294 matches
-
concept al absolutului: "singura existență reală e aceea a conștiinței". Ei sunt hipersensibili, amplificând semnificația unui gest, a unei priviri, a unui cuvânt până la proporțiile unei catastrofe. Inadaptați superior, intelectuali intransigenți într-o luptă continuă cu ordinea socială, afacerismul, politicianismul, mondenitatea, ei sunt spirite care vizează absolutul și trăiesc drame de conștiință. Eroii sunt învinși de propriul lor ideal, singurul supraviețuitor fiind Ștefan Gheorghidiu. Autorul substituie protagonistului-narațiunea la persoana I - și, deseori, replicile personajelor exprimă concepțiile și opiniile lui Camil Petrescu
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
și creator al unei formule narative deosebite. Continuitatea cu primul roman este evidentă mai întâi în sfera preocupărilor: se regăsește și aici același interes polemic pentru drama intelectualului român trăind într-o societate dominată de interese meschine, afacerism, politicianism și mondenitate. Camil Petrescu este cel care, prin opera lui, contribuie la sincronizarea literaturii române cu literatura europeană, prin aducerea unor noi principii estetice, ca autenticitatea, substanțialitatea, relativismul și prin crearea personajului intelectual lucid și analitic, de poetică modernă a romanului. Camil
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
din partea compozitorilor de muzică sacră, a produs adevărate capodopere de artă, însă din punct de vedere funcțional liturgic, acestea, fără îndoială, erau nepotrivite. Charles Burney a fost unul dintre numeroșii „muzicologi” care au criticat muzica sacră a timpului său datorită mondenității acesteia: Eu nu numesc orice oratoriu, misă sau motet modern „muzică de biserică”, întrucât aceleași compoziții, cu cuvinte diferite, ar fi mai potrivite pentru scenă. Prin „muzică de biserică”, înțeleg numai compozițiile severe, pur vocale, al căror merit constă în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
mă aflu la operă. Într-un cuvânt, aici se găsea reunit tot ceea ce face parte din teatru: entrée, simfonii, minuete, rigaudons, arii pentru o singură voce, duete, coruri, acompaniamente de tamburi, trompete, corni, oboaie, viori, flaute. O adevărată capodoperă a mondenității. Și astfel de mărturii sunt foarte multe. 5.4 Enciclica „Annus qui”, de Benedict al XIV-lea Pe parcursul secolului al XVIII-lea, abuzurile s-au înmulțit: abandonarea cântecului latin medieval, invazia muzicii teatrale și instrumentale; superficialitatea și mondenitatea execuțiilor exhibiționiste
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
capodoperă a mondenității. Și astfel de mărturii sunt foarte multe. 5.4 Enciclica „Annus qui”, de Benedict al XIV-lea Pe parcursul secolului al XVIII-lea, abuzurile s-au înmulțit: abandonarea cântecului latin medieval, invazia muzicii teatrale și instrumentale; superficialitatea și mondenitatea execuțiilor exhibiționiste (afirmarea soliștilor vocali și a instrumentiștilor); înlocuirea textelor liturgice oficiale (precum Gloria sau Pater noster) cu altele neaprobate; cântecul confuz și precipitat al psalmilor; lipsa de atenție a clericilor în timpul rugăciunii și în cor etc. În mod evident
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
trebuie deschis numai în prezența autorităților țării dumitale și a reprezentantului guvernului britanic... Aproape am terminat. Intuiam corect și nu sânt deloc surprins că momentele voioase în care îți alcătuiești testamentul coincid perfect cu cele de maximă curiozitate, privind jocul mondenităților, al rezultatelor sportive și al precarității tuturor ideologiilor artistice viitoare... Transmite-le tu încîntătoarelor noastre prietene că sânt mai plin ca oricând, de toate simțămintele puternice, în unele chestiuni gingașe, ce le privesc... și despre care nu-mi vine să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fără nimic șocant, încît la nevoie i s-ar fi găsit o stare civilă, ținea cu deosebire să-și lărgească relațiile. Madam Pomponescu-mamă avea instinctul vieții mondene și aplica un protocol strict. Madam Pomponescu-soție aspira după agitația marii existențe. Exercițiul mondenității era destul de consolidat la Pomponești, din nefericire pe un spațiu îngust. Firește, în casa lui Pomponescu veneau miniștri, deputați, intelectuali, însă intrau pentru notorietatea lui Pomponescu, nu din obligații intime. Lucrul se constata îndată ce Pomponescu ieșea din minister, când frecvența
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
curent toate problemele, dintre care unele erau în curs de lichidare încă de sub ministeriatul antecesorului. Pentru Gaittany, schimbarea titularului reprezenta o modificare neglijabilă, întrucît era aranjat cu toți ministeriabilii posibili. De aci încolo, existența lui Pomponescu se cheltui numai în mondenități și reuniuni, cu o neglijare aproape totală a ministerului (lucru ce convenea sub toate raporturile guvernului). Pleca cu suita în provincie sub pretext de inspecții și se lăsa cu plăcere invitat la banchete, unde făcea confesii personale și evoca oameni
