347 matches
-
afecțiunea lui pentru Carol a fost o greșeală și s-a dovedit fatidică în ultimă instanță. Iorga era loial față de Palat întrucît considera Coroana drept un bastion în fața politicianismului egoist al partidelor politice. Se punea problema: era oare Iorga un monarhist sau pur și simplu era palatist? Răspunsul lui a fost că nu era nici una, nici alta, ci "regalist"! A explicat că a încercat să fie un slujitor dezinteresat al Coroanei pentru binele comun. Coroana era simbolul națiunii. Într-un editorial
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
nostalgia pentru trecutul preindustrial grav amenințat de realitățile secolului al XX-lea. El gîndea în spiritul naționalismului integral, sinonim cu Ortodoxia și cu "românul autentic", țăranul. Legiunea îl definea pe Eminescu drept "marele precursor al mișcării legionare". Codreanu a fost monarhist pînă la capăt, în ciuda conflictelor serioase de mai tîrziu cu Carol al II-lea. Din moment ce naționalismul era sinonim cu Ortodoxia (sau, mai curînd, cu mistica ortodoxă), el considera națiunea ca un tot, punînd mare accent pe țărani și pe muncitori
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
el s-a ales cu o parte din proprietățile „Casei regale” și cu palatul în care și-a semnat încă o dată actul de abdicare, iar noi ne-am ales cu prințul Duda. Nu m-am numărat din capul locului printre monarhiști, deși, în 1971, când am publicat eu volumul Inima reginei, nu mai scria nimeni despre regina Maria. Nu sunt nici antimonarhistă. Uneori m-am gândit că poate ar fi fost mai bine ca scaunul de la Cotroceni să fie ocupat, ca să
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
discursului cât ținuta ei excentrică de amazoană. Exaltata adeptă a schimbărilor sociale deschisese și un birou în care se analizau contestații ale celor acuzați și arestați, a salvat și pe bani și gratis pe mulți acuzați drept dușmani ai revoluției, monarhiști. După tăvălugul terorii, Parisul se răsfăța în petreceri și dezmăț. Thérèse ce, între timp se căsătorise cu comisarul Jean Lambert Tallien și devenise doamna Tallien, dădea tonul modei în saloanele pariziene și în propriul salon prin vestimentație și bijuterii. Vedetele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
acordă importanță în ideologia nazistă și nu este folosită decît după 1930 de către două grupări pur și simplu conservatoare: una creată de juristul catolic-autoritar Carl Schmitt care impune în 1931-1932 expresia totale Staat, cealaltă fiind legată de "conservatorii populari" (creștinii monarhiști). Cf. J.-P. Faye, Langages totalitaires, Paris, Hermann, 1972, p.269-275 și 377-390. 364 Prefața la A. Hitler, Mon combat, Paris, Nouvelles Éditions latines, 1933, p.11. 365 L. Kolakowski, L'Esprit révolutionnaire, Paris, Complexe, 1978, p.104. 366 L.
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
evident? De securiști, pentru compromiterea Casei Regale Române. "L-a convins pe Rege să se vândă lui Iliescu pentru a-și recupera proprietățile, a fost ambasadorul at large al lui Năstase și acum vrea să compromită complet ultimele speranțe ale monarhiștilor, nu vezi că-i agent dublu?" este, de regulă, discursul acestor atoateștiutori, inflexibili apărători ai neprihănirii românești, modulat în diverse registre. Cum - la o asemenea brutală și necuviincioasă insinuare - niciun membru al Casei Regale nu ar avea cum să se
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
secolul al XIX-lea. Pentru liberalismul românesc, ideea a mai fost pusă în evidență cu ocazia episodului de la 4 martie 1871, când "liberalii radicali au renunțat la [...] tactica revoluționară și opțiunile democratice și republicane, acceptând formula liberală clasică-reformiști oligarhici și monarhist constituțională"314. Un spor de autoritate pe seama instituției monarhice este susținut de georgiști și în articolul intitulat Monarhism și democrație 315, în care este analizat raportul între democrație, Constituție și monarhie. Autorul ia în discuție situația în care apar conflicte
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Fustel de Coulanges ori Psyche de Erwin Rohde, mai degrabă decât Imperialismul, stadiul suprem al capitalismului. Așa cum l-am cunoscut eu, părintele meu n-avea nici o înclinare spre tematica și problemele de stânga. Liberal în concepții, umanist și - ca român - monarhist, el se va fi interesat totuși pe vremuri de acestea, va fi nutrit cândva idei de stânga, dacă s-a apucat și a tradus integral în tinerețe (ofițer fiind!), din franceză, ABC-ul comunismului de Buharin, traducere al cărei manuscris
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
care au întârziat organizarea Republicii până în 1875. În ultimii ani de viață, aflat sub protecția papei Leon al XIII-lea, își continuă atacurile atât asupra dreptei, cât și asupra stângii, pierzând orice credit politic. Postum i se publică Memoriile unui monarhist. Este autorul Legii Falloux ă1850) asupra libertății învățământului, lege foarte favorabilă bisericii, pe care V. Hugo o denunță ca pe o „capcană clericală“. FONTENELLE, BERNARD LE BOVIER DE ăRouen, 1657- Paris, 1757). Nepot de soră al lui Corneille. Partizan, alături de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
