627 matches
-
varnițele din Vârful Mateiașului ale lui Milea. Cu căruța trasă de “Plăvan” și “Suran”, încadrat între Niță Bărbucu și Moise Olteanu, încărcam câte trei metri de lemne de fag de la fântâna lui Iordache Mincu. Mama era foarte îngrijorată să nu moțăi pe drumul care despărțea Rucărul de Mateiaș, cale de zece kilometric. “Vezi, Niță, ai grijă de băiatul meu să nu care cumva să cadă!, îl implora mama grijulie din cale afară, însoțindu-ne câțiva pași la plecarea carului. Nenea Niță
PENTRU UN BAN TRĂGEAM BUŞTENII CU CÂRLIGUL PE DÂMBOVIŢA... (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357015_a_358344]
-
căruță, dejugam boii care își luau supuși tainul și apoi se culcau oarece timp. Ne apuca dimineața sus, la varnița lui Milea. Căruța mea o descărca neica Niță Bărbucu, în timp ce eu stăteam la căldură în fața vetrei de la varniță și mai moțăiam. Ce dulce mi se părea atunci acest somn “pe apucate”” Sincer, îl doresc și acum la bătrânețe!... Ne reîntorceam acasă cu căruța slobodă de încărcătură, stând pe brânci peste țoala de fân, până ajungeam acasă. Pe atunci, nu era ca
PENTRU UN BAN TRĂGEAM BUŞTENII CU CÂRLIGUL PE DÂMBOVIŢA... (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357015_a_358344]
-
acelei liniști mormântale ce prevestea parcă o furtună. După câteva minute a încetat toată zarva de pe holul lung al instanței. Polițiști și civili intraseră în sala de judecată în care avocatul Alexiu își revenise din emoțiile prin care trecuse și moțăia liniștit pe banca de la care urma să-și susțină punctul de vedere cu privire la soarta celor patru inculpați. Când a intrat în sală judecătorul toți cei prezenți s-au ridicat în picioare. Cei patru bărbați reținuți, cu vârste cuprinse între 26
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
realizat că președintele completului de judecată poate fi în primejdie și a intenționat să țipe pentru a alerta jandarmul, dar nu a reușit decât să-și ducă palma la gură și s-o astupe când l-a văzut pe acesta moțăind și deschizând ochii speriat. Mai apoi a rămas încremenită și uimită de calmul manifestat de judecătorul Preoteasa. Acum privea curioasă spre boxa în care fusese aruncat inculpatul. „Aha, nu te mai poți ridica, pocitania naibii! Dacă te băteau polițiștii bine
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
alegi Pentru ei cu capul spart! Bate nene darabana Să nu dea deștepții-n gropi Că se udă caravana Și ne sar pe haine stropi O să spuneți c-avem lege Că și alții au mai spus Care lege stă dreblege Moțăind cu ochii-n sus! Referință Bibliografică: Dintr-o stanță în instanță! / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 458, Anul II, 02 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DINTR-O STANŢĂ ÎN INSTANŢĂ! de ION UNTARU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346193_a_347522]
-
întreabă cu bunătate și istețime: „Copilași! O bere rece? Un miculeț, o pulpita!”. Spiritele se liniștesc și cu toții încep să cânte „Deșteaptă-te Române”. Steagurile fâlfâie în vânt, ploaia se oprește și picnicul continuă. Este aproape șase seară. Nea Pricop, moțăie pe o bancă, doamna Sofi și doamna Verbina își dau în bobi, căutând să ghicească cine va fi noul prezident al Statelor Unite, Demian și-a terminat de mult de mâncat șnițelele și micii take-away, Vasile Iancu, fredonează în gând „Marșul
PICNIC LA SYDNEY (POVESTIRE UMORISTICĂ) de RALUCA BOGDAN în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368920_a_370249]
-
intrăm tiptil în atelier... -Uite damigeana răsturnată și oala de pe masă, goală. Au fost harnici „băieții”. Nea Ghiță... rupe tacticos ultimul covrig din șirag. Acum îl face anafură în restul de vin care i-a rămas în pahar. Și neamțul? Moțăie, clătinându-se cu evantaiul de cărți în mână. Dar violentul Arapu? Ei, Arapu plânge jalnic. De ce-o fi plângând? Și se ferește cu mâinile de ceva. -Nu, nuuu! Nu dați, că n-am să mai fac! Nea Ghiță! Bă
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
omul simplu la academician și cu toate acestea pe acei ziși cântăreți nu-i rod succesele ieftine, urgente, false. Ei cântă ca un aparat uitat deschis, pe care nu mai are cine-l opri, pentru că cine l-a pornit fie moțăie plictisit, fie s-a enervat și a plecat la treburile sale. Traian și Valeria Ilea produc un efect foarte atractiv prin cântecele lor. Cine-i ascultă snt absorbiți de ele, spre deosebire de producțiile în serie, muzical negustorești, ajunse a forța ultima
