1,789 matches
-
folosesc un etnonim propriu - și anume oirat sau "oirad", în limba mongolă. Unii cercetători presupun că acest etnonim ar putea fi o stîlcire a denumirii inițiale "dörvn öörd" care însemna “cei patru aliați”. (Probabil inspirați de această denumire, alte grupuri mongole s-au autodenumit odinioară "döcin monggol" (döcin însemnînd “patruzeci”), Strămoșii oiraților trăiau preponderent în provinciile Djungaria și Amdo din vestul Chinei de astăzi. Stepele europene au fost mereu mai mănoase decât cele asiatice mulțumită unui grad de umiditate atmosferică mai
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
grup supranumit odinioară "Dörvn öörd" făceau parte și triburile "bargut", "buzav", "kerait" și "naiman". Oirații au în comun istoria, geografia, cultura și limba cu mongolii răsăriteni și în diverse perioade au fost conduși de aceiași lideri, în cadrul cîte unui hanat mongol mai mare, fie că hanii erau oirați sau mongoli estici. Kalmîcii au sosit în partea europeană a stepelor euro-asiatice în 1630. Ținuturile însă erau louite și aparțineau hoardei tătarilor "nogai". În cele din urmă, puterea nou sosiților i-a determinat
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
deși, în practică, aceștia erau plasați strategic în tot Imperiul. Datorită lui Vasile al II-lea, Imperiul Bizantin a atins apogeul său pentru următoarele patru secole. Războaiele bizantino-arabe au scăzut în intensitate în momentele în care turcii și diverși invadatori mongoli au devenit o nouă amenințare pentru ambele tabere aflate în conflict. Începând cu secolele al XI-lea și al XII-lea conflictele bizantine s-au transformat în războaiele bizantino-selgiucide cu turcii selgiucizi. După înfrângerea în fața turcilor de la Manzikert în 1071
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
selgiucizi. După înfrângerea în fața turcilor de la Manzikert în 1071, Imperiul Bizantin și-a restabilit poziția sa de superputere în Orientul Mijlociu cu ajutorul cruciaților din Europa de Vest. Între timp, conflicte majore arabe au fost Cruciadele și mai târziu s-au axat împotriva invaziilor mongole, în special invazia Hoardei de Aur și a lui Timur. Pe parcursul celei de a doua cruciade, Baldwin al III-lea a asediat Ascalon în 1153, astfel încât Regatul Ierusalimului a fost capabil să avanseze în Egipt și să ocupe pentru scurt
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
(în limbile mongola: "Altan Orda"; tătara: "Altın Urda"; turcă: "Altın Orda";; rusă: "Золотая Орда") a fost un stat mongol - iar mai tarziu turcic - care ocupă întinse teritorii din Rusia, Ucraina și Kazahstan, stat apărut după dezmembrarea Imperiului Mongol și anii 1240. În perioada de maximă putere, teritoriul Hoardei de Aur ocupă cea mai mare parte a Rusiei Europene, de la
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
auriu al hanului. Deși a fost foarte vehiculată în lucrările științifice ale secolului al XIX-lea, această ultimă teorie este considerată mai puțin demnă de încredere. Nu există înregistrări în documentele istorice anterioare secolului al XVII-lea (după dispariția statului mongol), care să ateste numele Hoarda de Aur pentru acest stat. Documentele mai vechi fac referire la Ulus Gioci (sau Giuci), adică tribul purtând numele liderului Giuci. Unii istorici preferă să folosească un alt nume Hanatul Kîpceak, numele fostului hanat cuman
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
istorici preferă să folosească un alt nume Hanatul Kîpceak, numele fostului hanat cuman, al cărui teritoriu coincidea în proporție considerabilă cu cel al Hoardei de Aur, care i se considera „moștenitor” de iure. Înainte de moarte, Genghis Han a împărțit Imperiul Mongol între cei patru fii ai săi. Giuci, cel mai în vârstă murise în momentul decesului părintelui sau, iar cele mai vestice posesiuni mongole și Rusia sudică au fost împărțite între fiii lui: Bătu (Hoarda Albastră (estică)) și Orda (Hoarda Albă
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
Hoardei de Aur, care i se considera „moștenitor” de iure. Înainte de moarte, Genghis Han a împărțit Imperiul Mongol între cei patru fii ai săi. Giuci, cel mai în vârstă murise în momentul decesului părintelui sau, iar cele mai vestice posesiuni mongole și Rusia sudică au fost împărțite între fiii lui: Bătu (Hoarda Albastră (estică)) și Orda (Hoarda Albă (vestică)). Bătu a reușit să preia controlul asupra moștenirii teritoriale a lui Orda și a cucerit litoralul nordic al Mării Negre, incluzând în forță
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
