198 matches
-
Briere, 1910, p. 63. 272 L. Boltzmann, Răspuns la prelegerea ținută de profesorul Ostwald despre fericire, în vol. Scrieri, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981, p. 212. 273 W. Ostwald, Op. cit., p. 85. 274 Ibidem, p. 115. 275 Idem, Le monisme comme but de la civilisastion, Hambourg, Edité par le Comite International du monisme, 1913, p. 31. 276 Idem, Les fondements énergétiques de la Science de la civilisation, p. 135. 277 Idem, Le monisme comme but de la civilisation, p. 14. 278 Ibidem, p. 38
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
profesorul Ostwald despre fericire, în vol. Scrieri, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981, p. 212. 273 W. Ostwald, Op. cit., p. 85. 274 Ibidem, p. 115. 275 Idem, Le monisme comme but de la civilisastion, Hambourg, Edité par le Comite International du monisme, 1913, p. 31. 276 Idem, Les fondements énergétiques de la Science de la civilisation, p. 135. 277 Idem, Le monisme comme but de la civilisation, p. 14. 278 Ibidem, p. 38. 279 C. Rădulescu-Motru, Elemente de metafizică, p. 505. 280 Ibidem, p. 493
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Op. cit., p. 85. 274 Ibidem, p. 115. 275 Idem, Le monisme comme but de la civilisastion, Hambourg, Edité par le Comite International du monisme, 1913, p. 31. 276 Idem, Les fondements énergétiques de la Science de la civilisation, p. 135. 277 Idem, Le monisme comme but de la civilisation, p. 14. 278 Ibidem, p. 38. 279 C. Rădulescu-Motru, Elemente de metafizică, p. 505. 280 Ibidem, p. 493. 281 Ibidem, p. 494. 282 Idem, Personalismul energetic, p. 640. 283 Sensurile cu care investește Rădulescu-Motru termenul personalism
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cu eroarea lor teoretică fundamentală (atât de convingător criticată de Oakeshott): încercarea de a edifica un regim ideal pe baza unor premise apriorice. Opoziția dintre aceste două curente se poate analiza pe mai multe planuri: pe plan metafizic, se înfruntă monismul cu pluralismul, idealismul cu materialismul; pe plan epistemologic, conflictul este între teorie și practică, între universalism și particularism. știm ce au propus „liberalii academici”, știm și că propunerile lor nu au fost câtuși de puțin folosite în practica politică, aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
remarcat referitor la această primă piesă grea a calitativismului, prin care noua paradigmă a invadat spațiul disciplinelor socio-umane, este că autorul optează pentru o formulă complementară (condamnând "falsa dihotomie" cantitativ-calitativ) între un "pozitivism înțelept" debarasat de încărcătura dogmatică dată de monismul metodologic intransigent și un "calitativism riguros" care să nu alunece în apele tulburi ale postmodernismului fondat pe celebrul imperativ al anarhismului epistemologic "anything goes" (Feyerabend, 1975). Această lucrare inaugurală a constituit declicul care a declanșat catalizarea unei comunități de cercetători
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a încercărilor de tipologizare a neorealismului, se pot utiliza criteriile utilizate de Stefano Guzzini în elaborarea hărții teoriilor în relațiile internaționale: criteriul epistemologic (axa naturalism-interpretivism) și criteriul metodologic (axa individualism-holism). Teoria waltziană este naturalistă, în sensul în care naturalismul presupune monismul metodologic; face din căutarea legilor generale programul legitim din punct de vedere științific; susține subsumarea teoretică a explicației științifice, în sensul că ipotezele sunt deduse din legile acoperitoare, iar cazurile particulare sunt subsumate și, astfel, explicate; falsificarea este considerată criteriu
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
poate fi tratat niciodată numai ca mijloc, că el trebuie să fie considerat întotdeauna ca scop. Secolul al XIX-lea a adăugat perspectivelor despre om, o modalitate de abordare foarte diferită de cea născută și dezvoltată în tradiție clasică. Materialismul, monismul biologului Ernst Haeckel, laolaltă au dus la ștergerea oricărei deosebiri substanțiale între om și celelalte animale. II.1.4. Conceptul de libertate în filosofia contemporană Reluând distincția kantiană dintre noumen și fenomen, Arthur Schopenhauer consideră că lucrul în sine se
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
capabile să declanșeze și să controleze, simultan, participarea. Mai este și un alt aspect (implicit) care nu trebuie uitat: absența garanției reale în ce privește diferite drepturi politice și civile. 2. Pluralismul. Central este gradul de pluralism (limitat) care poate evolua de la monism la un anumit număr de actori relevanți și activi în regim. Astfel, înainte de toate, pentru fiecare regim nedemocratic va fi oportun să se vadă actorii relavanți care se pot împărți în actori instituționali și actori sociali activi politic. Primii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