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fată în profil și în gest hieratic, alergând parcă în vijelie cu părul suflat de vânt. Asta era Pica. Ioanide plănuise vitraliul pentru biserică, însă de când Cioarec devenise sfântul oficial acolo, renunțase la ideea primă. Acum se poate înțelege substratul mondenității lui Ioanide și a Elvirei. De fapt, ei dădeau recepții în memoria Pichii și contau pe surpriza la intrare și ieșire, când vitraliul, puternic luminat de lumina electrică, cădea în atenția musafirilor. Atunci puteau face o aluzie cât de mică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
elementelor fantastice, am putut observa faptul că acest autor utilizează și elemente de origine balcano-orientală, în jurul cărora construiește cu ușurință celelalte elemente. Caragiale nu poate fi caracterizat printr-o simplă etichetare, tocmai datorită multitudinii elementelor abordate, de la teme legate de mondenitate și până la tematici legate de existența unor alte planuri, in interiorul planului reprezentat de către lumea reală, ceea ce dovedește extraordinara sa capacitate de adaptare, atunci când abordează o temă nouă. Fără îndoială, Caragiale alături de Eminescu și Creangă a reprezentat un moment de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
am plătit. Prima oară am făcut-o în liceu. Aveam 17 ani, mergeam la petreceri, dar în același timp citeam Schuré, Bergson... Brusc, mi s-a părut, pe temeiuri culturale, că e cazul să ascetizez, să suprim orice formă de mondenitate. M-am tuns aproape complet, am apărut așa la școală, am lăsat să se înțeleagă că practic o formă de virtuozitate și rezultatul a fost că am făcut o bronhopneumonie, care atunci nu era puțin lucru și care m-a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e aproape clandestin, fiind interzis complet după 1983. Nobilul joc abia e evocat în Mitică Popescu de Camil Petrescu și în două piese de Kirițescu, o dată sub forma ironică „bridge dansant”, pentru că se juca prost dar în lumea bună, ca mondenitate. Metoda lui Culbertson apare tradusă în românește în 1933. În afară de jocurile de cărți, literatura noastră atestă practicarea unor jocuri precum zarurile și tablele, chiar în societatea burgheză. Biliardul cu trei bile e frecvent din secolul XIX, când e citat de
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
scurtă perioadă; a fost unul dintre cei mai îndârjiți opozanți ai filozofiei grecești. Rigorismul excesiv l-a condus spre refuzul intransigent al diferitelor manifestări socio-religioase ale păgânismului, inclusiv de natură militară. În Oratio ad Græcos, 11, înșirând o serie de mondenități, în contrast cu spiritul său ascetic, autorul ne prezintă funcțiile militare drept glorii pământești inutile: Așadar, cum voi putea să admit o creație de tip fatalist, văzând asemenea slujitori? Nu vreau să domnesc, nu doresc să fiu bogat, am refuzat comanda militară
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
moștenitoare demni de un destin excepțional care se întrezărește. Prin faptul că este vorba despre un grup de fete și băieți de aceeași vârstă, informațiile inculcate își găsesc mai ușor locul. Odată cu învățarea bridge-ului, a dansului, se învață tehnicile mondenității. Toată finețea și subtilitatea vieții de salon este treptat inculcată copiilor, aceste cunoștințe nefiind, evident, o zestre ereditară. Este vorba despre stăpânirea tehnicilor dificile de prezentare, despre arta conversației, regulile vestimentare. Trebuie să știi mereu să fii în tonul potrivit
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
termen cu conotații aristocratice, este și el un eveniment monden. Golful, cu cele câteva cercuri foarte închise, ca cel de la Morfontaine, joacă un rol asemănător, cu o tendință identică spre profesionalizare și spre o popularizare care amenință, încă timid, aspectele mondenității. Sportul, o veche tradiție În 2003, Jacques-Henri Lartigue (1894-1986), fotograf consacrat astăzi, s-a aflat în centrul unei retrospective la centrul Georges-Pompidou [Astier, 2003]. Opera sa este dedicată propriei vieți. A compus cronica unei familii burgheze în o sută treizeci
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
neîncăpătoare, deoarece documentele păstrează o imagine înlocuită cu una pe care ea însăși și-a creat-o și pe care o ține sub control, iar caietele, pentru că nu are motive reale de revoltă adolescentină, conțin versuri nereușite, lamentări, texte copiate, mondenități. Ori aceste caiete nu se pot ridica la valoarea a ceea ce a devenit. Singur, autorul are dreptul de a decide imaginea finală a textelor sale. Varianta cea mai ilustrativă a unui text este cea asupra căreia autoarea consimte și este
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
