558 matches
-
nimic nu li se mai pare strigător la cer. Patria e enclavizată. Căci da, singurele care mai trăiesc, care mai respiră cât de cât normal, care mai țintesc către ceva, care nu au fost carbonizate încă în acest război civil mocnit dar generalizat, sunt câteva discrete enclave de dreaptă judecată, de deschidere, de inițiativă, de profesionalism, de activitate creatoare, de revoltă și construcție, de demnitate, de mărturisire, de creștinism autentic, de delicatețe revigorantă, de dăruire și bunătate, de gândire pe termen
LASĂ-MI DOAMNE... POMII VII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365010_a_366339]
-
din noi, Nici cugetări adânci n-ar exista, Dar lungile tăceri ne-ar întrista Si-atunci vom fi, pe dinăuntru, goi. Dar când tăcerile se adâncesc Și-și au izvor în suflet pârjolit Ori în adânc tot fierb la foc mocnit, Un el sau ea, nicicând nu mai iubesc. Lăsând tăceri să curgă-n dialog, Să nu le dăm un sens ce nu-i dorit Ori un cuvânt ce poate ne-a rănit, Să nu-l lăsăm iubirii epilog. Iubiți tăceri
TĂCERILE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365599_a_366928]
-
Un frumos grupaj de poeme”Galaxi lirice “ semnează N.N.Negulescu, fapt ce denotă că acest ctitor de reviste ( este membru frondator al reviste “Constelații diamatine “) este și un poet autentic, sensibil al carui discurs poetic este frisonat de un foc mocnit al eului. Sitar Tăut Daniela Monica abordează frontal volumul lui Paul Goma “Chosse- croise“(Soldatul câinelui ), unde personaje că Nicolae Manolescu, Mircea Dinescu, Țepeneag, etc. și alți scriitori sunt surprinși în obiectivul “transfocarului”scriitorului parizian, ce concluzionează:”Nu-i nimic
A APĂRUT REVISTA DE CULTURĂ UNIVERSALĂ REGATUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361718_a_363047]
-
le’n mbraci mereu Și’o rogi pe Maica Sfântă și Bunul Dumnezeu, Să-ți apere copii plecați în lumea mare, Să le fie lor sprijin și lesne îndrumare. Acum în pragul iernii când viscolele bat, În sobă arde focul, mocnit că altă dat. O să venim acasă în seara de ajun Să fim iar împreună, colindul să ți-l spun ! Te iubesc Mama, chiar de îmi ești departe Îți scriu cu dor aievea, noi versuri într-o carte ! foto: sursă internet
TE IUBESC MAMA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351846_a_353175]
-
unică a Puterii Civile, adresez chemarea simbol pentru angajarea directă și activă în REZISTENȚA CIVICĂ IDENTITARĂ PRIN CULTURĂ SUPERIOARĂ ȘI ÎNALTĂ SPIRITUALITATE. De ani buni încoace, românul băștinaș, oricât de puțin ar avea, nu se plânge de foame. El plânge mocnit și surd de RUȘINE! Este momentul să învățam a spune „NU”(!!) la tot ceea ce nu ne mai reprezintă! CONCLUZIE Europenizarea României nu trebuie să fie doar un concept de propagandă găunoasă a celora care au ajuns să gestioneze puterea națiunii
APEL-MANIFEST CU PRIVIRE LA STAREA MORALEI PUBLICE ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ de MIRCEA CHELARU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352265_a_353594]
-
NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1018 din 14 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Cântecul elegiac a fost din totdeauna - forma lirică sub care poetul dă glas durerii atroce sau mai curând, potolite, mocnite, iscată de pierderea cuiva drag ori de o altă întâmplare nefericită care ne-a schimbat viața la un moment dat. Nu puțini au fost autorii care au abordat această specie - elegia - sub forma clasică pentru a ilustra o stare de
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
