263 matches
-
Vă e frică să plecați de aici, din cocina asta blestemată, din mocirla asta, din cimitirul ăsta... Toată viața ați visat să călătoriți prin ploaie și acum, când eu v-aș putea învăța... vă e teamă vă e lene... vă moleșiți și vă ia somnul... HAMALUL: Ba nu, domnule. O să plecăm. Dacă așa ziceți dumneavoastră... Am să le spun că trebuie să plecăm și o să plecăm. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O să plecăm? Spui tu că o să plecăm? HAMALUL: O să plecăm. Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Alungați-o! Vrea să ne scoată ochii... Știu eu. Păsări din astea care caută apă... și ne sorb ochii... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Către IOANA.): Taci! Fii atentă! Simți cum plutește? Simți cum se zbat aripile, încet, încet... Simți? Aerul se moleșește, se lasă în jos, apoi se ridică... Nu-ți dai seama? IOANA (Cu fața în vânt.): Acum se ridică? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... IOANA (Fericită.): Și acum se lasă în jos... Și acum se ridică iar... Și acum se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cuvinte, când treci de vîrsta de 50 de ani și te apropii de senectute poți foarte bine, fiziologic vorbind, să trăiești fără nevastă. Tu știi mai bine decât mine ce Înseamnă femeia. Ea Îl acaparează cu totul pe bărbat, Îl moleșește În orice privință, Îi răpește pacea sufletească, nemaiîngăduindu-i să aibă și iubiri extraconjugale, dar neerotice (cum ar fi dragostea față de Înaltul Creator, față de Țară și aproapele nostru), nici alte gînduri sau preocupări. Tot ce n-o privește pe ea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Nu totdeauna, dar uneori mă ajungea o spaimă pe care nu ai cum să o Înțelegi... decît trăită... dar nici atunci nu aș fi vrut să fiu În locul tău, acasă. Mai bine să bem ceva!... Votcă, Thomas, berea asta ne moleșește!“ Se vedeau aproape săptămînal, nu ca odinioară, aproape zilnic, rămăseseră prieteni, nici nu s-ar fi putut altfel, dar Dioscurii erau morți. Doi pămînteni; nu și-ar mai fi dat viața unul pentru celălalt, cum ar fi fost capabili cîndva
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Astronomii dădeau asigurări că Pămîntul nu s-a abătut deloc de la traseu. Iar gazele de eșapament, smogul ce acoperea orașele, Încălzirea planetei erau doar povești; așa vroiau unii, inventîndu-le, să abată atenția lumii de la dezmățul ce măcina vlaga ultimelor generații, moleșindu-le pînă aveau să piară de tot. Antonia putea să dovedească oricui asta. Niște criminali suceau mințile oamenilor, fie ei copii, tineri sau moșnegi. Doar dacă dădeai drumul la televizor și erai aproape c-un picior În iad, iar după
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
transpire, pielea îi devine umedă însă totul i se pare firesc, până și vântul îl cunoaște! -Am ajuns acasă! își spune preocupat de aceleași idei. Asfaltul pare găurit peste tot de urmele tocurilor cui. Zăpușeala s-a așternut peste orașul moleșit de soarele prânzului. Până la venirea troleului se refugiază într-un con de umbră ce-l lasă o gheretă de răcoritoare însă n- are mult de așteptat. Merge câteva stații și coboară cu valiza imensă, balansându-și greutatea dintr-o mână
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
astăzi se plictisesc. Explozia cosmică a conștiinței a fost înlocuită cu intimitatea. Rabdă și crapă! este deviza pentru distincția omului modern. Distincția - asta-i superstiția unui gen corupt. Dar încordarea spiritului cere un anumit nivel de barbarie, fără de care se moleșesc arcurile gândirii, un vulcanism ce nu trebuie domolit decât în lașități voite. O idee să se rostogolească în avânturi de imn, cu o vrajă de delir sau de fatalitate, așa cum se întîmplă în incandescența blestemelor - aceste limbi de foc ale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-n sufletul lui se născu asemenea o sălbatică, viguroasă mândrie, își părea că e leul pustiilor, că inima-i bate cu putere la or [ce] sunet îl aude, dar c-o putere mândră, generoasă, nu în modul femeiesc, cu care moleșește amorul unei copile, căreia ai voi să-i săruți mînile și să-i sufli-n degete pentru că s-a-nghimpat c-un ac. Nu era nimic meschin... era o simțire tare și furtunoasă ceea ce-i mișca inima... i se părea că dac-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dinaintea prostimei bucuroase de ridicarea totalului ei cu o unitate. Un meschin simț al confortabilului, al necesității pîinii cotidiene; un sentiment de certitudine facilă; o Închidere progresivă a ochiului dinaintea nevăzutelor, marilor taine. O paralizie crescîndă a mușchiului, o lăsare moleșită În fotoliul de șef de serviciu, cu Împărțirea lumii În grade ofițerești, cu Îmbrăcarea ca o mînușă a formulei cusute gata”. E perfect explicabilă, de aceea, elogierea unui scriitor nerecunoscut de „oficialitatea” literară, precum Urmuz, devenit și pentru Voronca, la
