224 matches
-
a cărei sunet e turbur, tremurat, Arfa care din pietre durerile le chiamă, Din stâncile stârpite, din valu-nfuriat... "Și cânt... Din valuri iese câte o rază frântă Și pietrele din țărmuri îmi par a suspina. Din nori străbate-o rază molatecă și blândă, O rază diamantă cu-albeața ei de nea. "Și raza mă iubește, mângâie a mea frunte Cu-a ei lumină blândă - o muzică de vis Din aer și din mare cântului meu răspunde, Cântec născut din ceruri și-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vibrîndă, Am pus în ea o parte a sufletului meu. E partea cea mai bună, mai pură și mai sfântă Ce într-o noapte albă, pe-o rază tremurândă Părăsi lemnul putred, sburînd la Dumnezeu. Cînd noaptea însă-i caldă, molatecă și brună, Atunci o chem din mare, atunci o chem din lună Pe-acea parte iubită a sufletului meu Și ea venind prin noapte ca o rază de soare Coboară pe-a mea frunte nebună visătoare, Pîn-se preface-n chipul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o rază iar în sus, Se pierde în ruina castelului sdrobit... E sufletul meu palid, e sufletul meu dus Ce părăsește lumea de cer ademenit. ............................................................................ "O, de-aș muri odată... Cu corpul meu de plumb Să simt cum morții aspre molatec eu sucumb Iar sufletul... o parte ce-n mine-a mai rămas Să sboare-unde-l așteaptă amorul în estas, Să-sboare unde partea-i cea jună, dulce, pală {EminescuOpIV 175} Plutește printre stele... iar stelele-i esală Un corp de raze blonde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
e cu stele tremurând de-aurul lor grele. 135Cînd o-acopăr a lui aripi, când îl simte pe-a ei șele Innocența-i sângerează, i se-ntunecă-mprejur. Ține mult această dulce, amoroasă nerozie. Al ei suflet se topește de-ntunericul molatec, Simte pare c-o pătrunde un piron roș de jeratec, 140Ce-o omoară ș-o turbează, o-ndeliră ș-o sfâșie. Ochișorii și-i închise, ca topită stă acum Și în vocea ei muiată pipăește nențeles. El o mîngîe, o-ncredință, că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ți l-a șters: 35Te farmecă, urechei neavând învălitoare, Sirena desmierdării de moarte purtătoare. Cu drept cuvânt de-aceea se prihănesc de carte Asirienii antici din Asia departe, Ce nu se-mbată însă nicicând cu dulce vin 40Ci cu cântări molateci, cu-al glasului suspin. Ei schilozesc băieții ca glasul să-l subție, Ca gura lor ca gura muierilor să fie. Păreau c-a lor ființe sunt cu muierea gemeni, Cântau cu glasul dulce și rugător asemeni. 45La cânturi desfrânate ei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o veche vină. În vorbă amintirea a unei crude munci, În inimă e-o parte cu totului străină - "De-ai fost vr-odată tânăr e foarte mult de-atunci! ". {EminescuOpIV 324} DIAMANTUL NORDULUI (Capriccio) În lac se oglindă castelul. A ierbii Molatece valuri le treeră cerbii. În vechea zidire tăcere-i și numa Perdelele-n geamuri scîntee ca bruma. Străfulgeră-n umbră-i de valuri bătae Ajunse în fugă de-a lunei văpae, Ce-n vârfuri de dealuri acum se ivește Ș-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
semeni deloc cu ieșeanul descris de Ionel Teodoreanu în cartea lui „Masa umbrelor”... Și cam ce spune el în acea carte? Că „În dulce Târgul Ieșului, tot-omul nu era cine știe ce deosebit de cel de prin alte orașe moldovenești. Adică, vorbind cam molatec, cu <măi>, <bre omule>, <oleacă>, <tăti-cele> și <îracan di mini>; mergând tare domol (că doar nu dau turcii);... și cu vorba plină de ifos și de rouă: Noi iștia di la Ieși!” Tare mă tem, vere, că avea dreptate meșterul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mers de melc, am ajuns și în locul fatidic al „rămasului bun”... Ne oprim și... „tac mă cheamă”... Câtă vreme om fi stat așa nu știu... Aburii vinului băut pe îndelete la han m-au luat în brațe și legănându-mă molatec m-au purtat pe drumuri ici cunoscute, dincolo nevăzute nici când... Din depărtare, cu mers bătrânesc, se apropie un călugăr prefirându-și mătăniile printre degete... Când ajunge aproape, îmi dă binețe ca unei vechi cunoștințe.... Îi răspund, dar nu mă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
spunea chiar el în prima strofă din Memento mori (Panorama deșertăciunilor), din care face parte fragmentul Egipetul, pomenit mai sus: „Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec - înstelatul rege maur - Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, â Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele copile cresc.” Romantismul lui E., prin care el valorifică resursele poetice ale limbii materne