-au să îngroape securi, Pe blânda planetă, bătrân continent Si-a-ntins pacea caldă. dorită fervent. Zilei Europei Soarele primăverii strălucea mai tare, Inalții bărbați plănuiau pacea între popoare. Nu era un vis de neîmplinit, Zenitul nu mai părea nesfârșit Mocnitele pricini de secole duse Păreau să dispară de soare supuse, Sub steagul albastru cu stele-aurii Acorduri sunau din ,, Oda bucuriei’’. Trecut și viitor Dar de ce-ar avea doar alții Azi trecut și mari eroi Când în piept ne arde
POEZII PATRIOTICE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350910_a_352239]
-
La tâmpla nopții-ngenunchează gândul Strângând la sânul lunii despletite Lumini și umbre ce frământă lutul Cărări de timp, destinele-ncâlcite În trena “doamnei” cu ciulini la poale ... Și-atât-amar de ceață ne inundă Iluzii seci și temeri abisale Rânjind, dureri mocnite stau la pândă Dar le strivim, e viața doar ... osândă Cu visele-nnodate-n lacrimi pure. Nu ne-nrobi-n tristeți, lună flămândă, Noiembrie, aripi de toamnă sure ... Limassol, Cipru 5 noiembrie 2012 Iubite, tu n-auzi cum strigă bruma? Iubite, tu
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
Pășind tăcut pe-alei de-aramă ninse Nu simți, nu vezi și rătăcești întruna Ți-e gându-ascuns în felinare stinse Iubite, tu n-auzi cum strigă bruma? Limassol, Cipru 8 noiembrie 2012 E toamnă-n noi De rătăcești printre tăceri mocnite Și-ți lepezi gându-n vadul orei slute De-asculți în plânsul rozei arămite Romanța trist-a clipelor durute Ești rug aprins pe care ard speranțe Și-n palme porți timid cenuși de vise E toamnă-n noi și-atâtea
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
trupului tău gol. Dar tu ai plecat iarăși departe De plecări parcă nu ostenești Și apoi îmi lași ca semn de carte Când îmi spui ce tare mă iubești. Poarta a-nghețat astăzi cu totul Peste pomi a nins cu fulgi, mocnit, Voi mânca de ziua mea eu, tortul, De-amintirea visului pocnit. Neaua se va strânge jucăușă La fereastra stelelor ce mor Am să las zăvorul de la ușă Poate vii cu noaptea în pridvor. Ne-om iubi imaginar prin basme Tu
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
a intervenit și-o împăcare pe care n-o planificase nici anii și nici înțelepciunea, de care făcuse adesea atâta caz. O clipă de sinceritate și împărtășire de gând pe nepusă masă a fost îndeajuns să-mpace orgolii care ardeau mocnit și se aprindeau din orișice. Iar văru Niță se procopsise cu o poreclă, pe care-o va duce pân'la sfârșit, ba și prin urmașii sorei sale și poate cine știe până când. Se simțea în al noălea cer când urechile
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
suflet, ca o iscoadă care sare ziduri să descopere înțelesuri încețoșate, gândindu-se cum ar fi decurs relația sa cu Bogdan dacă nu s-ar fi întâmplat nenorocirea. Uneori vedea acest episod închis, alteori punea vreascuri pe focul care arsese mocnit vreme de mulți ani. Trecuseră aproape trei săptămâni de la moartea lui Tudor când scriitorul își făcu apariția la ușa ei, însoțit de o tânără. Fata avea cam douăzeci și opt de ani și era îmbrăcată modest. Părea ușor stângace în gesturi: o
PROMISIUNEA DE JOI (VII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345529_a_346858]
-
Peste sufletul meu curge-o lume confuză Cautând furibund fericirea-ntre zei Unde prinți cerșetori își tocmesc călăuză Ca să-i scape de ei Ca să-i ducă la ei Toți cu moartea de braț, sau cu moartea-n poșetă Ea pretinsă mocnit, călăuză tabu - Ei se sting, rămân orbi, ea dospește secretă O ignora, și nu Ea exista, sau nu Prin spitale trăgând nesperat ca s-apuce înc-o zi surogat, răsărit mincinos moartea-i ține de braț, moartea-i pune pe cruce
