3,149 matches
-
Îi plăcea să-și pună piesele În scenă la acesta din urmă, care era de asemenea favoritul regelui stăpânul nostru, mare amator de teatru ca și soția sa, regina, doña Isabel de Bourbon. Treaba e că iubirea de teatru a monarhului nostru, ahtiat după aventuri tinerești, se răsfrângea - clandestin - și asupra celor mai frumoase actrițe ale acelei perioade, cum a fost cazul Mariei Calderón, La Calderona, care i-a dăruit și un fiu, numit tot don Juan de Austria ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care Îi plăceau. Iar prezența În după-amiaza aceea a unor membri ai gărzii regale pe scări, fără uniformă dar părând a fi de serviciu, putea indica așa ceva. Spionam cu toții ferestrele de deasupra, sperând să-i descoperim ori pe tânărul nostru monarh, ori pe regină; Însă nu-i recunoșteam În chipurile aristocratice care din când În când se apropiau de jaluzele. În schimb Îl văzurăm pe Lope Însuși, pe care publicul Începu să-l aplaude cu Însuflețire când apăru sus, la etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
prima oară trăsăturile pale, părul blond și ondulat pe frunte și la tâmple, și gura aceea cu buza de jos groasă, tipică prinților din Casa de Austria, neacoperită Încă de mustața țanțoșă pe care avea s-o arboreze mai târziu. Monarhul nostru era Îmbrăcat În catifea neagră, cu jabou plisat și apretat, cu bumbi sobri de argint - ascultând primul de decretul de austeritate Împotriva luxului Curții, pe care tocmai Îl promulgase -, ținând neglijent În mâna-i palidă și fină, cu vene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Ce s-a Întâmplat atunci aparține deja Istoriei. Martorii povestesc că la catul de sus unde se aflau, incognito firește, regele, principele de Wales, Buckingham și suita lor de gentilomi, toți priveau Înfruntarea plini de interes, dar cu sentimente amestecate. Monarhul nostru, cum e și natural, era nemulțumit de acea nerușinată Încălcare a ordinii publice În augusta-i prezență, deși aceasta era ceea ce se numește oficioasă, nu oficială. Însă, pe de altă parte, fiind tânăr, curajos și plin de spirit cavaleresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o mănușă pe jos. Iar asta, la un om care a domnit patruzeci și patru de ani fără să ridice În public nici măcar dintr-o sprânceană În fața neprevăzutului și fără a i se clinti un mușchi pe față, arăta În ce măsură monarhul celor două lumi fusese În după-amiaza aceea, la Corral del Príncipe, pe punctul să se piardă cu firea. Pecetea și scrisoarea Strigătele gărzilor spaniolă, burgundă și germană schimbându-se la porțile Palatului ajungeau până la Diego Alatriste prin fereastra deschisă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de duce decât peste doi ani, se afla deja În cel de-al doilea al investirii sale cu Încrederea deplină a suveranului. Ministru favorit al regelui, era Grande de Spania, iar puterea lui, la treizeci și cinci de ani, era imensă. Tânărul monarh, mai Înclinat spre petreceri și vânători decât către pârghiile guvernării, era un instrument orb În mâinile sale; iar cei care i-ar fi putut face umbră erau de-acum inofensivi sau morți. Foștii lui protectori, ducele de Uceda și fray
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
atunci, din lume. Ne putem ușor imagina sentimentele lui Diego Alatriste văzându-se Înaintea atotputernicului favorit, În Încăperea aceea vastă unde, În afară de covor și masă, unicul ornament consta dintr-un portret al răposatului rege, don Filip al Doilea, bunicul actualului monarh, care atârna deasupra unui mare șemineu stins. Cu atât mai mult cu cât recunoscuse În personajul acela, fără urmă de Îndoială și fără cine știe ce efort, pe cel mai Înalt și mai solid din cei doi mascați din cursul primei nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Daniel Cristea-Enache Când monarhul moare de bătrânețe și de urât, nimeni și nimic nu-l mai poate opri pe vlăstarul sângeros, care ajunge să ni-l facă mai simpatic pe Vlad Dracul. Acum câțiva ani, în suplimentul ,Litere, Arte & Idei" al ziarului ,Cotidianul", Dan
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
romanul istoric și cel de dragoste vor reține interesul cititorului. Cartea nu are adâncime. Perspectiva ei se lasă imediat ghicită, la suprafața unor întâmplări neobișnuite, rulate într-un tempo specific. Personajele centrale (Afonso al IV-lea, regele Portugaliei și Algarvelor, monarhul înțelept și stoic, prințul Pedro, fiul său, ușuratic și degrabă vărsătoriu de sânge, Constancia de Peńafiel, nevasta clorotică vârâtă cu de-a sila, din rațiuni de stat, în așternutul tânărului armăsar lusitan, Inčs de Castro, galițiana, ,mătrăguna cu ochi alunecoși
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