și Ungaria (bătăliile de la Legnița și de la Muhi). În 1241, Marele Han Öghedei (au Ogotai, Ugotai) a murit în Mongolia, iar Bătu a ridicat asediul Vienei pentru a se întoarce în Mongolia, pentru a-și cere drepturile la moștenire. Armatele mongole nu au mai ajuns niciodată atât de departe în vest. În 1242, Bătu și-a stabilit capitala la Sarai, pe malul cursului inferior al fluviului Volga. La scurt timp după acest moment, Hoarda Albastră s-a împărțit, fratele mai tanar
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
s-a împărțit, fratele mai tanar al lui Bătu, Șaiban, a înființat propria hoarda la vest de Munții Ural, de-a lungul râurilor Obi și Irtîș. Populația Hoardei de Aur era un amestec de populații vorbitoare de dialecte turcești și mongoli, dar și populații subjugate, de tip slav, iranic și fino-ugric. O parte însemnată din populația mongola s-a turcizat repede, pierzându-și identitatea etnolingvistica mongola. Numai aristocrația militară și-a păstrat tradițiile mongole și limba. Stăpânul suprem al Hoardei era
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
de populații vorbitoare de dialecte turcești și mongoli, dar și populații subjugate, de tip slav, iranic și fino-ugric. O parte însemnată din populația mongola s-a turcizat repede, pierzându-și identitatea etnolingvistica mongola. Numai aristocrația militară și-a păstrat tradițiile mongole și limba. Stăpânul suprem al Hoardei era hanul, ales de kurultai (sau "kuriltai"), dintre urmașii lui Bătu Han. Prim-ministrul era tot de etnie mongola, fiind numit "prințul prinților", ori "beqler-beq" (sau begler beg). Miniștrii săi erau vizirii. Guvernatorii locali
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
cel Negru din Iaroslavl, care și-a stabilit sediul lângă Sarai, si Alexandr Nevski, cneazul Novgorodului, frate de cruce cu succesorul lui Bătu că han, Sartak. Deși Novgorodul nu a recunoscut niciodată suzeranitatea Hoardei de Aur, un corp de oaste mongol i-a sprijinit pe novgoredeni în bătălia de pe gheață. Negustorii Saraiului întrețineau un negoț foarte profitabil cu cei genovezi din coloniile de la țărmul Mării Negre, Soldaia, Caffa și Azak. Mamelucii Egiptului (de origine cumana, adică kîpceacă) erau aliații și cei mai
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
de charter orașului de Bolesław fiul lui Ducelui Henric I. Henric a ridicat un castel de piatră la Krosno, unde a murit în 1238 și în care văduva sa, Hedwig de Andechs s-a refugiat în anul 1241 la invazia mongolă în Europa. Când Ducatul Wrocław a fost în cele din urmă împărțit în anul 1251, orașul a devenit parte al nou creatului Ducat Głogów sub Conrad I. Orașul și-a schimbat deseori tutela administrativă, astfel, cândva, a fost dat ca
Krosno Odrzańskie () [Corola-website/Science/297941_a_299270]
-
pe cale de dispariție bustul din locuința doctorului a fost dus afară înainte de a fi spart fanaticul obstinat opus realității adept al unei idei sectare al unui mod aberant de comportare sau al unei superstiții harnașamentul și îmbrăcămintea ușoară a cavaleristului mongol contrasta cu armura grea și imobilismul cavalerului european orașul a fost pur și simplu prea mare pentru a fi mutat la sfârșitul acestui termen regele a fost liber să numească înlocuirea cu altcineva primele părți ale unui răsad care apar
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
drepturile de editare altui utilizator sau unui grup de utilizatori poalele lucrate din pânză albă învrâstată din loc în loc sunt lungi până aproape de glezne medicii chinezi erau excelenți observatori clinici pacienții erau supuși la examene medicale amănunțite despre personalitatea hanului mongol au circulat diferite versiuni și legende el adoră furtișagurile dar este împotriva uciderii altor persoane curenții verticali care apar atunci când aerul mediteranean se ridică produc adesea furtuni spre deosebire de soțul și de soacra ei ea nu a fost agreată de către presă
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
înființând orașul Riga, Letonia în 1201. Eforturile lor în Lituania au fost temporar oprite prin înfrângerea Bătăliei de la Saule în 1236, dar ordinele de armate creștine au continuat să reprezinte o amenințare. Țara a fost supusă, de asemenea, invaziei Imperiului Mongol. Un tratat cu Galiția-Volînia, semnat în 1219, este considerat, de obicei, prima dovadă concludentă că triburile din zona baltică s-au unit ca răspuns la aceste amenințări. Semnatarii tratatului cuprindea douăzeci de duci lituanieni și o ducesă văduvă; se specifică
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
1251, Mindaugas a fost de acord să fie botezat și să cedeze controlul asupra unor terenuri din vestul Lituaniei, în schimbul recunoașterii ca rege de către Papa Inocențiu al IV-lea. Papa a urmat bun venit Lituaniei creștine ca bastion împotriva amenințărilor mongole; la rândul său, Mindaugas a solicitat intervenția Papei în conflictele lituaniene desfășurate cu ordinele creștine. La data de 17 iulie 1251, Papa a semnat două edicte papale importante. Unul dintre acestea a poruncit episcopului de la Chełm să-l încoroneze pe
