352 matches
-
într-un decor exotic, în ambianța fascinantă a Atenei, unde impresionantele mărturii ale Antichității se opun constant realităților și practicilor moderne. Un tânăr român, delegat al Băncii „Dacia Romană”, sosește în capitala Greciei chiar în momentul izbucnirii războiului civil dintre monarhiști, susținători ai regelui Constantin, și republicani, conduși de Venizelos. Societatea e scindată, conflictele izbucnesc la tot pasul, opțiunile politice tulbură relațiile dintre oameni. Din această cauză, el nu își poate rezolva problemele, în schimb o cunoaște pe tânăra și frumoasa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
cât și prin funcție, să protejeze poporul și să respecte vechile libertăți și drepturile acordate prin hrisoave, iar această îndatorire face parte din obligația față de lege și față de Dumnezeu. Ca urmare, teoria absolutistă a lui Hobbes a devenit indezirabilă pentru monarhiști. Pe de o parte, ea nu corespundea strategiei regaliștilor de a ajunge la o înțelegere cu parlamentul, pentru a se reîntoarce în Anglia. Pe de altă parte, teoria lui Hobbes avea un caracter subversiv cu privire la forma de legitimare a monarhiei
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
din Georgia după anexarea țării lor de către URSS* în primăvara anului 1921; lideri menșevici care editează, la Berlin, Curierul socialist, difuzat în URSS până la sfârșitul anilor 1920; socialiști revoluționari ca Alexandr Kerenski; anarhiști ca Volin și Mahno, refugiați în Franța; monarhiști sau liberali ca Pavel Miliukov. Emigrația rusă se răspândește în lumea întreagă: în Cehoslovacia, Iugoslavia, Bulgaria, Polonia, Germania - Berlinul devine unul din marile sale centre, și aici apar numeroase cărți și periodice -, țările baltice, Franța, China. în Franța, figura fostului
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
italieni și de germani, războiul civil îi opune pe rezistenți puterii colaboraționiste. Dar în 1943, el izbucnește și în sânul Rezistenței, când șefii militari comuniști - kapetanios -, împotrivindu-se politicii de alianță a PC grec (PCG), îi atacă pe rezistenții naționaliști, monarhiști, democrați sau socialiști. Capitularea italienilor, în septembrie 1943, le permite „căpitanilor” să intre în posesia unor mari cantități de armament și să instaureze propria lor putere absolută în regiuni întregi. în decembrie 1944, PCG încearcă să declanșeze insurecția la Atena
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dispune în 1941-1942 decît de poziții teoretice, fără efect asupra realităților: Frontul național și acțiunea armată revendicate nu mai există decît pe hîrtie. Dar frontul proiectat se deschide unor largi sectoare, fasciștilor decepționați, inclusiv celor din rîndurile armatei sau a monarhiștilor. În vara anului 1942, greve cu caracter revendicativ au loc la Torino și Milano sub impulsul partidului comunist, într-o mișcare antifascistă. În martie 1943, uzinele Fiat se înscriu la rîndul lor în această mișcare care, extinzîndu-se, implică aproape 300
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
se întoarce spre partidul socialist 29 și spre partidul de acțiune, moștenitor al Giustizia e Liberta, cu care încheie un acord. Această înțelegere se integrează în sînul unui comitet de eliberare națională, structurare definitivă a mai multor tentative anterioare. Un monarhist îi asigură președinția și el regrupează PCI, democrați-creștinii, partidul liberal, partidul socialist și partidul de acțiune. Fiecare dintre părți are deci o realitate autonomă și, hotărîre capitală, regula unanimității constrînge la o concertare permanentă. Fără a evita șocurile și tensiunile
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Mereu neliniștit, incitant și agresiv, Unamuno a creat o operă variată, contradictorie, caleidoscopică și inedită, ceea ce i-a derutat pe exegeți, care l-au considerat, rând pe rând, catolic, protestant, ateu raționalist, mistic, existențialist, vitalist, pragmatist, iar ca orientare politică: monarhist, republican, socialist 4. De fapt, Unamuno a fost mereu conștient de contradicțiile sale, fie în timp ce le cultiva, fie după aceea, considerând că "biografia intimă a filosofilor, a celor care au filosofat, ocupă [din păcate] un loc secundar. Și totuși, această
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
20 simpatia pentru o Dinastie de origine germană și încrederea să în misiunea modernizatoare a Prințului moștenitor. Monarhia reprezenta pentru Gusti terenul fertil pentru ridicarea națiunii române alcătuită în cea mai mare parte a ei din țărani. Dinastia este pentru monarhiști axa în jurul căreia elementele națiunii s-au mișcat de-a lungul istoriei: cultură, biserica, familia, comunitatea. Monarhia simboliză regimul unității, al tradiției și al ordinii politice 13. În anii '30 Gusti va fi consecvent cu convingerea să că Regele joacă
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
