8,110 matches
-
lansărilor de glorii europene, de un solid prestigiu. Cele mai importante figuri ale culturii Hexagonului, din anii 30 mai ales, i-au fost alături, i-au prețuit opera profund novatoare, au făcut ca numele său să fie recunoscut printre campionii modernității literare. Faptul, apoi, că Ramón Gómez de la Serna a tradus și popularizat imediat după apariție Manifestul futurist al lui Marinetti din 1909, că s-a exersat în ambianța revistei moderniste "Prometeo" din Madridul anilor 1910-12, că a scris mai târziu
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
referințele europene înregistrate de revistele românești de avangardă. Nu e de mirare, astfel, că un critic spaniol a putut vorbi despre "generația unipersonală a lui Ramón Gómez de la Serna", într-atât a impus amploarea și complexitatea aportului său la viața modernității literare din țara sa și din spațiul mai larg european. Prefațatorul ediției franceze a Omului pierdut, François-Michel Durazzo, nu ezită să califice prologul autorului la această carte drept "una dintre artele poetice cele mai originale, scrise după manifestul suprarealismului" al
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
suprarealismului), Marin Mincu, Mircea Scarlat și alții. O vreme, ca și tradiționalismul, avangardismul e privit independent de modernism. Doar de curînd s-a simțit nevoia unificării tendințelor literare dintre războaiele mondiale sub eticheta modernistă. Contribuția lui I. B. Lefter (Recapitularea modernității, 2000) s-a dovedit decisivă. într-adevăr, de la futurismul italian al anilor 1909-1912 la suprarealismul românesc de inspirație materialist-dialectică, prin Breton, din anii �40 ai aceluiași secol, avangarda a fost una din ipostazele modernismului. Cea mai radicală, în opinia tuturor
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
avangardismul a dat tot timpul impresia că schimbă din rădăcini literatura. Antitradițional, s-a revendicat totuși din Lautréamont (hazardul calculat), Jarry (absurdul), Rimbaud (alchimia verbului) și Whitman (poezia vieții), adică din acei scriitori ai secolului XIX care sînt socotiți fondatorii modernității. Reforma începută de aceștia și continuată de simboliști, la răscrucea veacurilor, avangardiștii o vor urma pe două planuri diferite. Cel dintîi, și cel mai vizibil, a fost acela lingvistic. Avangardismul a eliberat expresia de ultimele chingi, nu doar prozodice și
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
locomotivă, cablogramă, ca și Sașa Pană în unu. Sub acest fard, se ascundea însă un obraz schimonosit de dispreț față de societatea burgheză și față de valorile ei. Atitudinea venea de mai departe, de la Flaubert, (care și el trebuie menționat printre fondatorii modernității), numai că nu era doar morală, devenind politică. Manifestele dada ale lui Tristan Tzara se răfuiau și ele cu logica ("căsătorită cu logica, arta ar trăi în incest"), proclamînd dreptul la "continua contradicție", dar și cu bunul simț ("urăsc bunul
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
oraș modern, lîngă o gură de canalizare prin care se varsă gunoaiele urbane și sub dominația unor imense panouri publicitare, ci dorința de a face contemporan textul introducînd o zgomotoasă muzică actuală și spectaculoase numere de rapp. Atunci am înțeles: modernitatea nu interesează decît dacă teatrul o produce el însuși și nu o recuperează din domenii vecine. Modernitatea de împrumut nu e decît o expresie a panicii de a nu fi modern. Și cel care o adoptă nu-și poate camufla
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
imense panouri publicitare, ci dorința de a face contemporan textul introducînd o zgomotoasă muzică actuală și spectaculoase numere de rapp. Atunci am înțeles: modernitatea nu interesează decît dacă teatrul o produce el însuși și nu o recuperează din domenii vecine. Modernitatea de împrumut nu e decît o expresie a panicii de a nu fi modern. Și cel care o adoptă nu-și poate camufla neliniștea de a nu fi conectat cu vremea sa. Dacă această teamă e legitimă, ea reclamă răspunsuri
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
a nu fi modern. Și cel care o adoptă nu-și poate camufla neliniștea de a nu fi conectat cu vremea sa. Dacă această teamă e legitimă, ea reclamă răspunsuri proprii și nu grefe rapide. Nu semnele exterioare, ci experiența modernității contează. De aceea, mai degrabă decît în Woyzzeck, în Disco pigs, piesă de Enda Walsh, Ostermeier face din teatru o aventură actuală. Aici doi tineri, frate și soră incestuoși, se consumă într-un adevărat delir de alcool și dezmăț cotidian
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