TRAIAN ŞI VALERIA ILEA. CONTRA CELOR CE COMBINĂ CÂNTECELE CU NIMICUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369892_a_371221]
-
zile și nopți, până ajunseră în împărăția Soarelui. - Măi, Norocel, tu vezi că zările strălucesc? Copacii sunt uriași, cu frunze strălucitoare, casele sunt albe, cu acoperișuri și balcoane aurii și radiază o lumină orbitoare. Dar Norocel stătea tolănit pe pană, moțăind, indiferent la vorbele lui Mărțișor, care privea și se minuna: - Ia uite la păsările acelea, cu penaj multicolor, când dau din aripi, parcă scapără... Și caii aceia înaripați... Au aripi de aur sau de argint? Uite și oamenii, au veșminte
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
zile și nopți, până ajunseră în împărăția Soarelui. - Măi, Norocel, tu vezi că zările strălucesc? Copacii sunt uriași, cu frunze strălucitoare, casele sunt albe, cu acoperișuri și balcoane aurii și radiază o lumină orbitoare. Dar Norocel stătea tolănit pe pană, moțăind, indiferent la vorbele lui Mărțișor, care privea și se minuna: - Ia uite la păsările acelea, cu penaj multicolor, când dau din aripi, parcă scapără... Și caii aceia înaripați... Au aripi de aur sau de argint? Uite și oamenii, au veșminte
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
scăldată de râuri de mulțumire, care se năpusteau să o lumineze și mai mult. O simt atingându-mi părul, răsfățându-l și răsucindu-l cu degetul arătător de zeci de ori, în timp ce îmi povestea despre lume, despre îngeri, iar eu moțăiam în poala ei. Aproape că nu mai auzeam nimic, doar îi vedeam ca printr-o sită deasă chipul blând, încununat de zâmbet, nu același ca mai devreme, ci unul care era numai pentru mine, unul care îi adâncea și mai
MAGIE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370495_a_371824]
-
sfârșit, membrii grupului reveniră la mica lor tabără unde așteptau acum fără nici o speranță marea sărbătoare care odată terminată avea să-i întoarcă pe fiecare în satul sau în comunitatea din care făceau parte fiecare. Membrii acelui mic grup mai moțăiau în jurul focului care mai ardea încă prin grija unui păstor mai bătrân care nu mai avusese somn spre ziuă. Auziseră și ei cornul roman sunând în noapte însă nu zăriseră nimic altceva deoarece se aflau la mare distanță de zidurile
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369513_a_370842]
-
dovadă că acesta nu fusese un duh sau o închipuire. Dintre cei prezenți Fahim se simți dator să vorbească și începându-și istorisirea cu toții își întoarseră chipurile către dânsul. -De dimineață stăteam cu toții în jurul focului cetățeni ai Ierusalimului, spuse el. Moțăiam cu toții în jurul focului căci a fost cam frig astă noapte și cineva dintre noi a întețit focul. Apoi un copil al unuia dintre noi a venit dintr-o dată de la turmele noastre și ne-a trezit. -A înviat! ne-a spus
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369513_a_370842]
-
dealul cu regrete și mai face piruete, Prin livadă tunde meri pentru alte primăveri... Se tot uită la cocori cum zidesc în zare nori Și la stopii reci de ploaie, cum pământul îl înmoaie Rândunele zgribulite stau sub streșini pitite Moțăie și tot visează că pe câmp e Vara trează... În grădină margarete și-au pus galbenul în plete Sunt fragile și cochete, dar au apă și în ghete... Vântul spulberă cărarea, îngustată trece zarea, Hornul caselor fumează ca să țină lumea
OCTOMBRIE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368248_a_369577]
-
pus lapte în farfurie. Vătuiul nici n-a încercat laptele cu botul. Atunci venise unuia în minte să-i aducă niște otavă din podul grajdului. Puiul s-a mai înviorat, a început să ronțăie din otavă. Apoi a început să moțăie, s-a dus într-un colț de cameră și s-a culcat pe podea, făcându-se ghemotoc. - Hai să-l acoperim cu o blăniță! zise Eliza, preocupată total de puiul oaspete din casa lor. Târziu de tot, cei ai casei
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
și coate. Am crescut într-o casă de licitație, Printre cristale de Baccara Ce s-au țăndărit de podele. Am promis că voi trăi până la capăt În verandă asta Cu gemuri pătate de muște Și cu balansoarul în care mai moțăie încă Salul bunicii. De ce-mi trimiți în plic sigilat Frunze decupate din platanii Ce umbreau odată Curtea sanatoriului de nevroze? Este ger cumplit la palat, Sunt războie fratricide și măieste în penaj vopsit La fiecare colț de poveste... Antichitățile
MONADE (3) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353076_a_354405]
-
