2,765 matches
-
bătrân, 86 de ani, reumatism, osteoporoză, hepatită, diabet, ulcer, gută, angină, astmă, hernie, lombosciatică, nevroză. Starețul încă se credea verde. Pe la 80, s-a oprit cu numărătoarea, totuși bătrânețea l-a determinat să lase frâiele în mâinile arhimandritului Ioan, singurul monah pus pe slujire adevărată, fără cazier. Starețul era numai cu robinetul. Când tataia spunea "da", curgea; când "nu", era secetă pe toată valea Bistriței. Pentru cei evlavioși ascultările le împărțea părintele arhimandrit Ioan, pentru cei mai comozi, mai cârcotași, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-i pregăti pe credincioși să-L cunoască pe Dumnezeu. Deși ea se adresează în primul rând călugărilor (p. VIII), în realitate, sunt vizați toți creștinii, pentru că „în Biserica ortodoxă socotim că nu există o linie de separație netă între viața monahului și viața creștinească în general. Fiecare este dator să se silească să se înalțe cât mai mult spre idealul desăvârșirii; fiecare e dator să lupte pentru curățirea de patimi și pentru dobândirea virtuților, care culminează în dragoste”189. Ceea ce surprinde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în timpul rugăciunii, Stăniloae se apleacă asupra metodelor isihaste transmise prin câteva texte anterioare: este vorba despre Pseudo-Hrisostom (data acestei mărturii rămâne incertă, putând merge până către secolul al XI-lea), Pseudo-Simeon Noul Teolog 223(la puțină vreme după primul), Nichifor Monahul și Grigore Sinaitul (ambii trăitori în secolul al XIII-lea). În aceste texte, tehnica rugăciunii inimii e descrisă destul de exact, diferențele între cele patru mărturii reducându-se la câteva detalii, pe care Stăniloae le are în vedere 224. Este vorba
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
purificată. Dar nu asta e problema. Se știe că și Ieronim s-a lovit de aceeași bună și sfântă inerție atunci când a trebuit să traducă psalmii. Până la urmă, tot după LXX i-a lăsat, pentru că așa pătrunseseră în sufletul fiecărui monah sau credincios. Îi tradusese și după ebraică, dar versiunea aceasta n-a prins deloc. Problema sunt celelalte lecturi, care nu fac parte din zestrea colectivă, lecturi pe care un credincios le ascultă o dată sau de două ori pe an, la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nimeni. Dar se vedea lămurit că invidia, pofta de clevetire și chiar alte păcate lumești se puteau prea bine adăposti și sub straiele călugărești. Că ce altceva le putuse mâna pe acele maici împotriva ei?... Venea altădată pe la mănăstire fostul monah și scriitorul Damian Stănoiu, își aminti maica Agripina, întrerupându-și firul istoriei cu necazurile ei de acum. Venea, stătea, se uita dus pe gânduri la cuvioasele monahe și tăcea, dar odată intrase-n vorbă cu ea și voise să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de către Tudor Arghezi. Este vorba despre faptul că arhimandritul, împreună cu alt arhimandrit, Dionisie Lungu, fuseseră trimiși de mitropolie la poliție, arestați și apoi expediați la Mânăstirea Căldărușani. Vina lor era, conform lui Arghezi, că prin gazeta lor bisericească săptămânală, Glasul Monahilor, se luptau "împotriva unui lucru indiferent din punctul de vedere al cadavrului; nu primeau cremațiunea, înființată de curând pentru cei ce preferă viermilor cenușa"41. În acest context, acuzele nefondate ale preotului Marin C. Ionescu împotriva celebrului doctor Mina Minovici
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
unui lucru indiferent din punctul de vedere al cadavrului; nu primeau cremațiunea, înființată de curând pentru cei ce preferă viermilor cenușa"41. În acest context, acuzele nefondate ale preotului Marin C. Ionescu împotriva celebrului doctor Mina Minovici, publicate în Glasul Monahilor, constituiseră motivul arestării celor doi. Arghezi arăta că această gazetă era inofensivă, fiind "vândută în tren și tramvaie", dar avea meritul că mai critica, fondat, neregulile din mânăstiri și din mediul preoțesc. Însă alt element îi părea de neînțeles lui
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
orice firmă comercială la Parchet și la Poliție când îi fuge un funcționar. Nu se teme mitropolia că procedeul o descalifică și pentru funcțiunea de umbră pe care o mai exercită autoritatea ei?"42 Din nefericire, cercetarea colecției revistei Glasul Monahilor pe anul 1928 nu confirmă prezenta lui Șerboianu în paginile acesteia, ceea ce necesită pe viitor o nouă investigație pentru a confirma sau nu afirmațiile lui Arghezi. În 1929, Șerboianu pleacă într-o călătorie mai lungă de studii, ce a cuprins
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
potrivit pentru exprimarea unor atitudini radicale, acesta desemnând un tip special de gladiator din Roma antică, recunoscut pentru combativitatea și implicit agresivitatea sa. Pe de altă parte, sub acest pseudonim am identificat o serie de intervenții apărute în revista Glasul Monahilor, la sfârșitul deceniului trei al secolului al XX-lea. Câteva dintre acestea iau în discuție tematica incinerării, criticând în termeni vehemenți deschiderea crematoriului din București. De pildă, primul dintre acestea era publicat în martie 1928, la puțin timp după deschiderea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