incluzând scriitorii clasici, clerici, membri ai burgheziei, de cealaltă parte poeții galanți, spiritele mondene, "les beaux esprit de Paris".51 De altfel, ziarul în care Modernii și-au publicat scrierile se numea Le Mercure Galant, sugerând prin titlu ideea de mondenitate, de galanterie, saloanele pariziene fiind însuflețite la acea vreme de o reînvigorare a spiritului prețiozității. Privită sub acest aspect, Disputa pare să opună erudiției și venerabilității marilor clasici, superficialitatea și îndrăzneala unor "oameni de lume". Însă nu este întocmai așa
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ce impune o anumită diferențiere: "Pădure, Și nor, cer, și iad, și câmp, și rai, și loc și dor și Mare pier, voce" ("Dimensiuni") În "Bazarul cu vești" apare un personaj, "Glafira", o "Duduie" argheziană, boită, urâtă și ridicolă prin mondenitate. "S-a sfătuit cu doctorul Pepelea:/ Din șold, din fese-o să-i grefeze pielea." Tudor George face poezie din orice, și nu fără har, chiar dacă descoperim gestul și muzica minulesciană în poezia lui: "Dă-mi gura Ta cu imnul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Alexa Visarion nu ar părăsi partea de noblețe a lumii numită artă. Ca om de teatru, cineast și profesor, el a rămas și rămâne fidel unei credințe nobile, încăpățânate în valorile spiritului. Nici un dialog cu el nu e amenințat de mondenitate. Nici un răspuns nu glisează spre cotidian. Totul e legat de regie, de scenografie, de piese, de actori, de muzică sau pictură, de cinematografie, de întâlnirile care l-au marcat cu marile opere și cu marii făuritori de limbaj teatral, de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și autoimagine. Mistica "cetății" arată descoperite, pe parcursul întregului ciclu al Hallipilor, atît înflăcărarea lirică a celibatarei Mini, cît și cinismul unor rezidenți de ultimă generație, precum Ada Razu, doctorul Walter, sau Coca-Aimée, pentru care cucerirea unui chez soi în inima mondenității, în palatele zilei, pornește din pulsiune posesivă, echivalînd în unele cazuri cu o uzurpare de ordinul crimei simbolice. Echilibrate "cantitativ", aceste atitudini extreme vorbesc despre tiparul comun din care s-au născut. Orașul apare, în obsesia lui Mini, dublat de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
intimitate. Privite sub unghiul "legăturilor primejdioase", purtătoare ale energiei lucrului oprit, relațiile putînd fi înscrise simbolic în domeniul incestului îl introduseseră și pe Walter (cine ține minte că prenumele său este Marcel?) pe scena romanului, totuna cu scena strălucitoare a mondenității. Salema Efraim nu e doar o protectoare monstruoasă, temută subliminal. Generozitatea venală (matern-amoroasă) față de tînărul doctor îi asigură după moarte, punctată chiar de un pervertit respect, "loialitatea" celui care se lăsase strivit de autoritatea femeii: " Timpul anulase mînia de atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
definirii de sine: "Puțina lui sensibilitate fusese rezervată locurilor și lucrurilor, nu oamenilor." Atașamentul față de obiecte se deghizează, obișnuit, în plăcere estetică, dar frecvent se exprimă ca sinecdocă, implicînd desemnarea prin părțile "divizibile"-, a spațiului (decupat ca proprietate în teritoriul mondenității), a proprietății visate. Pentru Coca-Aimée, nu există frustrare mai puternică decît amenințarea cu "evacuarea", fie și temporară, din locul proaspăt dobîndit: "Aimée (...) fusese furioasă că e obligată a-și părăsi camera și plînsese; pe măsură însă ce desperarea ei egoistă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dispariția "bancheresei". Mod de a atenua, pentru conștiința sa, un trecut de bărbat întreținut, căsătoria cu Lenora apăruse în ochii lui Walter (într-o logică proprie însă) ca o soluție de onorabilitate, ca o reintrare în rîndul lumii, pe calea mondenității. Zece ani de trudnică practică medicală nu ar fi echivalat în cîștig promisiunea fabuloasă a Salemei acesta fusese, explicit, motivul reprezentînd pactul său dezonorant. "Reparația" pare a se produce printr-un matrimoniu în care doctorul responsabil și matur, pentru întîia
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
LA ANTON HOLBAN În crearea unei strategii romanești de anvergură, cel mai important loc pare să-l ocupe "condiția" lumii inventate. Marcel Proust a ales să reprezinte un univers evanescent, dar ascultînd de o întocmire monstruoasă în ramificațiile ei de mondenitate, univers în același timp curgător sub aripa timpului și stătător sub privirea halucinant trează, eterniza(n)tă, a analistului. A privi nestingherit lumea, cu toată lentoarea unui examen "rece, fără concesii", cum îl vedea Camil Petrescu, este un răgaz care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
râde de burghezie, de moravurile ei ipocrite și ridicole, înlătură vălul fals de respectabilitate și moralitate și intră în esența vieții burgheze. Un negustor, soția și slugile lui, un șef al poliției, un ziarist de viitor, o tânără doritoare de mondenități, acestea sunt cele șapte personaje pe care autorul le mișcă în scenă, le face să prindă viață și le descoperă în resorturile lor cele mai intime. Astfel, negustorul jupân Dumitrache Titircă, poreclit „Titircă Inimărea“, proprietar și chiristigiu, căpitan în garda
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]