pirgu și Bergami, au un același etimon, fiind circumscribile unei întinse arii de termeni indoeuropeni 16, care semnifică, fără excepție, î n ă l ț a r e a , r ă z ba t e
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]