sadicul până la demență Pedro, nu pare mai breaz. După ce iubita i-a fost omorâtă din poruncă regală, el dezlănțuie un război civil, luptând luni de zile împotriva propriului tată și, o dată ajuns în închisoare, mușcându-și mâinile de turbare. Când monarhul moare de bătrânețe și de urât, nimeni și nimic nu-l mai poate opri pe vlăstarul sângeros, care ajunge să ni-l facă mai simpatic pe Vlad Dracul. Prin comparație, acesta din urmă pare un despot puțin cam sever, dar
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
murit înainte de a urca pe tron, iar recordul de căsătorii deținut de fratele său Henry, care a început cu văduva fratelui său, a părut un act de sfidare. Aceste detalii ar putea să explice tendința - manifestată în ultimele trei secole - monarhilor britanici de a se căsători în intimitate, în capele regale. Monarhii europeni nu par a avea însă astfel de reticențe. Atunci când Henry al IV-lea, rege al Franței, s-a căsătorit cu Marie de Medici la Florența, în 1600, extravaganța
Căsătoria prinţului William, la 66 de ani de la cea a lui Hitler, într-o catedrală cu ghinion () [Corola-journal/Journalistic/70189_a_71514]
-
de fratele său Henry, care a început cu văduva fratelui său, a părut un act de sfidare. Aceste detalii ar putea să explice tendința - manifestată în ultimele trei secole - monarhilor britanici de a se căsători în intimitate, în capele regale. Monarhii europeni nu par a avea însă astfel de reticențe. Atunci când Henry al IV-lea, rege al Franței, s-a căsătorit cu Marie de Medici la Florența, în 1600, extravaganța banchetului de nuntă a intrat în legendă. Bernardo Buontalenti, sculptor și
Căsătoria prinţului William, la 66 de ani de la cea a lui Hitler, într-o catedrală cu ghinion () [Corola-journal/Journalistic/70189_a_71514]
-
de familia Middleton. Potrivit estimărilor apărute în presa britanică, nunta regală va costa circa 100.000 de lire sterline. Însă ambele familii își permit să acopere această sumă. Regina Angliei ocupă locul al 12-lea în topul celor mai bogați monarhi din lume, cu o avere estimată la 450 de milioane de dolari, potrivit revistei Forbes. La rândul lor, părinții lui Kate Middleton, Carole și Michael - o fostă însoțitoare de bord și un fost pilot de linie - au devenit milionari după ce
Căsătoria prinţului William, la 66 de ani de la cea a lui Hitler, într-o catedrală cu ghinion () [Corola-journal/Journalistic/70189_a_71514]
-
a limbii franceze. Adolescent, în prima clasă liceală, am recunoscut, din primul minut de rulare a filmului, cine era regele Vodeniei, poposit la Paris pentru semnarea unui însemnat tratat comercial, dar nu numai pentru asta. Autorul reproducea cu fidelitate masca monarhului Carol al II-lea, cu masculina-i mustață și fluturătoa-rea-i mantie. Ochii-i jucau după frumoasele parizience - pe care le cunoștea prea bine - mai cu seamă după soția primului ministru, un bărbat ventripotent care conducea tratativele - președintele republicii afla câte ceva
Din Vodenia în Molvania by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7377_a_8702]
-
și fluturătoa-rea-i mantie. Ochii-i jucau după frumoasele parizience - pe care le cunoștea prea bine - mai cu seamă după soția primului ministru, un bărbat ventripotent care conducea tratativele - președintele republicii afla câte ceva despre ele, din ziare. O comedie, desigur, falnicul monarh fustangiu își seducea victima, aceasta, surprinsă de soțul ultragiat în brațele cuceritorului cădea în genunchi și se exprima într-o românească grăbită: "Ce era să fac?" - sau pe aproape. În final toată lumea era mulțumită, monarhul încheiase un tratat catastrofal pentru
Din Vodenia în Molvania by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7377_a_8702]
-
ziare. O comedie, desigur, falnicul monarh fustangiu își seducea victima, aceasta, surprinsă de soțul ultragiat în brațele cuceritorului cădea în genunchi și se exprima într-o românească grăbită: "Ce era să fac?" - sau pe aproape. În final toată lumea era mulțumită, monarhul încheiase un tratat catastrofal pentru țara lui, dar nu se plictisise, Franța adorată mai punea un ban la ciorap, președintele republicii potolea mânia primului ministru, aducându-i aminte că datoria e înainte de toate. Pe atunci se mai trimitea corespondență pe
Din Vodenia în Molvania by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7377_a_8702]
-
După ceremoniile de la Patriarhie și Palatul Regal cu ocazia Anului Nou, monarhul participa la slujba săvârșită de patriarh cu prilejul praznicului Bobotezei. Că și la Nașterea Domnului, presa centrală acorda spații largi desfășurării ceremoniei de Boboteaza. Boboteaza avea o mare însemnătate pentru cultura orașului și tocmai de aceea se pregătea cu mare
Cum se sărbătorea Boboteaza pe vremea Regelui - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/67537_a_68862]
-