125 de voturi pentru și 40 contra (comuniști și jumătate socialiști). Camera de Luxemburg a ratificat cu 46 de voturi pentru și 4 contra (comuniști). În Italia, tratatul a fost aprobat de către comisiile parlamentare, în ciuda opoziției comuniștilor, socialiștilor, neo-fasciștilor și monarhiștilor, dar ratificarea a fost întârziată pentru reglementarea problemei Trieste. Soarta tratatului depindea acum de ratificarea de către Franța. Procedura de ratificare a culminat cu "scandalul C.E.A.", care inflamase spiritele liderilor politici francezi. Guvernele franceze succesive nu au înaintat tratatul imediat
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
1990-1991, în societatea românească s-a exprimat în repetate rânduri, mai ales în unele cercuri intelectuale, ideea că menținerea republicii ar reprezenta o rămânere în paradigma comunistă și că revenirea la monarhie ar fi semnul întoarcerii la "tradiția democratică interbelică". Monarhiștii au invocat nulitatea absolută a actului de abdicare de la 30 decembrie 1947. Adversarii lor au spus că urcarea pe tron a lui Mihai I s-a făcut fără respectarea dispozițiilor constituționale, la 6 septembrie 1940, de aceea domnia lui a
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
ceilalți membri când sunt de față” în ordinea: Regele, Voievodul Mihai, Regina-Mamă Maria, „Maiestatea Sa Elena”, Principele Nicolae și Ileana. Regele a primit tot ce i-a propus patriarhul. Acceptarea pomenirii Principesei Elena cu titlul de Maiestate menținea speranțele tuturor monarhiștilor, cu excepția sa, într-o împăcare Carol-Elena. Marți, 15 iulie. La Vălenii de Munte se pune piatra fundamentală a palatului moștenitorului tronului. La solemnitate urmau să participe regele Carol, Principesa Elena, oameni politici. Acțiunea fusese inițiată de N. Iorga, care voia
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
mai multă credibilitate României În Occident. O evoluție de tip spaniol, de la dictatură, prin rege, la democrație. S-a pus În evidență și firea echilibrată a regelui Mihai, de care ar fi avut atâta nevoie o Românie dezechilibrată. Românii Însă, monarhiști până la 1947, deveniseră Între timp republicani convinși. Nimic de mirare: comunismul le-a Întors pe toate! Probabil că un referendum nu ar fi dat mai mult de 10-15% În favoarea monarhiei. De aceea, reacția lui Iliescu pare lipsită de măsură; el
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
României? Paradoxal, regele a fost servit mult mai bine de Iliescu decât de Constantinescu. Mulți au văzut În el un antidot la Iliescu. Odată Înlăturat acesta de la putere, regele nu mai prezenta prea mare interes (exceptând, firește, nucleul dur al monarhiștilor, care nu este Însă prea numeros). Pentru Mihai I a urmat un declin lent. Și vârsta a fost pentru el un handicap. Ca și faptul că din căsătoria sa cu Ana de Bourbon-Parma s-au născut cinci fete, și nici un
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În diverse grade, unii chiar asimilați. țiganii „autentici“ vorbesc Încă țigănește. Și-au păstrat obiceiurile și legile. Încă funcționează o „justiție țigănească“, paralelă cu justiția țării. Ascultă de propriii lor conducători. Într-o Românie republicană, au rămas, În felul lor, monarhiști: au un „rege“, și mai au și un „Împărat“! În ultimul deceniu, s-a petrecut și printre ei o diferențiere importantă. Majoritatea trăiesc În sărăcie și, mai ales, În condiții primitive de cultură și igienă. În sate, casele lor mizerabile
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
denumirea în G.P.U. (Administrația Politică a Statului) fără a-și modifica principiile sau metodele de acțiune. Începând din 1926, G.P.U., reorganizat în 12 secții, a acționat în străinătate cu următoarele misiuni: - extinderea razei de acțiune împotriva emigranților albi (monarhiști), în vederea anihilării acestora; - organizarea centrelor de spionaj și a rețelelor informative în cât mai multe state; - pregătirea, în colaborare cu Kominternul, declanșării unei revoluții sovietice mondiale; - supravegherea și pedepsirea agenților bolșevici din țară și din străinătate care au trădat sau
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
1873; la sfîrșitul anului, Dieta federală a decis să rupă relațiile diplomatice cu Sfîntul Scaun. Noua constituție federală din 1874 conținea articole discriminatorii în materie confesională 4. Franța, în primii ani ai celei de-a III-a Republici, dominate de monarhiști, putea apărea ca o excepție în acest ansamblu stăpînit de un sindrom anticlerical. Caracterul singular al acestor ani ai "Ordinii morale", aflate sub autoritatea mareșalului Mac-Mahon, a luat sfîrșit în 1879 odată cu victoria electorală a republicanilor, care a adus în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
