190 matches
-
a. Ce înțelegem noi de aici? Noi de aici înțelegem că, practic, „dosarele" care sunt proprietatea constituțională a puterii judecătorești, stau în păstrare la președintele țării, cu acceptul Justiției însăși și a puterii legislative, aflate, amândouă, de față (ca niște momâi la Judecata de apoi). Ce mai reiese de aici? De aici reiese, că dosarele sunt eliberate sau, s-o zicem p- aia dreaptă, folosite, atunci când i se năzare lui Traian Băsescu. Ehei, câte nu se pot deduce din folosirea dosarelor
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de violare a drepturilor românilor. Citiți vă rog, cu mai multă atenție ceea ce propune, pițifelnicul acesta cu damf de Murfatlar. Una dintre cele mai mari inepții, este aceea că oamenii acestei țări, nu mai pot da în judecată statul, dacă momâile acelea împăiate, de la Curtea Constituțională hotărăsc, spre exemplu, că un anumit bir impus de Guvern, este în deplin acord cu Constituția României. Bineînțeles, cu noua Constituție, care se clocește în capul, deja răsclocit, a lui Băsescu. Mă veți întreba, poate
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
au dus apoi pe bordura trotuarului din fața liceului și i-au zis: bă, vezi că ești pe marginea acoperișului școlii, dacă ai făcut un pas, cioburi te faci! Și s-au cărat stricându-se de râs. Într-un târziu, văzând momâia cu pătură-n cap bălăngănindu-se pe bordură, portarul liceului a ieșit în stradă și i-a strigat: ce faci, băi nene, la ora asta p-aici? te dai fantomă? Profesorul însă a urlat: nu mă atinge! nu mă atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nostalgia este sentimentul dominant din poeziile care compun volumul, determinată, între altele, de prefigurarea unei iminente, inevitabile margini, care nu e deloc ipotetică și, de asemenea, de antinomia inalienabilă, copleșitoare prin adevărul pe care-l conține, a sorții omului: o momâie de viață / lângă o turmă de patimi, prin care se justifică jertfa clipei. Semne abstracte sau fără consistență punctează amărăciunea calmă, constatativă a eului liric: fructă cu gură de vierme / mi-ai fost / în visul meu..., notează poetul, iar destinatarul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ficțiune; ne Întâlnim la S. ca să facem amor; o penetrez și nu simte nimic, e ca și cum aș poseda țărâna. De altfel, am avut Întotdeauna impresia că ea are un corp inform, acoperit de prea multe veșminte, de parcă ar fi o momâie de cârpe, un manechin. „Eu sunt frigidă!“, strigă ea isteric la sfârșit, și abia acum, iată, Îmi aduc aminte că nu i-am Înregistrat niciodată corporalitatea, ci numai capul de clovn, un cap tragi-comic prin mobilitate și gesturile mecanice. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am făcut același lucru, dar și poetul la care m-am referit, și toți ar trebui să facă asta necontenit, căci liniștea slujește doar o clipă, pentru a te odihni, dacă ea dăruie prea mult îi face pe oameni niște momâi. Bine zis, părinte; pentru prima oară în viață mă simt înțeles, mă simt un căpitan adevărat. Regele meu deci știe perfect cine ești, iată de ce mi-a oferit arme și provizii, cum niciodată n-a mai făcut-o, numai și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
1 Marin Sorescu înfățișează "celula familială" sub patronajul mamei, care dă sfaturi copilului ca o altă Smarandă; să nu-și pună țărână în cap pentru că face bube, să nu se culce în iarbă, că îi intră un șarpe în gură ("Momâile"). Tatăl era blând și visător, copilul îi păstrează o amintire duioasă; tatăl era un om puternic, capabil să-l scoată din coarnele vitei nărăvașe. Bunica era o ființă stranie, maniacă, dormea pe scândură și pe cergă după cuptor ("Baba"). Șirul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