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aceea autohtonistă!“ „Să Înțeleg că Arghezi nu prea Îți place?“. Afară, s-a Întunecat complet. Nu ne mai vedem, ne auzim doar vocile care devin materiale, polarizând obiectele din cameră, pe acelea ce le Întâlnesc În calea lor În difuziunea molatecă a cuvintelor ce se consumă lent În moara discuției. Aerul vibrează de energii sonore. „Marin, ia-ți doctoria!“, intervine dictatorial vocea doamnei Preda și rupe dintr-odată magia colocviului nostru. Romancierul Înghite două pastile cu mare greutate, strâmbându-se urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca să facă loc altora, care întârzie să iasă. Prin pielița albă ca marmora, fină și străvezie i se zăresc vinișoarele albastre ale tâmplelor. Născiorul îi este turtit la vârf, ca o mazăre. Comoara de azur a ochilor ei visători, mersul molatec și zumzetul din grai, o fac suavă și scumpă. Părinții au regăsit-o ciopârțită la morga spitalului, cu bucățile trupușorului reîntocmite de studenți. De după gât îi cobora șiretul de care s-a prins eticheta cu numărul de matricolă. Astfel au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe drumuri tot mai întunecate, mai înguste, mai sălbatice și mai întortocheate, Michael era singurul pasager. Când a coborât din autobuz se afla încă, după socotelile lui, la circa zece, doisprezece kilometri de destinație. Singurele zgomote erau behăiturile oilor, geamătul molatec al vântului care se aduna și ropotul unei ploi dese care părea gata să se transfmorme nu peste mult timp într-o constantă aversă. Singurele lumini veneau de la ferestrele câtorva case izolate, răzlețe și îndepărtate. Michael își încheie pardesiul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ci dădea de-a dreptul: Luam pe Caterina cu noi, la mine și eu făcut la ea doamnă mare... Vartolomei, care în răstimpul deșertării a două căni de profiriu, se prefăcuse a nu pricepe apropourile lui învăluitoare, îndrăzni să protesteze molatec: D-apoi, unde s-a mai văzut profet însurat și care să-și ia nevastă cu cununie, ca oamenii de rând?... Urmărind, cu ochii, cum oleana lui nouă vira șovăitor din coadă, după capriciile vântului schimbător, s-a fandosit, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a păstrat însă cîteva înregistrări din care vocea acompaniată de chitară a lui Riosse susură cu volutele unui alt timp, cîntece languroase apropiate de tangoul argentinian al lui Carlos Gardel sau Piazzola însă fără timbrul aspru al argentinianului, cu ceva molatec, efeminat, de o incomparabilă tristețe, ca o lentă hemoragie reflectată în chipurile femeilor pe care le pictează. Printre ele se află și portretele făcute Yulenei Olaizola, singura fetiță care-l atrage și pe care desenele lui o învăluie într-o
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
un birou mai spațios... Hai, iart-o acuma, ca văd că îi pare rău, continuă ea să mă piseze, deși nu se vedea deloc că Silviei i-ar fi părut rău. Așa sânt copiii, e preferabil să strice decât să fie molateci, nepoțelul nostru stă ca un bleg ceasuri întregi acolo unde îl pui, și ce bucuroși ar fi părinții să-l vadă că sparge și el o farfurie sau un pahar... Și acuma, la trei ani, face caca pe el, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a cărui epidermă fără culoare aducea cu pielea tăbăcită, fină, translucidă. Niște pseudobranhii pluteau leneș în fluidul de stază. Nu erau vizibile organe de văz sau de auz. O coadă prelungea partea de jos a acestor dihănii și se legăna molatec în lichid. Apendicele caudal era, la două dintre aceste creaturi, strâns în jurul corpului. Burke vorbi cu Ripley, fără să-și ia ochii de la specimene. ― Aparțin aceleiași specii ca monstrul descris în raport? Ea dădu din cap, incapabilă de a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să i se îndrepte atenția către frumusețea cerului, soarelui, stelelor, florilor, pământului etc. Ultima poartă a sufletului care trebuie educată este simțul tactil, prezentat la nivelul întregii suprafețe a corpului. Educarea acestui simț presupune îndepărtarea copilului de la viața leneșă și molatecă. Pentru a-i educa pe copii este necesar ca profesorul să știe să se coboare la nivelul lor și să-i ajute pe toate căile posibile, ceea ce nu este ușor, căci a modela spiritul este mult mai dificil decât a
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