pe lângă inventarul lexical monosemic, ilustrat de termeni precum: administrație, advocatură, alegeri, ambasadă, cadastru, carantină, cesiune, confederație, congres, consiliu, consorțiu, constituție, consulat, decret, protocol, retrocedare, rezoluție, electori, tranzacție, suzeranitate, sufragiu, subvenție ș.a. cuvinte ca liberalism, burghezie, conservator, reacționar, amovibil, fiziocrați, germanofil, monarhist, reformă, remaniere, utilitarism, tiranie ș.a. dobândesc sensuri variate, în funcție de contextele lingvistice în care apar și de intențiile discursive ale jurnalistului. 5.2.1. Semie, polisemie și ambiguitate Analiza semantică a publicisticii eminesciene are în vedere statutul mesajului publicistic, variantă a
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Sau poate revoluționar? Puțin înainte de Februarie, el a cunoscut închisoarea, a stat mult timp în exil. După alegerea sa, jură credință Republicii, constituie un guvern esențialmente conservator și pare a fi astfel omul Partidului ordinii, format din moderați și din monarhiști, ca Thiers. Partidul ordinii triumfă în alegerile legislative din 13 mai 1849, în timp ce republicanii moderați suferă o înfrîngere dureroasă. Dar noua Adunare conține totuși o minoritate de democrați-socialiști, "montagnarzii". Polarizarea vieții politice se accentuează după revolta din 13 iunie și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
din 31 mai 1850 restrînge net sufragiul și reduce numărul alegătorilor de la 9 milioane la mai puțin de 7 milioane (pentru a fi alegător trebuie să domiciliezi trei ani în regiunea respectivă, ceea ce lovește mai ales mîna de lucru mobilă). Monarhiștii speră atunci o restaurație, dar divizarea dintre legitimiști, fideli contelui de Chambord, și orleaniști conduce la eșec. În același timp, "Prințul-Președinte" cîștigă masele prin călătoriile sale în provincie și își consolidează autoritatea. Neputînd obține, în termenii Constituției, un al doilea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
delimitîndu-le în același timp, a individului, a presei, a sufragiului, a reprezentării naționale, a guvernului care este emanația acesteia, constituie platforma opoziției liberale. 24. Republică parlamentară și laicitate (1870-1914) Născută din revoluția de la 4 septembrie 1870, Republica triumfă asupra conservatorilor monarhiști. Ea reunește democrația politică, regimul parlamentar și laicitatea. Cu sfîrșitul secolului, se afirmă ascensiunea socialismului. A III-a Republică se naște în plină dramă. Războiul continuă, dus de guvernul Apărării naționale, compus din deputați republicani de Paris. Începînd din 18
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pentru capitală și pentru marile orașe din provincie, Lyon, Marsilia, Toulouse, care au cunoscut și ele efemere Comune. Victoria republicanilor. Restaurația monarhistă pare imposibilă după refuzul contelui de Chambord, pretendentul legitimist, de a adopta drapelul tricolor cerut de orleaniști. Divizați, monarhiștii trebuie să continue să se încreadă în Thiers. Legea Rivet din 31 august 1871 organizează puterile acestuia: el este în același timp șef al guvernului și președinte al Republicii. El obține evacuarea din teritoriu a germanilor încă din 1873, grație
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pacifistă, ea pare de acum încolo garanția stabilității. Prin călătoriile sale în provincie, Gambetta contribuie la difuzarea unei veritabile pedagogii a sufragiului universal, pentru a cîștiga satele de partea Republicii. Dar, cînd Thiers se pronunță în noiembrie '72 pentru Republică, monarhiștii îl constrîng la demisie (24 mai 1873). Adunarea desemnează pentru președinția Republicii pe mareșalul Mac-Mahon, simptizant legitimist. Condus de fapt de ducele de Broglie, un orleanist, guvernul adoptă o politică de "ordin moral", conservatoare, antirepublicană și clericală, pe care o
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
limitate de către Senat, de inspirație conservatoare. Ales de colegii electorale în care Franța rurală este suprareprezentată (fiecare comună are un mare elector), Senatul numără 300 de membri, dintre care 75 sînt "inamovibili", aleși pe viață de către Adunarea națională, apoi cooptați. Monarhiștii nu-și pierdeau speranța în faptul că aceste instituții ar fi putut avea cîndva în fruntea lor un monarh constituțional. Criza din 16 mai. Alegerile legislative din 1876 conferă majoritate republicanilor, care triumfă în special în est, sud-est și în
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în 1887, republican dar belicos, neliniștește guvernul, care-l scoate la pensie. Boulanger poate atunci să-și construiască o carieră politică triumfală prin jocul alegerilor parțiale. Deviza sa "dizolvare, Constituantă, revizuire" îi reunește pe nemulțumiți: radicali, iacobini, naționaliști cerînd revanșa, monarhiști sperînd restaurația, bonapartiști autoritari. Născut la stînga, boulanjismul, un timp, menține echivocul, dar glisează rapid la dreapta. El marchează apariția unui naționalism de dreapta antiparlamentar. Dar Boulanger nu știe să-și exploateze succesul și mișcarea sa regresează după ianuarie 1889