vital fără protecție, nici siguranță. Ca și în Chipul de foc de Mayenburg, pus în scenă la București de Felix Alexa, dragostea nu se împlinește decît pe fond de pericol și transgresie a normelor. Această deflagrație e un simptom al modernității și nu banala reluare a unui concert de rock. Un simptom care se degajează: recursul la video pe scenă. Echipați de o cameră, actorii cînd transmit propria lor imagine, cînd captează în direct fragmente de spectacol, cînd folosesc extrase din
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
simpozion de sculptură în aer liber din România. Cu un oarecare decalaj față de evenimente artistice similare apărute în Europa de Vest puțin după 1950, taberele de sculptură au proliferat și la noi, aclimatizând un tip de activitate artistică, dintre multele pe care modernitatea le-a inventat și exersat, care-l scotea pe artist din atelier pentru a-l reintegra comunității, fie ea cel puțin aceea restrânsă, de breaslă, dacă nu și unora mai cuprinzătoare. Astăzi, programe de tip AiR (Artists in residence), preiau
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
Ion Simuț Tudor Arghezi are o situație sigură în canonul estetic al modernității. Deși perioada postdecembristă a pus toate valorile sub semnul întrebării, în scopul unei noi legitimări sau al reautentificării cerute de rupturile dintre epoci, opera argheziană nu a fost trecută deocamdată prin proba decisivă a unei revizuiri semnificative, a unei lecturi
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
cavaleri ai saloanelor mondene, degenerați, devitalizați, dezeroizați, monumente ale imobilismului și gratuității, pentru care singurul rost în viață părea să fie șocarea simțului comun prin simpla lor prezență fizică, dandy-i au jucat rolul de locomotive ale progresului în istoria modernității. Ei au avut darul de a zgîlțîi din temelii anchilozatele moravuri ale societăților patriarhale (pe cît de mare era șocul produs de apariția lor la recepțiile mondene de la mijlocul secolului al XIX-lea, pe atît de mare devenea tentația de
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
de go al cititorului devine un "simultan": cînd cu ea, cînd cu el, așteptînd nu dez-nodămîntul, ci, pentru că întîrzie, nodul. Lecția de go devine curs de arta războiului care pune față în față două modele de înfruntare: cel macchiavelic al modernității și cel simbolic al tradiției. Cititorul primește experiența unei înțelepciuni pe care scriitoarea a avut șansa, după ce a cules-o, să o poată exprima: nu contează cine învinge, ci încercarea de a cîștiga, tu, împotriva jocului însuși: Fericirea este luptă
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
Pavel Șușară Ante scriptum: Pentru o săptămînă, Viena s-a mutat la București. Chiar și numai din acest scurt episod se poate observa cu ochiul liber că modernitatea europeană, marile cutremure istorice, surpările interioare și apocalipsa limbajelor s-au născut aici, în inima Imperiului muribund și strălucitor ca fosforul în materia lascivă a putregaiului. Paradigma acestei lumi, angelice și fetide în aceeași măsură, este Împărăteasa Sissi, marea mea
Sisi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12835_a_14160]
-
deci drama unei profunde și fatale neînțelegeri. Nu e neapărat nevoie să fie conectată proiectiv la existențialismul camusian, printr-un fel de modernizare forțată sau prin inventarea unui protocronism inutil. Psihologia unei conștiințe morale sfâșiate are în ea germenele unei modernități implicite. Disperarea lui Remus Lunceanu e rodul otrăvit al unei alienări individuale într-o societate bolnavă, devastată de coșmarul războiului. Remus Lunceanu e predestinat să fie victima unei lumi nedrepte. O recunoaște el însuși: Se vede că mă născusem în
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
critică atunci când inventez pentru literatura română din anii primului război mondial și, în mod special pentru Rebreanu din Calvarul, un existențialism avant la lettre. Dar eșecul moral și existențial al lui Remus Lunceanu poate fi înscris în această genealogie a modernității, ca o pură și foarte probabilă intuiție psihologică a scriitorului nostru. Nu e mai puțin adevărat că acest caracter de posibilă generalitate a destinului nefericit al lui Remus Lunceanu este subminat din cel puțin două direcții. Una este romanțiozitatea și
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
un fiu...". La cafea, am citit din scoarță-n scoarță numărul 2 din Idei în dialog, pe care mi l-am cumpărat tot la Tîrg (cele două cărți noi ale lui H-R. Patapievici încă n-am apucat, deși cea despre modernitate a fost "cea mai vîndută carte a Tîrgului"), apoi am plonjat în Școala memoriei 2004, carte tulburătoare, scoasă de Fundația Academia Civică. M-am întrerupt din lectură ca să văd la televizor, Taxi 3 și apoi, înseninată, am citit cu uimire
