223 matches
-
compătimire în glas. Oare o fi adîncă? Zic unii că n-are fund. Dacă pici în ea... Brrr!... se înfiora Virgil trăgîndu-se cît mai departe de mal. Merseră așa o vreme prin rariști mai puțin periculoase, sărind sau ocolind locurile mocirloase, pînă ajunseră într-un loc mai deschis, unde, pe o porțiune destul de mare, se întindea apa liniștită a lacului. Din loc în loc însă se zăreau niște ridicaturi de pămînt ca niște insulițe, pline toate de frunze uriașe de captalan, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
spre un apropiat sfârșit, urmărindu-se desprinderea noastră de coaliția antihitleristă. Cireșul de care este vorba era plantat într-un sol oarecum nisipos, cu mare nevoie de umiditate. Am pregătit sădirea acestor cireși ca la... carte. Am pregătit un material mocirlos din bălegar amestecat cu gunoi vegetal provenit din frunzele putrezite, la care am adăugat și ceva boabe de orz, care încolțind mai repede, formau un strat de rădăcini firoase ce se împleteau în jurul rădăcinilor proaspăt tăiate cu foarfecele de vie
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
că trebuia să existe o taină în mlaștină, dar m-am decis să amân pentru altă dată explorarea ei. M-am întors, am ocolit o baltă, apoi alta, și deodată am descoperit că nu mergeam pe unde venisem. În terenul mocirlos nu se zărea nici o urmă de pas. Probabil, mi-am zis, n-am fost atent și am luat-o prin altă parte. Dar eram mai degrabă intrigat decât speriat. Mi-a trecut prin minte că în asemenea împrejurări trebuie să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mult. La început, dacă ne aplecam, puteam bea direct din fântână. Acum, ca să ajungem la apă, a fost nevoie să legăm o frânghie de toarta unui vas și să-l coborâm astfel până în adâncul fântânii unde mai era o băltoacă mocirloasă. De câte ori mă duceam să iau apă, care acum trebuia fiartă, priveam îngrijorat cerul și rămâneam pe gânduri văzând că nici un nor nu se arăta de nicăieri. Și pe măsură ce treceau zilele, deveneam, poate și din cauza căldurii istovitoare, irascibil. Mă enervau țânțarii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
când am văzut o broască tîrîndu-se, ca un punct negru, pe luciul acelui ochi imens care nu clipea măcar, rămânea mai departe fix și sticlos. Am luat-o la fugă, dar după câțiva pași înotam până aproape de genunchi în pământul mocirlos și m-am poticnit. Un râs bubuitor a umplut mlaștina, cutremurând liniștea și făcând trestiile să foșnească. Atunci am simțit o mână pe umăr. Am sărit ca ars, dar, din spate, o voce răgușită mi-a poruncit: "Stai, nu te
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
modești și cinstiți să Înceapă să lucreze cu normă Întreagă pentru organizația criminală, s-ar putea crede, spuneam, n-ar fi posibil să se ajungă Încă la un nivel moral și mai scăzut Din nefericire, când Înaintezi orbește pe tărâmurile mocirloase ale realpolitik-ului, când pragmatismul pune mâna pe baghetă și dirijează concertul fără să țină seama de ce scrie În partitură, mai mult ca sigur logica imperativă a degradării va demonstra că, În cele urmă, mai erau câteva trepte de coborât. Prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se temea de mine, de aceea mama ei mă șfichiuia cu privirea aceea lividă. Am încetat să mai privesc în jur, să nu mă prăvălesc mai mult decât trebuia în stânjeneala aceea emblematică. M-am lăsat atras de un râuleț mocirlos, pe ale cărui maluri uscate se vedeau gunoaie și un nor rătăcitor de musculițe. Bărbatul de lângă mine era tăcut și profesional. În localități încetinea, ca și cum ar fi vrut să le dea celor vii posibilitatea să trimită un salut, o rugăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
zoologică. Își face loc cu greu prin mulțimea de gură cască și se Îndepărtează de metrou Încet, abătut, gândindu-se la frigul și Întunericul din cocioabă, la vecinul Ben care n-a mai ieșit de mult timp din cuibul lui mocirlos, la o femeie misterioasă care-l vizitază de la un timp pe Ben, la Kawabata care s-a pierdut În lumea largă, la Plăcințica care semăna atât de bine cu Scarlet Johanson actrița pe care-o văzuse pe un afiș la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tu seppuku. Roagă-te pentru sufletul tatălui tău prin ceea ce vei înfăptui pe câmpul de luptă. Ne-am înțeles? încheie el, bătându-l cu blândețe pe spate. Tânărul plângea fără a se ascunde. Începu ploaia. Torente albe șiroiau în lacul mocirlos, din norii groși, care coborau încet. Era noaptea celei de-a douăzeci și doua zile din Luna a Cincea, seara de după sosirea trupelor clanului Mori la frontieră. În întuneric, doi oameni înotau ca niște pești ciudați prin lacul mâlos, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