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
rebeliunii nobiliare ce și-au contestat autoritatea, astfel, profitând de context, Mircea a încheiat un nou tratat secret cu regele Poloniei împotriva regelui maghiar în 1403. În 1402, în Bătălia de la Ankara, Baiazid I este învins și capturat de oastele mongole ale lui Timur Lenk. Criza Ungariei și capturarea dușmanului otoman au fost factori decisivi pentru că Mircea să se afirme pe plan internațional, implicându-se în luptele pretendenților pentru tronul otoman, sprijinindu-l pe Musa Celebi. Și-a extins autoritatea asupra
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
1983) a fost prezentat la mai multe festivaluri internaționale, unde a făcut o figură bună. Filmul „Kafr Kassem” a luat "Marele Premiu la Festivalul de la Cartagina" in 1974. Filmul istoric „Aventura”, a cărui acțiune se desfășoară în Bagdad, înaintea invaziei mongole, a fost un succes de box office în mai multe țări arabe și a rulat în Franța. Prin ecranizarea câtorva romane arabe celebre au rezultat filme ca “Soarele într-o zi înnourată”, “Noaptea șacalului”, “Ambarcația”. 1973 1974 1975 1981 1983
Cinematografia siriană () [Corola-website/Science/330941_a_332270]
-
greacă atrag implicarea ungurilor, care, cu consimțământul papei, au atacat Țaratul vlaho-bulgar în jurul anului 1230 și în 1238. După campania din 1230, Ioan Asan al II-lea pierde teritoriile nord-dunărene, iar regele Ungariei înființează banatul Severinului în Oltenia. După invazia mongolă din 1241, tătarii pun stăpânire pe Muntenia și pe nordul Dobrogei. Ioan Asan II a murit în 1241. După 1241, țaratul a pierdut o mare parte din teritoriile dobândite de Ioan Asan al II-lea, precum și rolul preponderent în politica
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
parte a operei sale Jules Verne face referire la evenimente istorice reale, au existat și situații în care el a inventat anumite conjuncturi politico-istorice menite să justifice demersul acțiunii anumitor romane. Un exemplu elocvent în acest sens în constituie rebeliunea mongolă care ar fi fost pe cale să distrugă Rusia țaristă în secolul al XIX-lea, prezentată în "Mihail Strogoff" și care nu are nicio bază reală. În afara explorărilor făcute pentru a permite cititorilor să se familiarizeze cu geografia și istoria diverselor
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
nu mai puțin regele cel sfânt al Franței își dădea seama că a trăi printre orientali însemna tot felul de compromisuri și schimbări de optică. Primul pas se cerea urmat de un al doilea. Pentru a înlătura posibilitatea unui atac mongol asupra teritoriilor cruciate, dar și pentru a avea un aliat eficace împotriva sultanului Egiptului, într-un viitor război, Ludovic al IX-lea, folosind același procedeu, darurile bogate, s-a adresat hanului tătar din Karakorum (Mongolia), Munke, solicitându-i o cooperare
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
altfel, nici nu avea nevoie, iar din aliat putea deveni un dușman la fel de periculos ca mamelucii din Egipt. În 1258, Munke cucerea Bagdadul, apoi, conform planului dinainte stabilit, ataca și ocupa Alepul și Damascul. În Siria era numit un guvernator mongol, în timp ce la Cairo era trimisă o solie pentru a cere supunerea noului sultan, Kutuz. Cruciații se vedeau prinși între două stăpâniri, la fel de incomode, de aceea au ales-o pe cea mai puțin rea, cu care erau obișnuiți, cu care mai
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
un suport politic, născut din condițiile obiective ale societății, idealul se destrăma ca un vis lipsit de consistența materială. Cruciada pentru ca să nu aibă această soartă, ea trebuia readaptată. Așa se face că în 1267 papa trimitea o solie la hanul mongol din Persia, Abagha, solie bine primită, dar căreia, de la început, hanul i-a pus în vedere că nu se angaja la nimic până ce creștinii nu erau hotărâți să lupte cu toate forțele lor împotriva mamelucilor. Cruciada a fost proclamată în
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
o țară cu un climat fierbinte și nisipuri arzătoare. Apoi cruciații nu au plecat toți odată, Eduard și regele Siciliei urmând să ajungă din urmă armata franceză. În sfârșit, în loc să se îndrepte spre Siria, pentru a face joncțiunea cu armatele mongole, flota cruciată s-a îndreptat spre Tunis, luându-se după niște zvonuri neîntemeiate: sultanul Omar ar vrea să treacă la creștinism. Carol de Anjou avea tot interesul să-l știe pe vecinul său de dincolo de mare adus la o politică
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]