uneia dintre "ușile oarbe ale tăcerilor", călătorul obsedat de Poarta Învierii și lumina mântuitoare cade într-un somn greu, nu înainte de a se persifla în sonuri ludic-incantatorii: În fața ușii șase/ am tras la aghioase:/ " Aghios, Aghios, Aghios,/ tămâie, tămâie, tămâie,/ momâie, momâie,/ lălâie.. "". Tot astfel, abia la finalul unui discurs emfatic, baroc, totuși persuasiv, în care faconda sentimentaloidă (stârnită de "domnișoara sensibilă N.") se amestecă, halucinant, cu reflecția filosofică înaltă, "singuraticul domn R." își deconspiră, ca în treacăt, sursa reală a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dintre "ușile oarbe ale tăcerilor", călătorul obsedat de Poarta Învierii și lumina mântuitoare cade într-un somn greu, nu înainte de a se persifla în sonuri ludic-incantatorii: În fața ușii șase/ am tras la aghioase:/ " Aghios, Aghios, Aghios,/ tămâie, tămâie, tămâie,/ momâie, momâie,/ lălâie.. "". Tot astfel, abia la finalul unui discurs emfatic, baroc, totuși persuasiv, în care faconda sentimentaloidă (stârnită de "domnișoara sensibilă N.") se amestecă, halucinant, cu reflecția filosofică înaltă, "singuraticul domn R." își deconspiră, ca în treacăt, sursa reală a suferinței
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
doi tineri fugiți în lume, ea este urmărită de destinul tragic al părinților, care îi alimentează neliniști și aspirații nelămurite, provocându-i sfârșitul tocmai când era pe punctul de a scăpa de vraja fantasmelor trecutului. Mai important este romanul biografic Momâia (1947), în care sunt urmărite viața și faptele unui învățător rural animat de cultul pentru țărănime, dăruit cu patimă profesiei sale. Construită pe ideea jertfei de sine, a sacrificiului pentru binele satului, povestea ajunge să demonstreze că exagerarea poate duce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
față de aspectele concrete ale vieții personale, existența aproape exclusivă într-o lume a vorbelor spuse sau auzite fac dintr-un om plin de calități o epavă. Percepția caricaturală pe care oamenii o au în legătură cu acest „idealist” este concretizată în statuia („momâia”) pe care satul i-a înălțat-o în fața școlii. Ajuns aproape cerșetor la bătrânețe, personajul este strivit, simbolic, de propria-i statuie. O idee deficitară despre viața individuală, neșansa, ingratitudinea și uitarea semenilor, căderea în deriziune par să anuleze sensul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
a fost odată, București, 1925; Vâltorile vieții, Cernăuți, 1926; Lunatecii, Cernăuți, 1929; Botoșanii în 1932 (în colaborare), Botoșani, 1932; Sihăstria Sihlei, Botoșani, 1933; Geografia județului Botoșani (în colaborare cu M. Apostol), Botoșani, 1934; Spre sara lui Sfântu Vasile, Cernăuți, 1938; Momâia, București, 1947; Cum s-a măritat Măriuca Mandiței, îngr. și pref. Gheorghe Macarie și Manuela Macarie, Botoșani, 1997. Repere bibliografice: I. Gr. Oprișan, „De pe la noi ce-a fost odată” de Tiberiu Crudu, VL, 1926, 9; Toma C. Spătaru, Pe urmele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
tot despre România. Spion? Și ce? La rîndu-ne, dăm tot din noi, spune fiecare ce știe despre Olanda. Cînd îi pomenesc de Butelia de Leida, rîde amuzat: în orașul Leida domină proștii. Și o fixează pe doamna de vizavi, o momîie smochinită, foarte elegantă, care nu intră-n vorbă. Mută. Cineva zice, în replică: la noi, la Caracal s-a răsturnat căruța cu proști. Relațiile româno-olandeze, par, iată, perfecte. S-apropie Gara de Nord. Ne luăm, fiecare, rămas bun de la... Fifi Zburătoru'. Numai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
smochinită, foarte elegantă, care nu intră-n vorbă. Mută. Cineva zice, în replică: la noi, la Caracal s-a răsturnat căruța cu proști. Relațiile româno-olandeze, par, iată, perfecte. S-apropie Gara de Nord. Ne luăm, fiecare, rămas bun de la... Fifi Zburătoru'. Numai momîia nu. Ba da! Brusc, i se adresează: drum bun și să reveniți ca să vedeți cum s-a rezolvat murdara afacere Țigareta 2. Bună și momîia, nu? Aud din spate: Hei, conașule! Nu mă-ntorc: bănuiesc, cu ochiul pineal, neamu'. Iar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
par, iată, perfecte. S-apropie Gara de Nord. Ne luăm, fiecare, rămas bun de la... Fifi Zburătoru'. Numai momîia nu. Ba da! Brusc, i se adresează: drum bun și să reveniți ca să vedeți cum s-a rezolvat murdara afacere Țigareta 2. Bună și momîia, nu? Aud din spate: Hei, conașule! Nu mă-ntorc: bănuiesc, cu ochiul pineal, neamu'. Iar: hei, conașule! Și simt lipăitul pașilor desculți tot mai aproape. Nu mă-ntorc. Din ce în ce mai agresiv: hei, conașule! Cînd să urc treptele de la Galeria Dominus, să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]