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
universuri (uman, vegetal, animal) exală parfumuri dulci și efectul lor imediat este dezmierdarea. „Sorbirea” deschide poarta voluptăților secrete. Natura bosforiană este, În egală măsură, incitantă și sedativă: incintă privirea, dezmiardă urechea, mărește apetitul pentru voluptate, copleșind În același timp, sufletul, moleșindu-l, silindu-l să se retragă din vîrtejul vieții exterioare. O pleoapă grea cade peste materia În fierbere. Un ochi dedat cu perversiunea plăcerii se deschide În interiorul acestui „eden al lumii” În care Își plasează Bolintineanu subiectele lui poetice. * În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de fructe aduse din Asia și, peste tot, femei cu sînuri rotunde și ochi „ce-noată-albaștri În galeșă văpaie”. Acolo - austeritate, aici - desfătare, orgie sălbatică; acolo - oameni „tari de vînă și oțeliți În foc”, aici - juni magnați „pe perne de mătasă”, moleșiți de chefuri...; acolo - românii descîntă topoarele, aici - leșii dezmiardă paharele și trupurile femeilor; acolo - o pregătire aproape religioasă pentru o confruntare decisivă, reculegerea dinaintea posibilei morți, aici: „Aici beții și danțuri și chiote voioase, În fund suspinuri, vaiet și plîngeri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
muncească Întristarea ce-o avem? Și cînd iarăși o să-ncepem Dulce să ne veselim? Că din griji, precum priceperii, Nimica nu folosim. Ceasul umblă, vremea trece, Și noi nainte pîșim, Ne spune, ne dă junghi rece, Că vîrsta ne-o moleșim. Și dacă În asta floare Cu dulceață nu trăim, Tu cînd nădăjduiești oare Vrem-asta s-o mai găsim? Ducă-să doru-ntristarea, Ducă-să inima rea, Ducă-să chinul, ohtarea, Ducă-să grija cea grea. Iar noi cu o glăsuire Totdaună să cîntăm Și tot
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Campanella I Fra' Tommaso 1 intră, apoi făcu o plecăciune. Durerea de cap îi bubuia în tâmple încă de cu seara. Izbutise să doarmă doar câteva minute și se sculase cu un sentiment de greață ce nu-i dădea pace, moleșindu-l. Și-ar fi dorit să renunțe la vizita aceea: nu avea chef să vorbească și nici să asculte pe cineva. Și-ar fi dorit să se lase pradă tăcerii abisale ce i se căscase în tot trupul, înstrăinându-l
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
însuflețea soldații pentru a lupta cu eroism, alimentându-le virtuțile războinice. E foarte posibil ca atât Galerius cât și Maximian și mai apoi Dioclețian să fi observat, sau cel puțin să fi fost informați, de faptul că noua religie, creștinismul, moleșea idealurile belicoase ale romanilor antici, făcându-i pe soldații creștini, prea puțin combativi și pentru nimic atașați întru-totul împăraților lor. Nu trebuie să atribuim această adversitate a lui Dioclețian față de soldații creștini, unei simple luări de poziție contra creștinismului, atitudine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
vă dau cuvântul meu de vrednic pensionar că nu au reușit să mă termine. Observ că totuși mai mișc. Dar de o bună bucată de vreme nu am mai scris nimic. Bineînțeles că unii m-au învinuit că m-am moleșit de tot și de acest lucru au profitat cei de la conducerea țării, ca să facă iar trăsnăi. Până a da vara aceasta în clocot, eu stăteam la pândă și zilnic le mai dădeam peste mână când o băgau prea adânc
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
între dorința de bine și dorința de a plăcea ascultătorilor. Atunci când „ținem să vorbim așa cum gândim tocmai atunci când, din cauza încordării, nu putem scoate o vorba cum trebuie... ne sufocăm și, ca și cum ne-am da osteneala pentru un lucru zadarnic, ne moleșim dezgustați”. Însă, „tocmai interesul arătat de cei doritori să mă asculte îmi dovedește că vorbirea mea nu este atât de lipsită de căldura pe cât mi se pare. Din delectarea produsă lor, îmi dau seama că ei se aleg cu un
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
înso țească de aproape și să-l supravegheze. În jurnalul de duminică 26 iunie, Maiorescu însemna, ca într-o așteptare: "La ora 4 dimineața, înainte de răsăritul soarelui, 15°R. Eminescu e vorba să plece astăzi la Botoșani, ieri însă era moleșit și mult mai liniștit"251. În zorii zilei de marți, 28 iunie, trupul pă mîntean al Luceafărului, învăluit de prima mare întunecare mintală, s-a prăbușit in beznă. Prin grija lui Maiorescu și a cîtorva prieteni apropiați, bolnavul a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