acorda spații largi desfășurării ceremoniei de Boboteaza. Boboteaza avea o mare însemnătate pentru cultura orașului și tocmai de aceea se pregătea cu mare fast. Presă vremii insistă mai mult asupa detaliilor organizatorice și a fastului ceremoniei. La finalul întregii procesiuni monarhul era cel care aruncă crucea în apă, un gest simbolic păstrat încă din cele mai vechi timpuri. Iată cum descrie Nicolae Iorga o astfel de procesiune." După slujba, s-a format un cortegiu, în frunte cu regele și principele moștenitor
Cum se sărbătorea Boboteaza pe vremea Regelui - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/67537_a_68862]
-
mici inexactități, lui Gogol! Într-atît de profundă era amărăciunea scriitorului marginalizat, încît i se năzărea pe de o parte suprapunerea întocmai a cazului său peste cel al autorului Sufletelor moarte, iar pe de alta reîncarnarea în omnipotentul Stalin a unui monarh luminat din alte vremuri, precum Regele Soare. Cutremurător de nerealist în aparență, nu omitea totuși o declarație sarcastică a demnității proprii: "În spațiul necuprins al literelor rusești din U.R.S.S. sunt unicul lup singuratic. Am fost sfătuit să-mi vopsesc
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
avocat francez. În timpul acesta al neîmplinirii politice dar și în prima parte a mandatului de la Elysée, François Mitterrand a ajuns să disprețuiască presa. Aversiunea față de ziariști își avea rădăcinile în atitudinea acestora față de Mitterrand, pe care îl descriau drept un monarh. Se umplea de furie când citea astfel de rânduri. Eternul consilier a lui Mitterrand, care l-a servit timp de 20 de ani, Jacques Attali, povestește într-o carte biografică a fostului președinte de republică un episod care a întărit
De ce disprețuia François Mitterrand presa by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/78362_a_79687]
-
din convingere, și abia apoi din obligație universitară. Potrivit liberalului fugit din țară în 1946, monarhia se numără printre acele lucruri vechi care nu sunt defel vetuste, ci singura formă de organizare statală care conferă omului condiția unei demnități sociale. Monarhul este centrul națiunii și sursa mistică a unității ei, iar o conștiință națională nu poate fi durabilă decît în prezența unei familii regale care să reprezinte simbolul mariajului dintre masă și Dumnezeul în care ea crede. Departe de a fi
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
suprapersonală (divină), iar din partea plebei, fiorul demnității sacre, trăsături cu neputință de găsit în regimul republican. Cînd ajunge la republică, Fărcășanu este fără măsură. Nimic nu i se pare mai dăunător în privința degradării firii omenești decît republica. O societate fără monarh este un organism acefal, un vierme plat tîrîndu-se metameric acolo unde îl împinge istoria, căci simbolul regal, încărcătura lui afectivă, acea rădăcina mistică a autorității care face ca un rege să inspire altceva decît un președinte de republică, simbolul acela
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
descendent, dinspre spirit către materie. Așa se face că dragostea avea drept temei spiritul divin, iar năzuința de comuniune a oamenilor izvora din dorința de unire cu Dumnezeu. Și cum orice realitate cerea o explicație venită de sus în jos, monarhul era reprezentantul lui Dumnezeu pe pămînt, biserica era mireasa lui Hristos, și pînă și feuda, latifundiul aflat în posesia unui nobil, era o prelungire a vrerii divine. Și la fel cu amorul: împreunarea trupurilor cerea un principiu superior din a
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
rezultatelor aproape definitive, anunțate în noaptea de vineri spre sâmbătă de Ministerul de Interne. Acest referendum, primul din timpul domniei regelui Mohammed VI, care a preluat puterea în 1999, consolidează competențele premierului și Parlamentului, păstrând proeminența politică și religioasă a monarhului. Rezultatul pozitiv al scrutinului este considerat de observatori ca deja "obținut". Deschis pentru peste 13 milioane de marocani, scrutinul s-a desfășurat până seara în 40.000 de birouri de vot înființate, inclusiv în Sahara occidentală. Cherkaoui a considerat că
Maroc: Peste 98 la sută dintre alegători au votat la referendum în favoarea proiectului de revizuire a constituţiei () [Corola-journal/Journalistic/60181_a_61506]
-
-lea de Monaco, se va căsători anul acesta cu dra Charlene Wittstock, în cadrul unei ceremonii de stat la care vor participa, în numele Familiei Regale a României, Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu al României. În Europa, ultimul monarh care s-a căsătorit în timpul domniei a fost, la 19 iunie 1976, Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei. Așadar, ca primă căsătorie de Stat de atunci, este de așteptat un ceremonial fastuos. [caption id="attachment 79545" align="aligncenter" width
Monaco - o viziune devenită realitate () [Corola-journal/Journalistic/60183_a_61508]