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
avut totuși adversari crînceni. Partizani ai "reculegerii", Clemenceau și radicalii se ridică în 1885 împotriva "acestor expediții coloniale care ne iau aurul nostru și cel mai bun sînge al nostru", slăbesc armata necesară pentru apărarea națională, sînt contrare "drepturilor omului". Monarhiștii avansează motive analoge. Dar, de la începutul secolului, starea de spirit este cu totul alta. La putere, radicalii au asigurat continuitatea politicii coloniale. Mult timp ostilă, dreapta naționalistă ajunge să o susțină: "Iubesc Marocul, scrie Maurice Barrès în 1912, pentru ca el
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cât și prin funcție, să protejeze poporul și să respecte vechile libertăți și drepturile acordate prin hrisoave, iar această îndatorire face parte din obligația față de lege și față de Dumnezeu. Ca urmare, teoria absolutistă a lui Hobbes a devenit indezirabilă pentru monarhiști. Pe de o parte, ea nu corespundea strategiei regaliștilor de a ajunge la o înțelegere cu parlamentul, pentru a se reîntoarce în Anglia. Pe de altă parte, teoria lui Hobbes avea un caracter subversiv cu privire la forma de legitimare a monarhiei
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
prin mam? din Malesherbes (ministrul lui Ludovic al XVI-lea, care l-a ap?raț pe rege �n timpul procesului acestuia, �nainte că el �nsu?i s? sf�r?easc? pe e?afod �n timpul Terorii). Tocqueville se definea că monarhist ?i liberal ?i se aliase, f?r? entuziasm, cu Ludovic-Filip la 1830. �n acest fel avea s? profite de rela?iile cu ministerul juști?iei pentru a ob?ine foarte repede (mai 1831) autoriza?ia de a efectua o c
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
naționale în timpul celui de-al doilea război mondial. În 1936, regimul fascist s-a implicat în Spania în cea mai importantă intervenție din perioada interbelică. A doua Republică Spaniolă era sfâșiată de războiul civil dintre republicanii anticlericali socialiști și naționaliștii monarhiști sprijiniți de biserică, conduși de Francisco Franco și mișcarea lui fascistă Falange Española. Italia a trimis avioane, arme și peste 60.000 de soldați în ajutorul naționaliștilor spanioli. Războiul a ajutat la instruirea trupelor italiene în condiții de lupte reale
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
1990-1991, în societatea românească s-a exprimat în repetate rânduri, mai ales în unele cercuri intelectuale, ideea că menținerea republicii ar reprezenta o rămânere în paradigma comunistă și că revenirea la monarhie ar fi semnul întoarcerii la "tradiția democratică interbelică". Monarhiștii au invocat nulitatea absolută a actului de abdicare de la 30 decembrie 1947. Adversarii lor au spus că urcarea pe tron a lui Mihai I s-a făcut fără respectarea dispozițiilor constituționale, la 6 septembrie 1940, de aceea domnia lui a
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
protectorul" Heydrich, unul dintre înalții demnitari ai nazismului și unul dintre cei mai feroci slujitori ai acestuia. În Iugoslavia unde rezistența a căpătat un caracter de masă, partizanii comuniști ai lui Tito, începînd din 1943, au luat-o înaintea luptătorilor monarhistului Mihailovitch, numiți Cetnik. Cu ajutorul anglo-americanilor, ei au eliberat țara în toamna lui 1944. În Grecia, opoziția sălbatică dintre machizarzii comuniști și rezistenții monarhiști sau republicani s-a transformat în 1944 într-un adevărat război civil. În Polonia, s-a constituit
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
un caracter de masă, partizanii comuniști ai lui Tito, începînd din 1943, au luat-o înaintea luptătorilor monarhistului Mihailovitch, numiți Cetnik. Cu ajutorul anglo-americanilor, ei au eliberat țara în toamna lui 1944. În Grecia, opoziția sălbatică dintre machizarzii comuniști și rezistenții monarhiști sau republicani s-a transformat în 1944 într-un adevărat război civil. În Polonia, s-a constituit din 1940, o armată internă, susținută de guvernul din exil de la Londra. Aceasta nu a întîrziat să intre în opoziție față de rezistența comunistă
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
societate, iar istoria joacă un rol important în acest context deoarece cu cât aceste conflicte durează mai mult timp, cu atât sunt mai greu de depășit. Prezența unor astfel de conflicte justifică nivelurile ridicate de centralizare din Franța bătăliile dintre monarhiști și republicani și dintre clericali și anticlericali au creat un asemenea climat de suspiciune în țară încât niciun guvern central nu era pregătit să permită o porție consistentă de autonomie locală. Astfel, liberalii pot deveni campionii centralizării deși poate cu
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]