LECŢIA DE ISTORIE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345685_a_347014]
-
sosirea iernii, pentru că știam că vacanța-i aproape, cu toate bucuriile ei... Și ce cald și bine era la gură sobei, lângă bunicuța care spunea povești cu feți-frumoși, balauri și Ilene-Cosânzene de mă lua somnul, privind la focul ce ardea mocnit, cu limbi jucăușe...Când mă trezeam, în toată casă mirosea a cozonaci și-a scorțișoară și-o muzică de colinde îmi umplea sufletul de bucurie iar bunica îmi spunea: - “Ia fugi și uită-te pe geam...” Și-afară... ce să
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
sosirea iernii, pentru că știam că vacanța-i aproape, cu toate bucuriile ei... Și ce cald și bine era la gură sobei, lângă bunicuța care spunea povești cu feți-frumoși, balauri și Ilene-Cosânzene de mă lua somnul, privind la focul ce ardea mocnit, cu limbi jucăușe...Când mă trezeam, în toată casă mirosea a cozonaci și-a scorțișoară și-o muzică de colinde îmi umplea sufletul de bucurie iar bunica îmi spunea:- “Ia fugi și uită-te pe geam...” Și-afară... ce să
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
și cântat propriul Kadiș (rugăciunea pentru morți) în „You want it darker” din ultimul lui album, apărut cu două luni înainte de a muri. Este o cugetare cu accente religioase despre condiția omului, o litanie care oscilează între resemnare și revoltă mocnita. Cohen îi adresează lui Dumnezeu eternă plângere a omului în fața nedreptății și a suferinței din lume, dar găsește puterea de accepta lumea așa cum e: Hineni, hineni/I’m ready, my Lord, cântă el, smerit și împăcat. Hineni este cuvântul în
SUMBRU, RESEMNAT ŞI ÎNĂLŢĂTOR – YOU WANT IT DARKER DE LEONARD COHEN de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368852_a_370181]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > MAMELE AVEAU LACRIMI DE STELE Autor: Nicolae Nistor Publicat în: Ediția nr. 1928 din 11 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului De unde vin eu-mamele plângeau mocnit, ridurile erau fardate din apăsare, nimeni nu știa ce ascund ochii aceia, poate noi copii acelor vremuri bănuiam! Oricum ,diminețile aveau miros de piersici, pâinea dospită din dragoste, chiar dacă stamba se cumpăra pe caiet, hainele le purtam prin rotație,dar
MAMELE AVEAU LACRIMI DE STELE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370941_a_372270]
-
un strigăt auzit în singurătate. Strigătul din exil devine atributul metafizic al contemporaneității autorului și printr-o relație de binom, poetul se exilează în lăcașul acestui strigăt. Munch. Coperta volumului reproduce celebra pânză, Strigătul, o reprezentare a forței tăcerii asumate, mocnită, profundă ca motivație și efect. Strigătul lui Munch este puterea telurică de ermetizare a suferinței. Nu se aude dar vibrează universal, se simte apocaliptic, un apogeu mut al durerii. Viorel Savin găsește această teribilă stare, scriind. Versul său ia forma
EXILAT ÎN STRIGĂT, VIOREL SAVIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370943_a_372272]
-
cu ochii. Cu banii avuți și experiența sa, deveni cadru universitar de elită, cu un CV conceput din realizări cumpărate sau false, așa cum îl învățase fostul coleg de celulă. Și reuși astfel să-și aducă la îndeplinire și dorințele sale mocnite, cele mai ascunse... Iar paznicul închisorii, domnul Fâneață încă visează și el, să ocupe în curând, un post didactic la Academie... Deoarece, nimic nu este pierdut... șansa de a se îndepli, e vie... Notă: Aceasta este o povestire. Orice asemănare
