198 matches
-
Jaspers o numește Existență, și pot, în final, avea experiența existenței autentice. Transcendența e pentru Jaspers, ceea ce există dincolo de lumea spațio-temporală. Unii comentatori cred că prin formularea Transcendenței ca ultimă non-obiectivitate (sau ni-mic-nicie), Jaspers ar fi un reprezentant modern al monismului, deși a subliniat continuu necesitatea recunoașterii validității atât a subiectivității cât și a obiectivității. Deși a respins într-un mod explicit toate doctrinele religioase, incluzând și noțiunea de Dumnezeu personal, Karl Jaspers i-a influențat extrem de mult pe teologii contemporani
Karl Jaspers () [Corola-website/Science/299056_a_300385]
-
ul (gr. "monos" = unul, unic, singur) este o concepție filozofică conform căreia în Univers există o singură substanță, temei pentru tot ceea ce există. ul se caracterizează prin explicarea consecventă a tot ceea ce există printr-un singur principiu: materia (monismul materialist) sau spiritul (monismul idealist). Termenul a fost introdus de Christian Wolff în 1728. Filosoful olandez Baruch Spinoza explica monismul prin aceea că există o singură substanță care este Dumnezeu. Dumnezeu este identic cu natura și dizolvat în natură. El
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
monos" = unul, unic, singur) este o concepție filozofică conform căreia în Univers există o singură substanță, temei pentru tot ceea ce există. ul se caracterizează prin explicarea consecventă a tot ceea ce există printr-un singur principiu: materia (monismul materialist) sau spiritul (monismul idealist). Termenul a fost introdus de Christian Wolff în 1728. Filosoful olandez Baruch Spinoza explica monismul prin aceea că există o singură substanță care este Dumnezeu. Dumnezeu este identic cu natura și dizolvat în natură. El este creator, și atunci
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
temei pentru tot ceea ce există. ul se caracterizează prin explicarea consecventă a tot ceea ce există printr-un singur principiu: materia (monismul materialist) sau spiritul (monismul idealist). Termenul a fost introdus de Christian Wolff în 1728. Filosoful olandez Baruch Spinoza explica monismul prin aceea că există o singură substanță care este Dumnezeu. Dumnezeu este identic cu natura și dizolvat în natură. El este creator, și atunci dacă natura este Dumnezeu, înseamnă că ea însăși se creează pe sine. Pornind de la această viziune
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
o singură substanță care este Dumnezeu. Dumnezeu este identic cu natura și dizolvat în natură. El este creator, și atunci dacă natura este Dumnezeu, înseamnă că ea însăși se creează pe sine. Pornind de la această viziune, Roger Scruton afirmă că „monismul lui Spinoza generează o idee paradoxală în legătură cu persoana umană. Se pare că persoana individuală nu este deloc un individ. Și nici altceva. Filozoful pare să nege identitatea, separabilitatea și suficiența de sine a persoanei, iar omul, ca parte a naturii
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
aspect mai important decât sunt stâncile, pietrele sau copacii”. Pe această temă, René Guénon scria că: „Dacă ... vrem să rezolvăm opoziția la care dualismul nu vrea cu nici un chip să renunțe, sunt posibile mai multe soluții. ... Se poate spune că monismul se caracterizează esențialmente prin aceea că, neadmițând existența unei ireductibilități absolute, și vrând să surmonteze opoziția aparentă, crede că parvine la îndeplinirea scopului său reducând unul dintre cei doi termeni la celălalt. Fiind vorba în particular de opoziția dintre spirit
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
unei ireductibilități absolute, și vrând să surmonteze opoziția aparentă, crede că parvine la îndeplinirea scopului său reducând unul dintre cei doi termeni la celălalt. Fiind vorba în particular de opoziția dintre spirit și materie, avem astfel, pe de o parte, "monismul spiritualist", care pretinde să reducă materia la spirit, și pe de altă parte, "monismul materialist", care pretinde dimpotrivă să reducă spiritul la materie”. Ioan Petru Culianu scria că în accepția filozofică a termenului „monism”, ar trebui considerate ca „dualiste” toate
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
scopului său reducând unul dintre cei doi termeni la celălalt. Fiind vorba în particular de opoziția dintre spirit și materie, avem astfel, pe de o parte, "monismul spiritualist", care pretinde să reducă materia la spirit, și pe de altă parte, "monismul materialist", care pretinde dimpotrivă să reducă spiritul la materie”. Ioan Petru Culianu scria că în accepția filozofică a termenului „monism”, ar trebui considerate ca „dualiste” toate sistemele în care ființa este transcendentă în raport cu lumea. Accentul se pune, în acest caz