modernă. Iar ceea ce a vrut să vadă în pictura modernă au fost fantasmele. Trebuie precizat că acestea nu au fost niciodată monstruoase, terifiante, că nu au oferit un aspect de thriller pentru pictura Leonorei Fini. Fantasmele sale au fost întotdeauna molatece, catifelate chiar, chipuri angelizate straniu de moarte și neant, trupuri delicat-subțiratice, înconjurate de un halou tainic, emacieri animaliere, hieratizări personalizate prin contururi cețoase și aburi misterioși. Probabil misterul este categoria cea mai adecvată de analiză cathartică a picturii Leonorei Fini
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
2, 1994, p. 23); „Mă doare asfințitul nins cu sânge / Și îngerii mă ustură stingheri... / E-atât de frig... Și valul ăsta plânge / Din toate baierele lui de cer... // Cernut din aripi, fluturam tăcere / În mângâieri de perle fumegând... / Foșnea molatec marea printre stele / Și scrijelea dumnezeiri în vânt. // Ardea lumina ca o jertfă aspră / Desculță-n spuma unui cer murdar... / Și umbra ei de pasăre albastră / Murea în rana soarelui amar. // E-atâta dor în umbra ruginie / Și printre stele
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
de primăvară. Cu nelipsitul lui baston, moștenit de la bunicul dinspre mamă, parcurgea aleile ilustrului parc, care a devenit faimos după ce l-a cunoscut pe Eminescu. Atent la vegetația luxuriantă trezită la viață, ca și la gîzele care profitau de căldura molatecă, profesorul făcea dese popasuri pentru a fixa scene pe retina ochilor, scene pe care lumea, în general, nu le vedea. Profesorul avusese un renume care trecuse Carpații și Dunărea în timpurile trecute. Dar ca orice glorie a muritorilor, treptat a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
liniște. Privirea am lăsat-o slobodă precum pasărea cerului. Undeva, în piscul Repedii, mi s-a arătat chip de lumină, cu irizări purpurii furate din vatra de jeratic a asfințitului...Era primăvară! Lunga-i trenă purtată în triumf pe aripile molatecului zefir mângâia tandru firul de iarbă crud și geana umedă a timidului ghiocel. În cale i se închinau una câte una - învăluite în pulberea istoriei - întocmirile voievodale care stau cuibărite pe creastă de deal sau în umbra văii. Dangătul prelung
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
dăinuie acolo probabil de la începuturile așezământului... - Ai ajuns, dragule? m-a întâmpinat vocea Spiritului domnesc, din umbra pridvorului bisericii. - Am ajuns, mărite Spirit, și am sufletul încărcat peste măsură cu toate minunățiile primăverii peste care vine ca un ecou cântecul molatec al cucului... - Dacă-i cum spui, și se vede de altfel cu ochiul liber, să ne afundăm puțin în istoria locului. Stii bine că biserica Trei Sfetitelor a fost terminată în 1639. Si văzând vodă ce minune a ieșit din
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
văzut în solarul lui vis, cânta din arfă un cântec atât de cunoscut... notă cu notă el îl prezicea... Aerul cel alb rumenea de voluptatea cântecului 129. Poetul se simte stăpânul absolut al tonurilor tocmai pentru că resimte lăuntric armonia cântecului. Molatece sau aspre, virile sau plângătoare, notele exclud prin înseși varietatea lor orice bănuială a clișeului literar. Lira și harpa nu rămân simboluri abstracte. Abstractă e muzica născută din ele, în sensul purității ei absolute, de patos limpede și înalt.130
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-și aducă 258, provocând în felul acesta noua realitate a somniei. Visul lui Eminescu este un vis stăpânit cu luciditate: Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,/ Când a nopții întunerec înstelatul rege maur -/ Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, [...]// Mergi tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri,/ Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,/ Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos 259. Mai mult, poetul se obiectivează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
senin, Însuflețea, cu lumina de aur idealizat a razelor sale, picăturile mari și grele de rouă curată, care atârnau pe vârful negru-verde al fiecărei frunze mici și ascuțite, ierburile subțiri și mlădioase, sub greutatea acelorași picături de rouă, Își plecau molatec fruntea lor Înspre pământ; iar sub căldura soarelui dătător de viață, florile galbene, albastre și roșii, ca trezite din somn, Își ridicau Încet către ceruri, potirul lor strălucitor Mai prozaici față de miracolul ploii și temându-ne de un nou asalt
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]