poate fi dat de autoritarismul perfect, caracterizat prin: pluralismul accentuat (cu actori importanți), absența ideologiei și a justificării regimului, absența mobilizării și, în consecință, a participării, "structurarea" scăzută a regimului. La polul opus se configurează totalitarismul: absența pluralismului sau a monismului (cu o prezență puternică a partidului unic în poziție dominantă), un alt nivel de ideologizare, de mobilizare participantă, precum și existența diferitelor instituții caracteristice regimului. Între cei doi poli se situează o gamă de configurații multidimensionale specifice (dacă se ține cont
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a făcut să se vorbească de "statul-partid" și să indice suprapunerea care se crează între structurile regimului și cele ale partidului. Importanța majoră a partidului unic nu trebuie să ne conducă la concluzia că ne găsim într-o situație de monism, și, din această perspectivă de totalitarism. În fapt, chiar dacă este vorba de un model autoritar, foarte apropiat genus-ului totalitar, complexitatea socială sau alte aspecte structurale de tip etnic și economic fac ca partidul cu tendințe totalitare să aibă propriul rol
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
din acestea foarte importante. Ne limităm aici în a relua dimensiunile specifice regimului autoritar și subcategoriilor sale, în măsura în care acestea sunt utile furnizării unor elemente definitorii esențiale. Se poate astfel susține că regimurile totalitare sunt caracterizate de: a) absența pluralismului sau monismului, de rolul fundamental al partidului unic în privința structurii birocratice (realizată prin intermediul unei serii complexe de organizații care servesc la integrarea, politizarea, controlarea, stimularea participării întregii societăți civile), și, de asemenea, a subordonării complete a altor posibili actori (militari, birocrație, Biserică
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
uneori idiografică sau, după Clifford Geertz (1993 [1973]), "descriere densă".1 În concluzie, din această dezbatere pot fi extrapolate două tipuri ideale: o epistemologie naturalistă și una inter-pretivistă. Naturalismul are patru caracteristici de bază (von Wright 1971: 4). El presupune monismul metodologic, adică ideea unității metodelor științifice, în ciuda diversității temelor investigației științifice. Naturalismul tinde către idealul matematic de perfecțiune. Matematica și fizica impun standardul dezvoltării științelor, inclusiv a celor umane. Aceasta face din căutarea legilor generale deși nu neapărat și universale
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
substanțial uniform nu disting între vânzarea civilă și vânzarea comercială, știut fiind că dichotomia reglementării raporturilor de drept privat este specifică sistemelor juridice din familia romano-germanică (țările de civil law), chiar în cadrul acesteia tendința ce se afirmă fiind cea a monismului legislativ în dreptul privat (Elveția, Italia, Olanda), astfel încât un regim de drept convențional nu s-ar hazarda la a consacra dualismul dreptului privat pentru că s-ar expune la reticența apriorică a statelor de common law, compromițându-și astfel vocația la universalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
taoism primitiv sau incipient. De asemenea, putem considera ideea înl]tur]rii valorilor asociate denumirilor ca fiind expresia unui scepticism pur. Prin această, teoria lui Lao Tzi se aseam]n] cu cea a lui Zhuang Tzi. Budiștii interpreteaz] textul în virtutea monismului mistic și justificând resemnarea stoic], așa cum se observ] în natură metafizic] a lui Buddha. Exist] și alte interpret]ri posibile. Cert este c] Daode-jing afirm] pur și simplu c] nici un enunț al unei metode nu poate fi eficace în permanent
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a lucrat la ideile sale cel putin datorit] lui H.A. Prichard.) Ross, care și-a desf]surat cea mai mare parte a activit]ții la Universitatea Oxford în anii ’20-’30, a început prin a argumenta c] toate formele de monism (conform c]ruia ar exista un singur principiu moral de bâz]) sunt false. Ross cunoștea doar dou] forme de monism - kantianismul și utilitarismul, așa c] le-a tratat pe rând. Argumentul s]u împotriva lui Kant ar]ta c] principiul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
