1,595 matches
-
unui meci foarte important de Go la care a asistattrimis fiind de ziarul ,,Mainichi,, , pentru cititorii căruia a relata meciul. Era ultimul meci din cariera marelui maestru Shusai, meci pe care l-a pierdut În fața unui challenger mai tânăr, ca să moară apoi peste numai un an. Romanul este de fapt o alegorie destul de transparentă, a Înfrângerii suferite de Japonia În timpul celui de-al doilea Război Mondial. Kawabata a deținut funcția de președinte al PEN clubului japonez și În această calitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care o crease chiar el. —Eu, pe de altă parte, mă bucur de noaptea mea ca un dependent de cocaină. Trebuie să veniți jos să Îl cunoașteți pe Milton, de care vă spuneam În Careyes. Decoratorul meu de interior. O să moară de dragul vostru. Spunând aceasta, Lauren se strecură printre oaspeții ei, conducându-ne prin mulțime, În timp ce, din mers, trimitea bezele. Când am ajuns la scări, Lauren și-a dat jos patinele și a coborât În fața noastră. La parter, Lauren și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la nebunie, că mă lipește de fața lui. Avem un rendezvous la lumina zilei Într-o jumătate de oră. O să se lase cu o grămadă de f... —Ho, gata, i-o tăie Lauren. Sylvie este o femeie măritată respectabilă. O să moară dacă te mai aude o dată spunând asta. Ține. Și Îi Întinse lui Tinsley un baton roz cu luciu de buze. Adevărul este că la New York soțiile fac dragoste, iubitele fac sex, iar divorțatele și-o trag. În oraș, ocaziile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Marci: În situație de criză nu are cum să-ți facă rău o pătură de iubire indusă chimic. — Poți să crezi că Henri mi-a trimis o lamă drept cadou de Crăciun? Ce să fac eu cu o lamă? O să moară de dor de casă aici. Iar Juan Îmi tot trimite poze prin fax cu armăsarul ăsta al lui, care e pe un câmp din Spania, așteptându-mă pe mine. Nu mai suport. Lauren oftă, ca și cum s-ar fi simțit frustrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
singurul bărbat care, în ultimii douăzeci de ani, a încercat să mă murdărească cu labele lui... Ai văzut foarte bine, cînd ai intrat, că mă ștergeam pe mîini, tocmai mă spălasem spune Mihai calm, hotărît să nu dea apă la moară furiei care se dezlănțuie în Maria, să încheie onorabil discuția, eventual s-o asigure că n-o mai caută pe Doina, apoi să se culce, să fie odihnit deseară, la vizionare. Iar dacă cineva adaugă el malițios, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să dea foc la tot da tauru l-a pus pe vânător și nu mai știa că acolo mai e și vulpea și un băiețel și a început să facă numai rele și i-a zis la vânător c-o să moară că în pădurea lui nu vine făt-frumos și el era un fel de zmeu singur și puternic. Și când s-a lăsat noaptea tauru a făcut numai gunoi și s-a culcat cu sora lui mai mare Luminița că credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cerebral, era inconștient și i se dădea de mîncare printr-un tub, și că nu se așteptau să-și revină. Putea să moară a doua zi sau peste un an. — Ei, a zis George, măcar o să fie adormit cînd o să moară. Sper al dracului de tare să mor și eu tot așa, În somn, chiar În mijlocul unui vis frumos. Tocmai era pe punctul de a ne povesti un vis de-al lui, cînd l-a Întrerupt Alvin. — Mda, și ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să nu crape, dar dacă nu se liniștea, i-au mai făcut una, de-a umblat omu’ tehui de cap dup-aia câteva zile și zicea că parcă avea oase de câlți... - Zicea că știe c-o să plece, când o să moară, o să urce dealul, cu Șarik alături... - A murit și Petrache? întreb într-un târziu. - Nu, de ce să moară? E paznic la brutărie. Aurica ne-a umplut iar paharele, iar Mardare, cătrănit nu știu de ce, s-a dus în sfârșit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe neașteptate, că fusese invitată de către conte Într-o nouă călătorie și că urma să plece. Cavalerul de Arriaga nu spuse nimic de data asta. Porunci să-i fie Înhămată trăsura și porni Într-un lung periplu prin Europa, ca să moară la Florența, În vara următoare, victimă a ciumei. Carmen de Ibarra - acum aproape nimeni nu o mai numea Niña Carmen - Îl așteptă