țineau după ei sau le alergau înainte. În timp ce preoții erau înconjurați astfel, unul dintre copii, alergând pe marginea șanțului, căzu înăuntru, scoțând un sunet ca al unei broaște. Șanțul era gol, nefiind nici un pericol de înec, dar fundul șanțului era mocirlos ca o mlaștină. Copilul începu să se zbată ca un pește în mâl. Pereții șanțului erau făcuți din piatră, așa că, până și unui adult i-ar fi fost greu să se cațăre afară. Într-adevăr, uneori câte un biet bețiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lănci de săbii lungi și chiar lănci de cozi ale altor lănci. Oamenii îi împungeau pe ceilalți și erau înjunghiați la rândul lor. Soldații țipau și se luau la trântă, unii căzând morți în apă și stârnind cu stropi. Curentul mocirlos se învolbura în jur. Sângele înroșea suprafața apei și se scurgea mai departe. Între timp, prima unitate de sub comanda lui Nakagaba Sebei lăsase lupta din aval în seama soldaților lui Takayama Ukon. La fel ca șirurile unor tineri ducând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acestuia cădea pradă dezordinii, a-l captura pe comandantul suprem, Tokugawa Ieyasu. Planul, însă, nu reuși. Descoperiți de clanul Tokugawa înainte de a ajunge la destinație, soldații fură întâmpinați cu o salvă densă de muschete și se opriră într-o zonă mocirloasă, unde le era greu să se miște. Nemaiputând nici să avanseze, nici să se retragă, suferiră pierderi grele. Nagayoshi, care urmărea evoluția bătăliei de la Gifugadake, țistui din limbă. — Of, au fost trimiși prea devreme! strigă el. Socrului meu nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
m-am pierdut în vacarm. Se spune că New York-ul e o junglă. Se poate merge și mai departe, spunând că New York-ul e o junglă. New York-ul e o junglă. Pe sub coloanele bătrânei păduri tropicale făcută din macadam topit, mocirlosul Ninth Avenue, asemenea unui jalnic Limpopo 1, cară în cârcă lui o flotă amenințătoare de crocodili și dragoni, rechini-tigru, mașini zgomotoase, paparude asudate. Pe la, colțuri stau vraci și vânători de capete, vrăjitori ce-și bombănesc descântecele - băștinași, băștinașii cei isteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
respingă, prin lovituri de vâsle, masa de fugari care căuta cu disperare să urce la bord. Amândoi se aruncară În apa scăzută, făcându-și loc cu forța printre fugari, strivind și călcând În picioare trupurile celor ce alunecaseră pe fundul mocirlos. Înaintară cu dificultate până când ajunseră În dreptul flancului, chiar sub sculptura de la prora. Vârful unei lăncii le trecu primejdios pe lângă creștete, printre strigătele de amenințare. Nu vrem să urcăm! Dar luați asta, pentru numele lui Dumnezeu! strigă cel mai vârstnic dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unul din bazinele de decantare, în care doar cu câteva ore înainte dădusem ordine să fie deversate câteva tone de mâzgă reactivă. Aceasta a și fost salteaua mea anorganică și șansa mea... Am stat scufundat, circa patru minute, în precipitatul mocirlos și, când am fost extras dintre danturile șicanelor, eram ca un cârnat, conținând o mixtură de detritus, pulbere de reactiv și silicagel, de la gingie până în rinichi. M-am pescuit și m-am atârnat, ca pe o rufă, în singura sală
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
senin, robit plutirii, încât aproape că a și uitat că zboară, că-i doar fluture și că nu-i va fi dată niciodată pierderea în tării. Fluture orbit de înălțimile din care se va prăbuși cu aripi arse, cu suflet mocirlos. Aveam un astfel de mare, fascinant fluture pe un timbru, acasă, între lucrurile păstrate cu avariție, precum comorile fără de preț. Marele meu fluture doar se prefăcea că plutește. Îi înghețase desenatorul avântul, dăruindu-i, în schimb, o șmecherie de la imprimare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