martori și aproape țipă: Dumneavoastră ați văzut totul... Ce să vedem? Un mic accident... Disperat, cel cu hainele ude de bere, răcnește la chelner: Aici este un cuib de vipere, adică de regaliști. Vă vin eu de hac la toți. Monarhiștii dracului! Ce eficientă metodă are Dorin Robu! Cît ai zice "zdrang" o halbă în cap și a și făcut încă cinci regaliști. Trăiască Regele! P. S. Din motive lesne de înțeles n-am vrut să-l botez, adică să-i pomenesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ancestrale, intereselor particulare, apartenenței lor. Există la omul nostru, dincolo de reflexul legitimist, o mistică a naturalului și a trăitului (care se regăsea atunci la celălalt pol, la Sorel și Berth, acești intelectuali antiintelectualiști de extremă stîngă). Ceea ce îl scandalizează pe monarhistul catolic este faptul că "opinia poate determina ființa unei societăți", și nu Evanghelia sau ierarhia condiției și a nașterii. Omenească, prea omenească revoluție. Ceea ce Cochin numește "socializarea gîndirii" era cunoscut de Biserica catolică de o mie de ani. El se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
lase - pe toate - întredeschise. Ca să iasă sau să reintre, după împrejurări. Omul de marmeladă reprezintă cea mai odioasă lăbărțare - ideatică și morală. Îi prefer pe ultramonarhiști, ultranaționaliști, ultraliberali, ultrastângiști celor care vor să fie, în același timp (sau succesiv) și monarhiști, și naționaliști, și liberali, și stângiști. Într-un fanatic poți lovi ca într-un sac de box rigid, cu iluzia că te bați sportiv, într-un ring. Cum să lovești însă în omul de marmeladă? Pumnul s-ar afunda într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Și Ghiță a decretat că nu e niciun obstacol, ne va cununa chiar el și după aceea eu să fac bine să mă duc la Harvard, și chiar așa s-a întâmplat până la urmă. Ei erau apropiați și pentru că erau monarhiști și pentru legătura cu tatăl lui Andrei, din tinerețe. IV. Cât a reușit anticomunismul ? Restaurația și mersul tranziției • Propaganda fesenistă anti‑ maghiară • Transilvania subiectivă • Restituirile, o cauză pentru eternitate • Președintele care a dezamăgit V.A. : Deși suntem la a patra
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Fustel de Coulanges ori Psyche de Erwin Rohde, mai degrabă decât Imperialismul, stadiul suprem al capitalismului. Așa cum l-am cunoscut eu, părintele meu n-avea nici o înclinare spre tematica și problemele de stânga. Liberal în concepții, umanist și - ca român - monarhist, el se va fi interesat totuși pe vremuri de acestea, va fi nutrit cândva idei de stânga, dacă s-a apucat și a tradus integral în tinerețe (ofițer fiind!), din franceză, ABC-ul comunismului de Buharin, traducere al cărei manuscris
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
care au întârziat organizarea Republicii până în 1875. În ultimii ani de viață, aflat sub protecția papei Leon al XIII-lea, își continuă atacurile atât asupra dreptei, cât și asupra stângii, pierzând orice credit politic. Postum i se publică Memoriile unui monarhist. Este autorul Legii Falloux ă1850) asupra libertății învățământului, lege foarte favorabilă bisericii, pe care V. Hugo o denunță ca pe o „capcană clericală“. FONTENELLE, BERNARD LE BOVIER DE ăRouen, 1657- Paris, 1757). Nepot de soră al lui Corneille. Partizan, alături de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
teamă activitățile naziste la Viena... Ambasadorul Germaniei, instalat la vila Wolkonsky de cînd înfrîngerea din 1918 îl exilase din Capitoliu, era baronul Neurath 221 care urma să ajungă ministrul Afacerilor Externe, protector al Boemiei și să fie condamnat la Nürnberg. Monarhist convins, foarte priceput în materie de diplomație, păstra o atitudine rezervată, stînd deoparte. Franța nu-l mai avea pe Barrère. După Beaumarchais, care urma să-și sfîrșească zilele în post (ca ambasador la Roma, n.t.), Palatul Farnese cunoștea pe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Franța întreținea relații normale. "N-am tolerat niciodată ca republicanii spanioli să organizeze la Biaritz și de-a lungul Pirineilor centre conspirative, în ciuda atacurilor pe care le-am suportat chiar în parlament. Acum nu tolerez un asemenea lucru nici pentru monarhiștii italieni, refugiați la noi". Asupra statutului italienilor din Tunisia, Laval avea în vedere acordarea unui răgaz de 15 ani pentru naționalitatea franceză. Pe scurt, în expunerea sa, restrînsă, dar substanțială, Laval îmi rezumă tot ceea ce peste patru ani, în 1935
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Statele Unite, corporațiile au fost angajate de mai bine de 150 de ani într-un proces de restructurare a regulilor și instituțiilor de guvernare pentru ca acestea să convină intereselor lor. [...] America s-a născut dintr-o revoluție împotriva puterii abuzive a monarhiștilor britanici. Carta corporatistă a fost un instrument instituțional al acelor abuzuri. Corporațiile statuate erau utilizate de Anglia pentru a menține controlul asupra economiilor coloniale. Pe lângă asemenea corporații binecunoscute, ca de exemplu, Compania Indiilor de Est și Compania Golfului Hudson, multe
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]