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
avem astfel, pe de o parte, "monismul spiritualist", care pretinde să reducă materia la spirit, și pe de altă parte, "monismul materialist", care pretinde dimpotrivă să reducă spiritul la materie”. Ioan Petru Culianu scria că în accepția filozofică a termenului „monism”, ar trebui considerate ca „dualiste” toate sistemele în care ființa este transcendentă în raport cu lumea. Accentul se pune, în acest caz, pe faptul că numai doctrinele panenteiste, panteiste, imanenteiste sau pur materialiste pot fi „moniste”. Cugetătorul român Mircea Florian manifestă o
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
sistemele în care ființa este transcendentă în raport cu lumea. Accentul se pune, în acest caz, pe faptul că numai doctrinele panenteiste, panteiste, imanenteiste sau pur materialiste pot fi „moniste”. Cugetătorul român Mircea Florian manifestă o atitudine mai mult decât rezervată față de monism care „a știut să valorifice până la absurd o așa-numită năzuință nestăpânită a spiritului spre unitate, spre sinteză”. În opinia sa, monismul este un „focar de sofisme al căror izvor este în convingerea că lumea este un fel de "Individ
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
sau pur materialiste pot fi „moniste”. Cugetătorul român Mircea Florian manifestă o atitudine mai mult decât rezervată față de monism care „a știut să valorifice până la absurd o așa-numită năzuință nestăpânită a spiritului spre unitate, spre sinteză”. În opinia sa, monismul este un „focar de sofisme al căror izvor este în convingerea că lumea este un fel de "Individ infinit" care rămâne același, imutabil, în mijlocul transformărilor”. Isaiah Berlin a demonstrat că monismul filosofic este o primejdioasă iluzie, că libertatea de opresiuni
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
a spiritului spre unitate, spre sinteză”. În opinia sa, monismul este un „focar de sofisme al căror izvor este în convingerea că lumea este un fel de "Individ infinit" care rămâne același, imutabil, în mijlocul transformărilor”. Isaiah Berlin a demonstrat că monismul filosofic este o primejdioasă iluzie, că libertatea de opresiuni, de constrângeri exterioare este chiar mai importantă decât aceea de a acționa autonom, că nevoia de apartenență ține de condiția umană, că în "Republica Spiritului" nu se intră cu bocancii, că
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
de empatie chiar și cu gânditorii pe care poate nu îi iubești. Neutrosofia care are un punct de vedere pluralist, consideră că lumea este conturată de o infinitudine de nuanțe separate și ultime. În acest context, ea introduce noțiunea de "monism neutru" care afirmă că realitatea ultimă nu este nici fizică nici mentală.
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
și interpretării semnificațiilor sociale folosite în comunicarea grupală.Sociologia critică, după Brian Fay, sesizează și conștientizează aspectele disfuncționale și contradictorii din viața socială. Clasificarea lui Mircea Flonta Folosește drept criteriu de clasificare calea producerii cunoștințelor. Distinge două orientări metodologice dominante: monismul metodologic și dualismul metodologic.Monismul metodologic afirmă unitatea metodei științei și orienteză cercetarea în științele omului după modelul cercetării din științele naturii.Dualismul metodologic susține autonomia metodologică a cunoașterii sociologice. Clasificarea lui Cătălin Zamfir Autorul distinge între strategia idealistă și
Sociologie () [Corola-website/Science/296550_a_297879]
-
în comunicarea grupală.Sociologia critică, după Brian Fay, sesizează și conștientizează aspectele disfuncționale și contradictorii din viața socială. Clasificarea lui Mircea Flonta Folosește drept criteriu de clasificare calea producerii cunoștințelor. Distinge două orientări metodologice dominante: monismul metodologic și dualismul metodologic.Monismul metodologic afirmă unitatea metodei științei și orienteză cercetarea în științele omului după modelul cercetării din științele naturii.Dualismul metodologic susține autonomia metodologică a cunoașterii sociologice. Clasificarea lui Cătălin Zamfir Autorul distinge între strategia idealistă și strategia materialistă.Teza fundamentală a
Sociologie () [Corola-website/Science/296550_a_297879]
-
și avveroiștii latini înțeleg greșit inclusiv comentariile arabe. Pericolul preluării integrale și "ad litteram" a acestei tradiții era acela că, împreună cu comentariile la textele lui Aristotel, gândirea creștină ar fi trebuit să țină cont de toate principiile filosofiei averroiste, inclusiv monismul universal, conform căruia Siger susținea că există un singur intelect universal comun pentru toți oamenii, separat de materie și că acesta este numai temporar unit cu fiecare minte individuală în vederea realizării procesului Universal al gândirii. Altfel spus, intelectul universal este