ne găseau împreună și mai ales în camerele de „tinere”. Grăbite, fără să mă vadă cineva, m-au aruncat pe fereastra care dădea în spatele casei, de unde m-am furișat printr-o crăpătură a gardului în bătătura babei Stanca, oarba care moțăia pe prispa casei. Când să trec drumul la noi, tot în clandestinitate, o aud pe Moacsa lui Naie care, de peste gard m-a strigat: -Unde ai fost fa, fată, o să te omoare măta-mare, dacă nu a murit până acum?! după
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
paznici păstrau pe lângă ei câte un câine doi de pripas, aciuați nici ei nu știau de unde și le trecea noaptea mai ușor. Latră când simt picior străin în șantier, latră când vine în control vreun echipaj să nu te prindă moțăind. Și trăiesc din te miri ce. Ar trebui să își facă și el rost de un cățelandru pe care să îl crească și să împartă noaptea cu el, că i-ar veni mai ușor. Mai avea un an până la pensie
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
și supravegherea cosmică. De fapt, totul totul trebuie să semene cu un uriaș computer foarte bine pus la punct. Și poveștile despre fantome și reîncarnare? Bâjbâieli în labirint. Mai bine ne-am întreba dacă noi existăm cu adevărat. Începuse să moțăie și moș Gheorghe se încăpățâna să prindă lucid, momentul în care își pierde luciditatea ațipind și, să călătorească odată cu sufletul până dincolo și la trezire, să povestească ce a văzut. I se întâmplase de multe ori să se gândească intens
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
fericită. Mă simțeam mare și importantă. Petrecusem toată ziua în câmp. Când ne-am întors acasă, spre seară, tataie avea poftă să povestească. Îl ascultam cu ochii închiși și cu gândul la mami și la tăticu. Nu auzeam decât frânturi, moțăiam lângă el și din când în când îi simțeam degetele noduroase, care se înfigeau în mâneca pulovărului meu, punându-mă în pozițiee dreaptă. Numai când am ajuns în curte, am auzit-o pe mamaie bodogănindu-l pe tataie pentru că mă
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
ducea și se întorcea și nu găsea oala. Mamaie mesteca mămăliga și se uita după tataie cu milă. Ouăle și brânza erau pe masă și vinul tot nu mai ajungea. Tăticu vorbea cu un mustăcios despre pământ. Nu înțelegeam nimic, moțăiam rezemată de perete, așteptam vinul și eu ca și el. Odată cu mămăliga a ajuns și vinul. Tăticu fuma și vorbea. A umplut trei pahare și i-a întins unul lui tataie, care stătea nervos în dreptul ușii. Mamaie a răsturnat mămăliga
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
îmi făcea semn să stau cu ea. Era prima ei zi de vacanță de primăvară, dar teama că voi petrece ziua în preajma nărodului cu coarne era mai puternică, așa că, fără să o privesc, m-am urcat în căruță lângă tataie. Moțăiam. Tataie mă privea cu coada ochiului și nu știa „în ce ape mă scald.” -Te-ai speriat rău? m-a întrebat cu o undă de milă în voce. Nu știam dacă trebuia să îi spun adevărul sau nu. Tataie știa că
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu vreau ochii să închid, să visez așa-n zadar, Ascunzând realitatea în glastrele cu picturi, Vreau să respir veritabil, fără pic de gust amar, Expirat peste minute, doar de simple făcături. Nu vreau să moțăi în zloată, pe sub cerul înghețat, Să îmi torturez secunda cu-ale tale terțe fapte. Doresc să respir puternic, să respir aer curat, Să privesc cerul cu stele, fără teamă, peste noapte. Nu vreau să-mi aștern batista pe un maldăr
SETE DE ADEVĂR de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357241_a_358570]
-
277 din 04 octombrie 2011. Nu vreau ochii să închid, să visez așa-n zadar, Ascunzând realitatea în glastrele cu picturi, Vreau să respir veritabil, fără pic de gust amar, Expirat peste minute, doar de simple făcături. Nu vreau să moțăi în zloată, pe sub cerul înghețat, Să îmi torturez secunda cu-ale tale terțe fapte. Doresc să respir puternic, să respir aer curat, Să privesc cerul cu stele, fără teamă, peste noapte. Nu vreau să-mi aștern batista pe un maldăr
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
nu vreau, ... Citește mai mult Nu vreau ochii să închid, să visez așa-n zadar,Ascunzând realitatea în glastrele cu picturi,Vreau să respir veritabil, fără pic de gust amar,Expirat peste minute, doar de simple făcături.Nu vreau să moțăi în zloată, pe sub cerul înghețat,Să îmi torturez secunda cu-ale tale terțe fapte.Doresc să respir puternic, să respir aer curat,Să privesc cerul cu stele, fără teamă, peste noapte.Nu vreau să-mi aștern batista pe un maldăr
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]