să se Întoarcă vreme de un an, dar aflînd vestea că murise, se Îmbrăcă din nou În doliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mi sinceritate crudă. Flash. — Nu mă lăsa să mor aici, pe jos, zice Brandy și se agață de mine cu mâinile ei mari. Părul, zice, o să mi se turtească părul la spate. Vreau să zic, știu că probabil Brandy o să moară, dar chiar nu reușesc să-mi intru-n rol. Evie hohotește și mai tare. Și, pe deasupra, sirenele pompierilor din fața casei mă încoronează regină în Orașul Migrenei. Pușca încă se rotește pe jos, dar tot mai încet. Brandy zice: — Nu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
e a unei femei care se cațără pe-un munte, nu există nici un motiv rațional pentru a se cățăra așa sus, și pentru unii oameni e-o nebunie prostească, o aventură prost înțeleasă, o greșeală. O cățărătoare - poate c-o să moară de foame și de frig, epuizată și chinuindu-se zile în șir, și se cațără până în vârf. Și poate că asta o schimbă, dar tot ce are ca s-o arate e povestea ei. Dar eu, zice Brandy, încă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ducă la Sarichiojd. Turcul a clătinat din cap, nu că ar fi greu, dar nu vedea ce-ar căuta un domn din București tocmai în văgăuna aia. "O să muriți de sete, domnule, nu-i pic de apă în jur. O să moară calul de sete și așa o să fie și paguba proprietarului, nu, doar a dumneavoastră." Nu știa ce să facă, să rîdă ori să-l înjure, cum adică, dacă murea era paguba lui. Ali Mehmet era binevoitor, dar parcă vorbea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fură, neamurile se încaieră, gardul se rupe, podul e gol, în bătătură cresc bălării, iar noi continuăm să umblăm ca somnambulii, copleșiți cu totul de fericirea ce ni s-a dat. O să ne trezim cu casa pustie și o să ne moară pruncul de foame, nespălat, nealăptat, pentru că nimeni nu și-a venit în fire și de bucurie își dau cămașa de pe ei fără să vadă că pe la porți, pe la ferestre, se înghesuie tîlharii, șnapanii, escrocii, vrăjmașii. Ce zici, domnule dragă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
scenă a acestui moment ne revine. O să-l facem să urle delirând. Domnul Whittier o să fie alb ca varul; ascuns după degetele rășchirate, o să spună că vine diavolul după el. O să țipe după ajutor. O să intre în comă. Și-o să moară. Sfântul Fără-Mațe, cu termenii lui complicați despre peritoneu, duoden, esofag, o să știe el cum se numește oficial ce s-a întâmplat. În versiunea noastră, îngenunchem lângă patul domnului Whittier, să ne rugăm pentru el. Săracii de noi, nevinovați, flămânzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Înfățișeze pruncul Isus. Deasupra, printre petele de umezeală și mucegaiul de pe tavan, atârnaseră o stea argintie. Privită Îndelung, putea chiar să dea impresia că strălucește pe cerul nopții. Ce-o să se mai Întâmple cu bebelușul? Întrebase Adam. Ei bine, o să moară ca să mântuie omenirea de păcat, Îi răspunsese unul dintre străini. Să păcătuiești Înseamnă să faci lucruri rele, să greșești, a explicat acela. Suntem cu toții niște păcătoși, și tu, și eu, amândoi. Iar asta Îl Întristase pe Adam Într-atât, Încât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că fata i se împotrivea, îi scăpa din mână, se închidea în ea, devenea alunecoasă imposibil de controlat. Din acea perioadă Carmina reținea doar sentimentul presant al meselor de seară, stacojiul din obrajii tatălui, vorbele mamei: Da,mai taci odată, moară hodorogită, ho! Ei trei în jurul mesei, aburul ieșind din mămăligă, bolul alimentar care înainta cu greu de-a lungul esofagului. N-ar mai ști să rememoreze cum erau zilele, cum erau nopțile, fusese, desigur, un sfârșit de primăvară frumos, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gândească foarte puțin. Vocea interioară, sâcâitoare altădată, ațipise și ea. Îi era frig, se simțea amorțită. Dimineața nu mai știa cu ce să se îmbrace. Buzele îi erau crăpate, ochii adânciți în orbite, nasul i se ascuțise. Credea că o să moară și faptul n-o alarma deloc. Își amintea de o mătușă, o munteancă vânjoasă, calmă și bună, așa cum numai în basme bunicii pot fi. La un moment dat, între omoplați i-a apărut o