parte a activit]ții la Universitatea Oxford în anii ’20-’30, a început prin a argumenta c] toate formele de monism (conform c]ruia ar exista un singur principiu moral de bâz]) sunt false. Ross cunoștea doar dou] forme de monism - kantianismul și utilitarismul, așa c] le-a tratat pe rând. Argumentul s]u împotriva lui Kant ar]ta c] principiul de bâz] al acestuia era incoerent. Principiul respectiv este urm]torul: „Numai faptele s]vârșite din simțul datoriei sunt corecte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ignora), se impune în cele din urmă drept ceva necesar. Altminteri, aplicarea teoriei la o perioadă istorică oarecare ar fi mai ușoară decât rezolvarea unei ecuații simple de gradul întâi” (Marx și Engels, 1967, pp. 459-460). Interpretarea economist îngustă (un monism economic) a materialismului istoric își are originea, după părerea lui Engels, într-o oarecare măsură, într-o serie de caracteristici ale lucrărilor marxiste înseși: „De faptul că uneori tinerii dau laturii economice mai multă importanță decât i se cuvine, suntem
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dogmă compactă, că el poate fi obiectivat într un sistem care totalizează existentul ar însemna să gîndești întreg realul inclusiv absolutul potrivit unui determinism inexorabil. Iar acesta își va găsi în primul rînd aplicarea în viața socială. în acest sens, monismul e, potrivit lui Berdiaev, sursa filozofică a sclaviei umane 4. Căci între raportarea la adevăr și raportarea la politic, distanța poate să nu fie prea mare ; cîteodată e nulă. Vorbind despre tensiunile din care se alcătuiește condiția intelectualului, L. Koakowski 1
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
își declară ostilitatea împotriva metafizicii moniste. La baza gîndirii sale el pune contradicția, privește dualismul ca etapă necesară, ca pas pregătitor pentru întîlnirea cu libertatea apofatică a divinului. Etajînd realul într-o ordine fără fisură al cărei supremum e Unul, monismul sistematic poate fi tot atît de odihnitor pentru rațiune ca și dihotomiile statice. Dar el riscă să rateze ruptura de nivel între creat și increat, să instaleze, între Principiu și manifestare, o molcomă continuitate, prăpăstii ușor de trecut, imposibile identități
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în această ordine. Apoi neputincios ori slab în a da seamă de dualitatea care face cu putință condiția accidentată a lumii, miop sau indiferent față de conflictele sfîșietoare, aporia, dar și fertilitatea contrariilor care lucrează în lume. Mai realistă, poate, decît monismul, gîndirea paradoxală mizează pe un dualism acut, de neresorbit într o unitate obiectivată, oricît de impunătoare. Pentru acest tip de gîndire, tensiunea originară a contrariilor, precum și conjuncția lor se situează în interiorul divinului, îmbrățișate de Unitatea lui. Numai el le rezolvă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fie ascultat cu sfințenie, iar eventuala nesupunere ar fi mai mult decît o crimă. Cît privește populațiile creștine ce cad în stăpînirea sa, acestea se vor supune autorității religioase și civile cu care sultanul îi invest-tește pe șefii diverselor Biserici. Monismul puterii rămîne același pentru toți supușii Imperiului otoman, chiar dacă se ierarhizează în funcție de confesiune. Scutiți de impozite, musulmanii care depind direct de sultan sau de calif nu se bucură nici ei de un statut aparte, fiind supuși gestiunii patrimoniale a Statului
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
patrimonială ale unui perimetru al mișcărilor de valori interesează un ansamblu vast de agenți sociali, fiecare având așteptări și exigențe îndreptățite. Elementele de structură ale sistemului contabil au determinat conturarea pe plan internațional a două concepții: *Concepția monistă; *Concepția dualistă. “Monismul contabil presupune existența unui singur circuit de informații contabile, deci o singură contabilitate, atât pentru funcțiile interne, cât și pentru cele externe ale acesteia. Separarea celor două categorii de informații generează dualismul contabil” Aceeași realitate primește în contabilitate o reprezentare
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
remarcat referitor la această primă piesă grea a calitativismului, prin care noua paradigmă a invadat spațiul disciplinelor socio-umane, este că autorul optează pentru o formulă complementară (condamnând "falsa dihotomie" cantitativ-calitativ) între un "pozitivism înțelept" debarasat de încărcătura dogmatică dată de monismul metodologic intransigent și un "calitativism riguros" care să nu alunece în apele tulburi ale postmodernismului fondat pe celebrul imperativ al anarhismului epistemologic "anything goes" (Feyerabend, 1975). Această lucrare inaugurală a constituit declicul care a declanșat catalizarea unei comunități de cercetători
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]