confirmări ferme am preferat să nu includ aceste articole în prezenta ediție, deși este posibil ca Șerboianu să fi fost autorul lor. În orice caz, ținând cont de atitudinea sa anti incinerare exprimată deja în 1909, chiar dacă articolele din Glasul Monahilor ar fi fost publicate de către el, o asemenea situație n-ar schimba datele esențiale ale problematicii: inițial, Calinic Popp Șerboianu a respins cu violență practica arderii cadavrelor, pentru ca apoi s-o susțină, devenind un punct de sprijin al mișcării cremaționiste
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
el, o asemenea situație n-ar schimba datele esențiale ale problematicii: inițial, Calinic Popp Șerboianu a respins cu violență practica arderii cadavrelor, pentru ca apoi s-o susțină, devenind un punct de sprijin al mișcării cremaționiste din România. Cercetarea revistei Glasul Monahilor nu oferă informații despre cine anume a fost acest Mirmillo și despre posibila sa suprapunere cu figura arhimandritului. Astfel, rămâne o enigmă faptul că, imediat după deschiderea crematoriului Cenușa, se republica în Glasul Monahilor articolul anticremațiune din 1909 semnat de către
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cremaționiste din România. Cercetarea revistei Glasul Monahilor nu oferă informații despre cine anume a fost acest Mirmillo și despre posibila sa suprapunere cu figura arhimandritului. Astfel, rămâne o enigmă faptul că, imediat după deschiderea crematoriului Cenușa, se republica în Glasul Monahilor articolul anticremațiune din 1909 semnat de către Șerboianu, cu numele său complet, pe când intervențiile lui Mirmillo nu lasă indicii că ar fi vorba despre aceeași persoană. Întrebarea se pune firesc: de ce Șerboianu ar fi utilizat un pseudonim pentru a exprima poziții
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care condamna explicit practica arderii cadavrelor. Ea a fost scrisă la 1910, în momentul când era diacon la Capela Ortodoxă Româna din Paris, și datorită relevanței sale, ca limpezime în imaginea evocată și simbolurile aferente, a fost republicată în Glasul Monahilor, în plin scandal ocazionat de deschiderea crematoriului Cenușa în 1928116. Mai târziu, odată cu adeziunea sa la cauza cremaționistă, Calinic Popp Șerboianu explica motivația intervenției sale prime. Pe undeva situația sa de schimbare a taberei se asemenea cu cea a lui
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a lui Șerboianu în mișcarea cremaționistă din România i-a dus critici vehemente din mediul ortodox al vremii. Practic atitudinea pro cremațiune a acestuia a determinat ca întreaga sa activitate de dinainte să fie ștearsă, fiind extrem de puternic stigmatizat. Glasul Monahilor l-a avut in centrul atenției, situație care nu trebuie să surprindă deoarece această revistă a fost cea mai vehementă voce din presa de orientare ortodoxă împotriva cremațiunii. Prima parte a studiului său dedicat relației dintre cremațiune și religia creștină
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
surprindă deoarece această revistă a fost cea mai vehementă voce din presa de orientare ortodoxă împotriva cremațiunii. Prima parte a studiului său dedicat relației dintre cremațiune și religia creștină, publicat în numărul inaugural a revistei Flacăra Sacră, făcea ca Glasul Monahilor să-l "taxeze" în termeni radicali. Șerboianu era considerat un "derbedeu", un "amărât", care s-a apucat, "pentru parale", "să facă teorie", adică să arate că "religia creștină nu poate fi împotriva cremațiunii"203. Glasul Monahilor îl amenda prompt, considerându
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Sacră, făcea ca Glasul Monahilor să-l "taxeze" în termeni radicali. Șerboianu era considerat un "derbedeu", un "amărât", care s-a apucat, "pentru parale", "să facă teorie", adică să arate că "religia creștină nu poate fi împotriva cremațiunii"203. Glasul Monahilor îl amenda prompt, considerându-l "un sâmbraș al Satanei", care nu ar fi meritat atenția dacă nu ar fi invocate onoarea și cinstea în justificarea intervenției sale. Pentru a dovedi contrariul afirmațiilor sale, Glasul Monahilor publica pe două coloane opinia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fi împotriva cremațiunii"203. Glasul Monahilor îl amenda prompt, considerându-l "un sâmbraș al Satanei", care nu ar fi meritat atenția dacă nu ar fi invocate onoarea și cinstea în justificarea intervenției sale. Pentru a dovedi contrariul afirmațiilor sale, Glasul Monahilor publica pe două coloane opinia arhimandritului anti cremațiune din 1909 și cea pro cremațiune din decembrie 1934, demascând astfel pe "amarnicul înșelător". Concluzia la această întâmplare amenda nu doar poziția arhimandritului, ci și lipsa de reacție a forurilor conducătoare ale