umflătură și curând, din zi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sancționă prompt Grațian. Nu? se miră el. E Victor Iliu. Îți spune ceva numele ăsta? Vocea lui Grațian venea parcă din altă lume. Am citit ceva. Nu știi nimic, punctă fără milă Grațian. E regizor de film. A lui e Moara cu noroc. Nu a lui Slavici? Ești un dobitoc! tună Grațian. Nu se supără. Era obișnuit cu limbajul violent al lui Grațian. Ce face un regizor de film? Are o pâlnie și strigă În ea. Și? În mintea sa destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se scufunde În apa rece, verde, limpede, binefăcătoare. Și râul lua atunci forma trupului ei, și camera se umplea de zeci de desene care inundau Încetul cu Încetul podeaua, apoi, scaunele, patul, planșeta uriașă din lemn de tei. Ca să nu moară Înecați, Szántó a deschis geamul și desenele au Început să curgă În stradă, să inunde Piața Carolina. Puținii trecători priveau nedumeriți această cascadă de hârtie, unii apucau un desen, Îl priveau, apoi Îl aruncau făcându-și semnul crucii și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
răspunsul ei, ironic, cu acest vers din Ion Mircea citit din Întâmplare Într-un număr de colecție al Echinoxului. Ea stătea pe spate, el, de-a lungul ei, ca un dig, sprijinit Într-un cot. 13. Petre Abrudan (1907 1979) „Moară veche”, ulei pe pânză, 50 x 70 cm, nedatat, semnat jos, În stânga tabloului. Deși nedatată, putem plasa lucrarea În perioada anilor 1933-1935, dacă ținem cont de impresia puternică pe care i-au lăsat-o Ziffer și Întreaga atmosferă coloristică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
țipă. Se aude un răcnet ascuțit strident și în același timp nevralgic. Lumina pălește pentru îndepărtarea albinei moarte. Din nou vocea rezonerului din fundal...) În fiecare reprezentație albina își propune să se așeze pe floare, s-a săturat să tot moară în fiecare seară, ca în marile tragedii, ce sunt de mult depășite. Totuși, de fiecare dată, umărul fraged și apetisant al Pulcheriei o face să eșueze mereu în aceeași greșeală. Scena 7 (Îngerul) (Se aprind luminile. Soarele strălucește puternic, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
plecat într-o zi din satul său și s-a însurat, a avut copii și nepoți departe de aceste locuri, în care s-a întors după mai bine de cincizeci de ani; după cum spun unii, s-a întors acasă pentru ca să moară. Dar nu a fost așa, el nu a venit aici ca să moară, ci, dimpotrivă, ca să trăiască, sau mai precis să retrăiască cele mai fericite clipe ale existenței lui, cu pasiunea și bucuria de odinioară. Spre surprinderea lui, locurile nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
avut copii și nepoți departe de aceste locuri, în care s-a întors după mai bine de cincizeci de ani; după cum spun unii, s-a întors acasă pentru ca să moară. Dar nu a fost așa, el nu a venit aici ca să moară, ci, dimpotrivă, ca să trăiască, sau mai precis să retrăiască cele mai fericite clipe ale existenței lui, cu pasiunea și bucuria de odinioară. Spre surprinderea lui, locurile nu i se păreau în mod esențial schimbate, poate doar mai mici, mai înguste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mort. Și în fond sunt deja mort în ceea ce-i privește, nu le mai aparțin, așa cum nici ei nu-mi mai aparțin de multă vreme. Poate și ei gândeau exact ca și sătenii, că el s-a întors aici pentru ca să moară. Până și Lala, prima lui soție, de la care nu a avut copii, îi stăruia mai vie în minte și cumva mai apropiată. Nu mai știa nimic de ea și nici nu încercase să afle, totuși o simțea în momentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în lumea cealaltă. Roby, evreul, împreună cu sora lui, Harietta, erau acum soț și soție, el pe nume Robynson și ea, Hanna, legumicultori la o societate agricolă din satul Baldovinești. Herra și Tasula, două grecoaice frumoase care emigraseră în Grecia ca să moară fete bătrâne în Insula Corfu, erau acum, în noua viață, două thailandeze focoase. Thea și Phea, patroane a șase saloane de înfrumusețare și masaj exotic. Vezi, Mioara, dacă și morții se reîntorc în Brăila, tu de ce nu-l chemi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]