Siger din Brabant () [Corola-website/Science/305545_a_306874]
-
sale în India, auzise vorbindu-se despre „Leul din Lucknow”, Guru H.W.L. Poonja, un discipol al înțeleptului indian Ramana Maharshi, care întruchipa mesajul Advaita. Advaita Vedanta (A-dvaita: nu-doi = „nedualitate“) este o direcție mistică a Hinduismului, o filozofie monistică (Monism = totul este unul), care își are originea printre altele în Shankara (788-820 după Cristos). Madhukar a plecat la Sri Poonja, de la care a obținut numele său, și se deșteptă, deci recunoscu definitiv prin acest Maestru „cine el este într-adevăr
Madhukar () [Corola-website/Science/306381_a_307710]
-
ce guvernează relația lui Dumnezeu cu lumea, și corespunzător aceea a omului cu lumea” În această definiție, parcurg gama de la sisteme „extreme” sau „dualist radicale” maniheiste, la mișcări gnostice clasice „slabe” sau „dualist atenuate”; Dezvoltările Valentiniene abordează o formă de monism, exprimată în termeni folosiți anterior într-o manieră dualistă. În adiție, gândirea gnostică generală (în special identificabil în sectele Iraniene; spre exemplu, vezi „Imnul Perlei”) uzual includea credința că lumii materiale îi corespunde o intoxicare răuvoitoare adusă de puterile întunericului
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
este deci aceea că aceasta nu poate fi posibilă fără luarea în calcul a conflictului său inerent, tocmai de aceea principiul esențial al logicii energiei se numește principiul antagonismului. În acest registru conceptual, Lupașcu reacționează idiosincrasic la orice tip de monism: nu este posibilă existența vreunui sistem experimental simplu sau primar care să limiteze definitiv întreaga realitate, orice sistem este un sistem de sisteme care, la rândul lui, nu poate exista altfel decât în câmpul de manifestare al unor relații de
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
tip de conștiință, unde știința era reprezentată ca nucleu și forță dominantă în societate. Posmoderniștii neagă căutarea în știință a trăsăturilor generale și universale, remarcându-le numai pe cele locale, singulare, particulare. Postmoderniștii, menționează L.A. Mikeșina, evită orice forma de monism și universalizare, tratează, în mod critic, reprezentările pozitiviste (logice), idealurile și modurile științei clasice, ale epocii modeme, în genere. Aceasta presupune reaprecierea fundamentalismului, recunoașterea imaginii multiple a realității, recunoașterea neexcluderii multiplicității descrierilor diferitelor puncte de vedere ș.a. Dar dânsa susține
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
bază pot fi elucidate și conștientizate, în mod constructiv-critic, ca atitudini de depășire a dogmatismului, totalitarismului și standardizării, a tendințelor moștenite de la epoca raționalității rigide și a determinismului univoc. în postmodernism, e important faptul că el evită toate formele de monism și universalism, se implică critic nu numai față de reprezentările pozitiviste logistice, dar și față de idealurile și normele științei clasice, ale științei epocii moderne, în genere. În loc de aceasta, ei proclamă multiplicitatea și diversitatea, varietatea și concurența paradigmelor, coexistenta elementelor heterogene, recunoașterea
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
numeroase alte religii, precum în Zoroastrism, Credința Bahá'í, Sikhism, chiar și în Hinduism. Monoteismul este credința într-un singur zeu, în contrast cu politeismul, credința în zeități multiple. Cu toate acestea, politeismul este compatibil cu monoteismul inclusiv sau alte forme ale monismului, iar distincția dintre monoteism și politeism nu este foarte clară sau obiectivă. Unele religii monoteiste atribuie conotații "personale" propriului dumnezeu, pentru a-l diferenția de alți Dumnezei, despre care ei susțin că ar fi ori simple creații omenești (monoteismul exclusiv
Monoteism () [Corola-website/Science/296673_a_298002]
-
profunda durere", regretând eroarea comisă prin condamnarea la moarte a lui Giordano Bruno. Gândirea sa a influențat filosofia din timpurile ce i-au urmat, în special pe filosoful olandez Baruch Spinoza, care în secolul al XVII-lea a anticipat dezvoltarea monismului, ca mod de reprezentare a lumii. Despre principii și cauze În concepția lui Giordano Bruno există un principiu prim și o cauză primă însă cunoașterea lor este extrem de dificilă.Datorită faptului că lucrurile depind de principiul prim și cauza primă
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]