Tîrgul de Carte Gaudeamus – Noiembrie 2004 by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12264_a_13589]
-
l Pentru interviul numărului 1 al "Suplimentului de cultură" a fost ales cu fair play și în ciuda antieliștilor, Horia Patapievici (care nu e autorul Poliromului, ci al Editurii Humanitas, unde a lansat recent două noi volume: Ochii Beatricei și Discernămîntul modernității - cea mai bine vîndută carte la Gaudeamus, precum și un audio book, Spărtura din cer). Horia Patapievici dă multe interviuri, nu doar în reviste culturale ci și în cotidiane de mare tiraj, la radio și TV. întrebare pentru Sorin Adam Matei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
de artă clasică, ci și evenimente artistice de ultimă oră în care audiovizualul este preponderent. Germania se dovedește azi a fi o țară care cultivă o tradiție consfințită de multe secole și, în același timp, o țară deschisă și spre modernitate. Dar nu despre aspectele culturale, asupra lor voi reveni în curând, vreau să scriu azi, ci să depăn unele gânduri pe care mi le-a inspirat reîntâlnirea cu Berlinul și să relatez unele convorbiri pe care le-am purtat în
Un sistem eurpoean by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12298_a_13623]
-
nici poezia. E ușor identificabil un moldovenism de sorginte sadoveniană (mai ales la Ion Druță), uneori crengistă (deci tradiționalistă, mai ales în romanul comic al lui Vasile Vasilache, Povestea cu cocoșul roșu), dar lipsesc cu desăvârșire semnele unei receptivități din modernitatea romanului (Camil Petrescu, Anton Holban, Hortensia Papadat-Bengescu, Mircea Eliade etc.). E greu să-ți dai seama că George Meniuc (născut în 1918) e din aceeași generație cu Laurențiu Fulga (n. 1916) și Marin Preda (n. 1922), că Vasile Vasilache (n.
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
scoici mici și vorbitoare prinse pe rochia albastru metalizat a Fatimei, Chira Chiralina - instantanee de grup și portrete în sepia, turbane și alambicuri cărate în spinare, corsete la vedere, un chioșc, oglinzi, amor, vînzoleală, povești, Baal și tehnica cool a modernității, a pierzaniei și a degradării teribiliste, Oblomov și divanul lenei, costume spectaculoase care îmbracă ratarea, zeci de perne umflate în ritualurile dinamice ale unei femei simple, zgomotul pașilor pe butucii de lemn, leagănul seducției, grădina verde a speranței și viselor
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
la rîndul lui, prima incercare de sistematizare a ultimilor douăzeci de ani, de un interes excepțional pentru arta noastră modernă și contemporană, din creația marelui artist brașovean al cărui loc este, fără nici o îndoială, alături de cei mai importanți exponenți ai modernității europene: Paul Klee, Vasili Kandinski, Oskar Kokoschka, Piet Mondrian, Kazimir Malevici etc. etc. (P.Ș)
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
bine. M.I.: Domnule Elvin, ați debutat târziu în literatură, foarte târziu. Ca romancier. de ce această întârziere? B.E.: Inițial, am năzuit să scriu romane. Împrejurările m-au împins spre critică. Exceptând câteva dintre scrierile mele de critică, și anume: Anatole France, Modernitatea clasicului Caragiale, Teatrul și interogația tragică, precum și antologia Dialogul neîntrerupt al teatrului în secolul XX, am fost profund nemulțumit de celelalte pagini de critică pe care le-am scris. Undeva, în adâncul meu, am simțit nevoia să rup cu ceea ce
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
un rapid fenomen de ,contagiune" care le asigură uriașa difuziune în afara mediilor academice și științifice. Se mai poate invoca o explicație pentru șocul produs în mentalul colectiv de gândirea einsteiniană, și ea ține tot de istoria culturală. Deși aparține temporal modernității, teoria relativității anunță lumea postmodernă nu numai prin conținutul său, ci și prin modul în care o știință ,tare" (fizica) afirmă trei postulate specifice acesteia din urmă: totul e relativ; nu există o realitate esențială; mijloacele ,clasice" ale cunoașterii s-
2005 - Anul Mondial al Fizicii - "St. Francis Einstein of the Daffodils" by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11441_a_12766]
-
istoriei: "coloniile" își iau revanșa colonizînd literar regatul ce le-a stăpînit odinioară. Un joc de oglinzi literare complexe reușește și Julian Barnes în Tristeți de lămîie, un mic inventar de subiecte și teme, de strategii narative folosite de "clasicii modernității" din secolul abia încheiat. De la nord spre sud Tristeți de lămîie are ca supratemă bătrînețea, cele 11 povestiri care compun volumul glisează mereu dinspre vîrsta senectuții spre tinerețe, de la nordul rece al prezentului spre un sud al tinereții părăsit pe
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]