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
credințele! Înțelegeți neobrăzarea cu care stă de vorbă cu "Biserica", prețuiți-i spiritul concesiv și "admirația" pe care o mărturisește față de "spiritul ei conservator"!... Așa se întâmplă când conducătorii bisericii au altceva de făcut..."204. Câteva luni mai târziu, Glasul Monahilor critica vehement activitatea pro-cremațiune a arhimandritului, încadrând-o ca propagandă ce urmărea "silirea" populației de a-și incinera decedații. Șerboianu era considerat un "obișnuit colaborator" al revistei Flacăra Sacră, "care a intrat în slujba crematoriului, prohodind cenușa morților"205, în ciuda
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
populației de a-și incinera decedații. Șerboianu era considerat un "obișnuit colaborator" al revistei Flacăra Sacră, "care a intrat în slujba crematoriului, prohodind cenușa morților"205, în ciuda interdicțiilor Bisericii Ortodoxe Române. Pentru a demonstra o dată în plus inconștiența arhimandritului, Glasul Monahilor îi republica articolul anti cremațiune a acestuia din 1910. Prin urmare, această nouă intervenție din revistă asupra lui Șerboianu nu proba decât inconsecvența, dar, mai ales, lipsa sa de credibilitate : "Acum, cititorii noștri, cred că se vor lumina destul în urma
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
destul în urma celor publicate de acest inconștient, spre a ocoli acest cuptor satanic, păstrând legea și obiceiurile adevărat creștine orânduite și păstrate de Biserica noastră ortodoxă"206. După cum aflăm din aceiași publicație, Calinic I. Popp Șerboianu nu a fost singurul monah ce intrase în tabăra cremaționiștilor. Cel de-al doilea era Nifon Ianculescu, care la un moment dat ajunsese pe la mânăstirea Bogdana. Atât Șerboianu, cât și Ianculescu erau aspru criticați în Glasul Monahilor pentru faptul că "slujeau" la crematoriu. Preluând informații
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Calinic I. Popp Șerboianu nu a fost singurul monah ce intrase în tabăra cremaționiștilor. Cel de-al doilea era Nifon Ianculescu, care la un moment dat ajunsese pe la mânăstirea Bogdana. Atât Șerboianu, cât și Ianculescu erau aspru criticați în Glasul Monahilor pentru faptul că "slujeau" la crematoriu. Preluând informații din "revista de propagandă Flacăra Sacră" se nota faptul că societatea Cenușa primise subvenții "grase" de la toți primarii Bucureștiului, încă de la înființarea sa din 1923. Mai mult, crematoriul era înzestrat cu o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dea dosarul lui Ianculescu "soc. "Cenușa", pentru ca administratorii noului sistem de călătorie pe lumea cealaltă, să știe cine le dă binecuvântarea ultimă"209. Șerboianu este pomenit, în termeni foarte critici, și într-un articol publicat în 1933 tot în Glasul Monahilor de către Ioan (Irineu) Mihălcescu, la aceea oră decan al Facultății de Teologie Ortodoxă din București 210. Semnificativ este faptul că această poziție se înregistra înainte apariția revistei Flacăra Sacră. Mihălcescu, ceva mai târziu viitor Mitropolit al Moldovei, intervenea în tematică
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Țăranilor și Flacăra Sacră. Titlul acestei ediții reproduce titlul celui mai consistent studiu asupra cremațiunii aparținând arhimandritului, apărut în Flacăra Sacră, începând din decembrie 1934. Este posibil ca Șerboianu să mai fi publicat încă câteva articole asupra tematicii în Glasul Monahilor, dar am preferat să nu le includ în prezenta ediție deoarece această informație nu a putut fi confirmată, deocamdată. Am menționat însă textele respective în studiul introductiv al acestei ediții. Am păstrat notele de subsol originale. Sublinierile din text aparțin
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pentru totdeauna, mai cu seamă că noi suntem o mână de oameni. Rămâi cu bine, dragă prietene și așteaptă, că-ți voi scrie mai multe întâmplări de pe aici care să te uimească și să te minuneze. 25 Aprilie 1910 (Glasul Monahilor, 5, 115, 5 februarie 1928, pp. 1-2). Cremațiunea și religia creștină Cremațiunea și religia creștină [I] Lupta înverșunată ce s-a dat și se dă încă împotriva cremațiunii sau a arderii trupurilor celor morți, ne amintește fără să vrem spiritul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Vânători de oameni", Cultura Poporului, VIII, 234, 17 iunie 1928, p. 2. Popp Șerboianu, Calinic I., "Două congrese de intelectuali", în Cultura Poporului, VIII, 240, 1 august 1928, p. 1. Popp Șerboianu, Calinic I., "Crematorul. Scrisoare din Paris", în Glasul Monahilor, 5, 115, 5 februarie 1928, pp. 1-2. Piconșer (Calinic I. Popp Șerboianu), "Cremațiunea și religia creștină", în Flacără Sacră, 1, I, 1934, p. 7 Popp Șerboianu, Calinic I., "Cremațiunea și religia creștină. O privire generală asupra bisericii", în Flacăra Sacră
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]