reorientează discursul epicurian ortodox și celebrează muzica pentru că ea poate liniști sufletul. De la mitul lui Orfeu încoace, puterile ei sunt cunoscute; Ulise însuși încearcă pe pielea lui puterea vocilor seducătoare ale Sirenelor; Platon condamnă anumite moduri muzicale - dorianul? - pentru că ar moleși, ar fi senzuale și contrare legilor unei cetăți ideale: din aceleași motive, Philodem examinează problema plăcerii acustice. El este primul care instalează estetica pe terenul jubilărilor pe care le poate produce. Philodem îi dă muzicii titlurile ei de noblețe: muzica
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la refuzul de a recunoaște, fie ne zbatem în mocirla rememorărilor vindicative, fie mărșăluim intransigenți și surzi pe ritmurile acuzelor solitare. Fiind liberi, nu mai suntem solidari. Nici măcar față de necesitatea organică de a extirpa răul comun. O amnezie malignă ne moleșește luciditatea. Nu mai punem întrebări, nu mai căutăm răspunsuri. Ne-am obișnuit să mergem șchiopătând și nu ne miră deloc că nu mai putem alerga. În cele din urmă, am ajuns în ipostaza anihilantă în care verdictul asupra delațiunii să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
SUA și Rusia S.B.]... Ea rămâne, în continuare, un spațiu profund divizat între un Nord rece, harnic, prosper și stabil și un Sud cald, melancolic, relativ sărac și agitat; precum și între un Vest tot mai gripat de birocrație și mai moleșit de bunăstare care, fără să-și dea seama, se găsește în situația Imperiului roman, înainte ca acesta să se prăbușească sub acțiunea migrației barbarilor veniți din Răsărit, și un Est marcat de efervescența demolatoare a unei democrații primitive, de orgolii
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
stomacul gol să nu le chiorăie. Făcându-se ziuă, s-au ridicat, înfometați și mortificați, și și-au reluat călătoria începută. După ce au parcurs cale de jumătate de milă, vederea a început să li se încețoșeze, picioarele să li se moleșească, genunchii să se îndoaie din cauza postului, și tot trupul slăbea. De aceea, pentru a-și potoli crampele foamei, culegeau fructe din tufișuri și din diferite specii de copaci și arbuști ce se găseau de-a lungul drumului. Dar, fiindcă era
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
așteptând ca una dintre persoanele care se plimbă să se desprindă de celelalte și să vină să-l tachineze. Grupurile se formează puțin câte puțin; au loc recunoașteri, plimbări și mai îndrăcite; se ridică praful, căldura devine insuportabilă, orchestra se moleșește, conversațiile se animă, izbucnesc câteva râsete, se dau întâlniri, survine oboseala, îi urmează foamea; se merge să se supeze la restaurant și, la revărsatul zorilor, fiecare merge să se culce, " Unii cu soțiile lor, Iar alții, singuri-singurei." Acesta e tabloul
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
partea locului. Apoi, un arab bătrân, purtând o decorație militară, le aduse masa. Marcel, preocupat, își fărâmița felia de pâine. Nu-și lăsă nevasta să bea apă. - Nu e fiartă. Bea mai bine vin. Ei nu-i plăcea vinul, o moleșea. Și, pe deasupra, aveau la masă carne de porc. - În Coran scrie că nu-i voie să mănânci carne de porc. Dar Coranul nu știe că nu te poți îmbolnăvi dacă porcul e bine fript. Tot noi ne pricepem mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
rochie nouă. Un fel de halat larg și lung, dintr-o stofă groasă, ca o cuvertură. Își umezi fața, mâinile cu apa din sticlă. Dormise, prin urmare. Privi iar ceasul. Patru și treizeci și patru. Ar mai dormi. Abia acum ar dormi, moleșită de mâncare și băutură. Ce-ar putea să-i spună importantul personaj ? De ce îi acordă din prețiosul său timp ? Aceleași întrebări și propuneri ? Stupid, dar nu imposibil. O înscenare, o farsă, Excelența să nu se dovedească mai subtil sau mai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
între baionete, cu hainele murdare și rupte, cu fața tăbăcită de osteneală și de emoții... Apostol simțea toate privirile ca niște săgeți drept în inimă și iar începu să bolborosească: "Dumnezeu... Dumnezeu..." ca o apărare împotriva rușinii grele ce-i moleșea întreaga ființă. Avea privirile țintite spre vârfurile prunilor înfloriți ce se înălțau deasupra coperișurilor din fundul ogrăzii și astfel nu văzu pe groparul Vidor care, ieșind din casa primarului, se apropie cu capul gol, necrezând ochilor, îngrozit. ― Ce s-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]