MEDITAŢIILE UNIVERSITARULUI PERVERS de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370887_a_372216]
-
să își spună. Ea și-a găsit între timp, pe altcineva. Și îl compară pe el cu celălalt. Și el știe de celălalt. O aluzie venită de la el este scânteia ce aprinde focul și face să iasă la lumină supărările mocnite. “Orice e mai bun decât singurătatea”? „Din greșeală în greșeală, spre victoria finală”, acesta era unul din sloganurile ce ne devenise familiar, pe vremuri. Într-o relație de cuplu, o „victorie” de acest gen se traduce prin divorț ori separare
“GHIDUL RELAŢIEI DE CUPLU PE CARE ŢI-O DOREŞTI”, O CARTE DE ANCA MĂLUREANU DESPRE UN JOC ÎN DOI de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371032_a_372361]
-
de noapte, Prezumțiilor caută-vei zădarnice răspunsuri. Arar, câte un înger, cuprins de remușcare, Fraternizează-n taină cu vise răstignite, Se zvârcolește luna, gem scoicile în mare, Cu mir cârpește cerul plăgi aspre de cuțite. Troițe de lavanda mai fumega mocnit, Iar visul evadează din chinga, spre lumină, Serafi se-mbrăca-n doliu, crezând că a pierit, Dar el se-nălță lin, cu ochi scăldați în smirna. Referință Bibliografica: Vis rănit / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1643
VIS RĂNIT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369791_a_371120]
-
ploaia de bine, Mă ia în brațe, iubite, mă strânge, mă stoarce De dragul ce-ți port și-apoi, alături de tine, Prin tremurul codrului, mă țese și toarce. Umple-mi cu gustul verde de codru dorința, Mă leagănă ușor în freamătu-i mocnit și durut, Astâmpără-mi dorul de noi, cutremură-mi ființa, Să curg albastru în infinit peste geamătu-ți mut. Să ne iubim cu patimă sub ploaia cea deasă, Să îți tremur în palme când tu prin mine colinzi, Să-ți sorb
UMPLE-MĂ CU GUSTUL DE CODRU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370051_a_371380]
-
poezie. Dar, știu... că tu ai fi murit Cu demnitate, așa cum ai trăit, Iertând și răutatea și păcatul lor Cum o făceai și când mureai de dor. Iar flăcările ți-ar fi fost la fel Ca sufletul, ce-a ars mocnit iubirea-n el, Și lacrima ce-ar fi căzut în foc din întâmplare Ți-ar fi spălat stigmatul pus, acel... de vrăjitoare. Și ochii tăi... senini ca marea Ce își schimbau ades culoarea, N-ar mai fi fost nici verzi
NĂSCUTĂ DE-A TRĂI PE RUG de ANA SOARE în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370071_a_371400]
-
o pală de vânt ce adie pe punte. Cu mine aș dori să ucid depărtarea, Cu doruri născute la poale de munte. Te rog, scrijelind pe-o tăblie-nvechită Zidește-ne, Doamne, ne fii mângâiere Tu pace așterne-n durerea mocnită Mă rog pentru toată suflarea-n tăcere. Acasă e toamnă, se scutură norii Ploaia biciuie munții cu codrii-arămii Zăvoaiele-s triste, plecat-au cocorii Și mustul se scurge-n butoaie, din vii. Pâmântu-i secat, dar cu lacrimi amare Bătrânii-l
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
sufletelor noastre, ca sunetele armonioase ale unei simfonii de George Enescu: „Toamna-i o risipă de iubire, de flăcări/ Ce-ngroapă pământul în fluturii-frunze/și calcă alene prin stele, pe roșii cărări/ Când arborii-și ard veșmântul demuze/ grădinile zac mocnit, foșnindu-mi arame/ din frunze agonice, cu fructe-n talaz/Aduse-n miresme, răsfiră marame/ când ziua tresare și cerul nu are răgaz.” (Toamna-i o risipă, p. 33). Iată de ce, odată cu exprimarea admirației mele față de această creatoarede excepție, vă
ION C. ȘTEFAN ELISABETA IOSIF ”ICOANELE TOAMNEI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370597_a_371926]