postul Crăciunului și tot pe lângă statuile de la Universitate. Așteptam în stația troleibuzelor, era sâmbătă, pe înserat. Mă uitam fix la o doamnă care tot scotocea după ceva în poșeta deschisă, nu găsea și mai-mai să-i răstoarne conținutul în zăpada mocirloasă de pe trotuar. Citisem nu demult cum își începea Vinea Lunatecii și mă amuza ideea că, după nu știu câte decenii, aș putea repeta și eu figura aceea. Credeam în vremea aceea, instinctiv, că uneori, printr-o inexplicabilă putere a textului, te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mizeriile clipei și ale zilei, cu viața de nenoroc pe care o duceam alături de toți ceilalți amărâți ai unei istorii și ai unui timp care nu mai aveau nici o noimă. Nici o coerență. Preferam să mă cufund în astfel de înserări mocirloase, așteptând troleibuze de care puțin îmi păsa dacă vin sau nu la timp, dacă mai circulă sau nu, dacă mai duc spre vreo stație anume, dacă mai sunt stații pe undeva sau dacă nesfârșitul bulevard al multilateralei nu cumva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
credeam că are răbdare să mă asculte. Așteptau doar și statuile, plopii, bisericile la locurile lor de ani, de zeci și zeci de ani. Nu-i reproșam nimic lui Mihai. Îl întrebam doar, cu toate nedumeririle acelei înserări de decembrie mocirlos: „Bravule, ce se întâmplă cu noi? Atât de nenorociți am ajuns, încât ne furăm până și cepele?! Pentru asta te-ai jertfit tu la Turda?“. Am dat să-l mai întreb ceva, eram plin de întrebări profunde în acele clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pustii ale orașului. Aveam impresia că, măcar pentru clipele acelea, eram liber, stăpân pe mine și pe asfaltul de sub pașii mei. 28tc "28" Și tot aici, la intersecția de peste drum de „Gambrinus“, într-o după-amiază grea de iarnă, cu zăpezi mocirloase, cu îmbulzeala troleibuzelor înșirate pe tot lungul Bulevardului, cu obișnuitul tembelism al mulțimii într-o astfel de zi, disperarea surdă că a venit, iată, grozăvia și i-a prins nepregătiți, de parcă atunci ningea pentru prima dată peste neam, a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă sprijinea. O voi săruta din nou. Se va lăsa în voia mea, cu brațele tot mai strânse de gâtul meu, ca într-o disperare. Voi urmări cum lacrimile ei se vor prelinge pe obrajii mei, cum se vor strivi, mocirloase, între fețele noastre lipite. Atunci, într-o răsucire a trupurilor, o voi vedea pe ea. Va sta rezemată de ușa bucătăriei, tot așa cum, cu câteva ceasuri mai înainte, stătuse în ușa dormitorului copilului pe care îl adormisem. Doar că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și acasă, după ce se întoarce. Orientul cu lipsa de rigoare; Occidentul cu devălmășia spirituală. Deci un echilibru stabil. Se reped tinerii spre divorț, de parcă ar fi darul mai mare decât la nuntă. Fiecare luptă pentru adevărului. Chiar dacă știe că e mocirlos. Stresul este impozitul nostru pe confort. Există și ratări geniale. Pigmeii au și civilizațiile mari. Somnul nu este distribuit echitabil. Unii dorm de câteva generații. Există și femei care nu pot fi curtate decât de bărbați în stare de ebrietate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
reziste încă o zi fără să se strice de tot și fugarul avea neapărat nevoie de o nouă provizie. Izvoarele subterane, acele atankor din văile și strungile masivului muntos, unde, dacă săpai mult, puteai găsi uneori un pic de lichid mocirlos și sălciu, nu ajungeau ca să supraviețuiești și erau doar un ajutor pentru călătorul care îndrăznea să pătrundă în labirintul nenumăratelor sale contraforturi stâncoase. Controlul puțului însemna deci să-l oblige pe targuí să se predea sau să-l condamne la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ce curgea din cer și un abur dens, de saună finlandeză, ridicându-se din pământ. O umezeală de sută la sută, pentru că lumea încetase să mai fie compusă din patru elemente și s-ar fi zis că nu exista pământ mocirlos, nici aer înecat de ploaie, nici foc, care refuza să ardă în lemnul udat ciuciulete. Selva își pierduse înfățișarea și culorile și nu era nici un alt zgomot, decât un picurat furios, și nici un alt miros, decât cel de pământ ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Mi-am amintit de estetul Neagu, furișându-se printre cenzori și demagogi, de Crist, regizorul, pe care îl aștepta exilul, de Balaurul închinând ode stăpânilor pe care îi ura... generație trăindu-și eșecul, duplicitatea și amânările într-un prezent infirm, mocirlos. Am tras cartea despre Piero di Cosimo, am tras paginile peste mine, ca un scut. Fiul, fiul... clovnul micului prezent, doar atât ? Spune, fată nebună, doar atât, doar atât ? Să ne amintim iarăși de portretul Simonettei, de la muzeul Condé, să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]